Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 54/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 1263/318/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 54/2014
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. S.
Judecător G. C.
Judecător G. G.
Grefier E. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul Fileață Ș. împotriva încheierii nr. 6 din 29.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat Fileață Ș. asistat de avocat ales L. I. - E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art. 38513 C.pr.pen. s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:
Avocat ales L. I. - E. pentru recurentul inculpat Fileață Ș. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât urmărirea penală s-a finalizat, telefonul a fost percheziționat, s-au administrat majoritatea probelor și nu există date că încearcă influențarea aflării adevărului.
A solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu impunerea de către instanță a respectării limitelor teritoriale.
Reprezentantul Ministerului Public, față de actele de la dosarul cauzei, a apreciat că încheierea instanței de fond prin care s-a respins cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este temeinică și legală și a formulat concluzii de respingere a recursului inculpatului ca neîntemeiat, temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă, cercetarea este mai complexă și s-a extins și cu privire la alte persoane.
Recurentul inculpat Fileață Ș. a arătat că regretă faptele și solicită admiterea recursului, să fie judecat în stare de libertate întrucât are probleme de sănătate, este din Călărași, iar familia sa nu are posibilitatea să-l viziteze la locul de deținere.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea nr. 6 din 29.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în baza art. 1608a alin. 6 C.pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Fileață Ș., fiul lui G. și V., născut la data de 14.11.1969 în Oltenița, jud. Călărași, domiciliat în comuna Curcani, ., CNP_.
A fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J., la data de 28.01.2014, sub nr._, inculpatul Fileață Ș., a solicitat instanței să se dispună punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite cerințele legale.
În motivare, inculpatul a arătat că este cercetat pentru o infracțiune pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege nu depășește 18 ani închisoare, iar pe de altă parte, nu există date din care să rezulte că ar mai putea săvârși și alte infracțiuni, iar față de stadiul cercetărilor, chiar aflat în libertate, nu ar mai putea zădărnici aflarea adevărului sau influența în vreun fel probatoriul administrat în cauză,
A mai precizat inculpatul că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 CEDO, menținerea arestării poate părea ca abuzivă, în contextul schimbării condițiilor avute în vedere la luarea măsurii, iar cu privire la disp. art. 148 lit. f C.pr.pen., ce au stat la baza arestării preventive, disp. art. 160 ind. 2 alin. 1 si 2 C.pr.pen. nu prevăd ca impediment legal la acordarea liberării provizorii, natura infracțiunii întrucât instanța ar fi pusă în situația unei antepronunțări asupra existenței faptei și vinovăției, apreciind că nu se poate justifica menținerea arestării preventive numai pe oprobriul public, un argument subiectiv, necontrolabil.
Prin încheierea din data de 29.01.2014, a fost admisă în principiu cererea, constatându-se întrunite cerințele dispozițiilor art.1608 alin.1 Cod procedură penală.
Analizând probatoriul administrat instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 8/19.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Fileață Ș., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 19.01.2014 până la data de 16.02.2014.
Prin încheierea nr. 8/21.01.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins recursul formulat de inculpatul Fileață Ș. împotriva încheierii nr. 8/19.01.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Potrivit art. 160 ind. 1 C.pr.pen., inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune în tot cursul procesului penal.
Liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și al infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care să nu depășească 18 ani, dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Îndeplinirea acestor condiții nu creează pentru inculpat un drept la acordarea liberării provizorii sub control judiciar, ci doar o vocație, instanța având posibilitatea să decidă, raportat la probele existente la dosar, la circumstanțele cauzei și datele care caracterizează persoana inculpatului și care conturează pericolul social reprezentat de inculpat, dacă scopurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive pot fi îndeplinite prin lăsarea inculpatului în libertate cu impunerea unor obligații fixate de lege sau este necesară menținerea stării de arest, ca efect al subzistării temeiurilor ce au determinat luarea acesteia.
Din jurisprudența Curții Europene se desprind patru motive pentru care se poate refuza liberarea în cursul unei produceri judiciare în condițiile art. 5 par. 3 din Convenție: - riscul ca persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni să nu se prezinte la proces; - riscul ca acuzatul, odată eliberat, să comită fapte care aduc atingere administrării justiției, - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; - apărarea ordinii publice.
Procedând la analizarea temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar, în raport de motivele pentru care inculpatul a fost privat de libertate, conform art. 148 lit. f C.pr.pen. și de necesitatea ca scopul acestei măsuri preventive, să fie realizat inclusiv prin intermediul aplicării liberării provizorii, după cum cere imperativ art. 136 alin.2 C.pr.pen., instanța a apreciat că o astfel de cerere este neîntemeiată.
S-a reținut că, în raport de natura și fapta gravă pentru care este cercetat inculpatul, modul, mijloacele și împrejurările concrete comiterii acesteia, fiind bine stabilită, începând cu acte preparatorii de acoperire a urmelor infracționale, ori a disimulării beneficiilor obținute în sensul aparenței unei legalități, angajarea unei firme de transport, degajarea zonei în care trebuiau să fie operate sustragerile, aducerea unor mijloace apte pentru debitarea materialului feros în vederea încărcării cu ușurință, precum și a unui utilaj cu care materialul lemnos a fost tras din pământ, întrevăd posibilitatea ca odată lăsat în libertate, inculpatul să încerce să continue activitatea infracțională.
Astfel, buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului, iar punerea in libertate, chiar subsumată unor obligații sau garanții provoacă o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Aspectele personale, de natură familială și socială invocate de inculpat, nu sunt de neglijat, însă, raportat la necesitatea protejării ordinii publice - prin prisma reacției publice la modul în care autoritățile judiciare răspund unor astfel de manifestări, motiv care primează față de celelalte elemente personale ale inculpatului, în scopul asigurării desfășurării procesului penal în bune condiții, s-a apreciat că la acest moment nu se justifică încă, punerea inculpatului în libertate, chiar prin impunerea respectării anumitor obligații de către inculpat.
S-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, iar punerea în libertate a inculpatului ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, avându-se în vedere rezonanța negativă a faptei pentru care acesta este cercetat, în comunitatea din care acesta face parte.
În ceea ce privește termenul rezonabil de privare de libertate, s-a constatat că inculpatul este în stare de arest preventiv din data de 19.01.2014, măsură luată prin încheierea nr. 8/2014 de Judecătoria Tg-J., însă față de gravitatea faptei și impactul social al faptei, relațiile sociale nesocotite, instanța de fond a apreciat că durata arestării preventive respectă limitele impuse de art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În plus, în virtutea deciziei nr.17/2011 a ÎCCJ, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, și a apreciat că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi împiedicată de punerea în liberare provizorie a inculpatului.
S-a adăugat observația că prin decizia penală nr. 8/21.01.2014 a Tribunalului Gorj s-a respins recursul inculpatului față de încheierea nr. nr. 8 din 19.01.2014 a Judecătoriei Tg-J. prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive, dispunându-se menținerea acesteia.
Ori, față de această situație, nu se poate aprecia după 8 zile, că s-au schimbat temeiurile ce au justificat măsura, iar judecata s-ar putea desfășura în aceleași condiții, cu inculpatul în stare de libertate.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 1608a alin. 6 C.pr.pen, instanța a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat, iar în baza art.192 Cod procedură penală, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul Fileață Ș., iar prin motivele dezvoltate oral în instanță, personal și prin apărătorul său a criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că urmărirea penală s-a finalizat, telefonul a fost percheziționat, s-au administrat majoritatea probelor și nu există date că încearcă influențarea aflării adevărului, că regretă faptele, are probleme de sănătate, este din Călărași, iar familia sa nu are posibilitatea să-l viziteze la locul de deținere.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, potrivit dispozițiilor art. 3856, art. 38514 C.pr.pen. și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C.pr.pen., instanța de control judiciar reține că acesta este nefondat din considerentele ce succed:
Astfel, prin încheierea prin încheierea nr. 8/19.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. _, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 19.01.2014 și până la data de 16.02.2014, pentru săvârșirea infr.prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit.a și i Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, fiind emis mandatul nr. 10/19.01.2014.
Prin încheierea nr. 15 din 31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în baza art.155 și următoarele C.pr.pen., s-a prelungit durata arestării preventive a inculpatului Fileață Ș., fiul lui G. și V., născut la data de 14.11.1969 în Oltenița, jud. Călărași, domiciliat în com. Curcani, ., CNP_ cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal rap. la art. 2151 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin 2Cod penal, cu aplic art. 37 lit. a Cod penal (două acte materiale) pentru o perioadă de 12 zile, începând cu 16.02.2014 până la data de 27.02.2014.
Examinând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art. 1602 alin. 1 C.pr.pen., în mod corect instanța de fond a constatat că este admisibilă, întrucât sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de lege, fiind admisă în principiu prin încheierea din data de 29.01.2014, însă a apreciat că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1601 C.pr.pen. inculpatul arestat preventiv poate solicita punerea sa în libertate sub control judiciar pe tot parcursul procesului penal, iar conform textului următor liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege mai prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărul prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte.
Analizând probatoriul cauzei administrat până în această fază, instanța de control judiciar reține că, față de gravitatea faptei săvârșite (apreciată prin prisma limitelor de pedeapsă), modalitatea de săvârșire a faptelor prin organizarea în mod deosebit, participarea mai multor persoane, și anume că a fost comisă de două persoane împreună, în baza unei înțelegeri prealabile, infracțiune în urma căreia a rezultat un prejudiciu de aproximativ 35.000 lei, cât și felul în care inculpatul a înțeles să obțină venituri, cercetarea în stare de libertate a acestuia ar spori sentimentul de insecuritate publică în rândul comunității din care acesta face parte.
De asemenea, sunt relevante și circumstanțele personale ale inculpatului Fileață Ș. care nu are o ocupație stabilă, săvârșind infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, precum și frecvența sporită a acestui gen de infracțiuni în bazinul minier al județului Gorj.
Întrucât de la data arestării preventive și până la pronunțarea încheierii recurate a trecut un interval de timp scurt, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, instanța de control judiciar apreciază că buna desfășurare a procesului penal impune cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv și nu este oportună punerea în libertate a acestuia, având în vedere împrejurările concrete ale cauzei.
Tribunalul constată că realizarea efectivă a scopului măsurii preventive luate față de inculpat cu referire la art. 136 C.pen. face inoportună liberarea sa în această fază a procedurilor, întrucât la acest moment procesual buna desfășurare a procesului penal ar putea fi compromisă prin faptul că instanța nu a fost sesizată cu rechizitoriu și față de inculpat se efectuează cercetări în continuare, fiind necesară completarea urmăririi penale.
După o anumită durată a arestării dacă se constată o atenuare a pericolului concret pentru ordinea publică, iar garanțiile oferite de cel arestat ar fi suficiente, liberarea ar putea fi acordată potrivit reglementării prevăzute de Codul de procedură penală cât și celei prevăzute de art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În speță, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului este prezent și actual, întrucât odată cu punerea sa în libertate s-ar crea impresia că activitatea de ripostă a organelor de urmărire penală și a instanței de judecată nu a fost una fermă.
Faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea faptei, a dat declarații sincere și la organul de poliție, dar și la parchet, că inculpatul nu a avut o atitudine oscilantă, nu sunt aspecte de natură a înlătura pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea acestuia în libertate.
Pe de altă parte, la aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie s-a ținut cont și s-a făcut o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale recurentului inculpat, considerându-se că la acest moment procesual nu se impune cercetarea acestuia în stare de libertate, cu consecința impunerii unor obligații.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. pr. pen. privind cheltuielile judiciare statului,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Fileață Ș. împotriva încheierii nr. 6 din 29.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la cheltuieli judiciare în cuantum de 40 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 31.01.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. M. S. G. ConstantinescuGheorghe G.
Grefier,
E. C.
Red. L.M. S.
Tehnored. E.C.
Jud. fond R.E. P.
3 ex./31 Ianuarie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 309/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 40/2014.... → |
|---|
