Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 161/2014. Tribunalul OLT

Sentința nr. 161/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 58/104/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA PENALĂ

INSTANTA DE FOND

SENTINȚA PENALĂ NR.161

Ședința publică din 13 mai 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - L. O.

GREFIER - M. N.

Ministerul Public a fost reprezentat de D. A., procuror sef secție la P. de pe lângă Tribunalul O.

Pe rol, soluționarea plângerii formulată de petenta Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație D. cu sediul în D. .. 64 jud. V. împotriva rezoluției nr. 1125/II/2/2013 din 19 decembrie 2013 emisă de Primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. în dosarul nr. 684/P/2013 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții P. F. și B. M. pentru infracțiunea prev. de art. 215 al.1,3,5 C.p. și disjungerea respectiv declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina pentru infracțiunile prev. de art. 213C.p.art.214Cp.art.215/1Cp.art.264C.p.,art.302/1C.p.art.323 C.p. în vederea continuării cercetării.

Procedura legal îndeplinită conform art.405C.p.p.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 aprilie 2014, au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată și fac parte integrantă din prezenta hotărâre, termen la care instanța, în baza art. 391 alin.1 C.p.p. a considerat necesar a stabili data pronunțării la 29 aprilie 2014, respectiv data de 13 mai 2014, la care instanța, în aceeași compunere, deliberând în secret, a pronunțat următoarea sentință:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față;

La data de 13.01.2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului O. sub nr. _, plângerea formulată de petenta Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație D., împotriva rezoluției nr. 1125/II/2/2013 din data de 19 decembrie 2013 emisă de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. în dosarul nr. 684/P/2013, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții P. F. și B. M. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al.1, 3, 5 C.p. și disjungerea cauzei, respectiv declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina pentru infracțiunile prev. de art. 213, 214, 215/1, 264, 302/1, 323 C.p. în vederea continuării cercetărilor.

In motivarea plângerii împotriva ordonanței contestate - pe care o consideră netemeinică și nelegală – petenta apreciază că cercetarea penală a fost făcută în mod superficial, reținându-se în mod eronat faptul că . SRL Strejești nu și-a respectat în totalitate clauzele contractuale, în sensul de a realiza investițiile convenite, motivând faptul că nu a putut atrage fondurile bănești preconizate.

S-a susținut că nu este vorba de o simplă neexecutare a unui contract de asociere în participațiune, ci de comiterea cu intenție directă a infracțiunii de înșelăciune, săvârșită în modalitatea prevăzută la alin.1 rap. la alin. 3 al art. 215 C.p., ce a produs consecințe deosebit de grave prin păgubirea proprietății publice a statului.

În acest sens relevante sunt împrejurările că, chiar înainte de semnarea contractului - au fost menționate obligațiile pe care le avea . SRL Strejești, iar planul de investiții a fost stabilit de părți și aprobat prin semnare de către cei doi făptuitori, astfel că în aceste condiții nu se putea reține o simplă neexecutare a contractului, ci o inducere clară în eroare atât cu prilejul încheierii, cât și al executării contractului, în ceea ce privește „însușirile pe care această societate le are”, fără de care petenta nu ar fi încheiat acest contract ci și-ar fi ales un alt partener.

S-a arătat că directorul executiv al intimatei, făptuitorul B. M., este cunoscut în zona D. ca fiind o persoană cu posibilități financiare mari, iar prin intermediul societăților pe care le deținea, acestea putea îndeplini obligațiile asumate prin contractul de asociere.

Un alt element în susținerea mijlocului fraudulos, ce ar fi subzistat la încheierea contractului, s-a arătat a fi împrejurarea că petenta nu a beneficiat de programul de restructurare/reconversie a plantației viticole derulat cu sprijin comunitar,deoarece intimata, care se angajase să realizeze aceste lucrări nu a făcut nici un demers în acest sens. Ori, această inacțiune precum și alte fapte ulterioare momentului încheierii contractului și care corespund fazei de executare a acestuia demonstrează că pentru realizarea intereselor patrimoniale, aceștia nu au urmărit executarea contractului prin obținerea unei contraprestații contractuale licite, ci au urmărit realizarea unor interese de natură patrimonială prin fraudarea sa, iar contractul încheiat a servit drept mijloc, făptuitorii urmărind sustragerea tuturor bunurilor materiale de valoare aflate pe plantație și nu exploatarea lor în vederea realizării unui venit ilicit.

S-a mai arătat că buna știință și intenția directă sunt evidente și prin aceea că unele obligații asumate de către intimată nu depindeau de finanțarea comunitară sau națională, fiind vorba de efectuarea unor lucrări tehnologice de întreținere și exploatare a suprafeței de 12 ha. vie, care nu au fost efectuate.

Astfel, de la încheierea contractului făptuitorii nu au urmărit realizarea unui venit licit, inducând petenta în eroare cu privire la acest aspect și menținând-o în această stare, prin aceea că nu au permis accesul în incinta fermei, în timp ce dădeau asigurări că lucrările agrotehnice se efectuează la timp

S-a mai arătat de asemenea că sunt întrunitele elementele infracțiunii de înșelăciune, deoarece din atitudinea anterioară cât și din cea ulterioară semnării contractului, rezultă că făptuitorii au ascuns faptul că nu întrunesc condițiile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor pe care și le-au asumat.

In probațiune au depus la dosar copia raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în dosarul nr._ al Tribunalului O. – Secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și copia raportului de evaluare bunuri mobile întocmit în aceeași cauză.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 278/1 alin. 8 lit. b C.p.p., solicitându-se admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva celor doi făptuitori.

Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 684/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. dar și a dosarului nr. 6261/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina și a solicitat copia rezoluției nr. 1125/II/2/2013 din data de 19.12.2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul O. precum și condica de corespondență din care rezultă comunicarea acestei rezoluții petentei, la data de 20.12.2013 (fila 32 dosar).

Pe parcursul judecății cauzei, petenta prin apărătorul ales a depus la dosar copia planului de investiții în timp ce intimatul B. M., prin apărător ales, a depus la dosar copia adreselor nr._/7.04.2014 a secției 11 Poliției Verguleasa din cadrul IPJ O. și nr. 23/20.03.2014 a Cabinetului individual de avocat I. D., către aceeași instituție.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de petentă și a dispoz. art. 278/1 C.p.p., instanța reține următoarele :

Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 13.01.2014, dezbaterile având loc în ședința publică din data de 15.04.2014, deci după . legii nr. 286/2009 privind codul penal (01.02.2014).

Conform art. 15 alin. 1 din legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală „plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege”.

Cu titlul prealabil, instanța reține că rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul O. nr. 1125/II/2/2013 din data de 19.12.2013 a fost comunicată petentei la data de 20.12.2013, prezenta plângere fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 13.01.2014, deci în termenul de 20 zile prevăzut de dispozițiile legale, respectiv dispoz. art. 278/1 V.C.p.p., astfel că din această perspectivă se constată legala sesizare a instanței .

În ceea ce privește temeinicia sesizării, instanța reține că în dosarul nr. 684/P/_ al Parchetului de pe lângă Tribunalul O., s-au efectuat cercetări împotriva numiților P. F. și B. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.p. iar prin rezoluția cu același număr din data de 11.11.2013 în temeiul art. 228 C.p.p. rap. la art. 10 lit. d C.p.p. s-a dispus neînceperea urmăririi penale deoarece faptele nu sunt de natură penală ci au caracter civil.

In temeiul art. 25C.p.p. art. 27C.p.p. art. 30.alin. 1 lit. a C.p.p, art. 38C.p.p. art. 42C.p.p. art. 45 alin. 1 C.p.p. s-a dispus totodată disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina pentru infracțiunile prev. de art. 213 C.p., art. 214 C.p., art. 215/1 C.p., art. 264 C.p., art._ C.p. și art. 323 c.p în vederea continuării cercetărilor.

Revenind la soluția dispusă în dosarul nr. 684/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O., se reține de asemenea că aceasta a fost contestată la prim procurorul acestui parchet, care prin rezoluția menționată anterior, în baza art. 275-278 C.p.p. a respins-o ca neîntemeiată, din considerentele rezoluției rezultând că intimata nu și-a respectat în totalitate obligațiile contractuale, împrejurare ce nu este de natură a atrage incidența legii penale.

Aceeași apreciere a fost făcută și organul de cercetare penală, astfel cum rezultă din cuprinsul referatului cu propunere de a nu se începe urmărirea penală, menționând în plus și împrejurarea că la momentul respectiv rezilierea contractului susmenționat și acordarea unor daune interese, constituie obiectul unui litigiu comercial aflat pe rolul instanței competente.

Analizând soluția dispusă în raport cu actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța constată, astfel cum rezultă din chiar plângerea petentei că la data de 29.06.2010 s-a încheiat un contract de asociere în participațiune nr. 548/29.06.2010 între . calitate de asociat principal și . SRL Strejești, în calitate de asociat secund, care ulterior a fost modificat și completat prin actul adițional nr.650/14.07.2010, prin care asociatul secund s-a obligat: a finanța direct sau indirect activitatea asociației conform necesarului stabilit în bugetul de venituri și cheltuieli, a pune la dispoziția asociației mașini, utilaje sau orice alte investiții necesare realizării obiectului de activitate, a desfășura activități de promovare și vânzare a produselor și serviciilor necesare îndeplinirii obiectului de activitate, precum și de a promova un program de investiții care să conducă la plantarea cu viță de vie eșalonat a întregii suprafețe.

Este adevărat că toate aceste obligații asumate prin contractul astfel încheiat, pentru intimata - asociat secund, prin administratorul P. F. și directorul general B. M. nu au fost îndeplinite, prin procesele verbale încheiate la datele de 9.03.2011, 19.05.2011, 22.07.2011, 24.10.2012 și 19.04.2012 la sediul petentei, rezultând că asociatul secund nu a executat nici un fel de lucrări de întreținere la plantațiile existente, ori de pregătire a terenului pentru reconversie sau de întreținere a bunurilor mobile și imobile din cadrul femei Dobroteasa, situație evidențiată de altfel și de raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în dosarul nr._ al Tribunalului O..

Cu toate acestea fapta celor doi semnatari ai contractului pentru asociatul secund, nu este de natură a atrage incidența legii penale, cu referire la dispoz. art. 215 din V.C.p.

Și aceasta întrucât conform art. 215 alin. 1 și 3 C.p. anterior, pentru subzistența acestei infracțiuni care incriminează infracțiunea de înșelăciune în convenții, este necesar ca, fie la încheierea convenției, fie pe parcursul executării, făptuitorul să fi întreprins acțiuni de inducere în eroare prin amăgire sau întrebuințare de mijloace frauduloase și numai în acest fel să fi determinat partea potrivnică să încheie sau să execute convenția.

Simpla neexecutare a unei obligații luată în cadrul unei convenții civile nu are caracter penal, chiar dacă făptuitorul s-a angajat că va executa obligația până la o anumită dată, știind că nu-și va putea respecta angajamentul, dar nu a uzat de mijloace amăgitoare pentru a convinge partea adversă că va executa convenția în termen.

Potrivit principiilor de drept civil, oricine se angajează, este obligat să-și execute întocmai obligația luată, consecințele nerespectării fiind reglementate de codul civil. Mai mult, acest cod prevede posibilitatea nerespectării obligațiilor asumate prin convenții și de aceea, pentru garantarea respectării acestora, în afara mijloacelor generale, în convenții se inserează clauze sau puncte, în baza cărora creditorul poate chema mai ușor la răspundere pe cale civilă pe debitorul care nu-și execută obligația, dar toate acestea sunt specifice dreptului civil și străine dispozițiilor de drept penal.

Așadar, potrivit art. 215 alin. 1 C.p. constituie infracțiunea de înșelăciune, inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine ori pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

In cazul infracțiunii de înșelăciune în convenții, elementele sale constitutive sunt aceleași, ele fiind subînțelese pentru această variantă a înșelăciunii. Relevant pentru existența infracțiunii de înșelăciune, indiferente de varianta în care se prezintă este rezultatul acțiunii, și anume inducerea în eroare a victimei și obținerea de către făptuitor a unei dispoziții de ordin patrimonial, păgubitoare pentru victimă sau altă persoană.

Infracțiunea se comite numai cu intenție care trebuie să fie caracterizată nu oricum, ci prin scopul urmărit de făptuitor, adică obținerea unui folos material injust pentru sine ori pentru altul.

Așadar latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune în convenții se realizează prin inducerea în eroare a unei persoane, așa încât aceasta să aibă o reprezentare falsă asupra unei situații, ce o determină să ia o decizie asupra patrimoniului său, acțiune care îi cauzează o pagubă.

In consecință, pentru a se putea reține infracțiunea de înșelăciune în convenții sunt necesare trei condiții și anume:

- acțiunea de inducere în eroare ;

- un folos material injust pentru făptuitor;

- prejudiciul material pentru partea vătămată.

Or, în cauza dedusă analizei, așa cum în mod judicios a reținut organul de urmărire penală, nu există elemente care să justifice aprecierea că atât la momentul încheierii contractului nr. 548/2010, ori ulterior pe parcursul derulării acestuia, petenta ar fi fost indusă în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, inducându-i-se astfel o reprezentare falsă asupra unei situații de fapt, ce a determinat-o să încheie acest contract, iar prin aceasta să fi suferit un prejudiciu material care a fost în mod injust dobândit de intimată sau de altă persoană.

Și aceasta întrucât din examinarea convenției încheiate, respectiv a contractului de asociere în participațiune nr. 548/29.06.2010 rezultă că părțile contractante au fost reprezentate de persoanele autorizate a angaja voința juridică a acestora în actul juridic încheiat, petenta fiind reprezentată de directorul doctor inginer P. M. iar intimata de administratorul P. F. și directorul general B. M., care în deplină cunoștință de cauză au semnat contractul, astfel cum a fost modificat ulterior prin actul adițional nr. 2 din data de 10.08.2010.

Mai mult decât atât, așa cum rezultă din cuprinsul acestuia părțile au stabilit de comun acord că asociația va fi condusă și administrată de un consiliu de administrație format din 4 membrii, 2 persoane împuternicite de la asociatul principal și 2 persoane de la asociatul secund, împrejurare care determină aprecierea că, răspunderea pentru bunul mers al activității petentei revenea în egală măsură propriilor reprezentanți.

Nu se poate identifica în cuprinsul contractului nici un fel de element care să poată fi asimilat cu o acțiune de inducere în eroare a petentei, simpla susținere potrivit căreia intimata ar fi afirmat că deține mijloace materiale financiare de natură a asigura buna administrare a activității acesteia- susținere care s-a dovedit a fi neîntemeiată -nu reprezintă un mijloc fraudulos utilizat la încheierea sau pe parcursul derulării contractului.

Chiar petenta în cuprinsul plângerii susține că directorul executiv B. M. era cunoscut în zona D. ca fiind o persoană cu posibilități financiare mari –și care prin intermediul societăților pe care le deține putea îndeplini obligațiile asumate prin contractul de asociere încheiat.

Inacțiunea intimatei care se angajase să efectueze o . lucrări chiar prin intermediul unui program de restructurare/reconversie, nu poate fi asimilată de plano cu existența intenției directe calificată prin scop, de a frauda interesele petentei ci constituie, astfel cum s-a arătat anterior, o nerespectare a obligației contractuale care generează un litigiu de aceeași natură.

Imprejurarea că intimata prin reprezentanții săi ar fi sustras mai multe bunuri din patrimoniul petentei, este o susținere care nu este probată cu mijloace de probă de natură a certifica o astfel de apreciere.

Și aceasta întrucât din adresa nr._/25.09.2013 a Postului de poliție Dobroteasa (fila 12 dos. nr. 6261/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina) ca și din adresa nr._/7.04.2014 a Secției 11 Poliție Verguleasa (fila 65 dos. instanță) rezultă că în perioada august 2011 – septembrie 2012 au fost instrumentate mai multe dosare penale având ca parte vătămată pe numitul B. M., care a reclamat o . furturi de la Ferma viticolă nr. 2 Dobroteasa, ce au făcut obiectul cercetărilor penale în scopul identificării autorilor faptei și recuperării pagubelor.

Așadar întrucât în considerarea actelor și lucrărilor cauzei și a mijloacelor de probă administrate pe parcursul actelor premergătoare în dosarul nr. 684/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O., nu se poate concluziona cu privire la existența vreunei activități de inducere în eroare a petentei . ocazia încheierii și cu atât mai puțin, pe parcursul derulării contractului de asociere în participațiune nr. 548/29.06.2010, de către intimata . SRL Strejești, inacțiunea acesteia constituind o neexecutare a obligațiilor contractuale asumate, instanța va constata caracterul neîntemeiat al criticilor formulate.

Pentru aceste considerente reținând așadar că soluția dispusă de procuror prin rezoluția nr. 684/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O., cu privire la inexistența infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.p. pentru care s-au efectuat cercetări față de numiții P. F. și B. M., este legală și temeinică, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală, litigiul dintre părți având caracter civil, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a C.p.p. se va respinge plângerea petentei Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație D., ca nefondată și va fi menținută rezoluția nr.684/P/2013 din data de 11.11.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O..

În baza art.275 alin.2 C.p.p. va fi obligată petenta la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARAȘTE

În baza art.15 din Legea nr.255/2013 raportat la art.278 indice 1 alin 8 lit. a C.p.p.

Respinge plângerea petentei Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație D., cu sediul în D. .. 64 jud. V., ca nefondată.

Menține rezoluția nr.684/P/2013 din data de 11.11.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O..

În baza art.275 alin 2 C.p.p. obligă petenta la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 13 mai 2014, la Tribunalul O..

PREȘEDINTE,

L. O.

GREFIER,

M. N.

Red.LO

Tehnored.IM

Ex.2/5.06.2014.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 161/2014. Tribunalul OLT