Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 371/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 23275/4/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 371/C
Ședința publică din data de 30.10.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. P.
GREFIER – M. C. I.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația la liberarea condiționată formulată de contestatorul-petent M. G. împotriva sentinței penale nr. 2931 din data de 09.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul-petent M. G. personal aflat în detenție la Penitenciarul București – Jilava, lipsind apărătorul ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 353 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul-petent M. G., având cuvântul, solicită lăsarea dosarului la a doua strigare, având în vedere că apărătorul ales urmează să ajungă, fiind pe drum spre instanță.
Tribunalul dispune lăsarea dosarului la a doua strigare, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al contestatorului să se prezinte în fața instanței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul-petent M. G. personal și asistat de apărătorul ales – avocat L. M., care depune împuternicirea avocațială . nr._/2014 la fila 15 dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 387 și 388 Cod de procedură penală instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-petent M. G., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate împotriva hotărârii nr. 2931/09.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București și casarea acestei hotărâri, iar, în rejudecare, solicită admiterea propunerii de liberare condiționată formulată de Comisia de specialitate din cadrul Penitenciarului Jilava.
Arată că petentul a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de prevenire și combaterea traficului și a consumului ilicit de droguri de mare risc. Susține că petentul este nevinovat, această complicitate s-a materializat prin faptul că petentul a condus un autovehicul între România și Italia în care se găsea cantitatea de droguri. Menționează că nu a știut de acest aspect, a fost indus în eroare de către același participant la comiterea infracțiunii, motiv pentru care asupra acestor aspecte s-a pronunțat o instanță și s-a stabilit vinovăția acestuia.
Susține că în acest moment sunt îndeplinite condițiile legale privind liberarea condiționată așa cum s-a statuat și în referatul întocmit de către Comisia de specialitate.
Arată că petentul a executat deja 1.260 de zile din pedeapsă, ceea ce reprezintă mai mult decât 2/3 din fracția prevăzută de lege. Menționează că petentul a participat la activități psihosociale, la activități de voluntariat, a primit 4 recompense, a obținut un atestat în meseria de frizer și unul în meseria de IT. Precizează că petentul nu a avut alte abateri disciplinare pe parcursul executării pedepsei așa cum a fost reținut și de Comisia de specialitate. Învederează că este adevărat că îndeplinirea acestor condiții nu crează petentului un drept al soluției, ci doar o vocație, iar instanța de judecată este cea care apreciază dacă pe lângă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege poate fi reintegrat în societate și dacă acesta este în măsură să fie reintegrat în societate.
Solicită analizarea acestor condiții legale, dar aplicarea să se facă și asupra laturii umane. Arată că petentul a fost condamnat pentru o infracțiune pentru care nu este vinovat. De asemenea, arată că la dosarul cauzei este depusă o adresă de la o societate comercială care și-a manifestat intenția de a-l angaja imediat ce acesta va fi liberat condiționat. Susține că familia are nevoie de petent, este prezentă și în sala de judecată și l-a susținut în permanență. Consideră că petentul merită să fie liberat condiționat.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, apreciază sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București ca fiind legală și temeinică și, în consecință, solicită respingerea contestației ca nefondată.
Potrivit art. 389 Cod procedură penală, contestatorul-petent M. G., având ultimul cuvânt, solicită liberarea sa condiționată. Susține că îndeplinește toate condițiile legale pentru a putea fi liberat. De asemenea, menționează că în cazul în care va fi liberat va avea unde să se angajeze. Dorește să se ducă acasă la familie.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2931 din data de 09.09.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sector 4 București a respins ca nefondată propunerea de liberare condiționată privind pe petentul-condamnat M. G., fiul lui G. și V., născut la data de 08.11.1986, deținut în Penitenciarul București Jilava.
A fost fixat termen de reiterare a propunerii sau cererii la data de 01.11.2014.
În baza art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de . sarcina acestuia.
Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 13.08.2014 sub nr._, Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Jilava București a propus liberarea condiționată a petentului-condamnat M. G..
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut că din procesul-verbal nr. 31/07.08.2014 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Jilava București a reieșit că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 600/2011 a Tribunalului București – Secția II Penală (MEPI nr. 1478/2012).
Executarea pedepsei a început la data de 06.05.2011 și va expira la data de 05.05.2016, transformată în zile pedeapsa fiind egală cu 1827 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul ar trebui să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1218 zile, din care, în cazul în care muncește 305 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 913 zile efectiv executate.
Deținutul a câștigat și executat în total 1220 zile (din care 30 zile s-au considerat executate ca urmare a muncii prestate), fiind la a prima analiză a comisiei.
Comisia a apreciat că deținutul ar putea fi liberat condiționat, întrucât perioada de detenție a fost suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.
Instanța a făcut aplicarea art. 5 Cod penal cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a reținut că, potrivit art. 59 Vechiul Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, a fost disciplinat, stăruitor în muncă și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului-condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că, deși petentul-condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum a rezultat din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până în acest moment petentul a avut un comportament în general corespunzător, fiind sancționat disciplinar o dată (pentru o abatere disciplinară foarte gravă). Totuși, cele patru recompense aplicate petentului condamnat nu au reprezentat, în opinia instanței date rezonabile cum că acesta a avut o atitudine care să confirme conștientizarea scopului pedepsei aplicate.
Instanța a constatat, de asemenea, că participarea la programe și activități educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere a fost una minimală, în raport cu perioada efectivă de timp petrecută în interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost normale și nicidecum nu au putut duce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de îndreptare.
Astfel, față de toate aceste ultime considerente, a fost evident că petentul încă nu a reușit să conștientizeze gravitatea faptelor sale și să își conformeze comportamentul dispozițiilor legale.
Din toate aceste motive, instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege, deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate, impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu a fost suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul-condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu a avut relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el trebuie să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu a putut duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Or, așa cum s-a arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul ar trebui să dovedească cu mai multă certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei a fost realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea în temeiul art. 587 alin. 2 Cod procedură penală a fost respinsă ca nefondată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 01.11.2014, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent.
În baza art. 275 alin. 3 din C. p. p. cheltuielile judiciare avansate de . sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul M. G., cale de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 26.09.2014.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul M. G., pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond, simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea liberării condiționate, instituție juridică ce, de altfel, ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat, odată pus în libertate, nu își va perpetua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens.
Or, astfel cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până la analiza comisiei petentul a avut un comportament oscilant, fiind recompensat de 4 ori, dar și sancționat disciplinar de o dată pentru deținere de obiecte interzise (telefon mobil), ceea ce denotă că procesul de reeducare nu a fost finalizat.
În atare situație, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite pentru care execută în prezent pedeapsa de 5 ani închisoare (infracțiune privitoare la legea privind combaterea traficului și consumului de droguri), comportamentul oscilant manifestat pe perioada detenției, dar și restul rămas de executat, Tribunalul apreciază că petentul-condamnat nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, impunându-se executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al acesteia, atât pentru a atrage atenția petentului asupra ordinii de drept și normelor de conviețuire socială, cât și asupra obligativității respectării acestor valori, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune liberarea condiționată.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, motiv pentru care va respinge contestația ca nefondată, făcând și aplicarea disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. (3) din Noul Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-petent M. G. (fiul lui G. și V., născut la 08 Noiembrie 1986, în prezent încarcerat la Penitenciarul București Jilava).
În baza art. 275 alin. (2) din Noul Cod de procedură penală obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 100 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 30.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. P. M. C. I.
Red. și tehnored. jud. R.P. /2 ex./09.12.2014
Jud. Sectorului 4/jud. F.M.P.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 255/2014.... → |
|---|
