Anulare act. Decizia nr. 1252/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1252/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 2304/87/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (8330/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1252
Ședința publică de la 17.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta S.N.T.F.C. C.F.R CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători C.împotriva sentinței civile nr.1430/22.10.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul P. A. prin reprezentant SINDICATUL NAȚIONAL AL PERSONALULUI FEROVIAR DIN SECTORUL COMERCIAL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin consilier juridic P. O., care depune la dosar delegație de reprezentare juridică și intimatul prezent și asistat de reprezentantul legal al Sindicatului, T. E. C. D. care depune la dosar procură generală și delegație.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul convențional al apelantei depune la dosar fotocopia, semnată pentru conformitate cu originalul, a dispozitivului sentinței penale nr.22/S/29.01.2015, emisă de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Părțile reprezentate arată că nu au alte cereri de formulat care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și respingerea contestației formulate pentru motivele din cererea de apel și potrivit înscrisurilor depuse la dosar.
În susținerea motivelor de apel, reprezentantul convențional al apelantei arată că instanța de fond a greșit când a considerat că suspendarea a avut loc din funcția de manevrant de vagoane. Susține că deciziile de suspendare au fost emise pentru funcția de șef de tren și niciodată intimatul nu avut funcția de manevrant și nu a fost schimbată funcția.
Arată că Tribunalul B. a decis ca intimatul să nu mai exercite această funcție și potrivit art.52 alin.1 lict.c, pe timpul controlului judiciar, angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă al unui salariat. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul mandatar al intimatului, referitor la sentința penală depusă la dosar, solicită ca instanța să ia act că nu este definitivă, că a fost atacată cu recurs și că suspendarea contractului individual de muncă nu reprezintă o sancțiune disciplinară față de salariat ci este o măsură pentru protecția angajatorului față de un salariat cercetat penal.
Arată că la data de 19.04.2014, Tribunalul B. a luat măsura controlului judiciar față de contestator și la data de 01.05.2014, printr-o decizie a angajatorului, d-lui P. A. i s-a schimbat felul muncii. De la data de 01.05._14 acesta a desfășurat activitatea de pază și manevră a vagoanelor în cadrul stației Roșiori Nord. Mai mult, în data de 15.05.2014, contestatorul a predat gestiunea pe care o avea în virtutea funcției de șef tren.
Intimata a emis decizia de suspendare CV1/1298 la data de 13.06.2014 la o lună și jumătate de la instituirea controlului judiciar.
Apreciază că decizia de suspendare din funcție a fost comunicată în mod nelegal, adică în perioada în care contestatorul se afla în incapacitate temporară de muncă, contractul individual de muncă fiind suspendat de drept, deci nu putea produce efecte. La data de 01.07.2014, angajatorul nu a mai luat nicio măsură, lâsând decizia de suspendare să producă efecte.
Mai arată că la data de 03.07.2014, apelanta a emis o nouă decizie CV1/1404/03.07.2014, la trei zile de la data la care decizia de suspendare a contractului individual de muncă producea efecte, prin care dispunea anularea deciziei CV1/1298/13.06.2014 iar la art.2 se precizează că această decizie va produce efecte după ce angajatul va reveni din concediu de incapacitate de muncă. Apreciază că aceste articole se află în contradicție.
Susține că instanța de fond a reținut în mod corect că la data emiterii decizie de suspendare, salariatul nu mai exercita atribuțiile funcției de șef de tren ci de manevrant vagoane și de pază, funcții ce nu mai erau în incompatibilitate cu presupusele fapte penale și măsura protecției luată de angajator față de salariat nu se impunea la acea dată.
În concluzie, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._ la data de 11 iulie 2014, reclamantul P. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., să se dispună anularea deciziei de suspendare nr. CV1/1298/13.06.2014, anularea deciziei nr. CV1/1404/03.07.2014 repunerea în drepturile avute anterior deciziei de suspendare nr. CV1/1298/13.06.2014 și acordarea unor despăgubiri egale cu salariile de care a fost lipsit în perioada suspendării.
Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr.1430 din data de 22 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâta SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.; au fost anulate deciziile de suspendare a contractului individual de muncă nr. CV/1298/13.06.2014 și nr. CV1/1404/03.07.2014 ca nelegale .
Prin aceeași sentință au fost repuse părțile în situația anterioară suspendării contractului individual de muncă și a fost obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile neîncasate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit reclamantul pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este salariatul Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători, C. Călători SA, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 469/2002/F.168, din 01.06.2002, contract încheiat pe durată nedeterminată, desfășurându-și activitatea în cadrul Sucursalei de Transport Feroviar de Călători C., Stația de Calatori Roșiori Nord și exercitând atribuții de pază și manevră a vagoanelor.
Împotriva acestuia a fost începuta urmărirea penala, în dosarul nr. 520/P/2011, al Parchetului de pe lângă Tribunalul B.. Prin Încheierea camerei de consiliu nr. 38/UP /18.04.2014 pronunțată în dosarul penal_, Tribunalul B. a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul P. A., cu consecința respectării unor obligații, printre altele și aceea de a nu exercita profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
Potrivit Codului de procedura penală și modificării Codului muncii prin introducerea lit.c indice 1 la art. 52 alin 1, angajatorul are posibilitatea de a suspenda contractul individual de muncă al salariatului în cazul în care s-a luat măsura controlului judiciar, dacă în sarcina salariatului au fost stabilite obligații care împiedică executarea contractului de muncă, în situația revocării măsurii angajatorul fiind obligat să achite salariatului o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării.
Ca urmare a începerii urmăririi penale și a restricțiilor impuse privind exercitarea funcției în care se presupune că a săvârșit fapte penale, reclamantul la propunerea angajatorului a acceptat să i se schimbe locul și felul muncii, plecând din funcția de șef de tren în cea de manevrant a vagoanelor, exercitând și atribuții de pază.
Cu toate că i-a fost schimbat felul muncii, angajatorul, prin decizia nr.CV1/1298/13.06.2014 a suspendat contractul individual de muncă al reclamantului, în perioada incapacității temporare de muncă potrivit certificatului de concediu medical nr._ - fila 11.
Angajatorul are opțiunea sa suspende din funcție salariatul in cazul in care: a formulat plângere penala împotriva acestuia pentru o fapta incompatibila cu postul deținut si salariatul a fost trimis in judecata pentru o astfel de fapta independent de plângerea unității, sau dacă împotriva salariatului s-a luat măsura controlului judiciar,
Suspendarea in acest ultim caz presupune manifestarea de voința a unității, ea neoperând de drept și durează pana la condamnarea ramasă definitiva a celui in cauza, respectiv, achitarea sau încetarea procesului penal hotărâta de instanța.
În concluzie, suspendarea din funcție poate fi dispusa numai daca sunt îndeplinite concomitent cele doua condiții impuse de textul de lege aplicabil în cauza, art.52 alin.1 lit.c indice 1 Codul muncii, respectiv împotriva salariatului s-a luat măsura controlului judiciar si deosebit, în sarcina acestuia au fost stabilite obligații care împiedică executarea contractului de muncă și faptele imputate îl fac incompatibil cu exercițiul funcției pe care o deține.
Astfel, în lipsa întrunirii concomitente a celor doua condiții, măsura suspendării nu poate fi dispusa, pentru ca reglementarea ce o conține este de excepție, textul fiind de stricta si limitata aplicare, numai la ceea ce legiuitorul a prevăzut în mod expres.
Din probatoriile încuviințate si administrate în cauza a rezultat ca nu este îndeplinita cea de-a doua condiție necesara pentru suspendarea contractului individual de munca, impusa de art.52 alin.1 lit.c indice 1 Codul muncii, acea că în sarcina salariatului au fost stabilite obligații care împiedică executarea contractului de muncă, iar faptele imputate îl fac incompatibil cu exercițiul funcției pe care o deține acesta în cadrul societății, aceea de manevrant vagoane.
Reclamantul a acceptat schimbarea locului și felului muncii, tocmai pentru a nu mai ocupa în cadrul societății o funcție incompatibila cu faptele penale cercetate în dosarul penal nr. 520/P/2011, al Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Plângerea penala vizează săvârșirea infracțiunii ce are legătură cu funcția de șef de tren deținuta până la data de 05.05.2014, când a fost modificat contractul individual de muncă.
Textul art.52 alin.1 lit.b Codul muncii se refera în mod strict la fapte penale incompatibile cu funcția deținuta, prevederile legale neputând fi extinse la orice fel de fapte penale.
Referitor la decizia nr.CV1/1404/03.07.2014, Tribunalul a apreciat această decizie nelegală, emitentul acesteia neputând prin aceeași decizie la art.1 să anuleze o decizie de suspendare a contractului individual de muncă, iar prin art. 2 să dispună că decizia nr.CV1/1298/13.06.2014 va produce efectele după încetarea incapacității temporare de muncă, o decizie o dată anulată nemaiputând să producă niciun efect.
Celelalte susțineri ale reclamantului cu privire la nerespectarea condițiilor de forma de către decizia de suspendare a contractului individual de muncă nu au putut fi reținute de Tribunal, nefiind aplicabile dispozițiile art. 252 alin 2 din Codul muncii.
În consecință, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.52 alin.1 lit. b și lit. c indice 1 din Codul muncii pentru a se putea dispune suspendarea contractului individual de munca, Tribunalul a admis cererea privind anularea deciziei de suspendare nr.CV1/1298/13.06.2014, anularea deciziei nr. CV1/1404/03.07.2014 repunerea în drepturile avute anterior deciziei de suspendare și acordarea unor despăgubiri egale cu salariile neîncasate, majorate și reactualizate de care a fost lipsit în perioada suspendării a contractului de munca.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, pârâta S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. București – prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, apelanta solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Se arată în fapt că, prin încheierea camerei de consiliu nr. 38/UP/18.04.2014, pronunțata in dosarul penal nr._, Tribunalul B., in temeiul art. 227 alin. (2) Cod procedura penala, a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar fata de inculpatul P. A., cu consecința respectării unor obligații, printre altele si aceea de a nu exercita profesia, meseria sau sa nu desfășoare activitatea in exercitarea căreia a săvârșit fapta.
Urmare a intrării in vigoare, la data de 01.02.2014 a noului Cod de procedura penala, a fost introdusa lit. c1) la art. 52 alin. (1) din Codul muncii, care prevede posibilitatea angajatorului de a suspenda contractul individual de munca al salariatului in cazul in care împotriva acestuia s-a luat măsura controlului judiciar, daca in sarcina salariatului au fost stabilite obligații care împiedica executarea contractului de munca.
Este de subliniat faptul ca, in situația in care angajatorul face aplicarea prevederilor art. 52 alin. (1) lit. c1) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii republicata, modificata si completata, iar măsura preventiva a controlului judiciar se revoca, art. 52 alin. (2) din Codul Muncii nu mai stabilește, in sarcina angajatorului, obligația de a achita salariatului o despăgubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de munca.
Învederează apelanta faptul ca suspendarea contractul individual de munca a reclamantului P. A. a fost dispusa prin Decizia nr. CV1/1298/13.06.2014, cu aplicarea prevederilor art. 52 alin.(l) lit. c1) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii republicata, modificata si completata, întrucât, împotriva acestuia, Tribunalul B., in temeiul art. 227 alin. (2) Cod procedura penala, a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar, cu consecința respectării unor obligații, printre altele si aceea de a nu exercita profesia, meseria sau sa nu desfășoare activitatea in exercitarea căreia a săvârșit fapta.
Domnul P. A. este salariatul S.T.F.C. C. - Stația Roșiori Nord in funcția de sef tren. Urmare încheierii camerei de consiliu nr. 38/UP/18.04.2014, pronunțata in dosarul penal nr._, s-a încercat trecerea reclamantului pe alta funcție conform pregătirii (manevrant vagoane), dar necesitățile de exploatare ale societății nu impuneau înființarea unui asemenea post (din punct de vedere economic nu se justifica înființarea unui asemenea post).
Contestatorul a solicitat acordarea a 14 zile concediu de odihna in perioada 01 - 20.06.2014.
In data de 13.06.2014 a fost emisa Decizia nr. CV1/1298/13.06.2014, prin care s-a decis ca începând cu data de 16.06.2014 se suspenda contractul individual de munca al domnului P. A. pe toata durata instituirii controlului judiciar.
In data de 16.06.2014 a fost emis Certificatul medical . nr._ pentru perioada 15 - 24.06.2014. Concediul pentru incapacitate temporara de munca a fost prelungit cu Certificatul medical . nr._ (emis in data de 30.06.2014, înregistrat la medicul de familie in data de 01.07.2014) pentru perioada 25 - 30.06.2014.
La sfârșitul lunii iunie 2014, contestatorul a fost contactat telefonic, pentru a da relații referitoare la concediul pentru incapacitate temporara de munca (daca se mai prelungește si in ce condiții), acesta declarând ca își prelungește concediul medical.
In data de 03.07.2014 s-a emis Decizia nr. CV1/1404/03.07.2014 prin care menționează ca, urmare faptului ca domnul P. A. se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca, Decizia nr. CV1/1298/13.06.2014 își va produce efecte după încetarea incapacității temporare de munca.
In data de 04.07.2014, fiind contactat telefonic pentru a comunica detaliile certificatului de concediu medical (numele medicului prescriptor, unitatea unde funcționează acesta, perioada acordata, etc.) contestatorul a declarat ca nu își mai prelungește concediul medical si lasă sa își producă efecte decizia de suspendare. Menționează ca domnul P. A. avea obligația de a înștiința angajatorul in 24 de ore de la data stării de incapacitate temporara de munca, sau continuarea acesteia (Normele de aplicare ale OUG 158/2005 art. 81 alin. (1)).
Având in vedere cele de mai sus, solicită admiterea apelului si sa modifice in tot sentința apelata in sensul respingerii ca neîntemeiata a acțiunii.
La data de 23.12.2014, intimatul contestator a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de apelanta pârâtă sunt apreciate de Curte ca fiind întemeiate, prima instanță pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanța de apel reține că intimatul contestator P. A. este salariatul STFC C. – Stația Roșiori Nord, în funcția de șef tren, în baza contractului individual de muncă nr.469/2002/F168/01.06.2002.
Contrar celor afirmate de intimatul contestator și reținute de prima instanță, între părți nu a intervenit un act adițional la contractul individual de muncă, neexistând o decizie emisă de angajator de schimbare a funcției deținute de intimatul contestator în aceea de manevrant vagoane cu atribuții de pază și manevră a vagoanelor.
Chiar dacă, în fapt, începând cu data de 01.05.2014, intimatul nu a mai executat atribuții de verificare a legitimațiilor de călătorie, iar la data de 15.05.2014 a predat gestiunea din dotare la casa IMTK a stației Roșiori Nord, conform proceselor verbale de predare primire nr.2c/AM/1870/2014 și 2c/AM/1871/2914, aceste elemente de fapt nu dovedesc acordul de voință al părților pentru modificarea felului muncii prestate de angajat, în condițiile art.41 alin.1 și alin.3 lit.c Codul muncii.
Curtea apreciază ca fiind pertinente susținerile apelantei pârâte în sensul că deși s-a încercat trecerea intimatului reclamant pe o altă funcție, conform pregătirii (manevrant vagoane), necesitățile de exploatare ale societății nu au impus înființarea unui asemenea post.
În situația reglementată de art.52 alin.1 lit.c ind. 1 Codul muncii nu există obligația pentru angajator de a oferi un alt post angajatorului față de care, în condițiile Codului de procedură penală, s-a luat măsura controlului judiciar.
În lipsa unei decizii a angajatorului de schimbare a felului muncii, Curtea nu poate constata schimbarea felului muncii intimatului contestator, chiar dacă acesta, în fapt, a prestat atribuții de pază și manevră a vagoanelor.
Prin urmare, decizia nr.CV1/1298/13.06.2014 prin care s-a suspendat contractul individual de muncă al intimatului pe toată durata instituirii controlului judiciar se înscrie în ipoteza art.52 alin.1 lit. c ind.,1 Codul muncii, în condițiile care prin încheierea Camerei de consiliu nr.38/UP/18.04.2014 pronunțată în dosarul penal nr._, Tribunalul B. a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar, cu consecința respectării obligației de a nu desfășura profesia, meseria sau activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta, în cauză, funcția de șef tren.
Neîntemeiate sunt și susținerile intimatului contestator în sensul că dispozițiile art.2 din decizia nr.CV1/1404/03.07.2014 sunt nelegale, având în vedere că dispozițiile de aplicare ale deciziei CV1/1298/13.06.2014 au fost anulate la art.1 din decizia CV1/1404/03.07.2014 și nu mai pot produce efecte după ce au fost anulate.
Prin decizia nr.CV1/1404/03.07.0214, având în vedere incapacitatea temporară de muncă a intimatului contestator, apelanta pârâtă a anulat dispozițiile de aplicare din decizia nr.CV1/1298/13.06.2014, stabilind că decizia își va produce efectele după încetarea incapacității temporare de muncă.
Contrar celor reținute de Tribunal, în sensul că o decizie o dată anulată nu mai poate produce nici un efect, Curtea constată că cea de-a doua decizie nu a anulat decât dispoziția de aplicare din data de 16.06.2014 a măsurii suspendării contractului individual de muncă, în considerarea incapacității temporare de muncă a intimatului contestator, dovedită cu certificat medical, stabilind ca numai efectele deciziei nr.CV1/1298/13.06.2014 să se producă după încetarea incapacității temporare de muncă.
Decizia nu a anulat dispozițiile de suspendare a contractului individual de muncă, ci a operat doar o prorogare a momentului de la care decizia de suspendare își va produce efectele.
Față de situația de fapt rezultată din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea apreciază că au fost respectate dispozițiile art.52 alin.1 lit.c ind.1 Codul muncii pentru a fi dispusă suspendarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, urmând ca, în baza dispozițiilor art.480 Cod pr. Civilă, să admită apelul, să schimbe în tot sentința civilă apelată și să respingă acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta S.N.T.F.C. ”C.F.R.CĂLĂTORI” S.A.- Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., CUI RO_, cont IBAN nr.RO70 BPOS_R OL01, împotriva sentinței civile nr.1430/22.10.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul P. A., CNP_, cu domiciliul în Roșiori de Vede, ., jud. Teleorman.
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17aprilie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. V. D. N. R. I.
GREFIER,
E. D. C.
Tehnored.: M.V.D.
Dact: S.Ș./4ex./04.05.2015
Jud. fond: I. T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 7/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 647/2015.... → |
|---|
