Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 245/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 245/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-08-2014 în dosarul nr. 11726/4/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 245/C
Ședința publică din data de: 07.08.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. P.
GREFIER – M. C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația la liberare condiționată (art. 587 NCPP) formulată de contestatorul-petent N. D. împotriva sentinței penale nr. 2076 din data de 11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul-petent N. D., personal, aflat în stare de detenție la Penitenciarul București - Jilava și asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat B. B. I., cu delegația pentru asistență juridică obligatorie . nr._/2014 depusă la fila 13 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat N. D., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 2076 din data de 11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ . Consideră că petentul a îndeplinit fracția prevăzută de lege pentru a se putea solicita liberarea condiționată și a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Menționează că petentul, de la depunerea în penitenciar și până în prezent, a fost vizitat o singură dată de către alte persoane, însă a menținut legătura cu mediul de suport prin apeluri telefonice, a desfășurat și activități socio-educative, a corespondat ocazional cu diverse persoane din anturaj, a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială la nivelul secției de deținere, a desfășurat activități socio-educative și productive. În concluzie, susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea condiționată a petentului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind sentința Judecătoriei Sectorului 4 București ca fiind legală și temeinică.
Contestatorul-condamnat N. D., având ultimul cuvânt, arată că Iasă la aprecierea instanței soluționarea contestației.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de fată, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2076 din data de 11.06.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sector 4 București a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul-condamnat N. D., fiul lui I. și F., născut la data de 26.03.1974, deținut în Penitenciarul București Jilava.
A fost fixat termen de reiterare a cererii la data de 16.10.2014.
În baza art. 275 alin. 2 din C. p. p. a fost obligat petentul-condamnat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului-condamnat s-a virat din fondul M.J. către Baroul București.
Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._/2014 contestatorul-condamnat N. D. a contestat procesul-verbal al Comisiei de liberări din cadrul PNT București Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate, solicitând liberarea sa condiționată.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut din procesul verbal nr. 15/17.04.2014 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată că petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 556/2012 a Judecătoriei Sector 3 București.
Executarea pedepsei a început la data de 23.04.2012 și va expira la data de 22.04.2015, transformate în zile pedeapsa este egală cu 1095 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul ar trebui să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 730 zile, din care, în cazul în care muncește 183 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 547 zile efectiv executate.
Petentul-condamnat a câștigat și executat la data analizei în comisie în total 733 de zile (din care 8 zile se consideră executate ca urmare a muncii prestate), fiind la prima analiză.
Comisia a apreciat că deținutul nu ar putea fi liberat condiționat, și a dispus amânarea pe un termen de 6 luni, timpul executat fiind apreciat ca insuficient pentru reeducare dată fiind lipsa dovezilor temeinice de îndreptare și antecedența penală.
Instanța a făcut aplicarea art. 5 C.p. cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiu lui liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiu lui liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă a fost cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a reținut că, potrivit art. 59 din Vechiul Cod penal, ar putea fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, a fost disciplinat, stăruitor în muncă și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului-condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul-condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu i-a conferit un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiu lui liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum a rezultat din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar petentul a avut un comportament necorespunzător, nefiind recompensat, însă a fost sancționat disciplinar de 2 ori pe perioada detenției.
Petentul a desfășurat activități productive reduse în penitenciar, iar participarea sa la activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere a fost una minimală. Sunt considerente pentru care instanța a apreciat că eforturile depuse de petent nu au fost suficiente și nicidecum nu au putut duce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de 1ndreptare.
Totodată, instanța a reținut că petentul a avut multiple antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și, deși a mai beneficiat de liberare condiționată, nu a înțeles rolul și scopul acesteia, săvârșind alte infracțiuni. Prin urmare, a fost evident că încă nu a reușit să conștientizeze gravitatea faptelor sale și să își conformeze comportamentul dispozițiilor legale.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat în acord cu comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului Jilava că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu a fost suficient pentru a-I libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 din vechiul C. pen.
Instanța a reținut că nu s-a impus liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu a fost suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 din vechiul Cod penal, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu a avut relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni În mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu ar putea duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Or, așa cum s-a arătat, comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul ar trebui să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei a fost realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că nu s-a impus liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea, în temeiul art. 587 alin. 2 C.p.p. a fost respinsă ca nefondată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 16.10.2014, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală petentul-condamnat a fost obligat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenta juridică a petentului condamnat s-a virat din fondul M.J. către Baroul București.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul N. D., cale de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 07.07.2014.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul N. D., pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond, simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea liberării condiționate, instituție juridică ce, de altfel, ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat, odată pus în libertate, nu își va perpetua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă și din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens.
Or, astfel cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până la analiza comisiei petentul a avut un comportament necorespunzător, fiind sancționat disciplinar de 2 ori pentru altercații cu alte persoane private de libertate și pentru nerespectarea ROI și nefiind recompensat pe perioada detenției, ceea ce denotă că procesul de reeducare nu a fost finalizat.
În atare situație, Tribunalul apreciază că petentul-condamnat nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune libera rea condiționată.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, motiv pentru care va respinge contestația ca nefondată, făcând și aplicarea disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. rap. Ia art. 587 alin. 3 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de petentul-condamnat N. D. (fiul lui I. și F., născut la 26 Martie 1974, deținut la Penitenciarul București - Jilava).
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei, care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. P. M. C. I.
Red. și tehnored. jud. P.R. /2 ex./ 03.10.2014
Jud. Sectorului 4/jud. F.M.P.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
