Acţiune în constatare. Decizia nr. 3217/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3217/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 3217/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3217/2015
Ședința publică de la 23 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I. N.
Judecător M. G.
Grefier M. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelantul R. M., împotriva sentinței civile nr.9 din data de 12.01.2015, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . TR MAGURELE, având ca obiect – acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul personal, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se procedează la legitimarea apelantului, datele de identificare ale acestuia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Apelantul depune la dosar extras portal cu cauze similare.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele
Prin acțiunea înregistrată la data de 18.06.2014, pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, reclamantul R. M., a chemat în judecată pârâta - . T. M., succesoare a . M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că munca prestată în perioada 31.01.1974 – 14.09.1982 la . T. M. se încadrează în grupa I de muncă.
A mai solicitat reclamantul ca pârâta să fie obligată și la eliberarea unei adeverințe care să ateste încadrarea sa în grupa I de muncă și la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor privitoare la grupa I de muncă.
Prin sentința civilă nr.9 din data de 12.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul R. M., în contradictoriu cu pârâta ..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, reclamantul R. M., a chemat în judecată pe pârâta - . T. M., succesoare a . M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că munca prestată în perioada 31.01.1974 – 14.09.1982 la . T. M. se încadrează în grupa I de muncă.
Din înscrisurile existente în carnetul de muncă, depus la dosarul cauzei, reiese că în perioada 31.01.1974 – 14.09.1982 (poz.3-20), reclamantul a desfășurat activitatea de operator chimist secția Hidro, această activitate este cuprinsă în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile legale, iar la nr. crt. 35-37 din carnetul de muncă, fiind făcute mențiuni referitoare la încadrarea acestei perioade în grupa a I de muncă pentru o altă perioadă, în conformitate cu prevederile legale.
Activitatea desfășurată de reclamant la secția Hidro, în funcția de operator chimist nu poate fi încadrată în grupa I de muncă, nefigurând în Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990 care cuprinde lista locurilor de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă, la poziția 68 din Ordinul 50/1990 cu modificările ulterioare din Ordin fiind nominalizat Combinatul de îngrășăminte Chimice T. M. în ce privește operațiile tehnologice de la valorificarea cenușilor de pârâtă.
Temeiul juridic al încadrării în grupa I de muncă este Ordinul MMPS nr. 50/1990, completat prin Ordinul 125/1990, instrucțiunile nr. 1040/1967, de aplicare a Legii 27/1966, iar după anul 1990 potrivit cu prevederile art.13 din Ordinul 50/05.03.1990, art.1 din HG 456/1990, art.1 din HG 559/1990 și Ordinul 1556/1995.
Prin Ordinul 50/1990, completat cu Ordinul MMPS nr. 125/1990, au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupa I și ÎI de muncă.
În grupa I se încadrează locurile de muncă cuprinse în anexa II la acest ordin.
La punctul 3 se stipulează că, beneficiază de încadrare în grupe, fără limitarea numărului .personalul care este în activitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.
La punctele 6 și 7 din Ordin, s-a menționat că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținând seama de condițiile de muncă deosebite, concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, încadrarea în grupele de muncă realizându-se proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste locuri.
Conform prevederilor punctului 8 din ordinul amintit, perioada de timp în care o persoană a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederile legale care reglementau atribuțiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
Cu alte cuvinte încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă reprezintă un atribut al angajatorului care se exercită în condițiile Ordinului 50/1990 și Ordinului MMPS nr. 125/1990.
Rezultă că încadrarea activităților sau a locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat sau trebuia să se efectueze, în momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa această, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documentele existente în cadrul unități angajatoare.
Potrivit Ordinului nr. 50/05.03.1990, încadrarea în grupele I și II de muncă privind perioadă anterioară datei de 18.03.1969 se face cu respectarea prevederilor Instrucțiunilor nr. 1040/1967 de aplicare a Legii nr. 27/1966 prin care au fost preluate tabelele 1 și 2, anexe la regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959, care cuprind meseriile și funcțiile prevăzute în grupele I și II de muncă.
Perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II Ie muncă în conformitate cu prevederile acestui ordin ce înlocuiește Ordinele nr. 59/1969, 105/1976 și nr. 210/1077 ale Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății, care își încetează aplicabilitatea.
Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Totodată, ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile au obligația să analizeze și să precizeze în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu 18.03.1969 și până în prezent.
Prin urmare, stabilirea condițiilor și nominalizarea locurilor de muncă ce pot fi în grupe de muncă, precum și nominalizarea persoanelor, revine unității–angajatoare și odată stabilită situația juridică, evidențierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverințe emise de unitate.
Din carnetul de muncă al reclamantului rezultă faptul că acesta a fost încadrat în perioada 31.01._82 pentru funcțiile și meseriile deținute în cadrul pârâtei, în grupa II de muncă, potrivit actelor normative mai sus arătate.
Stabilirea condițiilor și nominalizarea locurilor de muncă ce pot fi încadrate în grupe de muncă, precum și nominalizarea persoanelor, revine unității–angajatoare și odată stabilită situația juridică, evidențierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverințe emise de unitate, cererea reclamantului prin care a solicitat că munca prestată în această unitate se încadrează în grupa I de muncă, este neîntemeiată.
Chiar dacă reclamantul susține că întreaga sa activitate s-a desfășurat în Combinatul de Îngrășăminte T. M., iar potrivit art.14 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat fără a fi condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor, fără limitarea numărului personalului care este în activitate, dar care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II susținerile acestuia nu conduc la concluzia că a desfășurat activitate în grupa I a de muncă, în condițiile în care activitatea desfășurată de către reclamant și locul de muncă în care a desfășurat această activitate nu se regăsește printre activitățile din grupa I a de muncă din anexă la Ordin.
Referitor la cererea privind înscrierea mențiunilor privitoare la grupa I de muncă în carnetul de muncă al reclamantului, s-a reținut că într-o atare situație, pârâtul ar putea fi obligat să înscrie aceste mențiuni în carnetul de muncă, numai în situația în care anterior au fost stabilite condițiile și nominalizate locurile de muncă în care reclamantul a desfășurat activitate că se încadrează în grupa I a de muncă.
Numai după ce a fost stabilită această situație juridică, se impunea evidențierea acesteia în carnetul de muncă sau în adeverințe emise de unitatea angajatoare.
Cum această situație juridică nu a fost stabilită pârâtul nu poate fi obligat să înscrie în evidențele sale o situație neconformă cu realitatea.
Mai mult, chiar dată această situație juridică ar fi fost stabilită, obligarea pârâtului de a înscrie aceste mențiuni în carnetul de muncă nu ar putea fi realizată, având în vedere că la data de 1 ianuarie 2011 au fost abrogate dispozițiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, carnetele de muncă ale salariaților fiind restituite acestora.
În ce privește expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză de către expert Z. V., s-au reținut următoarele:
Cu toate că obiectivele expertizei încuviințate au fost clar și explicit formulate, cu trimitere directă la verificarea situației concrete a locului de muncă și activităților desfășurate de reclamant, din examinarea conținutului acestei lucrări se constată că aceasta cuprinde în cea mai mare parte aprecieri de ordin general legate de obiectul de activitate al . și enumerarea unor articole din Ordinul 50/1990.
Astfel, după cum se poate observa din analiza acestei lucrări de specialitate verificarea condițiilor concrete de muncă ale reclamantului s-a rezumat la enumerarea activităților cum ar fi: «fabricarea amoniacului, a acidului azotic diluat, azotatului de amoniu, acid fosforic, ... inclusiv hala de compensare în cadrul societăților comerciale producătoare de îngrășăminte chimice se încadrează în grupa I de muncă.
Astfel, reclamantul poate fi încadrat în grupa I de muncă în procent de 100% conform punctelor 68-72 din anexa I la ordinul nr.50/1990», acesta constituind în fapt unicul considerent, alături de mențiunile din adeverința nr. 1007/2014, pe care expertul își întemeiază concluzia conform căreia s-ar justifica încadrarea într-o grupă superioară de muncă. De asemenea nu poate fi ignorat faptul că, în loc să verifice în concret și să scrie situația locurilor de munca unde și-a desfășurat activitatea în mod efectiv reclamantul prin raportare la procesele tehnologice implicate de munca acestuia și de materiile prime utilizate de cel în cauză, cu referire și la eventualele buletine privind măsurătorile noxelor în măsura în acestea au putut fi identificate în arhiva unității, expertul s-a rezumat la prezentarea aspectelor de ordin general legate de documentele existente în cauză, astfel că nu poate fi considerat acceptabil ca pentru formularea unor concluzii științifice, astfel cum s-au solicitat prin lucrarea de față să se invoce, să se utilizeze ca material de documentare totalitatea documentelor existente în dosar, fiind așadar lipsite de orice fundament și suport tehnico-științific. Cum concluziile acestei expertize s-au formulat nu pe baza verificării situațiilor de fapt solicitate a fi avute în vedere de instanță relativ Ia activitatea concretă a reclamantului din prezența acțiune, reprezentând doar rezultatul generalizării unor aspecte extrase din articole de lege, tribunalul nu a putut să ia în considerare această probă, apreciind pe baza celor anterior expuse că există suficiente temeiuri care să justifice înlăturarea sa din cauză.
În concluzie, fără a contesta mediul toxic existent pe platforma S.C.D. C. SRL T. M., tribunalul a apreciat că nu se acordă grupa I de muncă tuturor persoanelor ce au lucrat la această societate întrucât s-ar ajunge la încălcarea voinței legiuitorului, care a înțeles să stabilească criterii exacte de încadrare în grupa I respectiv grupa a II-a de muncă, creându-se o inechitate în defavoarea celor care efectiv și-au desfășurat activitatea în condițiile pentru care legiuitorul a stabilit încadrarea în grupa I sau II de muncă. Pentru toate aceste considerente de natură a înlătura susținerile reclamantului, ce în mod corect a fost încadrat în grupa II de muncă, cu respectarea actelor normative anterior menționate, s-a respins în consecință acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul R. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, apelantul a arătat că de la data angajării și până la momentul pensionarii a lucrat numai la pârâtă, care i-a recunoscut perioada lucrată până la data de 31.01.1974, cât și după data de 14.09.1982, ca fiind lucrată în grupa a I-a de muncă, iar pentru perioada solicitată, fără a schimba locul său felul muncii, i-a schimbat grupa de muncă, anexând carnetul de muncă pentru a dovedi aceste fapt.
Mai mult, în speța s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, care a concluzionat fără echivoc faptul că pentru perioada solicitată reclamantului nu i s-a schimbat locul și felul muncii, astfel încât trebuia să beneficieze de grupă a I-a de muncă.
În plus, așa cum reține de altfel și instanța, majoritatea colegilor de serviciu au beneficiat de grupă a I-a de muncă, fie în mod direct, prin înscrierea în carnetul de muncă de către angajator, fie prin hotărâri judecătorești.
Prin întâmpinarea formulată, intimata . a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea, reține următoarele:
Conform carnetului de muncă .. nr._ apelantul reclamant R. M. a fost angajatul societății Combinatul de îngrășăminte chimice T. M. în perioada 31.01._82 în funcția de operator chimist - Secția Hidro.
În perioada 12.11._82 apelantul reclamant a fost încadrat în grupa II de muncă conform art. 2 din HG nr. 559/1990 și Ordinul nr. 969/1990, în procent de 100% (poziția 35).
Prin prezenta acțiune, reclamantul a susținut că în mod eronat perioada 12.11._82 a fost încadrată în grupa II de muncă și nu în grupa I, activitatea prestată fiind aceeași, invocând totodată situații similare ale altor salariați.
Intimata-pârâtă S.C. D. C. SRL. a formulat în cauză apărări, susținând că încadrarea salariaților din unitățile teritoriale în grupele I și a II-a de muncă s-a făcut de către angajator, în temeiul actelor normative incidente față de profilul de activitate al societății. S-a afirmat că salariații au fost încadrați în grupa a II-a de muncă în conformitate cu H.G. nr. 559/1990 și Ordinul ministrului industriei chimice și petrochimice nr. 969/1990.
O primă observație care se impune este aceea că actul normativ invocat de apelantul-reclamant, Ordinul nr. 50/1990, este incident într-o acțiune în constatarea condițiilor de muncă specifice grupei a I-a numai în măsura în care nu există reglementări speciale aplicabile domeniului de activitate. În consecință, instanța de judecată nu poate verifica aplicabilitatea dispozițiilor din Ordinul nr. 50/1990, câtă vreme acesta are un caracter general, exclus însă în măsura în care a fost emisă o normă juridică cu caracter special, anume Ordinul ministrului industriei chimice și petrochimice nr. 969/1990 emis în executarea H.G. nr. 559/1990.
A doua observație pertinentă în cauză este aceea că instanța de judecată poate proceda la analiza condițiilor de muncă a unui salariat pentru a verifica dacă acestea corespund grupei I ori a II-a de muncă, astfel cum erau acestea reglementate prin Legea nr. 3/1977, în vigoare până la data de 09.02.1999, numai în măsura în care o astfel de încadrare nu a fost făcută de chiar angajator.
În cauză, intimata-pârâtă a susținut că procedura de încadrare a locurilor de muncă în grupa I și a II-a de muncă s-a făcut la nivelul angajatorului în temeiul HG nr. 559/1990 și a Ordinului nr. 969/1990. Or, conform punctului nr. 1 din ordin, beneficiază de încadrarea în grupa a I-a de muncă în vederea pensionării, în conformitate cu prevederile art. 1 din H.G. nr. 559/1990, activitățile și categoriile de personal, cuprinse în anexele la HG nr. 456/1990 și nr. 559/1990, în condițiile respectării metodologiei avută în Ordinul nr. 50/1990.
În ceea ce privește lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale de personal care se încadrează în grupa a I-a de muncă în vederea pensionării, în conformitate cu art. 1 din H.G. nr. 559/1990, aceasta este prezentată în anexa la actul normativ invocat. Astfel, raportat la obiectul de activitate al unității pârâte, Curtea reține că nu toate secțiile și compartimentele au fost nominalizate de actele normative anterior citate, ca încadrându-se în grupa I de muncă, relevanță deosebită având în acest sens H.G. nr.456/1990, H.G. nr.559/1990 și Ordinul nr. 969/1990. Din coroborarea conținutului acestor documente reiese că în privința îngrășămintelor chimice complexe (azot,fosfor,potasiu) numai activitatea de fabricare, granulare, condiționare, încărcare, ambalare, depozitare, descărcare și manipulare se încadra în grupa I de muncă ( vezi punctul 14 din Anexa la H.G. nr.456/1990), în vreme ce restul activităților din cadrul unității de profil chimic se încadra în grupa a II a de muncă, astfel cum rezultă neîndoielnic din conținutul listei anexă la Ordinul nr.969/1990.
Prin urmare, se constată că unitatea a procedat la această nominalizare și încadrare, fapt atestat de mențiunile din carnetul de muncă al apelantului reclamantul, unde s-a înscris, chiar de la apariția respectivelor acte normative că activitatea prestată de acesta în meseria mai sus arătată se încadrează în gupa a II a de muncă, timp de lucru 100% conform art.5 din Lista anexă la Ordinul nr.969/1990.
Cât timp activitatea desfășurată de reclamant și locurile de muncă unde a lucrat efectiv apar nominalizate ca încadrându-se în grupa a II a de muncă, conform actelor normative anterior citate, aceste încadrări legale nu pot fi ignorate, unitatea intimată nefăcând decât să procedeze la aplicarea lor întocmai, neputându-se susține că acordarea grupei a II a de muncă ar fi fost rezultatul unei eronate aplicări a respectivelor prevederi legale.
Simpla împrejurare că angajatorul . a procedat la încadrarea altor salariați în grupa a I-a de muncă în procent de 100% din timpul de lucru, conform Ordinului nr. 969/1990, nu este suficientă pentru a considera că aceleași condiții de muncă a avut și apelantul-reclamant.
Raportul de expertiză efectuat în cauză nu poate fi avut în vedere întrucât expertul nu a procedat la verificarea în concret și la descrierea situației locurilor de muncă unde și-a desfășurat activitatea în mod efectiv reclamantul prin raportare la procesele tehnologice implicate de munca acestuia și de materiile prime utilizate de cel în cauză, cu referire și la eventualele buletine privind măsurătorile noxelor în măsura în acestea au putut fi identificate în arhiva unității, ci s-a rezumat la prezentarea aspectelor de ordin general legate de aplicarea dispozițiilor legale și menținerea activității pe toată perioada calității de salariat. În aceste condiții, proba nu poate fi avută în vedere, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), iar potrivit art. 15 dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul R. M. având CNP_, cu domiciliul în Z., ..5A, ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.9 din data de 12.01.2015, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., având CUI_, înmatriculată la ORC sub nr.J_, cu sediul în T. M., ., județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. P. N. M. G.
GREFIER
M. P.
Red./tehn. M.G./12.10.2015
Tehnored. V.N./4 ex./07.10.2015
Jud.fond: Z. L.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3064/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
