Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 28/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 01-02-2014 în dosarul nr. 277/93/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
Sentința penală nr. 28
Ședința publică de la data de 01.02.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: A. R.
GREFIER: F. C. M.
Pe rol soluționarea sesizării din oficiu a Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului Jilava, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 966 din data de 17.12.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală, definitivă prin decizia nr. 1765/25.05.2012 pronunțată de ICCJ, în privința condamnatului I. I. M..
Fără participarea procurorului și a condamnatului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 31.01.2014 sub nr._, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului Jilava a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 966 din data de 17.12.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală, definitivă prin decizia nr. 1765/25.05.2012 pronunțată de ICCJ, în privința condamnatului I. I. M..
S-a apreciat că față de condamnatul I. I. M. sunt incidente dispozițiile prev. de art.6 NCP, în sensul reducerii pedepsei rezultante.
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală 966 din data de 17.12.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală, definitivă prin decizia nr. 1765/25.05.2012 pronunțată de ICCJ, inculpatul I. I. M. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 rap. la art. 320/1 Cod procedură penală.
Prin aceiași sentință inculpatului, în baza art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal pe o perioadă de 10 ani.
De asemenea, prin aceiași sentință inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000.
Prin aceiași sentință inculpatului, în baza art. 65 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal pe o perioadă de 10 ani.
În final, în baza art. 33 lit. a, art.34 lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului I. I. M. pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal. În baza art. 88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 30.04.2010 la zi.
S-a menționat de către Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului Jilava, că sunt identificate elemente de aplicare a legii mai favorabile, in sensul reducerii pedepsei de 13 ani, aplicata inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicare disp. la art. 320/1 Cod procedură penală, la pedeapsa de 8 ani – maximul special calculate potrivit disp. art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 396 alin 10 NCP.
Sesizează instanța pentru constatarea reducerii pedepsei de 14 ani aplicata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicare disp. la art. 320/1 Cod procedură penală, la pedeapsa de8 ani – maximul special calculate potrivit disp. art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 396 alin 10 NCP.
În final, solicită instanței recalcularea pedepsei rezultanta și, in consecință să dispună reducerea pedepsei rezultante inițial de 14 ani închisoare la pedeapsa de 12 ani și 8 luni închisoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 NCP și art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată prin OUG nr. 116/2013.
La dosarul cauzei s-au depus copii ale MEPI nr. 2206/28.05.2012 emis de către Tribunalul București Secția a I-a Penală, sentința penală nr. 966/17.12.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală, fișa de cazier judiciar, precum și fișa de evaluare întocmită de comisie, in original.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală 966 din data de 17.12.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală, definitivă prin decizia nr. 1765/25.05.2012 pronunțată de ICCJ, inculpatul I. I. M. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 rap. la art. 320/1 Cod procedură penală.
Prin aceiași sentință inculpatului, în baza art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal pe o perioadă de 10 ani.
De asemenea, prin aceiași sentință inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000.
Prin aceiași sentință inculpatului, în baza art. 65 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal pe o perioadă de 10 ani.
În final, în baza art. 33 lit. a, art.34 lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului I. I. M. pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal. În baza art. 88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 30.04.2010 la zi.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 2206/28.05.2012 emis de către Tribunalul București Secția a I-a Penală, executarea pedepsei începând la data de 30.04.2010 la zi.
Instanța urmează a respinge ca neîntemeiată contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a situației juridice condamnaților aflați în executarea pedepselor” de la Penitenciarul București Jilava, privind pe condamnatul I. I. M., având în vedere următoarele considerente:
Conform art. 2 al. 1 și 2 din Legea 143/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea 187/2012, pedeapsa maximă prevăzută de lege este 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Conform art. 3 al. 1 și 2 din Legea 143/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea 187/2012, pedeapsa maximă prevăzută de lege este 15 ani și interzicerea unor drepturi.
După cum se poate observa pentru prima infracțiune, cea prev. de 2 al. 1 și 2 din Legea 187/2012, pedeapsa aplicată, cea de 13 ani, depășește maximul special prevăzut de legea noua și anume 12 ani.
Dar, în cazul în care s-ar reduce pedeapsa, conform art. 6 NCP de la 13 ani închisoare la 12 ani închisoare, instanța urmează să aplice disp. art. 38 NCP, referitoare la concursul de infracțiuni, pedeapsa rezultantă (14 ani plus 1/3 din 12 ani) fiind mai mare decât cea aplicată în prezent, astfel încât legea penală nouă nu este mai favorabilă.
Instanța nu va raporta pedepsele aplicate condamnatului la limitele noi prevăzute de lege reduse cu 1/3, dat fiind că condamnatul a beneficiat de disp. art. 3201 C.p.p din 1968, deoarece, chiar dacă în actuala reglementare există o instituție similară celei prev. de art. 3201 C.p.p. din 1968, și anume „procedura în cazul recunoașterii vinovăției”, totuși, conform 187 NCP, prin sintagma „pedeapsă prevăzută de lege” se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Măsura se impune și datorită faptului că rațiunea disp. art. 6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limia maximă prevăzută de noua lege.
Pentru aceste considerente, va respinge ca neîntemeiată contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a situației juridice condamnaților aflați în executarea pedepselor” de la Penitenciarul București Jilava, privind pe condamnatul I. I. M..
În baza art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP cu referire la art. 6 alin. 1 NCP, respinge ca neîntemeiată contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a situației juridice condamnaților aflați în executarea pedepselor” de la Penitenciarul București Jilava, privind pe condamnatul I. I. M. (fiul lui C. și E., născut la data de 03.09.1985 în oraș Slobozia, jud. Ialomița, CNP-_), în prezent aflat în executarea M.E.P.I cu nr. 2206/28.05.2012 a Tribunalului București emis în baza s.p. nr. 966/17.12.2010 a Tribunalului București.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.02.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud. A.R./17.02.2014/2 ex.
Tribunalul Ilfov.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
