Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 427/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 29170/4/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 427/C
Ședința publică din data de 27.11.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. P.
GREFIER – M. C. I.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestație la liberarea condiționată formulată de contestatorul-petent I. V. C. împotriva sentinței penale nr. 3792 din data de 04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei de ședință, s-a prezentat contestatorul-petent I. V. C. personal aflat în detenție la Penitenciarul București - Jilava și asistat de apărătorul ales B. Asasi Jozani N. V., cu împuternicirea avocațială depusă la fila 9 din dosarul inițial.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 353 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apărătorul ales al contestatorului-petent I. V. C., având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune în ședință publică înscrisuri în circumstanțiere, constând într-un raport de expertiză judiciară, 10 caracterizări, lista cu cererile selecționate la muncă date de penitenciar, participările la programele educaționale, lista sumelor de bani primite de la familie prin serviciul financiar date tot de penitenciar, lista cu vizitele familiei, pachetele, lista cu apelurile telefonice, recompensele, notele scrise de deținut din data de 05.06.2014 pentru că sunt edificatoare și, de asemenea, fotografii cu unele picturi executate de către deținut (filele 15 – 76 dosar).
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Tribunalul, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de condamnat apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării pricinii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 387 și 388 Cod procedură penală, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-petent I. V. C., având cuvântul, solicită modificarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, considerând-o ca nefondată. Învederează că deținutul a participat activ și responsabil la programele care conform Regulii nr. 65 din Standardele Minime privind Tratamentul Deținuților O. din 1984 care a avut drept obiect sădirea în personalitatea acestora a dorinței de a duce o viață normală prin respectarea legilor și normelor stabilite după punerea lor în libertate.
Învederează faptul că motivarea instanței de fond cu privire la antecedente penale ale deținutului nu constituie un motiv de neacordare a liberării condiționate așa cum rezultă atât din practica internă a instanțelor de judecată, cât și din deciziile Curții Constituționale care au statuat că pericolul social și gravitatea faptei comise de condamnat nu constituie decât criterii pentru aplicarea pedepsei, iar nu pentru liberarea condiționată a petentului.
De asemenea, cu referire la latura subiectivă, fiind vorba de liberarea deținutului ca și persoană fără referire la gravitatea faptelor, arată că la momentul respectiv, atât instanțele de judecată, cât și apărarea trebuie să depună toate eforturile ca să aducă mijloace în fața instanței de judecată, să demonstreze activitatea și felul de îndreptare în cele 5.000 de zile cât deținutul a executat din pedeapsă. Susține că timpul petrecut în starea de detenție a petentului nu este relativ așa cum a considerat prima instanță și nici pentru reeducare, apreciază că aceste motive nu sunt fondate, deoarece programele de educația atât civică, de familie și de atitudine nu sunt de o zi, ci se întind pe două - trei luni.
Menționează că deținutul și-a descoperit în penitenciar activitățile artistice, a participat la filme chiar cu regizori celebrii, și-a descoperit o latură artistică fiind singurul din țară care sculptează în oglindă, a ținut tot timpul legătura cu familia, a înțeles obiectivele care sunt pentru viața în libertate, a regretat fapta săvârșită, iar toate aceste argumente rezultă din cele 10 caracterizări date de oamenii cu care a avut deținutul de a face, cu cei care a locuit efectiv, atât în celulă, cât și în mediul penitenciar. Arată faptul că analiza Comisiei s-a făcut pe baza actelor puse la dispoziție.
Precizează că un alt motiv de respingerea a liberării condiționate formulat de instanța de fond a fost acela că deținutul a mai beneficiat de beneficiul liberării condiționate. Arată că s-ar putea spune că acest fapt a fost la începutul detenției și cu siguranță după datele pe care le are, cu mulți ani în urmă, dar pentru acest temei s-a mai acordat prima amânare, acesta a fost practic motivul primei amânări pentru că a mai beneficiat odată de liberarea condiționată.
Or, consideră că este nelegal ca instanța să motiveze pe acest motiv și se va tinde ca instanțele de judecată să legifereze faptul că niciodată un alt deținut care a mai beneficiat de o liberare condiționată nu va mai putea niciodată să beneficieze de o a doua liberare condiționată.
Totodată, evidențiază apropierea de credința religioasă a deținutului care l-a ajutat să se echilibreze emoțional chiar dacă la început din cauza mediului și a vârstei l-a făcut pe condamnat să se simtă vinovat, să se simtă exclus de societate, să încerce să dispară efectiv prin automutilări (a avut vreo 3), după ce a participat la toate programele psihologice, de reintegrare, de a-și înțelege vina, de a reuși să treacă peste acestea, echilibrul religios, suportul familiei, suportul noii familii care s-a format pentru că și actuala soție este artist, dar în arta fotografică.
Consideră că la ora actuală deținutul poate cu ajutorul familiei să fie liberat condiționat. Arată că deținutul prin toate programele pe care le-a făcut poate să se reintegreze în viața liberă, cu atât mai mult cu cât se cunoaște foarte bine faptul că liberarea condiționată nu înseamnă că și-a întregit pedeapsa, ci că deținutul va fi pus la dispoziție și se va prezenta ori de câte ori va fi chemat de instanța de judecată, până se va întregi întreaga pedeapsă. Față de aceste considerente, solicită liberarea condiționată a petentului. În susținere, depune concluzii scrise (filele 77 – 82 dosar).
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, apreciază sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea contestației ca nefondată.
Potrivit art. 389 Cod procedură penală, contestatorul-petent I. V. C., având ultimul cuvânt, învederează că la începutul executării mandatului de 17 ani de închisoare a avut o depresie din cauză că era consumator de droguri și a conștientizat ceea ce s-a întâmplat în momentul când a fost închis, dar susține că era în depresie, sub influența narcoticelor și nu vedea decât acele narcotice, să ceară, să i se aducă, să știe că-i trec acele crize. Susține că pentru 0,49 mg de heroină a primit 17 ani închisoare.
Menționează că mai are o evidențiere pe care nu a depus-o la dosarul cauzei, având în vedere că a aflat că se va prezenta în fața instanței de judecată cu o zi în urmă. Învederează că această evidențiere este a 5 a făcută în termenul de amânare de 8 luni. Solicită să fie liberat condiționat, să fie alături de familie și să facă sărbătorile cu familia. Învederează că de 14 ani este închis. Dorește să i se acorde o șansă să demonstreze țării că poate face ceva bun cu mâna lui. Precizează că sculptează în oglindă fiind singurul din România care face acest lucru. De asemenea, susține că pe lângă sculptură, pictează, a făcut statuete, dar face și pictură pe nisip. Arată că nu a putut muncii din cauza dosarului, având în vedere că pentru pedepsele mari nu se acordă dreptul la muncă.
Susține că în urma muncii prestate de el penitenciarul a câștigat peste 100.000 lei, dar arată că a dat declarație că nu se consideră parte în ceea ce se produce de către clubul Secției a 3 a la domnul D.. De asemenea, învederează că poate să se întrețină dacă va fi liberat condiționat și își poate găsi un loc de muncă oricând. Mai arată că familia este alături de el, fiind și în sală la acest termen de judecată. De asemenea, arată că știe să opereze și pe IT. Pentru toate aceste motive, solicită să fie liberat condiționat.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3792 din data de 04.11.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sector 4 București a respins ca nefondată propunerea de liberare condiționată privind pe petentul-condamnat I. V. C., fiul lui T. și V., născut la data de 28.08.1976, deținut în Penitenciarul București - Jilava.
A fost fixat termen de reiterare a propunerii sau cererii la data de 15.04.2015.
În baza art. 275 alin. 3 din Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ din data de 14.10.2014, Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Jilava București a propus liberarea condiționată a petentului-condamnat I. V. C..
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța de fond a reținut că din procesul-verbal nr. 40/09.10.2014 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată a reieșit că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 157/2014 a Tribunalului Ilfov (MEPI nr. 221/2014).
Executarea pedepsei a început la data de 04.05.2001 și va expira la termen la data de 03.05.2018, transformată în zile pedeapsa este egală cu 6.209 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul ar trebui să execute 3/4 din pedeapsă, respectiv 4.656 zile, din care, în cazul în care muncește 517 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 4.139 zile efectiv executate.
Deținutul a câștigat și executat în total 4.907 zile, fiind la a doua analiză a comisiei.
Comisia a apreciat că deținutul ar putea fi liberat condiționat, întrucât a avut un comportament bun în ultima parte a executării pedepsei (propunerea comisiei în acest sens fiind în majoritate, nu în unanimitate).
Instanța de fond a făcut aplicarea art. 5 din Noul Cod penal cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța retine că, potrivit art. 59 din vechiul Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, a fost disciplinat, stăruitor în muncă și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului-condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că, deși petentul-condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum a rezultat din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până în acest moment petentul a avut un comportament oscilant, fiind recompensat de 17 ori pe perioada de detenției, însă a și fost sancționat disciplinar de 15 ori (multe dintre sancțiuni fiind aplicate pentru abatere disciplinară foarte grave – ex. lovire deținuți, autoagresiune, deținere de obiecte interzise).
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, această participare nu a fost una deosebită, ci mai degrabă minimală – raportat la perioada de detenție executată) acest aspect nu a constituit o prezumție absolută a existenței unor dovezi temeinice de îndreptare, atâta timp cât comportamentul său a fost, pe alocuri, și unul oscilant.
Totodată, instanța a reținut că petentul este cunoscut cu antecedente penale și, deși a mai beneficiat de liberare condiționată nu a înțeles scopul și rolul acesteia, prin urmare, a fost evident că încă nu a reușit să conștientizeze gravitatea faptelor sale și să își conformeze comportamentul dispozițiilor legale.
Din aceste motive, instanța de fond a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege, deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate, impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 din Vechiul Cod penal, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul-condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu ar putea duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Or, așa cum am arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul ar trebui să dovedească cu mai multă certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei a fost realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea în temeiul art. 587 alin. 2 Cod procedură penală a fost respinsă ca nefondată.
Instanța de fond a fixat termen de reiterare a cererii la data de 15.04.2015, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent.
În baza art. 275 alin. 3 din Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul I. V. C., cale de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 21.11.2014.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul I. V. C., pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond, simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea liberării condiționate, instituție juridică ce, de altfel, ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat, odată pus în libertate, nu își va perpetua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens.
Or, astfel cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până la analiza comisiei petentul a avut un comportament oscilant, fiind recompensat de 17 ori pentru implicarea sa în cadrul activităților de reintegrare socială, pentru implicarea ca responsabil de cameră și pentru igienizarea camerei, dar și sancționat disciplinar de 15 ori pentru autoagresiuni, lovirea altor persoane private de libertate, nerespectarea ROI (nesupunere la percheziție și refuzul de a se echipa cu ținuta penală), deținere de obiecte interzise (telefoane mobile, cartelă S., încărcător) și pentru atitudine necuviincioasă față de cadrele unității.
În atare situație, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite pentru care execută în prezent pedeapsa de 17 ani închisoare (infracțiune privitoare la legea privind combaterea traficului și consumului de droguri), starea de recidivă, cuantumul ridicat al pedepsei pe care acesta o are de executat, comportamentul oscilant manifestat pe perioada detenției, dar și restul rămas de executat, Tribunalul apreciază că petentul-condamnat nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, impunându-se executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al acesteia, atât pentru a atrage atenția petentului asupra ordinii de drept și normelor de conviețuire socială, cât și asupra obligativității respectării acestor valori, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune liberarea condiționată.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, motiv pentru care va respinge contestația ca nefondată, făcând și aplicarea disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-petent I. V. C. (fiul lui T. și V., născut la 28 Iulie 1976, în prezent încarcerat la Penitenciarul București – Jilava).
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 100 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 27.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. P. M. C. I.
Red. și tehnored. jud. R.P. /2 ex./ 06.01.2015
Jud. Sectorului 4/jud. F.M.P.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
