Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 401/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 401/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 21086/4/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALA nr. 401/C
Ședința publică din data de 20.11.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestatia formulata de condamnatul S. C. V., împotriva sentinței penale nr. 3108 din data de 23.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
Procedura de citare este legal indeplinita fara citarea partilor.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constata ca dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie cand instanta a stabilit termen pentru pronunțarea la data de astăzi 20.11.2014, termen la care, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 3108 din data de 23.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat S. C. V..
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 16.11.2014.
În baza art. 275 alin. 2 din C. p. p. a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 22.07.2014 petentul condamnat S. C. V. a contestat procesul verbal al comisiei de liberări din cadrul PNT București Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate, solicitând liberarea sa condiționată.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut din procesul verbal nr. 28/17.07.2014 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată că petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2313/2012 a Judecătoriei Sector 4 București (MEPI nr. 3390/2012).
Executarea pedepsei a început la data de 20.06.2011 și va expira la data de 04.07.2016 (deoarece se scad 168 zile ce reprezintă arest preventiv), transformată în zile pedeapsa este egală cu 2010 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1340 zile, din care, în cazul în care muncește 335 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 1005 zile efectiv executate.
Petentul condamnat a câștigat si executat la data analizei în comisie în total 1340 de zile (din care 168 zile reprezintă arest preventiv, iar 48 de zile se consideră executate ca urmare a muncii prestate), fiind la prima analiză.
Comisia a apreciat că deținutul nu poate fi liberat condiționat, și a dispus amânarea pe un termen de 4 luni, date fiind lipsa comportamentul oscilant și lipsa dovezilor temeinice de îndreptare.
În primul rând trebuie observat că instanța urmează a face aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 din Vechiul Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar petentul a avut un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar de două ori și recompensat o singură dată.
Instanța a constatat, de asemenea, că participarea la programe și activitati educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere a fost una minimală, in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta in interiorul locului de detenție, și, nicidecum, una deosebită. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost normale si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare, iar zilele câști recunoscute ca urmare a prestării de activități lucrative în cadrul penitenciarului vor putea fi avute în vedere la o nouă analiză.
Totodată, instanța a retinut ca petentul are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru savarsirea unor infractiuni, însă deși a mai beneficiat de liberare condiționată nu a înțeles rolul și scopul acesteia, săvârșind alte infracțiuni. Prin urmare, este evident ca încă nu a reușit sa conștientizeze gravitatea faptelor sale si sa isi conformeze comportamentul dispozițiilor legale.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, s-a constatat în acord cu comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului Jilava că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu este suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 din vechiul C. pen.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prev. de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 din Vechiul Cod penal, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori, așa cum s-a arătat, comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea, în temeiul art. 587 alin. 2 C.p.p., a fost respinsă ca nefondată.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul S. C., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 17.10.2014.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că S. C. a fost condamnat de Judecatoria Sector 4 Bucuresti, prin sentința penală nr.2313/2012, la 5 ani si 6 luni (2010 zile) închisoare, pentru săvârșirea unor infractiuni la regimul circulației rutiere; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie, până la data de 17.07.2014, având executate 1340 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 28/ 17.07.2014 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, că a participat la activități de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere, ca a desfasurat activitati productive in exteriorul locului de detinere in perioadele iulie –septembrie 2011, decembrie 2011-martie 2012, iar ulterior a refuzat sa mai munceasca, că a fost sanctionat disciplinar de doua ori pentru nerespectarea ROI (fumat in loc nepermis), iar pentru implicarea sa in cadrul activitatilor educative a fost recompensat o data cu ridicarea uneia dintre masurile disciplinare aplicate anterior.
Sub aspectul profilului psihologic, s-au identificat o personalitate structurata pe atitudinile si valorile specifice grupului de provenienta; conduita oscilanta pe durata executarii pedepsei; capacitate de integrare in grup, tentinta de supraestimare, sentiment de autonomie.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul S. C. este cunoscut cu antecedente penale, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, de comportamentul in detenție, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen., cu atât mai mult cu cât se află la prima analiză în cadrul comisiei.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea acestuia și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este recidivist.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul S. C. V. pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul S. C. V., fiul lui N. și G., născut la data de 18.01.1985 împotriva sentinței penale nr. 3108 din data de 23.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
