Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 39/2014. Tribunalul GORJ

Decizia nr. 39/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 1926/267/2012*

Dosar nr._

Cod operator: 2442

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 39

Ședința publică de la 17 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: R. I.

JUDECĂTOR: T. B.

Grefier: E. C.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Novaci și partea vătămată Bodârnea C. împotriva sentinței penale nr. 241 din 09.12.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul inculpat P. C. I., asistat de avocat M. L., apărător ales, apelantul parte vătămată B. C., asistat de avocat G. N., apărător ales și intimatul parte vătămată B. F. G., lipsă fiind intimații părți civile I. Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București, S. de Urgență - T. V. Tg-J. și Serviciul de Ambulanță Județean Gorj.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuție schimbarea calificării juridice a faptelor în raport de noua legislație, respectiv din art. 181 din vechiul C.pen., în art. 193 alin. 2 C.pen.

Reprezentanta parchetului a formulat concluzii de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 181 din vechiul C.pen., în art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., având în vedere . noilor coduri la data de 01.02.2014.

Părțile prezente, personal și prin apărători, au fost de acord cu schimbarea calificării faptei din art. 181 din vechiul C.pen. în art. 193 alin. 2 C.pen.

S-a luat o declarație comună intimatului inculpat P. C. I., apelantului parte vătămată B. C. și intimatului parte vătămată B. F. G., care au arătat că sunt de acord cu schimbarea calificării juridice a faptelor în raport de dispozițiile Noului cod penal.

A fost ascultat intimatul inculpat P. C. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri:

Reprezentanta parchetului a arătat că în cauză s-a declarat recurs de către P. de pe lângă Judecătoria Novaci, care a fost recalificat în apel, ca urmare a intrării în vigoare a noilor coduri, criticându-se sentința instanței de fond pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, pedeapsa aplicată inculpatului nefiind în măsură să-și asigure scopul preventiv-educativ.

Astfel, s-a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt, respectiv că în noaptea de 31 iulie 2010, inculpatul l-a lovit în zona capului cu o bâtă de baseball pe partea vătămată C. B. provocându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, și pe partea vătămată F. G. B., provocându-i leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, așa cum au fost descrise, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen., însă în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante, dând eficiență dublă recunoașterii inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei spre minimul prevăzut de lege.

A arătat că inculpatul a săvârșit fapte de o gravitate deosebită, concretizate în leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr mare de îngrijiri medicale.

Totodată, a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, deși din copia cazierului judiciar rezultă că acesta a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor fapte de violență de același tip, în timpul minorității, pentru care a beneficiat de clemența instanței, fiind sancționat cu mustrare.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului parchetului, desființarea sentinței penale apelate, înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare, aplicarea art. 5 C.pen. și condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă care să fie în măsură să-și atingă scopul preventiv-educativ.

Avocat G. N., pentru apelantul parte vătămată B. C., a arătat că, pe latură penală, motivele de apel depuse la dosar concordă cu motivele formulate de parchet.

Pe latură civilă, a solicitat în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, conform argumentației depuse în scris la dosar.

Avocat M. L., pentru intimatul inculpat P. C. I., a solicitat respingerea apelurilor declarate în cauză, întrucât instanța de fond a apreciat în mod corect, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, pedeapsa fiind corect individualizată, iar daunele fiind acordate în măsura în care au fost dovedite.

Reprezentanta parchetului, cu privire la apelul părții civile, a solicitat admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul celor solicitate.

Avocat G. N., pentru apelantul parte vătămată B. C., a solicitat admiterea apelului parchetului.

Intimatul inculpat P. C. I. și-a însușit concluziile apărătorului ales.

Apelantul parte vătămată B. C., de asemenea, și-a însușit concluziile apărătorului ales.

Intimatul parte vătămată B. F. G., a solicitat admiterea apelurilor declarate în cauză.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 241 din 09.12.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, a fost admisă cererea pentru soluționare conform art. 3201, alin. 7 C.pr.pen., formulată de inculpatul P. C. I., cetățean român, fiul lui I. și M. D., născut la data de 02 iunie 1992 în loc. Tg Cărbunești, jud. Gorj, studii 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, C.N.P._, fără antecedente penale, domiciliat în ., jud. Gorj.

În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 3201, alin. 7 C.pr.pen. și aplicarea art. 74 alin. 1 litera a și c Cod penal și art. 76 litera e Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o două luni închisoare, față de partea vătămată Bodârnea C. domiciliat în ., ., nr. 823, județul Gorj.

În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 3201, alin. 7 C.pr.pen. și aplicarea art. 74 alin. 1 litera a și c Cod penal și art. 76 litera e Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o lună închisoare, față de partea vătămată B. F.-G. domiciliat în orașul Ștei, ., ..

În baza art. 33-34 litera b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de două luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa de două luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal, respectiv 2 ani și două luni.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.

În baza art. 359 alin.1 C.pr.pen., s-a atras inculpatului atenția asupra prevederilor art. 83 și urm. Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2012,00 lei față de Serviciul Județean de Ambulanță Gorj.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1547,89 lei, față de partea civilă I. Național de Neurologie și Boli Neurovasculare - București.

Au fost admise în parte despăgubirile civile solicitate de partea vătămată B. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2250 lei, față de această parte vătămată.

Au fost admise în parte despăgubirile civile solicitate de partea vătămată B. F.-G. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1250 lei, față de această parte vătămată.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată față de partea vătămată B. C..

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul parchetului nr. 136/P/2012 din 05.10.2012, înregistrat la această instanță la data de 22 octombrie 2012 (f1), sub nr. dosar_, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. C. I., pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală, prevăzute și pedepsite de art. 181 alin. 1 Cod penal.

În esență, din actul de inculpare rezultă că în noaptea de 31 iulie 2010, inculpatul l-a lovit în zona capului cu o bâtă de baseball, pe partea vătămată C. B. provocându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, și pe partea vătămată F. G. B., provocându-i leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, cele două fapte prevăzute de art. 181 alin. 1 Cod penal fiind în concurs real de infracțiuni, devenind aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal.

În fața instanței de judecată, în ședința publică din data de 20 februarie 2013(f.68), inculpatul și-a însușit toate probele din dosarul de urmărire penală, solicitând ca procesul să se judece în baza dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.

Deși a recunoscut că le-a lovit cu bâta pe cele două părți vătămate, inculpatul P. C. a precizat că a fost lovit de părțile vătămate, iar după aceea le-a lovit ca să se apere, însă nu a formulat plângere împotriva agresorilor întrucât nu a știut, iar când a aflat că poate introduce plângere penală, trecuse termenul de 2 luni prevăzut de lege.

Prin sentința penală nr. 116 din 19.06.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, s-a respins cererea inculpatului P. C. I., cetățean român, fiul lui I. și M. D., născut la data de 02 iunie 1992 în localitatea Tg- Cărbunești, Județul Gorj, studii 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, C.N.P._, fără antecedente penale, domiciliat în ., Județul Gorj, de a fi judecat în baza procedurii prevăzute de art. 3201 C.pr.pen.

În baza art. 181 alin. 1 C.pen., a fost condamnat inculpatul P. I. C., la 2 (doi) ani închisoare, pentru vătămarea corporală a părții vătămate B. C..

În baza art. 181 alin. 1 C.pen., a fost condamnat același inculpat la 1(un) și 8 (opt) luni închisoare, pentru vătămarea corporală a părții vătămate B. F. G..

În baza art. 33 lit. a Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute 2 (doi )ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea

pedepsei aplicate, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen.

În baza art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata prevăzută de art. 82 C.pen., și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.

S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii aplicate, prev. de art. 64 lit. a și b C.pen.

A fost obligat inculpatul P. C. I. să plătească părții civile B. C., suma de 15.000 lei despăgubiri civile, iar părții vătămate B. F. G. suma de 5000 lei, cu același titlu.

A fost obligat inculpatul să plătească părților civile S. Județean de Ambulanță Gorj și Institutului Național de neurologie și boli neurovasculare București suma de 2012,00 lei și respectiv 1547, 89 lei RON despăgubiri civile, cu dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la plată.

A fost obligat același inculpat să plătească părții vătămate B. C. suma de 1.000 lei RON, cheltuieli de judecată, 480 lei RON cheltuieli judiciare către stat, iar către Biroul de avocați Novaci, jud. Gorj 250 lei, onorariu apărător oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci, jud. Gorj, înregistrat la această instanță la data de 22 octombrie 2012 (f1), ), sub nr. dosar_, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. C. I., pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală, prevăzute și pedepsite de art. 181 alin. 1 Cod penal.

În esență, din actul de inculpare rezultă că în noaptea de 31 iulie 2010, inculpatul l-a lovit în zona capului cu o bâtă de baseball, pe partea vătămată C. B. provocându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, și pe partea vătămată F. G. B., provocându-i leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, cele două fapte prevăzute de art. 181 alin. 1 Cod penal fiind în concurs real de infracțiuni, devenind aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal.

În fața instanței de judecată, în ședința publică din data de 20 februarie 2013(f.68), inculpatul și-a însușit toate probele din dosarul de urmărire penală, solicitând ca procesul să se judece în baza dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.

Deși a recunoscut că le-a lovit cu bâta pe cele două părți vătămate, inculpatul P. C. a precizat că a fost lovit de părțile vătămate, iar după aceea le-a lovit ca să se apere, însă nu a formulat plângere împotriva agresorilor întrucât nu a știut, iar când a aflat că poate introduce plângere penală, trecuse termenul de 2 luni prevăzut de lege.

Din materialul probator administrat de organele de urmărire penală, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

În noaptea de 30 /31.07.2010, inculpatul P. C. I. s-a deplasat cu mai mulți prieteni la localul S.C. „FLITEXIM” S.R.L. din . de F., jud. Gorj, cunoscut și sub numele de „Localul lui Pinel”.

Inculpatul împreună cu martorii Ani D. D. și P. L. I. C. s-au așezat la o masă lângă care stăteau părțile vătămate B. F. G. și C. B., împreună cu martorii G. I. B. și P. G., tinerii discutând împreună deoarece se cunoșteau, locuind toți în ., jud. Gorj, cu excepția părții vătămate G. B. F., aflat în vizită la bunica sa.

La un moment dat inculpatul a avut o altercație cu partea vătămată C. B. care, pentru a evita un scandal a părăsit localul și s-a urcat în autoturismul proprietatea sa, cu intenția de a pleca. În acel moment inculpatul I. P. C. a lovit puternic cu piciorul portiera autoturismului din partea șoferului, iar prin geamul deschis a încercat să-l lovească cu pumnii pe partea vătămată care pornise autoturismul.

În drum spre casă partea vătămată B. C. l-a luat în autoturism pe prietenul său Tinel Ecovescu V., intenționând să-i transporte acasă și pe ceilalți prieteni, respectiv B. G. F., G. I. B. și P. G..

După un timp scurt partea vătămată B. C. a oprit autoturismul la o distanță de aproximativ 20 metri față de autoturismul martorului V. P. C., în care se afla inculpatul și prietenii săi, martorul Ecovescu Tinel V. ducându-se la inculpatul P. pentru a discuta cu acesta.

Către inculpat s-a deplasat și partea vătămată C. B., moment în care inculpatul P. I. C. l-a lovit puternic în zona capului cu o bâtă de baseball, doborându-l în mijlocul drumului public.

Văzându-l pe partea vătămată B. C. căzut pe carosabil, partea vătămată B. G. F. s-a dus să îl ajute, moment în care inculpatul a încercat să-l lovească în zona capului, partea vătămată ridicând mâna dreaptă și apărându-se.

Din certificatul medico legal nr. 1191, din data de 17 august 2010 al S.M.L. Gorj, a rezultat că partea vătămată C. B. a prezentat lovituri traumatice la nivelul cutiei craniene, respectiv contuzie cerebrală temporo - parietală stânga, hematom subdural acut și fractură nazală piramidală, produse prin lovire cu corp dur ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale, iar din certificatul medico legal nr. 1156 din data de 13 august 2010 emis de către S.M.L. Gorj, a rezultat că partea vătămată B. F. G. a suferit la nivelul mâinii drepte leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale.

Este de observat că, inițial, partea vătămată B. C. a fost transportată cu autoturismul său, condus de martorul V. Ecovescu, la S. Orășenesc Novaci, jud. Gorj, de unde a fost transferat la S. T. V. din Tg J., jud. Gorj, refuzând internarea, revenind însă a doua zi când a fost internat, iar apoi transferat la I. Național de Neurologie și Boli Neurovasculare din București, jud. Ilfov, unde a primit îngrijiri medicale.

Starea de fapt, astfel cum a fost reținută mai sus, s-a dovedit prin declarațiile martorilor audiați, corelate cu plângerile și declarațiile părților vătămate, cu certificatele medico legale menționate mai sus.

Deși, inițial inculpatul P. C. I. a susținut că a fost lovit de către părțile vătămate, în fața instanței de judecată și-a însușit materialul probator administrat în faza de urmărire penală, susținând însă că, după ce a fost lovit de către părțile vătămate, la rândul său i-a lovit ca să se apere (f.68).

Avându-se în vedere mijloacele și modul de săvârșire al infracțiunilor, precum și timpul săvârșirii faptei, pe timp de noapte, în stradă, dar și urmarea produsă asupra părților vătămate s-a apreciat că inculpatului nu îi pot fi aplicabile dispozițiile art. 3201 C.pr.pen.

În acest sens este de observat că textul legal menționat se referă la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, însă în speță inculpatul P. nu și-a recunoscut vinovăția în sensul că, în urma unor altercații le-a lovit pe cele două părți vătămate, susținând că a fost lovit de acestea, iar pentru a se apăra le-a lovit la rândul său.

În drept, faptele inculpatului de a lovi părțile vătămate producându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzute și pedepsite de art. 181 alin. 1 C.pen.,

În consecință, s-a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală, iar la individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat s-a avut în vedere că inculpatul este tânăr, este la primul conflict cu legea penală, este necăsătorit, însă pe parcursul soluționării cauzei nu a recunoscut în întregime faptele săvârșite.

Ca urmare, s-a apreciat a fi corespunzătoare condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru vătămarea corporală a părții vătămate C. B. și la un an și 8 luni închisoare pentru vătămarea corporală a părții vătămate B. F. G..

Cele două fapte fiind săvârșite în condițiile unui concurs de infracțiuni, prin aplicarea dispozițiilor at 33 lit. a C.pen s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.

Conform dispozițiilor art. 71 C.pen, de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la executarea pedepsei aplicate s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen

Considerându-se că în cazul acestui inculpat rolul preventiv educativ al pedepsei se poate realiza și fără executare în regim de penitenciar, în baza art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata prevăzută de art. 82 C.pen., durată compusă din pedeapsa aplicată, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, ce constituie termen de încercare potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen.

Totodată s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen., referitoare la săvârșirea de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 81 C.pen., s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului, respectiv cele prevăzute de lit. a și b ale art. 64 C.pen.

Referitor la latura civilă a cauzei partea vătămată B. F. G. s-a constituit parte civilă în ședința publică din data de 13 martie 2013 pentru suma de 5.000 lei, din care 2.000 lei daune materiale, reprezentând drumurile pe care le-a efectuat la organele de poliție Novaci, jud. Gorj, lipsa de la serviciu în zilele în care a trebuit să se prezinte la proces din localitatea Oradea și daune morale în sumă de 3.000 lei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat.

Avându-se în vedere adeverința nr. 947 din data de 05 martie 2013 a S.C. Faist Mecatronic Oradea din care rezultă că partea vătămată ar fi realizat pentru zilele de 12 și 13 noiembrie 2012, când s-a prezentat la proces, sumele de 88 și 107 lei, s-a apreciat că despăgubirile civile solicitate sunt justificate, astfel încât, acestea s-au acordat conform dispozițiilor art. 14 C.pr.pen.

De asemenea, s-a apreciat că sunt justificate și daunele morale solicitate, din certificatul medico - legal rezultând că această parte vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale, cauzându-i suferințe fizice și psihice.

În consecință inculpatul P. a fost obligat să plătească acestei părți vătămate și suma de 3.000 lei daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial încercat.

În ceea ce privește partea vătămată B. C., în ședința publică din data de 06 februarie 2013 (f.52), acesta s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei RON, sumă în care a inclus 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În motivarea cererii acestor despăgubiri, partea vătămată a menționat că, anterior producerii infracțiunii, a fost încadrat în muncă, nu este căsătorit, iar în prezent a rămas cu sechele, în sensul că are probleme cu memoria, nu-și mai amintește anumite lucruri, are probleme și cu scrisul, în sensul că „dacă i se dictează ceva, se blochează la un moment dat și nu mai știe ce să mai scrie”.

În dovedirea despăgubirilor civile solicitate la cererea părții vătămate au fost audiați martorii F. U. I. (f.92), P. G. (f.82) și A. R. (f.74).

Din declarațiile martorilor R. A. și G. P. a rezultat că, partea vătămată lucra într-un atelier de reparații mecanice care aparținea tatălui său, atelier destul de aglomerat, la care veneau mulți clienți, partea vătămată putând câștiga între 50 - 70 lei pe zi, deoarece repara mașini și piese, lucra la strung.

Tot acești martori au relatat că, înainte de incident partea vătămată C. B. avea o prietenă I. din . o relație serioasă, însă după accident s-au despărțit, martorul P. G. necunoscând motivul despărțirii.

Martorii au relatat și că, după ieșirea din spital partea vătămată era marcat de incidentul suferit, fiind îngrijorat dacă va rămâne cu sechela sau nu, iar martorul P. G., care a vorbit în acea perioadă cu partea vătămată a observat că „atunci când vorbeau ceva, acesta uita, sau nu-și mai aducea aminte” însă în prezent este refăcut, martorul relatând că ultima data când a vorbit cu partea vătămată înainte de începerea procesului, moment în care a observat „că acesta și-a revenit, și realizează unde se află, ce se întâmplă”, revenindu-i și memoria.

Martorul U. I. F., audiat în ședința publică din data de 12 iunie 2013 a relatat că a lucrat cu partea vătămată C. B. la firma .. din ., jud. Gorj, unde partea vătămată trăgea lemne, lucrând pe un TAF (f.96). Acest martor nu a putut însă preciza după ce perioadă de timp partea vătămată B. C. a revenit la lucru și nici faptul dacă acesta era angajat ocazional.

În același sens sunt și relatările martorului C. P. (f.91), care a continuat să lucreze la firma S.C. Tradafor Baia de F., jud. Gorj până anul trecut, de C., martorul precizând că era plătit cu 60 lei pe zi, dar nu cunoaște cât câștiga partea vătămată.

Din adresa din data de 5 februarie 2013, aflată la fila 6, a rezultat că partea vătămată B. C. a fost angajat la .. din Baia de F., jud. Gorj, în perioada 01 noiembrie 2009 – 01 noiembrie 2010, în funcția de tractorist, având un salariu de încadrare de 720 lei lunar.

În dovedirea despăgubirilor civile solicitate partea vătămată B. C. a atașat la dosar chitanța nr. 1171 din data de 17 august 2010, eliberată de S. Județean Gorj (f.80), adeverință de la .., depusă la pagina 81 dosar, din care au rezultat veniturile nete ale acestuia, un bilet de ieșire din spital eliberat de I. Național de Neurologie și Boli Neurovasculare, Secția Neurochirurgie București (f.83), și o altă adresă eliberată de S.C. Medix Co S.R.L. din Tg Cărbunești, jud. Gorj.

Analizând probele administrate pe latura civilă a cauzei, s-a apreciat că partea vătămată a îndurat suferințe fizice și psihice care l-au împiedicat, atât să își desfășoare o muncă pentru a-și câștiga venituri, dar l-au și îndepărtat din mediul social în care trăia, după accident partea vătămată având pierderi de memorie, nemaiputând lucra, izolându-se de prieteni și chiar de prietena sa I., cu care întreținea o relație serioasă.

Față de cele reținute mai sus, s-a apreciat că cererea părții vătămate B. C., de obligare a inculpatului P. C. I. l-a plata sumei de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 10.000 lei daune morale este justificată.

Ca urmare, în baza art. 14 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat să plătească acestei părți vătămate suma de 15.000 lei despăgubiri civile și daune morale pentru prejudiciul patrimonial și nepatrimonial suferit.

De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B. C. cheltuielile judiciare ocazionate de proces, reprezentând onorariu de avocat.

Totodată inculpatul P. C. I. a fost obligat să plătească către Biroul de Avocați Novaci, suma de 250 lei onorariu apărător din oficiu, iar către părțile civile S. Județean de Ambulanță Gorj și I. Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București, sumele de 2012 lei, și respectiv 1547,89 lei RON, despăgubiri civile, cu dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la plată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul P. C. I. și P. de pe lângă Judecătoria Novaci.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, în motivele de recurs, a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, ce constă în:

- 1. în mod greșit s-a dispus respingerea cererii inculpatului de judecare în baza dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen.;

- 2. greșita aplicare a pedepselor accesorii, conform art. 71 alin. 2 și 5 din Codul penal;

- 3. modalitatea de plată a onorariului apărătorului din oficiu.

Recurentul inculpat nu a prezentat în scris motivele sale, acestea fiind susținute oral de apărătorul său.

Oral, reprezentanta Ministerului Public a invocat motivul de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. 2 C.pr.pen., constând în aceea că la momentul când s-a luat cauza în pronunțare, nu a fost asigurată asistența juridică obligatorie inculpatului potrivit art. 171 C.pr.pen., inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani sau mai mare, iar în încheierea de amânare a pronunțării nu există consemnate concluziile apărătorului inculpatului.

Tribunalul a constatat că recursurile Parchetului și inculpatului sunt întemeiate.

Astfel, din analiza conținutului încheierii de amânare a pronunțării din data de 12.06.2013 a rezultat că, deși inculpatul P. C. I. a fost asistat de apărător ales M. Gianni L., apărătorului nu i s-a acordat cuvântul. Au fost încălcate dispozițiile art. 197 alin. 2 C.pr.pen., în sensul că inculpatului nu i s-a asigurat dreptul la apărare, aceasta fiind obligatorie conform dispozițiilor legale.

Că, în cauză subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 6 C.pr.pen., motiv pentru care tribunalul a admis recursurile parchetului și inculpatului, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță prin decizia nr. 289 din 23 septembrie 2013.

Cu ocazia rejudecării cauzei, s-a dispus citarea părților, administrarea probelor ce se impun și pronunțarea unei soluție legale și temeinice. De asemenea, s-a solicitat să fie avute în vedere și celelalte motive prezentate în scris de P. de pe lângă Judecătoria Novaci, precum și motivele de recurs invocate de către inculpat.

La rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. dosar_ la data de 03.10.2013.

În ședința publică din data de 18 noiembrie 2013, inculpatul a declarat că înțelege să se judece în temeiul art. 3201 C.pr.pen., că își însușește probele administrate în cursul urmăririi penale și nu mai solicită alte probe. De asemenea a recunoscut și regretat faptele pentru care a fost trimis în judecată, luându-se o declarație în acest sens, care după citire și semnare s-a atașat la dosar (fila 18).

Analizând actele și lucrările existente la dosar, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul parchetului nr. 136/P/2012 din 05.10.2012, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. C. I., pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală, prevăzute și pedepsite de art. 181 alin.1 C.pen.

S-a reținut că, din probele existente la dosar, coroborate cu declarațiile părților, declarațiile martorilor, declarația inculpatului și concluziile certificatelor medico-legale, existente la dosarul Parchetului Novaci, rezultă faptul că într-adevăr inculpatul se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Că inculpatul se face vinovat de fapta comisă rezultă, chiar din declarația dată de acesta în cursul cercetării judecătorești, unde recunoaște și regretă fapta comisă.

În drept, fapta inculpatului constând în lovirea cu intenție a părților vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămate corporală, faptă prevăzută și pedepsită de art.181 Cod penal.

La stabilirea și aplicarea pedepsei, s-a ținut seama, conform art. 72 Cod penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

În raport de aceste criterii și având în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că a recunoscut și regretat fapta comisă, s-a ajuns la concluzia că în cauză dobândesc incidență dispozițiile art. 3201alin.7 C.pr.pen., iar pedeapsa ce urmează a fi aplicată își va putea atinge scopul educativ și preventiv și în condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal.

Față de cele expuse, s-a admis cererea pentru soluționare conform art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., formulată de inculpatul P. C. I..

În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 3201, alin. 7 C.pr.pen. și aplicarea art. 74 alin. 1 litera a și c Cod penal și art. 76 litera e Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o două luni închisoare, față de partea vătămată Bodârnea C. domiciliat în ., ., nr. 823, județul Gorj.

În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 3201, alin. 7 C.pr.pen. și aplicarea art. 74 alin. 1 litera a și c Cod penal și art. 76 litera e Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o lună închisoare, față de partea vătămată B. F.-G. domiciliat în orașul Ștei, ., ..

În baza art. 33-34 litera b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de două luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa de două luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal, respectiv 2 ani și două luni.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.

În baza art. 359 alin.1 C.pr.pen., s-a atras inculpatului atenția asupra prevederilor art. 83 și urm. Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2012,00 lei față de Serviciul Județean de Ambulanță Gorj.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1547,89 lei, față de partea civilă I. Național de Neurologie și Boli Neurovasculare - București.

Au fost admise în parte despăgubirile civile solicitate de partea vătămată B. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2250 lei, față de această parte vătămată.

Au fost admise în parte despăgubirile civile solicitate de partea vătămată B. F.-G. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1250 lei, față de această parte vătămată.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată față de partea vătămată B. C..

Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Novaci și partea vătămată B. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, recursuri ce au fost recalificate în apel, în baza art. 10 din Legea nr. 255/2013.

În motivele de apel depuse la dosar, P. de pe lângă Judecătoria Novaci a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, pedeapsa aplicată inculpatului nefiind în măsură să-și asigure scopul preventiv-educativ.

Astfel, s-a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt, respectiv că în noaptea de 31 iulie 2010, inculpatul l-a lovit în zona capului cu o bâtă de baseball pe partea vătămată C. B. provocându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, și pe partea vătămată F. G. B., provocându-i leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, așa cum au fost descrise, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen., însă în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante, dând eficiență dublă recunoașterii inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei spre minimul prevăzut de lege.

Totodată, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, deși din copia cazierului judiciar rezultă că acesta a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor fapte de violență de același tip, în timpul minorității, pentru care a beneficiat de clemența instanței, fiind sancționat cu mustrare.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului parchetului, desființarea sentinței penale apelate, înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare, aplicarea art. 5 C.pen. și condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă care să fie în măsură să-și atingă scopul preventiv-educativ.

În motivele scrise de apel, depuse la dosar prin apărătorul ales, apelantul parte vătămată B. C., a criticat sentința instanței de fond, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.

Sub aspectul laturii penale, s-a apreciat că pedeapsa este greșit individualizată, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, modalitatea de săvârșire, precum și urmarea produsă. De asemenea, s-a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și c C.pen, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. e C.pen.

Totodată, s-a apreciat că recunoașterea faptelor de către inculpat a fost doar una formală, pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, în cursul urmăririi penale acesta având o atitudine vădit nesinceră și nu a căutat să repare prejudiciul cauzat de fapta sa.

Referitor la persoana și conduita inculpatului, s-a arătat că acesta este o persoană cu un vădit caracter violent, în perioada minorității fiindu-i aplicată pedeapsa mustrării pentru săvârșirea unor fapte cu violență.

Sub aspectul laturii civile, a apreciat că aceasta a fost greșit soluționată de instanța de fond, întrucât din hotărâre nu rezultă nici un argument care să justifice cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri materiale și respingerea cererii privind daunele morale solicitate.

În ceea ce privește daunele civile, a apreciat că suma solicitată este rezonabilă și dovedită prin certificatele medico-legale și declarațiile martorilor, iar cererea privind daunele morale este întemeiată, întrucât traumatismul cranian suferit, pe lângă durerea și starea psihică depresivă cauzată părții vătămate, a necesitat intervenții chirurgicale și partea vătămată a, fiind o persoană activă și muncitoare, a fost nevoită să stea la pat o perioadă foarte mare de timp.

Pentru aceste motive s-a solicitat în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale și admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată.

Examinând apelurile prin prisma criticilor invocate și cele ce pot fi examinate și analizate din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 417 și art. 419 C.pr.pen., instanța de control judiciar reține că acestea sunt fondate din următoarele considerente:

Sub aspectul situației de fapt tribunalul reține că nici unul din apelanți nu a formulat critici exprese, judecata în primă instanță fiind făcută în procedură simplificată ca urmare a declarațiilor date de inculpat în condițiile art. 3201 din Vechiul Cod de procedură penală.

Se impune însă, ca urmare a intrării în vigoare începând cu data de 01 februarie 2014 a Noului Cod penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, schimbarea încadrării juridice conform legii penale mai favorabile.

Referitor la infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Vechiul Cod penal, aceasta consta „fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”.

În prezent potrivit art. 193 alin. 2 N.C.pen. „Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

În ceea ce privește condițiile de incriminare, în succesiunea lor dispozițiile legale nu s-au modificat decât în ceea ce privește urmarea imediată, întrucât sub imperiul actualei legi forma calificată a infracțiunii de vătămare corporală impune ca urmare imediată o vătămare a integrității corporale pentru a cărei vindecare numărul de zile îngrijiri medicale acordate poate fi de la 1 până la 90 de zile, în condițiile în care anterior, dacă vătămarea corporală necesita pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale fapta era calificată ca și infracțiune de vătămare corporală.

Așadar, fapta inculpatului, constând în lovirea cu o bâtă de baseball în zona capului a părții vătămate C. B. provocându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale și pe partea vătămată F. G. B., provocându-i leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, constituie infracțiune atât sub imperiul legii vechi cât și sub imperiul legii noi, însă anterior pedeapsa prevăzută de lege era de la 6 luni la 5 ani închisoare, iar în prezent este de la 6 luni la 5 ani închisoare sau amendă.

Se constată așadar că în ceea ce privește regimul sancționator, faptele inculpatului sunt sancționate mai puțin aspru potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 2 C.pen., dispoziții ce urmează să fie aplicate în prezenta cauză în condițiile art. 5 din N.C.pen., ca lege penală mai favorabilă.

Pentru aceste considerente urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 2 C.pr.pen., să schimbe calificarea faptei din dispozițiile art. 181 V.C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 V.C.pr.pen., în dispozițiile art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. raportat la art. 375 C.pr.pen. combinat cu art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

Referitor la pedepsele aplicate de prima instanță, instanța de control judiciar reține că acestea au fost greșit individualizate, cu încălcarea dispozițiilor art. 52 și 72 C.pen.

Astfel, în primul rând se observă că prima instanță în mod greșit a reținut în favoarea inculpatului împrejurarea ce constituie circumstanță atenuantă, respectiv conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a VC.pen. Din actele dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 318/05.11.2008, inculpatului P. C. I. i s-a aplicat măsura educativă a mustrării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 VC.pen. Chiar dacă această sancțiune nu constituie antecedent penal, nu se poate spune că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, ci, dimpotrivă, mustrarea aplicată nu și-a atins scopul preventiv.

În al doilea rând, cu privire la reținerea împrejurării referitoare la atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, referitoare la comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților, prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c VC.pen., instanța de control judiciar reține că și aceasta a fost aplicată în mod nefondat inculpatului.

În cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C.pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C.pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C.pr.pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în acest fel pronunțându-se și suprema instanță prin decizia nr. 754 din 15 martie 2012.

Din piesele dosarului rezultă că în cursul urmăririi penale, inițial inculpatul a negat faptele și în multiplele declarații date organelor judiciare a încercat să denatureze adevărul, indicând întotdeauna o altă stare de fapt. De altfel, și în actul de sesizare al instanței se reține că inculpatul a avut o atitudine total nesinceră.

Inculpatul doar în fața instanței de judecată a recunoscut formal faptele, pentru a beneficia de dispozițiile art. 3201 C.pr.pen., atitudine care nu poate fi considerată ca o atitudine de înalt civism.

În considerarea acestor argumente, urmează ca instanța de control judiciar să înlăture dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a și c VC.pen. și, cele prevăzute de art. 76 lit. e VC.pen.

În consecință, instanța de control judiciar urmează să aibă în vedere la stabilirea pedepselor împrejurările în care au fost săvârșite faptele, rezultatul produs, respectiv zilele de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea fiecărei părți vătămate, 45-50, respectiv 25-30, urmând să stabilească inculpatului pedepse într-un cuantum moderat.

Având în vedere că cele două fapte au fost săvârșite sub forma concursului penal de infracțiuni, în considerarea dispozițiilor art. 33 lit. a - 34 lit. b VC.pen., va contopi pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Sub acest aspect, se observă că prima instanță nu a făcut nici o diferențiere la stabilirea pedepselor, aplicându-i inculpatului două pedepse a câte 2 luni închisoare, cu eludarea celor de mai sus.

În același context, instanța de control judiciar reține că prima instanță nu a motivat în nici un fel suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, deși potrivit art. 81 alin. 6 VC.pen., avea această obligație a motivării.

Instanța de apel reține că principala funcție a pedepsei este aceea de reeducare și îndreptare a infractorului, care trebuie să ducă la formarea acestuia ca om cu stăpânire de sine, cetățean capabil să îmbine interesul personal cu cele obștești, pe viitor să nu mai comită infracțiuni, din convingere și din respect față de lege, iar de nu de teama pedepsei. Uneori îndreptarea și reeducarea este asigurată prin însăși pronunțarea condamnării care exprimă oprobiul societății, produce o suferință morală infractorului și un simț al răspunderii pentru faptele sale în viitor.

D. urmare, ținându-se cont de vârsta acestuia de caracterul evolutiv al factorilor psihosociali, cu relevanță asupra conduitei generale, instanța reține că sunt conturate perspective realiste fezabile privind reinserția socială a inculpatului și nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție.

În consecință, instanța, potrivit dispozițiilor art. 5 C.pen., va menține măsura suspendării condiționate a executării pedepsei, dispusă potrivit art. 81 VC.pen., însă, în considerarea art. 82 VC.pen., va majora termenul de încercare în mod corespunzător.

Sub aspectul laturii civile, instanța de apel constată că, de asemenea, sentința apelată este nelegală.

Astfel, prima instanță a admis în parte despăgubirile civile solicitate de persoana vătămată B. C. și a obligat inculpatul la plata sumei de 2.250 lei față de această parte.

Instanța de apel constată că în primul ciclu procesual, în termen legal, persoana vătămată Bodârnea C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei daune civile și 10.000 lei daune morale.

Din motivarea sentinței nu reiese în nici un fel dacă despăgubirile civile acordate părții civile reprezintă daune materiale sau morale sau ambele deopotrivă.

Însă, având în vedere declarația părții civile (fila 19 dosar primul ciclu procesual), instanța de apel opinează că în sentință este vorba de daune materiale, ci nu morale, astfel că prima instanță nu s-a pronunțat în al doilea ciclu procesual asupra daunelor morale.

Trebuie avut în vedere că prejudiciul moral constă în lezarea onoarei sau reputației unei persoane sau altei suferințe de ordin psihic și justifică acordarea unei compensații materiale, compensații care se stabilesc prin apreciere, dar nu aprecierea de ordin general, ci avându-se în vedere criterii care rezultă din cauza dedusă judecății. Or, este cert că valoarea prejudiciului moral constă de fapt în evaluarea despăgubirii care va compensa prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare.

În această situație, prejudiciile cauzate unei persoane constau în suferințe de ordin psihic, iar normele eticii și echității pledează pentru acordarea de daune morale.

Suma de 2.000 lei reprezintă o reparație dacă nu integrală, măcar justă și echitabilă, care poate compensa prejudiciul suferit. Această sumă de bani are efecte compensatorii, iar pe de altă parte nu constituie nici o amendă excesivă pentru inculpat, nici venituri nejustificate pentru partea civilă.

Față de cele ce preced, urmează ca apelurile declarate să fie admise ca fondate și, potrivit dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va desființa sentința atacată și va pronunța o nouă hotărâre, în condițiile și cu motivarea arătată anterior.

În continuare, instanța de apel va menține celelalte dispoziții ale sentinței și, văzând și dispozițiile art. 275 C.pr.pen., privind cheltuielile judiciare statului;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Novaci și partea vătămată Bodârnea C. împotriva sentinței penale nr. 241 din 09.12.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală nr. 241/09.12.2013 a Judecătoriei Novaci și judecând;

În baza art. 49 alin. 2 C.pr.pen., schimbă calificarea juridică a faptelor din dispozițiile art. 181 V.C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 V.C.pr.pen., în dispozițiile art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. raportat la art. 375 C.pr.pen. combinat cu art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

În baza art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 375 C.pr.pen. combinat cu art. 396 alin. 10 C.pr.pen., condamnă inculpatul P. C. I., fiul lui I. și M. D., născut la data de 2.06.1992 în Tg-Cărbunești, județul Gorj, domiciliat în ., județul Gorj, CNP_, la:

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, împotriva părții vătămate Bodârnea C..

În baza art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 375 C.pr.pen. combinat cu art. 396 alin. 10 C.pr.pen., condamnă același inculpat la:

- 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, împotriva părții vătămate B. F. G..

În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b V.C.pen. contopește pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În baza art. 5 C.pen. menține măsura suspendării condiționate a executării pedepsei dispuse conform art. 81 C.pen. și următoarele pe o durată de 2 ani și 8 luni.

Obligă inculpatul la 2.000 lei daune morale către partea civilă Bodârnea C..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 275 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 17.03.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

R. I. T. B.

GREFIER,

E. C.

Red. I.R.

Tehnored. E.C.

Jud. fond. E.D.

4 ex/21.03.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 39/2014. Tribunalul GORJ