Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 342/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 342/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 1106/93/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
Sentința penală nr. 342
Ședința publică din data de 17.04.2014
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect cererea formulată de contestatorul-condamnat P. I. privind aplicarea legii penale mai favorabile ( prev. de art. 595 C.p.p.)
Fără participarea procurorului și a condamnatului (care a fost informat cu privire la termenul de soluționare a cererii sale și posibilitatea de a formula concluzii scrise), conform art. 23 alin.8 din Legea nr. 255/2013 modificată prin OUG nr. 116/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a atașat dosarul nr._ al Curții de Apel București- Secția I-a Penală, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 25.02.2014, pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, a fost înregistrată sub nr._, contestația la executare formulată de condamnatul P. I., aflat în executarea pedepsei de 15 ani închisoare în Penitenciarul Jilava, solicitând aplicarea legii penale mai favorabile.
La primul termen de judecată acordat în cauză, în ședința publică din data de 11.03.2014, Tribunalul, văzând art. 47 alin. 3 Cod procedură penală rap. la art. 595 alin. 2 Cod procedură penală și art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 255/2013 modif. prin OUG nr. 116/2013, a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.
Prin sentința penală nr. 654/11.03.2014 a Tribunalului București Secția I-a Penală, pronunțată în dosarul penal nr._, în baza art. 47 alin. 3 Cod procedură penală s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București. În baza art. 50 Cod procedură penală rap. la art. 595 alin. 2 Cod procedură penală, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul P. I. (fiul lui C. și F., născut la 10.05.1968 în București, CNP:_, deținut în Penitenciarul Jilava) în favoarea Tribunalului Ilfov.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 24.03.2014 sub nr._ .
În cererea formulată contestatorul-condamnat P. I. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, conform Noului Cod Penal, cu privire la condamnarea de 15 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr. 22/2005 pronunțată de Judecătoria nr. 14 din Valencia, sentință recunoscută în România prin decizia nr. 41/22.02.2007 pronunțată in dosarul nr._ de Curtea de Apel București.
În motivare, arată că petentul că a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și lipsire de libertate și, potrivit noului cod penal, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de lipsire de libertate și proxenetism, potrivit disp. art. 213 alin.2 și art. 205 NCP, sunt de la 3 la 10 ani închisoare.
In drept, au fost invocate disp. art. 461 lit.d C.p.p.
La dosarul cauzei s-au atașat: referatul pe care Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Jilava l-a întocmit cu privire la contestatorul - condamnat P. I., prin care s-a menționat că nu a fost întocmită sesizare către instanță în privința contestatorului pentru reducerea pedepsei, întrucât s-a apreciat ca nu sunt aplicabile disp. art. 4 și 6 NCP, copie MEPI nr. 48/11.06.2007 emis de Curtea de Apel București și dosarul nr._ al Curții de Apel București- Secția I-a Penală.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 41/22.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, definitivă prin nerecurare, s-a recunoscut sentința penală nr. 22/05 din data de 25.01.2005 pronunțată de Judecătoria nr. 14 din Valencia Spania prin care inculpatul P. I. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de obligare la prostituție, lipsire de libertate în mod ilegal și provocare de vătămare corporală prev. de art. 188.1, art. 163 și urm., art. 617.1 din Codul penal spaniol, având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 329 Cod penal și art. 189 alin. 3 Cod penal.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 48/11.06.2007 emis de Curtea de Apel București.
Instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea formulată de P. I., având în vedere următoarele considerente:
Conform deciziei nr. 23/12.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect recursul în interesul legii promovat în vederea interpretării disp. art. 146 din Legea 302/2004, „instanța, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de Codul penal român”.
S-a reținut în considerentele acestei decizii că „incompatibilitatea între durata pedepsei aplicate și legislația română există în cazul în care durata pedepsei privative de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare depășește limitele maxime ale pedepselor reglementate în legea penală română.
O primă situație în care durata pedepsei aplicate este incompatibilă cu legislația română este aceea în care pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzută în legea penală română. Prin urmare, ori de câte ori pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii de 30 de ani, prevăzută la art. 53 pct. 1 lit. b) din Codul penal (cod penal 1969 – n.a.), durata pedepsei este incompatibilă cu legislația română, fiind aplicabile dispozițiile art. 146 din Legea nr. 302/2004.
A doua situație în care durata pedepsei aplicate este incompatibilă cu legislația română poate exista atunci când pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare depășește limita maximă specială prevăzută în legea penală română pentru faptele care au atras condamnarea. Astfel, dacă pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare depășește limita maximă specială prevăzută în legea penală română pentru faptele care au atras condamnarea, durata pedepsei ar fi incompatibilă cu legislația română, ceea ce face posibilă aplicarea art. 146 din Legea nr. 302/2004.
A treia situație în care durata pedepsei aplicate este incompatibilă cu legislația română este situația în care pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea de condamnare pentru un concurs de infracțiuni depășește limita maximă a pedepsei rezultante admisă în legea penală română.
Legea penală română prevede în art. 34 alin. 2 din Codul penal că pedeapsa rezultantă nu poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente, pedeapsa rezultantă neputând depăși nici limita maximă generală a pedepsei închisorii de 30 de ani, prevăzută la art. 53 pct. 1 lit. b) din Codul penal. Așadar, dacă pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea de condamnare depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii, durata pedepsei rezultante este incompatibilă cu legislația română, devenind aplicabile prevederile art. 146 din Legea nr. 302/2004.
Cu privire la concursul de infracțiuni, se impune concluzia că prevederile referitoare la conversiunea condamnării, cuprinse în art. 146 alin. (1) din legea română privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, se referă explicit și exclusiv la incompatibilitatea duratei pedepsei rezultante cu legislația română, iar nu la incompatibilitatea dintre sistemele prin care se ajunge la aplicarea unei pedepse rezultante pentru un concurs de infracțiuni, fie sistemul cumulului aritmetic, fie sistemul cumulului juridic. Prevederile menționate, a căror incidență este condiționată de existența unei incompatibilități între durata pedepsei aplicate și legislația română, nu pot constitui deci temeiul legal pentru înlocuirea modalității prin care se ajunge la stabilirea pedepsei rezultante, în conformitate cu legislația statului de condamnare.
Prin urmare, dacă pedeapsa rezultantă a fost aplicată prin cumul aritmetic, în conformitate cu legislația statului de condamnare, instanța nu poate înlocui cumulul aritmetic cu regulile cumulului juridic stabilite în Codul penal român”.
Din considerentele acestei decizii rezultă că, în prezenta cauză, ne aflăm în situația a treia din expunerea de motive, având în vedere că, condamnatul execută o pedeapsă rezultată dintr-un cumul aritmetic.
Astfel, singura verificare pe care trebuie să o facă instanța este aceea de a verifica dacă pedeapsa aplicată condamnatului, ca urmare a cumulului aritmetic, depășește maximul general prevăzut de lege.
D. fiind că numitul P. I. se află în executarea unei pedepse de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 22/05 din data de 25.01.2005 pronunțată de Judecătoria nr. 14 din Valencia Spania, iar maximul general prevăzut de noul cod penal este tot de 30 ani închisoare, ca și în vechiul cod penal,conform art. 60 C.p., urmează a constata că nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCP, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de P. I..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 C.p.p. respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de P. I. (fiul lui C. și F., ns. la 10.05.1968, încarcerat în Penitenciarul Jilava).
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud. A.R./2 ex./20.05.2014
Tribunalul Ilfov.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 401/2014.... → |
|---|
