Despăgubire. Decizia nr. 2808/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2808/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 2808/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIA CIVILĂ NR. 2808
Ședința publică din data de la 2 septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: B. A.-C.
JUDECĂTOR: R. F.-G.
GREFIER: V. N.-C.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelantul-pârât I. Școlar al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 7689 din data de 07.07.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar Sector 3, în numele membrilor de sindicat V. E., B. M., I. R., B. L., C. E.-L., C. D., D. C., D. M., G. S., S. M., M. D., M. D., M. E., N. E., N. N., P. E., R. M., S. M., S. A., V. G., V. O.-R., B. M., B. H., Z. A., B. E.-Blanche, G. E., M. C., Vekony E., A. R., P. M., P. M., M. C., V. C., P. G., N. C., R. V., D. A., C. A., R. C., Motologa M., D. I., D. M. și Cîrmiș M., și intimatele-pârâte Grădinița nr. 211, Grădinița nr. 239 și Școala G. „Voievod N. B.” (fostă Școala G. nr. 16), cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții faptul că apelantul-pârât I. Școlar al Municipiului București, prin cererea de apel formulată în cauză, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, dată fiind solicitarea scrisă de judecare a pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.06.2013 pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, reclamantul S. Învățământului Preuniversitar Sector 3, în numele membrilor de sindicat V. E., B. M., I. R., B. L., C. E.-L., C. D., D. C., D. M., G. S., S. M., M. D., M. D., M. E., N. E., N. N., P. E., R. M., S. M., S. A., V. G., V. O.-R., B. M., B. H., Z. A., B. E.-Blanche, G. E., M. C., Vekony E., A. R., P. M., P. M., M. C., V. C., P. G., N. C., R. V., D. A., C. A., B. F., R. C., Motologa M., D. I., D. M. și Cîrmiș M., a chemat în judecată pe pârâții Grădinița nr. 211, Grădinița nr. 239, Școala G. nr. 16 și I. Școlar al Municipiului București, solicitând obligarea unităților de învățământ preuniversitar pârâte să plătească membrilor de sindicat reprezentați ajutorul financiar de 100 euro, în echivalent în lei la data plății, prevăzut de Legea nr. 315/2006, pentru anul 2010, actualizat cu rata inflației la data plății efective, precum și obligarea pârâtului I. Școlar al Municipiului București să aloce unităților de învățământ pârâte sumele necesare plății ajutorului financiar.
Prin sentința civilă nr. 7689 din data de 07.07.2014, Tribunalul București a admis cererea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar Sector 3, în numele membrilor de sindicat; a obligat pârâtele Grădinița nr. 211, Grădinița nr. 239 și Școala G. nr. 16 să plătească fiecărui membru de sindicat V. E., B. M., I. R., B. L., C. E.-L., C. D., D. C., D. M., G. S., S. M., M. D., M. D., M. E., N. E., N. N., P. E., R. M., S. M., S. A., V. G., V. O.-R., B. M., B. H., Z. A., B. E.-Blanche, G. E., M. C., Vekony E., A. R., P. M., P. M., M. C., V. C., P. G., N. C., R. V., D. A., C. A., R. C., Motologa M., D. I., D. M. și Cîrmiș M. echivalentul în lei a 100 de euro, cu titlu de ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, prevăzut de Legea nr. 315/2006, pe anul 2010, sumă actualizată cu rata inflației; a obligat pârâtul I. Școlar al Municipiului București să aloce pârâților sumele necesare efectuării plăți diferențelor acordate membrilor de sindicat.
În considerentele acestei hotărâri s-a arătat faptul că, potrivit art. 1 din Legea nr. 315/2006, „Se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice”. Art. 2 din aceeași lege dispune că „ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății”. Rezultă din interpretarea normelor citate că principala condiție ce trebuie îndeplinită de o persoană pentru a beneficia de acest drept bănesc special este aceea de a avea calitatea de cadru didactic titular și/sau suplinitor calificat din învățământul preuniversitar și de a formula cerere de acordare a ajutorului financiar.
În aplicarea acestor dispoziții legale au fost emise norme metodologice aprobate prin H.G. nr. 453/2007 care reglementează mecanismul de acordare a ajutorului financiar. În acest sens, potrivit art. 1 din H.G. nr. 453/2007, beneficiarii ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 sunt cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate încadrate în învățământul preuniversitar care sunt în activitate. Potrivit art. 2 din aceleași norme, ajutorul financiar se acordă de unitatea de învățământ la care cadrul didactic își desfășoară activitatea, iar potrivit art. 3, ajutorul se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiari și înregistrată până la 1 noiembrie pentru anul următor, la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
Obligația de plată a ajutorului financiar revine unității școlare care trebuie să solicite lunar, până la data de 10 a fiecărei luni, la inspectoratul școlar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar, iar inspectoratele școlare județene, la rândul lor, solicită lunar, până la data de 20 a fiecărei luni, la Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna următoare, așa cum prevede art. 5 din norme. Mecanismul de plată a ajutorului financiar, astfel reglementat, legitimează calitatea procesuală pasivă a inspectoratelor școlare.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că personalul didactic reprezentat de sindicat a solicitat, în condițiile legii, ajutorul financiar în discuție, fără să primească sumele cuvenite pentru anul 2010.
Din economia dispozițiilor Legii nr. 315/2006 rezultă că intenția legiuitorului a fost de a acorda acest drept sub forma de ajutor, deci în avans. Același lucru se desprinde și din dispozițiile H.G. nr. 453/2007, chiar dacă la art. 5 alin. (6) se vorbește de necesitatea justificării de către beneficiari a ajutorului primit, pe bază de documente, atunci când în același articol se stabilește că ajutorul financiar se plătește în avans, într-o singură tranșă, în limita echivalentului în lei a 100 de euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății.
Față de situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză și față de reglementările legale în materie, prima instanță a apreciat că dreptului cadrelor didactice s-a născut la data când au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv la data depunerii cererii pentru acordarea ajutorului, obligația plății de către unitatea de învățământ devenind scadentă la 1 ianuarie a anului următor.
Așa fiind, pentru anul 2010 dreptul cadrelor didactice de a primi ajutorul financiar la nivelul echivalentului în lei a 100 de euro era născut la data când Legea nr. 315/2006 a fost abrogată prin art. 15 lit. k) din Legea nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010, astfel încât cererile acestora sunt admisibile pentru întreaga sumă și nu fracționat pentru perioada cuprinsă între 01.01.2010 și 03.07.2010. Acest argument își găsește sprijin și în dispozițiile art. 2 din Legea nr. 315/2006 care prevăd că ajutorul financiar se acordă anual, cât și în dispozițiile art. 5 alin. (6) din H.G. nr. 453/2007, potrivit cărora plata ajutorului se face într-o singură tranșă. De altfel, momentul plății ajutorului financiar nu are relevanță asupra existenței unui drept, astfel cum este consacrat de lege, după cum refuzul de a plăti acest drept până la momentul abrogării legii nu poate duce la desființarea retroactivă a unui drept deja născut sub legea abrogată, întrucât o lege civilă nu poate produce efecte retroactiv.
Pe de altă parte, sintagma „în limita creditelor bugetare aprobate”, cuprinsă în art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 453/2007, nu se poate interpreta în sensul limitării sau condiționării dreptului de a primi ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, drept prevăzut de Legea nr. 315/2006 necondiționat. Dacă s-ar accepta o astfel de interpretare s-ar putea ajunge la situația inacceptabilă a lipsirii totale de efecte a Legii nr. 315/2006, cu consecința lipsirii totale de acest drept a beneficiarilor lui.
A mai amintit prima instanță că dreptul în discuție are un caracter patrimonial, îndeplinind toate caracteristicile reglementate de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și fiind protejat de aceasta. Dacă acordarea ajutorului ar fi condiționată de existența disponibilităților bugetare (situație neprevăzută de actul normativ care îl reglementează) înseamnă a-l transforma într-un drept iluzoriu întrucât executarea obligației corelative devine sine die, situație neacceptată de jurisprudența CEDO (cauza V. împotriva României din 2 iunie 2009).
Prin neplata ajutorului financiar angajatorul a încălcat atât dispozițiile Legii nr. 315/2006, cât și dispozițiile art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă, și a produs cadrelor didactice reprezentate în cauză un prejudiciu material pe care trebuie sa îl acopere, potrivit art. 253 din Codul muncii.
În ceea ce privește actualizarea debitului cu rata inflației, prima instanță a reținut că reclamanții au dreptul la îndeplinirea exactă a obligației și la repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul I. Școlar al Municipiului București la data de 30.10.2014, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 03.11.2014, în dosarul nr._ .
Prin cererea de apel formulată de I. Școlar al Municipiului București s-a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței civile nr. 7689 din data de 07.07.2014 pronunțată de Tribunalul București, în sensul respingerii pretențiilor intimaților-reclamanți.
A arătat apelantul-pârât că instanța de fond a apreciat în mod greșit că intimații-reclamanți sunt îndreptățiți să primească 100 de euro pentru întreg anul 2010 deoarece Legea nr. 315/2006 a fost abrogată la data de 03.07.2010. Întrucât ajutorul financiar este anual rezultă că pentru cele 6 luni și 3 zile cât legea a mai fost în vigoare cererea intimaților-reclamanți poate fi justificată doar pentru 50 de euro, proporțional cu timpul în care actul normativ a fost în vigoare, respectiv perioada 01.01._10.
Intimații-reclamanți nu sunt îndreptățiți să primească în întregime suma de 100 de euro pentru că dreptul a fost dobândit în prima jumătate a anului pentru întreaga sumă, iar Legea nr. 118/2010, care a abrogat Legea nr. 315/2006, nu poate retroactiva astfel că 100 de euro se cuvin pentru tot anul, adică pentru 12 luni. Or, prin normele metodologice s-a stabilit că ar fi trebuit să se plătească începând cu luna ianuarie în tranșe sau într-o singură plată (art. 3 din H.G. nr. 453/2007).
Având în vedere că normele metodologice oferă două posibilități de plată a ajutorului financiar, în avans ori în tranșe lunare, iar legea califică suma primită integral ca plată primită în avans, rezultă că suma ce trebuie asigurată angajatorului este datorată pentru cele 12 luni, proporțional cu timpul lucrat de personalul didactic sau cu perioada în care legea a fost în vigoare. Dacă plata ar fi fost făcută în avans atunci angajatorul ar fi avut dreptul la restituirea sumei încasate necuvenit de către personalul didactic pentru perioada din an în care nu ar mai fi lucrat sau pentru perioada ulterioară abrogării legii.
A mai arătat apelantul-pârât că acordarea ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 este detaliată în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, aprobate prin H.G. nr. 453/2007. În conformitate cu prevederile art. 5 din normele metodologice, pentru ca ajutorul să devină debit de plată regula este aceea a dovedirii anticipate, cu înscrisuri, a efectuării cheltuielii pentru scopul prevăzut, iar numai ca excepție este consacrată posibilitatea avansării sumei cu justificarea ulterioară a acestora, în condițiile legii.
Din dosarul cauzei nu rezultă că personalul didactic reclamant ar fi angajat cheltuieli personale pentru achiziționarea de cărți sau programe educaționale pe suport electronic în perioada 01.01._10, deși modalitatea regulă instituită de lege este decontarea cheltuielii, achitarea ulterioară.
Conform art. 61 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an, iar orice venit neîncasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată în cadrul prevederilor bugetare și neplătită până la data de 31 decembrie, se va încasa sau se va plăti în contul bugetar pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.
Mai mult decât atât, deși art. 3 din normele metodologice prevede că ajutorul financiar se acordă anual pe baza cererii formulate de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ unde exercită funcția de bază, sindicatul reclamant nu a depus la dosarul cauzei dovada înregistrării cererilor până la data de 01.11.2009.
Mai precizează apelantul-pârât că prin alocarea inițială a fondurilor necesare achiziționării de materiale didactice s-a dorit îmbunătățirea activității didactice, respectiv creșterea eficienței sistemului educațional în favoarea beneficiarilor direcți - elevii, și nu acordarea unui drept patrimonial în favoarea personalului didactic, cu atât mai mult cu cât funcționarea sistemului public de învățământ este finanțată din bugetul statului în măsura posibilităților bugetare. În aceste condiții, unitățile de învățământ nu au alocat/achitat sumele necesare acordării acestui drept personalului didactic și nici nu mai au posibilitatea legală de a le achita.
În plus, Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, a fost abrogată în mod expres prin art. 15 lit. k) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar o parte din cererile formulate de personalul didactic reclamant pentru plata ajutorului financiar pentru anul 2010.
Examinând apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță și rejudecând fondul cauzei în limitele prevăzute de art. 477 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În esență, apelantul-pârât I. Școlar al Municipiului București a susținut nelegalitatea sentinței pronunțate de prima instanță sub aspectul temeiului său legal, al modului de interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în pretenția dedusă judecății de sindicatul reclamant. În egală măsură, a criticat aplicarea greșită a legii la situația de fapt în care personalul didactic în numele căruia s-a demarat acțiunea nu a formulat, anterior datei de 01.11.2009, cereri pentru acordarea ajutorului financiar pentru anul 2010.
Curtea reține că personalul didactic în numele căruia s-a formulat acțiunea pendinte a solicitat instanței obligarea unităților de învățământ angajatoare la plata ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, ca obligație principală, iar ca pretenție incidentală, a solicitat obligarea inspectoratului școlar la alocarea sumelor necesare unităților de învățământ.
S-a susținut și dovedit în primă instanță, prin adeverința nr. 1240/29.10.2012 eliberată de Grădinița nr. 211 București, adeverința nr. 772/25.10.2012 eliberată de Grădinița nr. 239 București și adeverința nr. 620/24.10.2012 eliberată de Școala G. nr. 16, faptul că salariații au solicitat în termen legal plata ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 pentru anul 2010, însă nu au beneficiat de acest drept.
În apel, s-au depus la dosar și cererile individuale ale membrilor de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea, cu excepția cererilor formulate de V. E., B. M. și I. R., încadrate la Grădinița nr. 211, după cum rezultă din adeverința menționată anterior. Pentru aceste trei salariate cererile nu pot fi considerate dovedite implicit prin mențiunile făcute de angajator în adeverința eliberată pentru că faptul juridic atestat trebuie să fie probat în fața instanței prin înscrisul propriu-zis întocmit și semnat de salariați câtă vreme se contestă în apel existența cererilor.
Așadar, Curtea consideră că lipsa cererilor formulate de membrii de sindicat V. E., B. M. și I. R. la momentul prevăzut de lege semnifică inexistența dreptului lor subiectiv la ajutorul financiar pentru anul 2010. În consecință, în aceste limite, apelul declarat de I. Școlar al Municipiului București este fondat și va fi admis, în temeiul art. 480 alin. (2) din Codul de procedură civilă, urmând a fi schimbată sentința apelată, în sensul respingerii cererii formulate de sindicatul reclamant în numele acestor membri ca fiind neîntemeiată.
Pentru ceilalți membri de sindicat a fost dovedită existența cererilor formulate anterior lunii noiembrie 2009 pentru acordarea ajutorului financiar pentru anul 2010, ceea ce impune înlăturarea susținerilor apelantului-pârât I. Școlar al Municipiului București asupra lipsei dovezilor de înregistrare a cererii formulate de personalul didactic reclamant, condiție pentru existența dreptului pretins în cauză.
Cât privește fondul cauzei, analizat față de cererea sindicatului în numele membrilor de sindicat care au dovedit formularea cererii anterior datei de 01.11.2009, Curtea reține că apelantul-pârât I. Școlar al Municipiului București a contestat dreptul salariaților la plata ajutorului financiar pentru anul 2010, mai întâi pe considerente legate de procedura acordării sumelor de către unitățile de învățământ, iar mai apoi pe considerente de legalitate a cuantumului față de abrogarea legii. Vor fi înlăturate aceste susțineri, considerând că nu sunt de natură a permite concluzia nelegalității sentinței pentru lipsa temeiului legal în obligația dispusă în sarcina instituției apelante-pârâte.
În raportul dintre personalul didactic reclamant și I. Școlar al Municipiului București, derivat din raportul de muncă principal stabilit de acesta cu unitatea de învățământ preuniversitar la care își desfășoară activitatea, sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 315/2006, care prevăd că sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, dar și normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 453/2007.
În art. 5 din H.G. nr. 453/2007 se prevede: „(1) Unitățile școlare vor solicita lunar, până la data de 10 a fiecărei luni, la inspectoratul școlar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar aferent lunii următoare. (2) Inspectoratele școlare județene/al municipiului București vor solicita lunar, până la data de 20 a fiecărei luni, la Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului - Direcția generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții, necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna următoare. (3) Sumele necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) se asigură din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, capitolul 65.01 "Învățământ", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate. (4) Direcția generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului va aloca lunar către inspectoratele școlare/al municipiului București sumele solicitate, în limita creditelor bugetare deschise. (5) Inspectoratele școlare județene/al municipiului București vor aloca lunar către unitățile școlare sumele necesare efectuării plății ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local. (6) Plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2). Plata se face în lei, la cursul de schimb din data efectuării plății. Justificarea sumelor primite ca avans se realizează în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice. (7) Beneficiarii ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) au obligația de a prezenta documentele justificative, conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare”.
Așadar, apelantul-pârât invocă prevederea citată anterior, susținând că ajutorul financiar se acordă, de regulă, pe baza documentelor justificative prezentate de beneficiari, iar numai ca excepție se acordă în avans cu obligația justificării ulterioare. Interpretarea restrictivă a textului de lege nu poate fi primită de Curte câtă vreme art. 5 alin. (6) din H.G. nr. 453/2007 permite două modalități alternative, iar nu subsidiare, de efectuare a plății, anume fie achiziționarea prealabilă a cărților sau programelor educaționale pe suport electronic și prezentarea documentelor justificative pentru decontare în limita plafonului echivalentului în lei a 100 euro, fie plata sumei în avans și justificarea ulterioară cu documentele de achiziție. Așadar, nu poate fi primită susținerea apelantului că legea prevede regula decontului după efectuarea achiziției.
Nefondată este și susținerea apelantului-pârât că pretențiile aferente anului 2010 nu pot fi admise în totalitate pe motiv că Legea nr. 315/2006 și a H.G. nr. 453/2007 au fost abrogate prin Legea nr. 118/2010, începând cu data de 03.07.2010.
În soluționarea acestui aspect, Curtea consideră relevant faptul că ajutorul financiar se cuvine cadrelor didactice anual, la solicitarea acestora, condiții exprese instituite prin art. 2 din Legea nr. 315/2006 și detaliate în art. 3 din H.G. nr. 453/2007, în sensul că cererea trebuie înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
Prin urmare, dreptul cadrelor didactice la plata ajutorului financiar aferent anului 2010 s-a născut în patrimoniul lor la data înregistrării cererii, anterior datei de 01.11.2009, plata sumei de bani cuvenite urmând a avea loc oricând pe parcursul anului 2010, atunci când se solicită în avans cu obligația justificării ulterioare sau când se prezintă documentele justificative pentru a fi plătită contravaloarea bunurilor achiziționate. Neavând scadență lunară și nefiind permisă o plată fracționată, potrivit art. 5 alin. (6) din H.G. nr. 453/2007, rezultă că ajutorul financiar se cuvine beneficiarilor și pentru anul 2010 în cuantum integral pentru că abrogarea Legii nr. 315/2006 prin Legea nr. 118/2010 nu are efectul juridic al transformării dreptului din anual în lunar, ci efectul lipsei de temei al unei cereri pentru anul 2011.
Pentru aceste considerente, Curtea consideră că cele statuate prin hotărârea primei instanțe, în soluționarea acțiunii formulate în numele membrilor de sindicat pentru care a fost prezentată cererea de acordare a ajutorului financiar pentru anul 2010, se impun a fi păstrate întrucât s-a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât I. Școlar al Municipiului București, cu sediul în municipiul București, ., sectorul 2, împotriva sentinței civile nr. 7689 din data de 07.07.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar Sector 3, cu sediul în municipiul București, ., sectorul 3, înregistrat în registrul persoanelor juridice de la Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 720/PJ/1990, C._, cont RO55CECEB30631RON0331504 deschis la C.E.C. Bank S.A. – Agenția L. P., în numele membrilor de sindicat V. E., B. M., I. R., B. L., C. E.-L., C. D., D. C., D. M., G. S., S. M., M. D., M. D., M. E., N. E., N. N., P. E., R. M., S. M., S. A., V. G., V. O.-R., B. M., B. H., Z. A., B. E.-Blanche, G. E., M. C., Vekony E., A. R., P. M., P. M., M. C., V. C., P. G., N. C., R. V., D. A., C. A., R. C., Motologa M., D. I., D. M. și Cîrmiș M., și intimatele-pârâte Grădinița nr. 211, cu sediul în municipiul București, ., sectorul 3, Grădinița nr. 239, cu sediul în municipiul București, ., sectorul 3, și Școala G. „Voievod N. B.”, cu sediul în muncipiul București, .. 7, sectorul 3.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată în numele reclamanților V. E., B. M. și I. M. ca fiind neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
B. A.-C. R. F.-G.
Grefier,
V. N.-C.
Red./tehn. B.A.C./20.11.2015
Tehn. N.V./7 ex./09.09.2015
Judecător fond: B. E. D.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 3074/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3064/2015.... → |
|---|
