Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 345/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 18749/4/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALA nr. 345/C
Ședința publică din data de 16.10.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Capățână L. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestatia formulata de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 2616 din data de 30.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014 .
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul Chișeamera V., asistat de aparatorul ales, av. S. Faier, care depune imputernicirea avocatiala nr._/2014.
Procedura de citare este legal indeplinita,
S-a expus referatul cauzei de catre grefierul de ședința, după care:
Av. S. Faier, aparatorul ales al condamnatului Chișeamera V., depune la dosar concluzii scrise și un set de înscrisuri din dosarul individual al condamnatului.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul in dezbaterea acesteia.
Reprezentanta Ministerului Public, avand cuvantul, învedereaza ca nu sunt indeplinite conditiile pentru liberarea conditionata a condamnatului întrucât dovezile de indreptare pe care le-a retinut instanta de fond în sarcina acestuia nu sunt suficiente pentru a se dispune liberarea sa conditionată; în acest sens, a arătat că, Comisia de individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, a acordat o amanare care s-a depasit si, în raport de aceasta, apreciaza că, până la momentul judecarii cererii de catre instanta de fond, nu avea cum sa fie indeplinita conditia comportamentului exemplar astfel cum a fost retinut in motivarea hotărârii cu privire la indeplinirea obligatiilor pe care petentul le-a avut de indeplinit in timpul executarii pedepsei. Concuzionând, reprezentanta Parchetului, solicita admiterea contestatiei, casarea sentintei penale pronuntata de Judecatoria Sector 4 Bucuresti si respingerea cererii de liberare conditionata ca nefondata.
Av. S. Faier, având cuvântul în apărarea condamnatului Chișeamera V., solicita respingerea contestatiei formulata de Ministerul Public ca nefondata și mentinerea sentintei atacate ca legala si temeinica.
Expunând detaliat concluziile depuse la dosarul cauzei și în formă scrisă, apărătorul ales al condamnatului a arătat că executarea pedepsei a început la data de 20.03.2012, iar la data de 26.09.2012 condamnatul a revenit in executarea pedepsei dupa o intrerupere ce a durat 3 luni; că în procesul verbal s-au inregistrat 98 de zile executate cu titlu de arest preventiv însă, în realitate, acestea reprezinta 98 de zile de condamnare si executare efectiva a pedepsei, inaintea celor 3 luni de intrerupere, astfel că totalul pedepsei aplicate este de 6 ani inchisoare care s-a cuantificat la 2191 zile, iar fractia pe care trebuia sa o execute condamnatul, de 730 zile, a fost realizata, acesta executand, în total, 826 de zile.
In ceea ce priveste primul motiv al contestatiei, referitor la gravitatea faptelor, av. Faier S. a arătat că acesta nu poate fi avut in vedere . ca obiect o cerere de liberare conditionata, cat timp legea penala este de stricta interpretare si aplicare, iar astfel de elemente precum gravitatea faptelor, natura activitatii infractionale, urmarile produse prin savarsirea infractiunilor ori calitatea faptuitorului reprezinta criterii de individualizare a pedepsei pe care instanta le are in vedere la momentul pronuntarii hotararii de condamnare; a mai arătat că, de altfel, durata pedepsei aplicate reprezinta o expresie a evaluarii acestor criterii de catre instanta de judecata, legea prevazand in principiu alte criterii pentru aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare conditionata, respectiv condamnatul sa fie staruitor in munca, disciplinat, sa dea dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se totodata seama de antecedentele sale penale. De aceea, cat timp criteriile invocate de catre P. au fost avute in vedere de catre instanta de judecata, cu ocazia individualizarii pedepsei, la momentul pronuntarii hotararii de condamnare prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani, apreciaza ca motivul invocat nu poate lipsi de continut conditiile prevazute de lege pentru care se poate dispune liberarea conditionata a condamnatului.
Cu privire la cel de-al doilea motiv al contestatiei, referitor la comportamentul obisnuit, apărătorul ales al condamnatului a apreciat ca acesta nu reflectă, în mod real, situația personala a condamnatului și, în consecință, este neintemeiat. Astfel, a arătat că instanta de fond a apreciat că, potrivit caracterizării atașată la dosar, condamnatul a participat la activitatile de educatie si asistenta psihosociala desfasurate la nivelul sectiei de detinere, a desfasurat activitati productive si pentru implicarea sa a fost recompensat de 14 ori si, de asemenea, a mai fost recompensat de doua ori dupa pronuntarea hotararii instantei de fond; mai arată că, prin Incheierea nr. 269/28.02.2014, depusa la dosarul cauzei, judecatorul de supraveghere din cadrul Penitenciarului G. a retinut ca petentul are un castig de 97 de zile si 388 de credite, ca nu are antecedente penale, ca a avut o conduita pozitiva si a obtinut recompense, a prestat activitati lucrative, are un nivel educational si de culturalizare superior populatiei carcerale, nu a fost sanctionat, a fost recompensat, are varsta de 60 de ani si are multiple afectiuni medicale. În același sens, Comisia din cadrul Penitenciarului G. a retinut că petentul a participat la activitatile de educatie si asistenta psihosociala organizate la nivelul sectiei de detinere si a derularat activitati productive, iar pentru implicarea sa in aceste activitati a obtinut 323 de credite pana in prezent, a fost recompensat de 16 ori si nu a fost sanctionat pe perioada detentiei.
La soluționarea prezentei contestații, apărătorul ales al condamnatului Chișeamera V., solicita sa se aiba in vedere si cele hotarate de Inalta Curte de casatie si Justitie, prin Decizia nr.67/2007, respectiv faptul ca cererea de liberare conditionata va fi examinata de instanta, sub aspectul indeplinirii tuturor conditiilor legale, la momentul judecarii acesteia, si nu la momentul introducerii ei, sens în care mentionează că, de la data de 19.06.2014 si pana in prezent, au trecut 119 zile, in care condamnatul a fost incarcerat, perioada in care a participat la activitatile desfasurate în cadrul locului de deținere si a dat dovezi temeinice de indreptare, că a menținut în permanență legătura cu familia și are un loc de munca unde va putea fi angajat.
Condamnatul Chișeamera V., avand ultimul cuvant, arata ca regreta fapta comisa, iar pe perioada detentiei a avut un comportament corespunzator, nu a fost niciodata sanctionat, a participat la toate activitatile desfasurate in cadrul penitenciarului, iar mama sa este bolnavă și dorește să îi fie alături.
S-au declarat dezbaterile închise, dupa care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 2616 din data de 30.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014, s-au dispus următoarele:
S-a admis cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat Chișeamera V. .
S-a dispus liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 54/2014 emis de Judecătoria A. în baza sentinței penale nr. 43/2014.
I s-au pus în vedere condamnatului dispozițiile art. 61 vechiul Cod penal, privind revocarea liberării condiționate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu a fost plătit conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România .
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 23.06.2014, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de dosar_, cererea de liberare condiționată formulată de petentul Chiseamera V..
La data de 24.06.2014, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. de dosar_/4/2014, contestația formulată de către petentul Chiseamera V. împotriva propunerii de amânare a comisiei de liberare condiționată.
Instanța a dispus reunirea cauzelor sub nr. mai mic, respctiv_, apreciind că este în fapt vorba despre același obiect, cauză și părți.
În procesul-verbal nr. 24/19.06.2014 întocmit de Comisia de propuneri, se reține ca petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin sentința penală nr. 43/2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 54/2014). Executarea pedepsei a început la data de 26.09.2012 și urmează să expire la data de 19.06.2016; transformată în zile pedeapsa este egală cu 2191 de zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute fracția de 1/3 din pedeapsă (având în vedere vârsta persoanei deținute), respectiv 730 zile de închisoare.
Comisia a constatat sub acest aspect că deținutul a executat, de la 26.09.2012 până la 19.06.2014, 632 zile, a executat arest preventiv 98 de zile, la care se adaugă 96 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, în total 826 zile câștigate și executate.
Comisia a apreciat că petentul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare pentru atingerea scopului pedepsei, în special în ultima parte a pedepsei, motiv pentru care a propus amânarea sa cu două luni.
Au fost atașate la dosarul cauzei caracterizare, procesul-verbal întocmit de Comisia de propuneri.
Instanța urmează a face aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța constată că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal anterior, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a retinut că, potrivit art. 59 vechiul C. pen., poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele penale.
Totodată, conform art. 59 vechiul C. pen., fracția de pedeapsă executată trebuie să fie de 1/3 în cazul închisorii care nu depășește 10 ani (în situația persoanelor deținute ce au vârsta petentului).
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat si analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că prin executarea fracției obligatorii de pedeapsă, având un total de 826 zile câștigate și executate, petentul condamnat a dobândit vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, urmând ca instanța să aprecieze dacă în funcție de celelalte criterii stabilite de lege este oportună acordarea liberării condiționate.
Astfel, potrivit caracterizării atașate la dosar, condamnatul a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere. A desfășurat activități productive în cadrul arestului poliției, pentru implicarea sa în cadrul acestor activități fiind recompensat de 14 ori în perioada octombrie 2012 – ianuarie 2014. S-a mai reținut că petentul nu a fost sancționat disciplinar pe perioada detenției, beneficiază de rețea suport – factor protectiv.
Este important de reținut că petentul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța a apreciat, față de cele arătate anterior, că există premisele că timpul executat a fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că acesta, prin participarea activă la programele desfășurate în vederea pregătirii graduale pentru liberare, și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, iar funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei fiind îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional.
Față de cele reținute mai sus, având în vedere disp. art. 59-60 vechiul C.pen. și considerând că scopul preventiv și educativ al pedepsei este atins, instanța a apreciat că este oportună acordarea beneficiului liberării condiționate, motiv pentru care cererea a fost admisă, si a dispus liberarea condiționată a petentului Chiseamera V., atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 61 vechiul C.pen., privind cauzele de revocare a liberării condiționate.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, solicitând admiterea contestației si desființarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării, respingerea Iiberării condiționate a condamnatului Chișeamera V., cu reiterarea unui termen de propunere de 2 luni de zile, așa cum a stabilit comisia, cauza fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 17.09.2014.
În motivarea contestației, după ce a expus succint istoricul cauzei, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a aratat că, în cauză, nu sunt indeplinite toate condițiile cumulative prevăzute de legiuitor pentru admiterea Iiberării conditionate a condamnatului Chiseamera V.. Astfel, s-a apreciat ca, condamnatul are doar vocatia la liberare conditionată, in cauza de față, chiar comisia de penitenciar fiind unanimă in a aprecia că domnul Chișeamera V. nu a "dat dovezi suficiente de indreptare pentru atingerea scopului pedepsei, in special in ultima parte a pedepsei ".
A mai arătat că, analizând hotărârea instanței de fond rezulta ca aceasta nu a analizat gravitatea faptelor pentru care a fost condamnat petentul si circumstanțele personale ale acestuia. În speță, instanța de fond, relevând doar acele cerințe minimale de conduită, care, in mod obligatoriu, constituie un reper de analiză, dar unul minimal și nu exclusivist, a omis să confere semnificație juridică gravității și consecințelor faptelor comise de condamnatul Chișeamera V., precum și funcției deținute la momentul săvârșirii infracțiunilor, in raport de care se constată că timpul executat in detenție nu a fost suficient pentru a se putea realiza reeducarea condamnatului.
Mai mult decât atât, P. a apreciat că, înainte de a se face aprecieri asupra potențialului de reeducare, nu trebuie omis faptul că pedeapsa penală este mai întâi o măsură de constrângere și, abia apoi, o măsură de reeducare, că pedeapsa aplicată și efectiv executată trebuie să fie aptă să realizeze prevenția generală și specială a pedepsei penale, prin teama de pedeapsă pe care o incumbă atât celui vinovat de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și care va fi nevoit să suporte constrângere a pedepsei, cât și celorlalți membri ai societății care, tentați să incalce legea penală, au exemplul pedepsei aplicate celor care au savârșit infracțiuni și care nu au ințeles să adere la regulile de conviețuire socială putând fi, astfel, descurajați.
S-a mai arătat că instanța de fond a avut in vedere numai comportamentul bun al condamnatului pe timpul detenției, aprecierea fiind in parte eronata deoarece comportamentul a fost unul obișnuit, normal si nu unul deosebit. In final, față de natura activității infracționale a inculpatului, de perioada comiterii acesteia, de urmările produse prin săvârșirea infracțiunilor, și de calitatea inculpatului la data săvârșirii infracțiunii, coroborate cu perioada scurtă de pedeapsă executată in penitenciar, P. a apreciat că nu sunt indeplinite condițiile cumulative pentru acordarea Iiberării condiționate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de Ministerul Public și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul apreciază că prezenta contestație este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Cu privire la legea aplicabilă, din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că Chișeamera V. a fost condamnat de Judecătoria A., prin sentința penală nr. 43/ 2014, la 6 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de fapte de coruptie prev. de Legea nr.78/2000.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul Chișeamera V. trebuia să execute 730 zile închisoare, și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 19.06.2014 condamnatul executase această fracțiune de pedeapsă, respectiv 826 zile, în mod corect prima instanță a constatat că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul Spital București- Jilava, se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât dovezile de îndreptare a acestuia. Astfel, se reține că a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate, în regim semideschis, că nu are antecedente penale, că a participat la activitatile de educatie si interventie psihosociala organizate la nivelul sectiei de detinere, ca a derulat activitati productive, iar pentru implicarea sa in aceste activitati a fost recompensat de 14 ori, precum si ca nu a fost sanctionat disciplinar niciodată pe perioada detentiei.
Față de aceste împrejurări, Tribunalul constată că petentul Chiseamera V. a dat dovezi temeinice de îndreptare în sensul dispozițiilor art. 59 C. pen. din 1969 în sensul că a avut o conduită conform regulamentului locului de detenție, a participat la activități lucrative la programe de reintegrare socială și, concluzionând, apreciază că acesta s-a adaptat la mediul penitenciar, dând dovezi temeinice de îndreptare; se va avea în vedere, totodată, că nu au fost identificate motivele care au stat la baza concluziilor Comisiei de liberare condiționată din cadrul Penitenciarului București- Jilava din data de 19.06.2014 când s-a propus amânarea discutării liberării condiționate a condamnatului pentru 2 luni, în condițiile în care, în ciuda celor anterior expuse, în procesul- verbal nr. 24 încheiat cu această ocazie s-a menționat doar „lipsă dovezi suficiente de îndreptare pentru atingerea scopului pedepsei în special în ultima parte a pedepsei”, fără prezentarea explicită a acestora.
Pentru aceste considerente, în acord cu prima instanță, tribunalul reține că perioada efectiv executată de condamnatul Chiseamera V. este suficientă pentru reeducarea sa, astfel că în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., urmeaza sa respinga ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 2616 din data de 30.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014 si să dispună punerea de îndată în libertate a condamnatului Chiseamera V., de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 54/2014 emis de Judecătoria A..
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 2616 din data de 30.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
Dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului Chiseamera V., fiul lui I. și E., născut la data de 16.10.1953 în ., identificat cu CNP_ de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 54/2014 emis de Judecătoria A.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red. și tehnored. jud. N.A./.2014/2 ex.
Jud. Sector 4 Bucuresti / jud. A.I.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 132/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
