Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 340/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 340/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 1092/93/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
Sentința penală nr. 340
Ședința publică de la data de 17.04.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
Pe rol soluționarea sesizării din oficiu a Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului Jilava, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 900 din data de 18.02.2012, pronunțată de Tribunalul București in dosarul_/3/2012, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 08.01.2013, în privința condamnatului H. I..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 04.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 11.04.2014 și data de 17.04.2014 când, în aceeași compunere deliberând, a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
La data de 04.02.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului Jilava prin care a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. dispusă prin sentința penală nr. 900 din data de 18.02.2012, pronunțată de Tribunalul București in dosarul_/3/2012, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 08.01.2013, în privința condamnatului H. I..
Prin sentința penală nr. 478/12.02.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătorie Sectorului 4 București invocată din oficiu. S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul H. I., in favoarea Tribunalului Ilfov.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 21.03.2014 sub nr._ .
Prin sesizarea înregistrată, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului Jilava prin care a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. dispusă prin sentința penală nr. 900 din data de 18.02.2012, pronunțată de Tribunalul București in dosarul_/3/2012, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 08.01.2013, în privința condamnatului H. I..
S-a apreciat că față de condamnatul H. I. sunt aplicabile dispozițiile prev. de art.6 NCP, în sensul reducerii unei dintre pedepsele componente și a pedepsei rezultante, precum și a pedepsei complementare aplicate.
Ca urmare a intrării in vigoare a noului Cod penal, comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în Penitenciarul Jilava a apreciat că față de condamnatul H. I. sunt incidente dispozițiile prev. de art.6 alin.1 NCP, în ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, in sensul că perioada va fi redusă de la 6 ani la 5 ani.
In privința pedepsei rezultante aplicate prin sentința de contopire de 6 ani închisoare, s-a apreciat că aceasta trebuie redusă la cuantumul aplicabil calculat conform art. 38-39 NCP, respectiv 5 ani și 7 luni închisoare, conform art. 6 NCP.
Cu privire la pedeapsa complementară aplicata prin sentința de condamnare, s-a apreciat că potrivit art. 6 alin.6 NCP, durata acestora trebuie redusă de la 10 ani la 5 ani conform art. 66 alin.1 NCP.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 NCP și art. 23 alin.6 din Legea nr. 255/2013 modificată prin OUG nr. 116/2013.
La dosarul cauzei s-au depus copii ale MEPI nr. 1534/08.01.2013 emis de către Tribunalul București Secția II Penală, MEPI nr. 1683/21.09.2012 emis de către Tribunalul București Secția I Penală, sentința penală nr. 900 din data de 18.02.2012, pronunțată de Tribunalul București in dosarul_/3/2012, sentința penală nr. 829 din data de 21.10.2011,pronunțată de Tribunalul București in dosarul_/3/2011 și fișa de evaluare întocmită de comisie, in original.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 900 din data de 18.02.2012, pronunțată de Tribunalul București in dosarul_/3/2012, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 08.01.2013, s-a admis cererea de contopire a pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 829/F/21.10.2011 și sentința penală nr. 43/19.01.2011, formulată de petentul H. I..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 43/19.01.2011 în pedepsele componente de 1 an și 9 luni închisoare și 2.000 de lei amendă penală, pedepse pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art. 449 alin. 1 lit. a C.pr.pen., s-a constatat că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 829/F/21.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2011, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2910/20.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (fapte comise în perioada 25.05.2010-iulie 2010) sunt concurente cu faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 43/19.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 628/21.03.2012 a Curții de Apel București – Secția I Penală (fapte comise în perioada iunie și august 2009).
Potrivit art. 33 lit. a C.pen. și art. 34 alin. 1 lit. b și d C.pen. rap. la art. 36 alin. 2 C.pen., s-a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 829/F/21.10.2011 cu pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare și pedeapsa de 2.000 de lei amendă penală aplicate acestuia prin sentința penală nr. 43/19.01.2011, urmând ca, în final, petentul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen., s-au interzice petentului, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, d și e C.pen.
În temeiul art. 65 C.pen. rap. la art. 35 alin. 1 C.pen., s-a aplicat petentului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, d și e C.pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
Potrivit art. 118 alin. 1 lit. e C.pen. rap. la art. 35 alin. 5 teza a II-a C.pen., s-a cumulat măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 5.375 de euro, echivalent în lei la data punerii în executare a măsurii, aplicată prin sentința penală nr. 829/21.10.2011, cu măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 2.550 de euro, în echivalent lei la cursul valutar practicat de B.N.R., aplicată prin sentința penală nr. 43/19.01.2011.
Conform art. 36 alin. 3 C.pen., s-a dedus, din pedeapsa rezultantă aplicată petentului prin prezenta sentință, arestarea preventivă de la data de 13.10.2010 până la data de 20.12.2011 și de la data de 03.10.2012 până la zi.
S-a anulat M.E.P.Î. nr. 1683/21.09.2012 emis de Tribunalul București – Secția I Penală și M.E.P.Î. nr. 122/24.03.2011 emis de Judecătoria Sectorului 2 București și dispune emiterea unui nou M.E.P.Î. corespunzător pedepsei rezultante aplicate petentului prin prezenta sentință.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 1534/08.01.2013 emis de către Tribunalul București Secția II Penală, executarea pedepsei începând la data de 03.10.2012.
Instanța urmează a admite în parte contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București Jilava privind pe condamnatul H. I., având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, potrivit art.6 alin.6 NCP daca legea noua este mai favorabila numai sub aspectul pedepselor complementare sau masurilor de siguranța, acestea se executa in conținutul si limitele prevăzute de legea noua.
Potrivit dispozițiilor art.66 NCP pedeapsa complementara constă in interzicerea exercitării unor drepturi pe o perioada de maxim 5 ani
Astfel fiind, pedeapsa complementară aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare și va fi redusă la acesta.
Instanța constată că petentului i-au fost interzise drepturile prev. de art.64 alin. 1 lit. a, b, d și e C.pen. pe o perioadă de 10 ani prin s.p. nr. nr. 900 din data de 18.02.2012, pronunțată de Tribunalul București in dosarul_/3/2012, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 08.01.2013. Or, conform art. 66 NCP interzicerea drepturilor complementare se poate face o perioadă de maxim 5 ani, motiv pentru care, văzând disp. art. 6 al. 6 NCP, instanța va reduce durata pedepselor complementare prev. aplicate de la o durată de 10 ani la o durată de 5 ani.
Conform art. 210 NCP (art. 12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002 ), pedeapsa maximă prevăzută de lege este 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Având în vedere că numitul H. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săv. infr. prev. de art. 12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2002, iar pedeapsa aplicată nu depășește maximul prev. de 10 ani închisoare, se constată că nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCP.
Instanța nu va reduce pedeapsa ca urmare a reținerii de către instanța care l-a condamnat a disp. art. 19 din Legea 682/2002, deoarece, chiar dacă în actuala reglementare există, de asemenea, o dispoziție specială care obligă instanța a aplica o pedeapsă între limite reduse cu 1/2, totuși, conform 187 NCP, prin sintagma „pedeapsă prevăzută de lege” se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Măsura se impune și datorită faptului că rațiunea disp. art. 6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de noua lege.
Conform art. 244 al. 1, 2 NCP limita maximă a pedepsei prev. pentru săvârșirea acestei infracțiuni este de 5 ani închisoare, iar contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare pentru săv. infr. prev. de 215 al. 1, 2 și 3 C.p. Se constată așadar că pedeapsa aplicată nu depășește maximul prev. de 5 ani închisoare, astfel încât, în cauză, nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCP.
Conform art. 323 NCP limita maximă a pedepsei prev. pentru săvârșirea acestei infracțiuni este de 2 ani închisoare, iar contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 2000 lei amendă penală pentru săv. infr. prev. de 291 C.p. Se constată așadar că pedeapsa aplicată nu depășește maximul prev. de 2 ani închisoare, astfel încât, în cauză, nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCP.
De asemenea, nici în ceea ce privește regimul juridic al concursului de infracțiuni, legea penală nouă nu este mai favorabilă, căci, conform art. 38 al. 1 NCP rap. la art. 39 al. 1 lit. b NCP, contestatorul ar urma să execute o pedeapsă mai mare decât cea din prezent.
În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, va admite în parte contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București Jilava privind pe condamnatul H. I. (fiul lui G. și F., ns. la 06.12.1970).
În baza art. 6 al. 6 din NCP va reduce durata pedepselor complementare prev. de art. 64 al. 1 lit. a, b, d și e C.p. 1969 de la o durată de 10 ani la o durată de 5 ani.
Va menține celelalte disp. ale s.p. nr. 900/08.01.2013 a Tribunalului București.
Va dispune anularea M.E.P.I cu nr. 1534/08.01.2013 a Tribunalului București, emis în baza s.p. nr. 900/18.12.2012 a Tribunalului București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, admite în parte contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București Jilava privind pe condamnatul H. I. (fiul lui G. și F., ns. la 06.12.1970).
În baza art. 6 al. 6 din NCP reduce durata pedepselor complementare prev. de art. 64 al. 1 lit. a, b, d și e C.p. 1969 de la o durată de 10 ani la o durată de 5 ani.
Menține celelalte disp. ale s.p. nr. 900/08.01.2013 a Tribunalului București.
Dispune anularea M.E.P.I cu nr. 1534/08.01.2013 a Tribunalului București, emis în baza s.p. nr. 900/18.12.2012 a Tribunalului București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud. A.R./16.05.2014/2 ex.
Tribunalul Ilfov.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 763/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
