Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 58/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 2627/207/2014/a3
Dosar nr._ contestație verificare măsuri preventive
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 58
Ședința publică din data de 06.10.2014
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE –G. M.
GREFIER – M. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. E. A.– procuror la P. de pe lângă Tribunalul O.
Pe rol soluționarea contestației formulată de contestatorul inculpat G. C., arestat preventiv și deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii pronunțată la data de 03 octombrie 2014 de către Judecătoria Caracal în dosarul cu nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul contestator G. C., în stare de arest asistat de avocat desemnat din oficiu R. C. R., conform delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 1169 din 06.10.2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța permite apărătorului din oficiu să ia legătura cu contestatorul inculpat, aflat în stare de arest.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat G. C., avocat R. C. R. având pe rând cuvântul învederează că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației formulate de contestatorul inculpat G. C..
Avocat R. C. R. având cuvântul pentru contestatorul inculpat G. C., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțată de Judecătoria Caracal si cercetarea inculpatului in stare de libertate întrucât temeiurile care au justificat arestarea preventivă nu mai subzistă atâta timp cât acesta a recunoscut fapta,prejudiciul produs fiind foarte mic.
Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prev. de art. 202 al.4 lit. b sau d C.p.p. și să se aibă în vedere gradul de handicap al inculpatului care este destul de vizibil, dar și faptul că are în întreținere un copil minor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât nu s-au schimbat motivele de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventiv, faptul că inculpatul prezintă un pericol social întrucât este recidivist fiind condamnat pentru același gen de infracțiuni. Raportat la gravitatea faptei se impune menținerea măsurii arestării preventive
Contestatorul inculpat G. C., având ultimul cuvânt recunoaște si regretă fapta comisă și solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu.
TRIBUNALUL
Prin încheierea pronunțată la data de 03 octombrie 2014 de către Judecătoria Caracal în dosarul cu nr._ 14, s-a prorogat pronunțarea cu privire la cererea de reunire a dosarului nr._ 14 cu dosarul nr._, după ce inculpatul G. C., va depune la dosar actele medicale la care apărătorul acestuia s-a obligat.
S-a amânat judecarea cauzei la data de 17 octombrie 2014.
În temeiul dispozițiile art. 362 alin.1 C.pr.p. raportat la art. 208 alin.2 C.pr.p. s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și s-a menținut această măsură a arestării preventive dispusă prin încheierea nr.11 din 27 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, privind pe inculpatul G. C., fiul lui M. și V., născut la data de 17.01.1986 în municipiul Caracal, județul O., domiciliat în municipiul Caracal, .. 8, județul O., CNP_, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 13/UP din 27.06. 2014 emis de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ .
În baza dispozițiilor art. 275 alin.3 C.pr.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanța a reținut următoarele:
Referitor la măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului G. C., instanța a constatat că, de la data sesizării instanței cu soluționarea fondului cauzei și, respectiv de la data menținerii arestării preventive a inculpatului, temeiurile inițiale avute în vedere la data adoptării măsurii privative de libertate nu s-au schimbat.
Pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, instanța a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului G. C..
În ceea ce privește înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, instanța a reținut că aceasta starea de pericol subzistă. Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru societate în cazul lăsării în libertate a acestuia poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiată de a realiza o acțiune socialmente dăunătoare, care constituie o infracțiune.
Raportat la situația de fapt, pericolul poate fi dedus din cuantumul pedepsei pentru faptele penale pentru care este acuzat inculpatul, circumstanțele reale descrise în actul de sesizare, modalitatea de săvârșire a faptelor și, nu în ultimul rând de frecvența săvârșirii aceluiași gen de fapte penale, astfel încât se poate constata că inculpatul nu numai că a făcut un obicei din a comite asemenea fapte, dar mai mult își asigură existența, considerând o sursă de venit săvârșirea unor astfel de fapte penale contra patrimoniului persoanelor fizice sau juridice.
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul G. C., o măsura restrictivă de liberate cum ar fi controlul judiciar sau arestul la domiciliu nu este suficientă pentru a asigura prezența acestuia în fața organelor judiciare și împiedicarea de a mai comite și alte fapte de natură penală, întrucât în calitate de persoană bănuită că ar fi săvârșit o infracțiune nu prezintă suficiente garanții că va colabora la aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, însă a și demonstrat că nu după mult timp de când a fost pus în libertate pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte, inculpatul a săvârșit alte fapte penale, mai ales că au fost săvârșite 3 infracțiuni într-un interval de timp scurt, și anume de o lună de zile.
Mai mult, în condițiile în care s-a început cercetarea judecătorească și s-a stabilit poziția procesuală a inculpatului față de acuzațiile aduse de organele de urmărire penală, constatându-se că inculpatul își menține poziția avută în momentul adoptării și menținerii măsurii arestării preventive, însă la cererea apărătorului inculpatului s-a acordat un nou termen de judecată pentru a se depune acte medicale privind starea de sănătate din punct de vedere psihic a inculpatului, astfel putându-se stabili în mod cert condițiile și împrejurările comiterii faptelor reținute în sarcina sa, atitudinea inculpatului față de fapte și urmările acestora, instanța apreciază că nu se poate dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului G. C., iar punerea sa în libertate, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Având în vedere periculozitatea faptelor săvârșite de inculpat, precum și frecvența acestora, inculpatul având un comportament necorespunzător în sensul că a comis un număr mare de infracțiuni, ceea ce rezultă și din fișa de cazier a acestuia, instanța apreciază că subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și va menține în continuare măsura arestării preventive dispusă în baza încheierii nr.11 din 27 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, luată față de inculpatul G. C., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 13/UP din 27.06. 2014 emis de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ .
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul G. C., criticând-o pentru motive de netemeinicie constând în aceea că temeiurile care au justificat arestarea preventivă nu mai subzistă atâta timp cât acesta a recunoscut fapta,prejudiciul produs fiind foarte mic.
Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prev. de art. 202 al.4 lit. b sau d C.p.p. și să se aibă în vedere gradul de handicap al inculpatului care este destul de vizibil, dar și faptul că are în întreținere un copil minor.
Contestația este nefondată și în consecință urmează să fie respinsă.
Verificând încheierea recurată în raport cu criticile formulate și din oficiu, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, motivat de faptul că așa cum aceasta a reținut nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere numărul mare de fapt săvârșite de acesta precum și comportamentul anterior al inculpatului, constând în aceea că în antecedență acesta a suferit mai multe condamnări la pedepse substanțiale pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni precum și a unei infracțiuni de tâlhărie.
Aceasta denotă perseverența infracțională a inculpatului, precum și o atitudine psihică negativă față de lege și față de valorile ocrotite de aceasta.
Din datele existente în cauză și din probele administrate de organele de urmărire penală, fără a fi afectată în vreun fel prezumția de nevinovăție garantată de art. 52 Cpp și de Constituția României, tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind îndeplinită astfel condiția de proporționalitate prevăzută de lege.
Sub aceste aspecte, existența pericolului social rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, dar și din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea organelor în drept.
Inculpatul în contestație a invocat o stare de sănătate precară evidențiată de faptul că are o infirmitate gravă la brațul drept, dar aceasta nu poate să prevaleze în raport cu interesul general al societății și cu măsurile de apărare a patrimoniului unor persoane.
Instanța de control judiciar apreciază, de asemenea, că în mod corect s-a stabilit că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din modalitatea săvârșirii faptelor, respectiv pătrunderea de către inculpat în domiciliile celor patru părți vătămate de unde a sustras și a încercat să sustragă bunuri.
Mai constată tribunalul că măsura preventivă a fost dispusă față de inculpat începând cu data de 27 iunie 2014, astfel că la acest moment procesual nu se poate concluziona că aceasta a depășit un termen rezonabil.
Conform art. 242 alin. 2 C.p.p. măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că o măsura preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prev. la art. 202 alin. 1 C.p.p.
Potrivit art. 202 alin. 1 C.p.p. măsura preventivă poate fi dispusă în cazul în care există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă este necesară în scopul asigurării unei desfășurări a procesului penal ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Pentru considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive menținută prin încheierea contestată față de inculpatul G. C. este legală si temeinică, câtă vreme subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, având așadar încă, un caracter necesar și proporțional cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului dar și cu scopul urmărit, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art. 206 C.p.p., tribunalul apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, astfel că urmează să dispună respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 206 din C.P.P. respinge contestația formulată de contestatorul inculpat G. C., fiul lui M. și V., născut la data de 17.01.1986 în mun. Caracal, jud. O., domiciliat în mun.Caracal, ..8, jud. O., jud. O., CNP_, împotriva încheierii de ședință din data de 03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ 14, ca nefondată.
În baza art. 275 alin.2 C.p.p obligă pe contestatorul inculpat la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu conform delegației e asistență juridică obligatorie nr.1169/2014, va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției în contul Baroului O..
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 06 octombrie 2014.
PREȘEDINTE
M. G.
GREFIER
M. M.
Red: GhM
Tehnored.CM
Ex.2/10.10.2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 2/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
