Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 2234/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2234/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 1509/98/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 599/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 2234
Ședința publică din data de 11.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SLOBOZIA împotriva sentinței civile nr.2093/F din data de 19.11.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. N. C., având ca obiect „acțiune în răspundere patrimonială”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-pârât Ș. N. C., prin avocat P. Germin, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, depusă la dosar în ședința publică de astăzi, lipsă fiind apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SLOBOZIA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Din oficiu, Curtea invocă excepția tardivității declarării apelului pentru următoarele motive: conform art. 215 din Legea nr. 62/2011, în materie de conflicte de muncă apelul trebuie declarat în termen de 10 zile de la data comunicării sentinței; în speță, sentința atacată a fost comunicată apelantului-reclamant la data de 05.01.2015 (conform dovezii de comunicare și procesului verbal de la fila 63 dosar fond), iar apelul a fost declarat la data de 19.01.2015 (conform ștampilei de înregistrare aplicată pe cererea de apel atașată la fila 3 dosar apel); făcând aplicarea corespunzătoare a regulilor prevăzute de art. 180-188 din Noul Cod de Procedură Civilă, ultima zi în care apelul putea fi formulat în mod valabil era data de 16.01.2015.
Având cuvântul, intimatul-pârât Ș. N. C., prin avocat solicită admiterea excepției și pe cale de consecință respingerea apelului, ca tardiv formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA ,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2093F din data de 19.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Slobozia, împotriva pârâtului Ș. N. C.; a obligat reclamantul S. Județean de Urgență Slobozia la plata către pârât a sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată (onorariu apărător ales).
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 01.10.2008, sub nr. 43, pârâtul, în calitate de medic rezident an I, a încheiat cu spitalul Contractul individual de muncă, însoțit de un Act adițional la contractul de muncă nr. 415/01.10.2008, prin care aceasta se obligă să lucreze în această unitate, timp de 5 ani de la obținerea specialității, conform OG nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, în caz contrar salariatul fiind obligată la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal și a restituirii primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada nestabilită, conform actului adițional la contractul de muncă. Această prevedere contractuală a fost menținută și în actele normative ulterioare, respectiv OG nr.18/2009.
Prin cererea nr. 1318/06.02.2013, pârâtul a solicitat încetarea raportului de muncă cu unitatea, prin demisie.
Tribunalul a constatat că această clauză inserată în art. 2 din actul adițional face referire expresă, în caz de nerespectare de către salariat, a tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal și a restituirii primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adițional la contractul individual de muncă.
Prin urmare, clauza nu privește restituirea drepturilor cu caracter salarial, în principal salariul efectiv încasat de către pârât pentru munca prestată în cadrul unității medicale reclamante, pe durata rezidențiatului (contravaloarea muncii prestate). De altfel, nici nu se putea insera o astfel de clauză, pentru că nu ar mai fi vorba de un contract individual de muncă, astfel cum este definit de art. 10 din Codul Muncii – contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
S-au avut în vedere și disp. art. 159 alin.1 și 2 din codul muncii, potrivit cu care salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
D. urmare, prin decizia nr. 76/05.03.2013 reclamantul a dispus încetarea activității pârâtului în cadrul Spitalului Județean de Urgență Slobozia, de la data de 06.03.2013.
Reclamantul a mai emis nota de lichidare prin care a stabilit că pârâtul are de restituit suma de 138.129 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri din art. 2 din actul adițional nr. 415/2008, la CIM nr. 43/2008.
La solicitarea instanței, reclamanta precizează că prejudiciul creat de pârât ar consta în „contravaloarea drepturilor salariale primite, la care se adaugă contravaloarea tichetelor de masă, ce intră în drepturi de natură salarială… sursa de finanțare bugetul de stat” și detaliază sumele solicitate ca despăgubire în tabelul de la filele 46-47 din dosar, constând în venit brut compus din cota angajator și contravaloare tichete de masă.
Tribunalul a constatat că spitalul nu a făcut dovada niciunui prejudiciului suferit, ca urmare a schimbării locului de muncă al pârâtului (fost angajat al spitalului) imediat după terminarea rezidențiatului, nu a făcut dovada niciunei cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională a pârâtului, respectiv cheltuieli de personal și primă de instalare, pârâtul încasând exclusiv salariul pentru munca prestată în cadrul unității reclamante și nu cheltuieli ocazionate cu pregătirea profesională a acesteia, astfel cum prevăd disp. art.6 alin.7 din OG nr.12/2008.
Așadar, drepturile salariale încasate de pârât în perioada rezidențiatului, în baza contractului individual de muncă nr. 43/2008 sunt pe deplin cuvenite pârâtului pentru munca prestată la reclamant în acest interval de timp.
Trebuie avută în vedere împrejurarea că plata salariului pentru perioada de rezidențiat s-a realizat de către S. Județean de Urgență Slobozia, însă din fondurile puse la dispoziție pentru medicii rezidenți, de către Ministerul Sănătății, așa cum de altfel, însuși reclamantul recunoaște prin adresa de la fila 44 din dosar.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență Slobozia, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat în drept pe dispozițiile art.1.270 din Codul de procedură civilă, art. 253 din Legea nr.53/2003 (Codul muncii); O.G. nr. 12/2008 art.6 al. (7).
La termenul de judecată din data de 11.06.2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării apelului.
Analizând cu prioritate, excepția tardivității declarării apelului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.468 din noul cod de procedură civilă, termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Coroborând aceste dispoziții legale cu dispozițiile art.483 alin.2 din noul cod de procedură civilă și art.215 din Legea nr.62/2011, rezultă că, termenul de apel în situația conflictelor de muncă individuale este de 10 zile de la comunicarea hotărârii primei instanțe.
În cauză, hotărârea instanței de fond a fost comunicată apelantului la data de 05.01.2015, conform dovezii de îndeplinire și procesului-verbal de predare aflată la fila 63 dosar de fond, astfel că termenul de apel de 10 zile, calculat de la data comunicării sentinței apelate, s-a împlinit la data de 16.01.2015.
Cererea de apel a fost înaintată Tribunalului Teleorman la data de 19.01.2015.
Prin urmare, declararea apelului dedus judecății, la data de 19.01.2015, conform mențiunii aflate pe cererea de apel, s-a făcut după împlinirea la data de 16.01.2015, a termenului legal prevăzut de lege.
În consecință, Curtea va respinge apelul, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv declarată cererea de apel formulată de apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SLOBOZIA, având C.F._, cu sediul în Slobozia, ., județ Ialomița, împotriva sentinței civile nr.2093/F din data de 19.11.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. N. C., având CNP_, cu domiciliul în Țăndărei, șos. București, .. C, apt. 3, județul Ialomița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, E. L. U. L. C. Dobraniște
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U
4 ex./24.06.2015
Jud.fond: D. R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2555/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
