Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 27/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 161/311/2014/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.27
Ședința publică din data de 01.04.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE G. M.
GREFIER C. A. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de D. A., procuror șef secție în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O.
Pe rol, soluționarea contestatei formulate de contestatorul inculpat T. R. C., arestat preventiv, deținut în Arestul I.P.J. O., împotriva încheierii din din data de 28.03.2014 pronunțate de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ 14, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul contestator T. R. C., asistat de avocat de apărător ales, avocat C. S. P., potrivit împuternicirii avocațiale nr. OT/_/01.04.2014, pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța permite apărătorului ales, avocat C. S. P., să ia legătura cu contestatorul inculpat aflat în stare de arest.
Nemaifiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în dezbaterea contestației formulate de contestatorul inculpat T. R. împotriva încheierii din data de 28.03.2014 pronunțate de Judecătoria Slatina prin care s-a dispus menținerea arestării preventive.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat, avocat C. S. P., solicită admiterea contestației formulate, în sensul punerii în libertate a inculpatului sau înlocuirii măsurii arestului preventiv cu una din măsurile prev. de art.202 alin.4 lit. b și d C.p.p., respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu.
Învederează instanței că inculpatul a ajuns la un acord cu partea civilă, urmând a face demersuri în sensul împăcării cu aceasta.
Consideră că lăsarea contestatorului inculpat în libertate nu ar împiedica buna desfășurarea procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită ca instanța să aibă în vedere natura faptei comise, gravitatea, modalitatea, urmările produse, precum și perseverența infracțională a contestatorului inculpat, acesta suferind multiple condamnări pentru același gen de fapte penale, justificându-se astfel menținerea stării de arest a contestatorului inculpat.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, menținerea încheierii din data de 28.03.2014 pronunțate de Judecătoria Slatina ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul T. R. C., având ultimul cuvânt, arată lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Prin încheierea de ședință din data de 28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._ 14, în temeiul dispozițiilor art. 362 alin. 1 și 2 rap. la art. 208 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și în consecință s-a menținut această măsură a arestării preventive a inculpatului T. R. C., fiul lui I. si I., ns la 02.07.1986 in Mun Slatina, jud O., domiciliat in Slatina, . A, jud O., CNP_, în prezent deținuț în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
În temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpatul T. R. C., cu aceleași date de stare civilă, de înlocuire a măsurii preventive a arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina nr. 6960/P/2013 a fost trimis in judecată in stare de arest preventiv inculpatul T. R.-C., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a g și i C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si violare de domiciliu in formă continuată prev de art. 192 alin 1 si 2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, ambele cu aplicarea disp art. 33 alin. 1 lit a) C. pen.
Prin încheierea nr. 1038 pronuntata de Judecatoria Slatina la data de 19.12.2013 in dosarul nr._/311/2013 s-a dispus în temeiul art 1491 alin 9 C.p.p rap. la art 136, art 143 alin.1 și 148 lit. f) C.p.p arestarea preventiva a inculpatului T. R. C., pentru săvârșirea infracțiuniIor de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a g și i C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si violare de domiciliu in formă continuată prev de art. 192 alin 1 si 2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, ambele cu aplicarea disp art. 33 alin. 1 lit a) C. pen., pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 19.12.2013 pana la data de 16.01.2014 inclusiv;
Instanta a retinut că la data de 08/09.12.2013, inculpatul T. R. C. a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate B. A. A., situată în mun. Slatina, pe . TCI, ., de unde a sustras mai multe bunuri, repectiv 30 de ceasuri, mai multe perechi de adidași si mai multe articole de imbracaminte sport, bijuterii si aparatură electronică, fiind ajutat de incuplatul D. N. T. D. să le transporte cu autoturismul acestuia din urmă marca Dacia L. V. cu numărul de inmatriculare_, prejudiciul fiind de 30.000 lei. De asemenea, s-a reținut ca la data de 13/14.12.2013, inculpatul T. R. C. a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate B. A. A., situată în mun. Slatina, pe . TCI, ., de unde a sustras mai multe bunuri, repectiv 30 de ceasuri, mai multe perechi de adidași si mai multe articole de imbracaminte sport, bijuterii si aparatură electronică, fiind ajutat de incuplatul D. N. T. D. să le transporte cu autoturismul acestuia din urmă marca Dacia L. V. cu numărul de inmatriculare_, prejudiciul fiind de 30.000 lei.
Starea de fapt reținută a rezultat din următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate; declarațiile martorilor; declarațiile inculpatului; proces-verbal de depistare; procesul-verbal de cercetare la fața locului; planșa fotografică privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei; proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare.
S-a apreciat ca măsura arestării preventive se impune fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod de procedura penala, in sensul că exista probe certe că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect demonstrat de împrejurările comiterii faptei, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Prin încheierea instanței din data de 11.02.2014 a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestului preventiv dispusă față de inculpatul T. R. C. și a fost menținută această măsură în condițiile art. 348 alin. 1 și 2, art. 207 alin. 1, 2, 3 și 4 din Codul de procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.
Prin Încheierea din data de 05.03.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul T. R. C. și a menținut această măsură.
Prin Încheierea din data de 18.03.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 6960/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina și a dispus începerea judecății cauzei cu privire la incupatul T. R. C..
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 362 C.p.p. care reglementează instituția măsurilor preventive în cursul judecății s-a reținut că instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Potrivit art.208 alin. 1 și 2 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii. Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Potrivit art. 223 alin. 2 C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată (și implicit menținută) și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că, la data dispunerii începerii judecății asupra fondului cauzei si respectiv la data discutării menținerii arestării preventive a inculpatului T. R. C., temeiurile inițiale avute în vedere la data adoptării măsurii privative de libertate nu s-au schimbat.
Raportat la criteriile prev. de art. 223 alin. 2 C.p.p. și la cele prev. de art. 208 alin 1 – 3 C.p.p. pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale, instanța a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului T. R. C..
În ceea ce privește înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică instanța a apreciat că această stare de pericol subzistă. Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiată de a realiza o acțiune socialmente dăunătoare, care constituie o infracțiune.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este incriminat inculpatul, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, dar și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate, credința ca justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Raportat la situația de fapt, pericolul poate fi dedus din cuantumul pedepselor pentru faptele penale de care este acuzat inculpatul, circumstanțele reale descrise în actul de sesizare ca fiind modalitatea de săvârșire a faptelor.
Totodată s-a apreciat că măsura arestului preventiv este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzațiilor, infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind caracterizate în concret, printr-o periculozitate semnificativă, determinată în principal de natura relațiilor sociale afectate, iar în speța de față de modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
În ceea ce privește persoana inculpatului, așa cum se arăta mai sus, este necesar a se avea în vedere în cauza de față și comportarea acestuia, față de care condamnările anterioare nu și-au îndeplinit rolul preventiv și educativ, din lecturarea fișei de cazier judiciar aflate la dosarul cauzei putând fi trasă cu ușurință concluzia că implicarea inculpatului în comiterea de fapte penale nu are caracter accidental.
Arestarea preventivă a inculpatului se impune a fi menținută, nefiind justificată cercetarea acestuia în stare de libertate, și din rațiuni ce vizează prioritatea interesului general al societății față de interesul particular al inculpatului –necesitatea de a – și ajuta bunica, interes general care, în cauzele penale, ținând seama de gravitatea faptelor comise, impune privarea de libertate a unor persoane pentru buna desfășurare a procesului penal. Pentru societate în general este necesar ca organele judiciare să acționeze ferm împotriva unor persoane care încalcă valorile sociale ocrotite de legea penală, prin luarea unor măsuri preventive tocmai pentru apărarea intereselor majore și care au prioritate față de interesul particular al inculpatului.
Pentru aceleași motive instanța a apreciat că nu se impune, cel puțin în acest moment procesual, înlocuirea măsurii preventive a arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu astfel că a respins ca neîntemeiată cererea formulată în acest sens, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală potrivit cu care Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Având în vedere cele mai sus expuse, prima instanță văzând și dispoz. art. 362 alin. 1 și 2 rap. la art. 208 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură penală,a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv și a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul T. R. C., fiul lui I. si I., ns la 02.07.1986 in Mun Slatina, jud O., domiciliat in Slatina, . A, jud O., CNP_, în prezent deținuț în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
În temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpatul T. R. C., cu aceleași date de stare civilă, de înlocuire a măsurii preventive a arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul T. R. C., solicitând admiterea acesteia, în sensul punerii sale în libertate sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu una din măsurile prev. de art.202 alin.4 lit. b și d C.p.p., respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu.
A învederat instanței că acesta a ajuns la un acord cu partea civilă, urmând a face demersuri în vederea împăcării cu aceasta.
Susține că lăsarea sa în libertate nu ar împiedica buna desfășurarea procesului penal.
Contestația este nefondată și în consecință urmează să fie respinsă:
Verificând încheierea contestată în raport cu criticile formulate de inculpat și din oficiu, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât aceasta a apreciat în mod corect că în speță se impune menținerea măsurii preventive luată față de inculpat și continuarea procesului cu acesta în stare de arest preventiv, motivat de faptul că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
În speță, tribunalul reține că inculpatul la data de 08/09.12.2013, a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate B. A. A., situată în mun. Slatina, pe . TCI, ., de unde a sustras mai multe bunuri, repectiv 30 de ceasuri, mai multe perechi de adidași si mai multe articole de imbracaminte sport, bijuterii si aparatură electronică, fiind ajutat de incuplatul D. N. T. D. să le transporte cu autoturismul acestuia din urmă marca Dacia L. V. cu numărul de inmatriculare_, prejudiciul fiind de 30.000 lei. De asemenea, s-a reținut ca la data de 13/14.12.2013, inculpatul T. R. C. a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate B. A. A., situată în mun. Slatina, pe . TCI, ., de unde a sustras mai multe bunuri, respectiv 30 de ceasuri, mai multe perechi de adidași si mai multe articole de îmbracaminte sport, bijuterii si aparatură electronică, fiind ajutat de incuplatul D. N. T. D. să le transporte cu autoturismul acestuia din urmă marca Dacia L. V. cu numărul de inmatriculare_, prejudiciul fiind de 30.000 lei.
Pentru fapta dedusă judecății, respectiv, furt calificat prev. de art. 228 alin.1, 229 alin. 1 lit. d noul cod pr penală, legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, iar din probe, fără a leza prezumția de nevinovăție rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social pentru care cercetarea judecătorească se află în desfășurare iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din datele existente în cauză și din probele administrate de organele de urmărire penală, fără a fi afectată în vreun fel prezumția de nevinovăție garantată de art. 52 Cpp și de Constituția României, tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind îndeplinită astfel condiția de proporționalitate prevăzută de lege.
Sub aceste aspecte, existența pericolului social rezultă din însuși pericolul social al infracțiunii pentru care sunt trimiși în judecată inculpatul, dar și din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea organelor în drept.
Instanța de control judiciar apreciază, de asemenea, că în mod corect s-a stabilit că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din modalitatea săvârșirii faptei, respectiv prin asocierea cu celălalt inculpat, care l-a ajutat la transportarea bunurilor sustrase, pe timp de noapte, prin pătrunderea fără drept în domiciliul părții vătămate, fapta având ca rezultat prejudicierea patrimoniului său.
Mai constată tribunalul că măsura preventivă a fost dispusă față de inculpat începând cu data de 19.12.2013 pana la data de 16.01.2014 inclusiv, astfel că la acest moment procesual nu se poate concluziona că aceasta a depășit un termen rezonabil.
Conform art. 242 alin. 2 C.p.p. măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că o măsura preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopuri prev. la art. 202 alin. 1 C.p.p.
Potrivit art. 202 alin. 1 C.p.p. măsura preventivă poate fi dispusă în cazul în care există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă este necesară în scopul asigurării unei desfășurări a procesului penal ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Pentru considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive menținută prin încheierea contestată față de inculpatul T. R. C. este legală si temeinică, câtă vreme subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, având așadar încă un caracter necesar și proporțional cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului dar și cu scopul urmărit, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în baza art. 425/1 al.7 pct. 1 lit. b C.p.p. rap. la art. 206 C.p.p., tribunalul apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, astfel că urmează să dispună respingerea acesteia.
În baza art. 275 al.2 C.p.p. va fi obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorul inculpat T. R. C., fiul lui I. si I., născut la data de 02.07.1986 în municipiul Slatina, jud. O., domiciliat în Slatina, . A, jud. O., CNP_, arestat preventiv, în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii din data 28.03.2014 pronunțate de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ 14, ca nefondată.
Obligă pe contestatorul inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 aprilie 2014 la Tribunalul O..
PreședinteGrefier
G. MarușcăCristina A. M.
Red.GhM
Tehnored.CM
Ex.2/7.04.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 94/2014.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
