Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 624/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 624/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIA CIVILĂ NR. 624
Ședința publică din data de la 18 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F.-G.
JUDECĂTOR: B. A.-C.
JUDECĂTOR: N. I.-P.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de recurs formulată de recurentul-pârât P. I. împotriva sentinței civile nr. 5721 din data de 14.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .., cauza având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât P. I., reprezentat de avocat B. G. cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._ din data de 17.09.2014 (fila 7) și intimata-reclamantă .., reprezentată de avocat B. I., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. B_ din data de 17.02.2015 (fila 20).
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții faptul că s-a comunicat intimatei-reclamante copia cererii de recurs, iar la data de 06.02.2015 aceasta a depus la dosar întâmpinare.
Curtea comunică recurentului-pârât, prin avocat, copia întâmpinării formulate de intimata-reclamantă ..
Nefiind cereri formulate și incidente de soluționat, Curtea declară cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs deduse judecății.
Recurentul-pârât P. I., prin avocat, arată că prin întâmpinarea formulată la judecata de fond a susținut că întocmea rapoartele de producție și le preda de două ori/lună, la datele de 15 și 30, după ce acestea, în prealabil, erau verificate și semnate de șeful punctului de lucru la sfârșitul fiecărei zilei. Or, așa cum reiese și din declarația dată în fața organului de cercetare penală de către numitul D. I.-A., care deținea funcția de economist, recurentul avea ca atribuții primirea rapoartelor de producție și a fișelor de alimentare de la persoanele care le completau, ocazie cu care stabilea consumul de combustibil și cantitățile care rămâneau în gestiune. În atare situație, nu putea efectua modificări pe rapoartele de producție întrucât acestea erau verificate atât zilnic, cât și de două ori/lună de către o persoană din conducerea societății, iar după predarea lor nu mai avea cunoștință de ce se întâmpla cu aceste documente. Dacă ar fi avut intenția să sustragă motorină nu trebuia să efectueze modificări pe rapoartele de producție, ci avea posibilitatea de a menționa cantitatea efectivă fără a modifica orele de producție. Mai mult decât atât, solicită a se observa că modificările au fost făcute în perioada octombrie 2008 – iunie 2009, ceea ce ridică întrebarea de ce în acest interval de timp nicio persoană din cadrul societății nu a sesizat modificările, în condițiile în care rapoartele de producție erau verificate. Mai arată că în luna iunie 2009 a formulat o contestație pe care a înregistrat-o la sediul societății prin care a solicitat să i se aducă la cunoștință ce modificări/adăugiri au fost efectuate, iar documentele să-i fie puse la dispoziție, însă nu a primit nici un răspuns. În schimb, conducerea societății i-a adus la cunoștință existența unor lipsuri nejustificate de combustibil în gestiunea sa, iar urmare a acestei împrejurări i-a fost desfăcut contractul individual de muncă în luna august 2009 pe motiv că ar fi lipsit de la locul de muncă în mod nejustificat, deși în perioada respectivă avea un deces în familie. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și, rejudecând cauza pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. În opinia sa, este vizibilă diferența între scrisul său inițial și modificările ulterioare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă .., prin avocat, arată că instanța de fond a stabilit că semnăturile de pe fișele de producție și de pe fișele de alimentare aparțin în totalitate părții recurente, astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză și din cercetarea făcută de organele de cercetare penală urmare defăimării înscrisurilor ca fiind false. Mai mult, arată că în luna iunie 2009 partea recurentă a formulat o contestație, iar societatea intimată a procedat la verificarea celor susținute de salariat, deși în contestație se menționa faptul că într-o fișă de producție întocmită în luna aprilie s-ar fi făcut anumite modificări și că nu ar fi autorul lor. În atare situație, apreciază că afirmația recurentului potrivit căreia fișele de producție plecau de la acesta nemodificate nu are nicio bază legală. Salariatul a recunoscut, fie personal, fie prin intermediul unei alte persoane, că este cel care efectua consemnări în rapoartele de producție cu privire la timpul lucrat, cantitatea de combustibil alimentată și altele, motiv pentru care consideră că a avut cunoștință de aceste aspecte și a încercat să adauge ore în plus tocmai pentru a justifica o cantitate de combustibil consumată. Modificarea orelor în plus era în avantajul său. Stabilirea consumului de combustibil nejustificat s-a făcut ca urmare a descărcării electronice din calculatorul utilajului, de către o firmă terță care deținea un astfel de program, a datelor referitoare la consum, iar nu în baza orelor menționate în rapoartele de producție întocmite de recurent care a trecut orele în așa fel încât să poată justifica consumul de combustibil peste cel normat.
Referitor la fișele de alimentare, solicită a se avea în vedere că în faza procesuală a fondului partea recurentă a contestat semnăturile atât de pe fișele de alimentare, cât și de pe rapoartele de producție, însă la cercetarea penală din cele 30 de semnături a recunoscut 27, rămânând în discuție doar 3 semnături, respectiv cele aplicate pe fișele întocmite la datele de 29.07.2008, 05.12.2008 și 05.02.2009 și pe care organul de cercetare penală le-a analizat și a stabilit că aparțin tot recurentului. La acest moment, partea recurentă schimbă tot ce a susținut prin întâmpinarea formulată la judecata de fond, susținând că a semnat acele fișe de alimentare în alb și că de aceea cantitatea de combustibil alimentată menționată în fișele de alimentare a fost trecută și în rapoartele de producție. Acest aspect nu corespunde realității întrucât consumul de combustibil se trecea concomitent atât pe fișa de alimentare, cât și pe raportul de producție, dat fiind faptul că alimentarea cu combustibil se făcea pe teren. Or, dacă s-ar accepta o astfel de apărare, s-ar ajunge la o contradicție având în vedere că alimentările s-au făcut între 1 și 14 ale lunii, iar mențiunile sunt complete, ceea ce înseamnă că fișele de alimentare nu au fost semnate în alb. Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de recurentul-pârât P. I. ca fiind nefondat și menținerea sentinței civile atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul-pârât P. I., prin avocat, având cuvântul în replică, precizează că a contestat modificarea orelor de funcționare a utilajului întrucât crescând orele de funcționare ale acestuia automat a crescut și consumul de combustibil. Cu privire la contestația pe care a formulat-o, solicită a se observa că prin aceasta a menționat că a luat cunoștință și nicidecum că ar fi constatat că este învinovățit de consumul de combustibil mai mare decât orele de funcționare ale utilajului în luna aprilie 2009.
Intimata-reclamantă .., prin avocat, în contrareplică, precizează că rezoluția de neîncepere a urmării penale nu a fost atacată și, prin urmare, nu se mai poate purta nicio discuție față de cele constatate de organul de cercetare penală.
Curtea declară închise dezbaterile, potrivit dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.03.2010 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/4/2010, reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâtul P. I., solicitând obligarea acestuia să plătească o despăgubire de 18.053,44 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 5.048,5 litri de motorină lipsă nejustificată față de consumul pentru funcționarea echipamentului de vibroînfingere pentru palplanșe.
Prin sentința civilă nr. 5721 din data de 14.05.2014, Tribunalul București a admis cererea formulată de reclamanta .. și a obligat pe pârâtul P. I. să plătească reclamantei suma de 18.053,44 lei reprezentând despăgubire pentru prejudiciul cauzat societății și suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii s-a arătat faptul că pârâtul a avut calitatea de angajat pe funcția de mecanic utilaje, deservind sistemul de vibroînfingere în perioada 16.04._09. În această perioadă, a semnat pentru alimentarea cantității totale de 23.471 litri motorină a mijlocului de muncă, din care nu a putut justifica 5.048,5 litri în valoare de 21.664,09 lei. Din valoarea totală a pagubei s-a recuperat 2.709 lei, rămânând un rest de plată de 18.053,44 lei ce reprezintă paguba produsă angajatorului în legătură cu munca salariatului.
Comisia de verificare din data de 12.08.2009 a reținut că pârâtul este în culpă, acesta nefăcând nici o probă în apărare din care să rezulte inexistența vreunei cantități de motorină lipsă față de cantitatea primită sub semnătură sau eventuale cauze obiective care să excludă culpa sa, dimpotrivă a modificat nejustificat numărul de ore de funcționare a utilajului pentru a-și însuși o cantitate semnificativă de motorină.
Prima instanță a reținut că pârâtul, în calitate de deservent al sistemului de vibroînfingere, avea obligația de a informa conducerea unității în legătură cu orice suspiciuni asupra nejustificării unei cantități de combustibil primit sub semnătură, cu atât mai mult cu cât timp de 6 luni de zile (din data de 16.04.2008 când a luat în primire utilajul și până în luna octombrie 2008) consumul de combustibil a fost în limite normale, așadar, justificat.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a procedat la aprovizionarea sistemului de vibroînfingere cu cantitatea de 23.471 litri de motorină pentru care pârâtul P. I. a semnat de primire, însă verificările efectuate au relevat faptul că realitatea din teren (cantitatea de combustibil alimentată sub semnătura pârâtului de primire plus cantitatea rămasă în rezervor) diferă față de consumul real înregistrat electronic de calculator, salariatul neputând justifica 5.048,5 litri de motorină.
Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. (1) din Codul muncii, „Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor”. În temeiul acestor dispoziții, reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii civile delictuale și a răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru prejudiciul cauzat ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, respectiv a obligațiilor din contractul individual de muncă și a atribuțiilor stabilite în fișa postului și în regulamentul de ordine interioară a societății.
În acest caz rezultă că pârâtul, în calitate de deservent al sistemului de vibroînfingere în perioada 16.04._09, a semnat pentru alimentarea utilajului cu cantitatea totală de 23.471 litri motorină din care nu a putut justifica 5.048,5 litri, în valoare de 21.664,09 lei (calculată la valoarea de achiziție a motorinei).
Dovada calității pârâtului de salariat al reclamantei a fost făcută prin contractul individual de muncă încheiat la data de 09.05.2007.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii patrimoniale, trebuie săvârșită de salariat în legătură cu munca sa, reprezentând orice faptă comisivă sau omisivă ce presupune fie neexecutarea obligațiilor de serviciu și orice alte acte omisive în raport cu obligațiile de serviciu, fie încălcarea unor dispoziții prohibitive ale contractului individual de muncă, ale regulamentului intern sau ale legii. Săvârșirea unei fapte ilicite și personale de către salariat în legătură cu munca sa este de esența răspunderii patrimoniale, iar dovada acesteia cade în sarcina angajatorului.
În cauză, fapta ilicită a pârâtului constă în crearea de diferențe între cantitățile de motorină primite și cele care rezultă din funcționarea utilajului pe care îl deservea. Deși în fața instanței nu a recunoscut că a semnat rapoartele de producție și fișele de alimentare cu combustibil, înscriindu-se în fals împotriva numiților N. D. și D. I.-A., cercetările efectuate de P. de pe lângă Judecătoria V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 din Codul penal au fost finalizate prin rezoluția din data 19.09.2013 de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia. În plus, la cercetarea penală, pârâtul a recunoscut că a semnat majoritatea rapoartelor de producție și a fișelor de alimentare cu combustibil.
Din compararea semnăturilor de pe fișele de alimentare cu cele de pe rapoartele de producție, organul de cercetare penală a stabilit că aparțin pârâtului P. I., având aceleași elemente grafice, iar la datele de 29.07.2008, 05.12.2008 și 05.02.2009 când au fost semnate cele trei fișe de alimentare cu combustibil contestate, în rapoartele de producție nu apar modificări, semnăturile fiind recunoscute de pârât, iar totalul cantității de motorină este identic, anume 1.965 litri motorină. În ceea ce privește modificările de pe rapoartele de producție cu privire la care pârâtul s-a înscris în fals, organul de cercetare penală a stabilit că toate modificările au fost efectuate asupra orelor de lucru ale utilajului și numai în sens crescător, iar cel care a avut interesul de a crește numărul de ore de funcționare pentru a arăta că utilajul a consumat mai mult este pârâtul, în calitate de deservent al utilajului. Pe de altă parte, conform celor stabilite de organul de cercetare penală, lipsa nejustificată de motorină a fost constatată nu pe baza orelor de funcționare menționate în rapoartele de producție, ci în urma citirii electronice efectuate de unitatea terță specializată.
Prima instanță a reținut că nerecunoașterea de către pârât a lipsei cantității de 254,36 litri de motorină, în urma verificărilor efectuate în luna aprilie 2009, pe motiv că a transferat motorină la alte utilaje, fără a-i fi restituită, precum și că anterior nu a mai avut asemenea abateri, sunt contrazise de constatările comisiei de verificare, conform referatului nr. 1296/29.06.2009, fiind stabilită cantitatea lipsă pe baza fișei de constatare nr. 2214.1/27.04.2009 în urma descărcării datelor din vibroînfingător la 27.04.2009 de către .. Verificările au evidențiat faptul că motorina transferată la alte utilaje, într-o situație urgentă survenită la acea vreme, i-a fost restituită în totalitate.
În consecință, prima instanță a reținut că pârâtul este culpabil de producerea faptei ilicite.
Prejudiciul trebuie să fie cert, lichid și exigibil, reprezentând micșorarea activului și creșterea pasivului în contabilitatea societății. Revine angajatorului sarcina de a dovedi atât existența, cât și întinderea prejudiciului, respectiv caracterul real și cert al acestuia, fiind necesar să rezulte din actele de constatare a pagubei sau din alte probe.
În cauză, prin înscrisurile prezentate de reclamantă s-a făcut dovada prejudiciului, relevante fiind foile de consum, rapoartele de producție și centralizatorul de motorină împreună cu factura . nr._ din data de 02.12.2009 emisă de S.C. DG petrol S.R.L.
De asemenea, prima instanță a reținut că există o legătură de cauzalitate între fapta pârâtului și producerea prejudiciului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. I. la data de 18.09.2014, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 19.09.2014, în dosarul nr._ .
Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010, recurentul-pârât a solicitat să fie admis recursul, să fie casată sentința civilă nr. 5721 din data de 14.05.2014 pronunțată de Tribunalul București pe care o consideră nelegală și, pe cale de consecință, rejudecând, să fie respinsă acțiunea formulată.
A arătat recurentul-pârât că la judecata de fond s-a înscris în fals împotriva rapoartelor de producție modificate, contestând atât o parte dintre semnături, cât și modificările și adăugirile făcute. Dosarul a fost trimis la P. de pe lângă Judecătoria V. care a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cele două persoane indicate ca autori ai falsului, N. D. și D. I.-A.. Rezoluția procurorului a fost motivată pe faptul că majoritatea semnăturilor îi aparțin, iar modificările făcute pe rapoartele de producție vizează creșterea orele de funcționare a utilajului. Acestea au fost stabilite fără să se facă o expertiză grafologică.
Instanța de fond, văzând rezoluția parchetului, i-a respins atât proba cu înscrisuri solicitată, cât și proba testimonială ca nefiind utile cauzei, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului său la apărare.
Așadar, consideră ca hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu este motivată corespunzător, motivarea constând în copierea cererii de chemare în judecată și a rezoluției parchetului, descrierea prejudiciului și a faptei ilicite. Nu au fost, însă, analizate rapoartele de producție și fișele de alimentare cu combustibil despre care a afirmat că le preda de două ori pe lună, pe data de 15, respectiv 30/31, șefului de punct de lucru care semna de primire după ce, în prealabil, le verifica. Persoanele care semnau acele înscrisuri erau inginerii D. N. și Ș. E. care, la rândul lor, le dădeau mai departe altor persoane din conducerea unității. Or, dacă ar fi predat timp de șapte luni de zile acele înscrisuri cu modificări făcute, cu siguranță cel puțin unul dintre cei doi ingineri ar fi observat și ar fi încunoștințat conducerea societății la momentul respectiv. Mai mult, din momentul în care le preda, nu mai avea acces la înscrisuri. De aici rezultă clar că nu el a făcut acele modificări, ci o altă persoană care avea acces la aceste documente după ce le preda.
De altfel, trebuie observat că modificările sunt făcute doar pe rapoartele de producție pe care le completa recurentul, nu și pe fișele de alimentare cu combustibil ce erau completate de unul din cei doi ingineri care îi verificau și semnau rapoartele de producție, fișe de alimentare pe care le semna în alb de foarte multe ori, având încredere că se va completa cantitatea corectă de combustibil cu care se alimenta utilajul pe care lucra. Prin urmare, s-au modificat cantitățile de motorină pe rapoartele de producție, conform celor trecute în fișele de alimentare, și nu invers.
Mai susține recurentul că este eronată motivarea primei instanțe cum că, deși se lua combustibil din utilajul pe care lucra, necesar pentru funcționarea altor utilaje, ulterior această cantitate i se dădea înapoi. Pentru a se reține această împrejurare, s-a avut în vedere afirmația angajatorului din cererea de chemare in judecată, precum și declarațiile date de N. D., inginerul căruia îi preda rapoartele și le semna, de C. T., gestionara firmei care nu putea să spună altceva întrucât lucrează acolo, precum și de Modrigală G., un alt salariat din firmă, toate aceste declarații fiind olografe, nedatate, întocmite pro causa.
Or, a afirmat că în mai multe rânduri s-a luat motorină de la utilajul său pentru a se alimenta alte utilaje, cantitate pe care nu o mai primea înapoi, neexistând nicio dovadă, respectiv un proces-verbal semnat cu persoana care o înapoia sau cu inginerul care dispunea acest lucru, așa cum este scris pe raportul de producție din luna aprilie 2009: „din restul de 65% am dat la excavator, volă și buldozer și acum am rămas cu 24%”, semnat și confirmat de ing. N. D..
Instanța de fond nu a avut în vedere și faptul că, la data când i s-a adus la cunoștință că este acuzat de modificări ale rapoartele de producție și de lipsa motorinei, 15.06.2009, a adresat angajatorului o contestație prin care a cerut să fie verificate toate rapoartele din momentul luării în primire a utilajului, 16.04.2008, și să i se prezinte copii ale rapoartelor de producție și ale fișelor de alimentare. Nu i s-a răspuns acestei contestații, iar despre rapoartele modificate a luat cunoștință doar la data primirii cererii de chemare în judecată.
Chiar dacă ar fi așa cum susține intimata-reclamantă, nu ar fi putut sustrage motorină din utilaj pentru că în timpul zilei lucra împreună cu foarte mulți colegi sub supravegherea unuia dintre cei doi ingineri, N. D. sau Ș. E., iar seara, după terminarea programului, trecea pe raportul zilnic stocul afișat pe calculatorul de bord, în prezența inginerului, apoi lăsa utilajul în custodia paznicului. Dimineața îl prelua și scria stocul de combustibil pe raportul de producție din acea zi, tot în prezența inginerului, după care se făcea alimentarea.
Consideră că instanța de fond nu a analizat cu atenție rapoartele de producție modificate întrucât, dacă ar fi dorit să sustragă motorina prin adăugarea de ore de funcționare a utilajului față cele în care funcționa în realitate, nu trebuia să modifice orele, putea să scrie de la început în plus, la momentul completării. Or, se vede clar că acele rapoarte erau completate inițial cu numărul de ore și cantitatea de motorina corectă, iar după ce erau verificate și semnate de inginer în dreptul fiecărei zile, altcineva care avea acces la documente a completat peste scrisul său.
Prin întâmpinarea formulată la data de 06.02.2015, intimata-reclamantă .. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși cererea de recurs este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010, Curtea va avea în vedere dispozițiile corespunzătoare din Codul de procedură civilă din 1948 sub incidența căruia se judecă litigiul pendinte ce a fost înregistrat pe rolul instanței anterior datei de 15.02.2013. În consecință, se consideră că partea recurentă a invocat în susținerea criticilor aduse sentinței pronunțate de instanța de fond dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, primul motiv de nelegalitate vizează neindicarea în hotărârea atacată a motivelor pe care se sprijină, partea recurentă susținând că a fost copiată cererea de chemare în judecată și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de parchet, cu descrierea prejudiciului și a faptei ilicite, dar fără a fi analizate rapoartele de producție și fișele de alimentare a utilajului cu carburant.
Curtea va înlătura motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, observând că nelegalitatea unei hotărâri judecătorești poate fi declară pe acest temei numai în ipoteza în care lipsesc cu desăvârșire considerentele care să susțină soluția cuprinsă în dispozitiv sau în ipoteza în care considerentele sunt arătate, dar acestea sunt contradictorii față de soluția dată litigiului sau chiar străine de natura pricinii.
În cauză, Tribunalul București a arătat în considerentele sentinței civile nr. 5721 din data de 14.05.2014 motivele de fapt și de drept pentru care a considerat întemeiată acțiunea în răspundere patrimonială formulată de angajatorul reclamant împotriva salariatului pârât, iar aceste motive susțin în mod logic soluția dispusă.
Al doilea motiv de recurs, fiind întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, implică analiza temeiului legal al hotărârii, verificarea dacă aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor juridice incidente în conflictul de muncă dedus judecății.
În esență, recurentul contestă fapta ilicită reținută în seama sa de către prima instanță, element de fapt în lipsa căruia acțiunea în răspundere patrimonială formulată de angajator în temeiul dispozițiilor art. 270 din Codul muncii, în forma în vigoare la data faptelor (2008 – 2009), nu poate fi admisă.
Cu privire la acest aspect, Curtea reține faptul că recurentul-pârât P. I. a ocupat funcția de mecanic utilaje în cadrul societății D. S.R.L., calitate în care i-a fost încredințat echipamentul de vibroînfingere pentru palplanșe Muller MS-25 H HF cu ajutorul căruia executa lucrările stabilite de angajator. Echipamentul a fost preluat de salariat la data de 16.04.2008 și a fost deservit de acesta până la data de 21.07.2009, dată de la care nu s-a mai prezentat la locul de muncă, contractul individual de muncă fiindu-i desfăcut pentru absențe nejustificate prin decizia nr. 1419/03.08.2009, începând cu data de 31.07.2009.
În acest interval de timp, datele referitoare la consumul mediu de carburant stocate în calculatorul utilajului de vibroînfingere au fost descărcate de .., societate care deținea licența de program, fiind emis raportul nr. 2214.1/27.04.2009 din care rezultă la acea dată un total de 845 ore de funcționare, 17.593 litri de combustibil alimentați din care în rezervor 1.219 litri (reprezentând 29% din capacitatea rezervorului) și o rată medie de consum combustibil de 20.84 litri/ore.
Ulterior, prin raportul nr. 5048/10.08.2009, .. a reactualizat datele de consum pentru perioada cuprinsă între data punerii în funcțiune a utilajului, aprilie 2008, și data încetării activității pe șantier și retragerii lui în remiza de utilaje, mai 2009, fiind stabilite următoarele: 877 ore de funcționare, 18.296 litri de combustibil alimentați din care în rezervor 1.265 litri (reprezentând 29% din capacitatea rezervorului) și o rată medie de consum combustibil de 20.88 litri/ore.
Considerând că aceste date ale consumului de carburant sunt obiective, înregistrate de aparatura electronică a utilajului, de altfel nefiind contestate de recurentul-pârât, în cauză s-a afirmat de către angajatorul .. faptul că salariatul a primit sub semnătură cantitatea de 23.471 litri de motorină pentru alimentarea utilajului astfel că nu poate justifica 5.048,5 litri de motorină.
Cât privește cantitatea de combustibil alimentat, aceasta rezultă din evidența scriptică organizată de angajator la locul de desfășurare a activității cu utilajul în discuție. În acest sens, recurentul-pârât întocmea un raport de activitate lunar al utilajului de vibroînfingere în care consemna orele efectiv lucrate și combustibilul alimentat, respectiv aflat în stoc la sfârșitul perioadei. Raportul se completa zilnic, sub semnătura mecanicului P. I. și era contrasemnat de șeful punctului de lucru care supraveghea activitatea pe șantier. Separat de acest raport de activitate se completa și o fișă individuală de alimentare cu combustibil și lubrifianți, lunară, de către cel care preda combustibilul și de către gestionar, iar mecanicul P. I. semna la rubrica șoferului. Datele consemnate în aceste două documente trebuie să fie concordante, combustibilul predat și preluat sub semnătură de salariat trebuind să corespundă cu data și cantitatea cu care era alimentat utilajul pe care-l deservea.
Or, datele relevate de documentele întocmite sau semnate de mecanicul P. I. au permis angajatorului să afirme că salariatul nu justifică consumul a 5.048,5 litri de motorină, combustibil achiziționat de la unitatea specializată în livrarea de carburanți-lubrifianți unde era contorizat.
Salariatul s-a apărat la judecata de fond susținând că alimentarea utilajului se făcea, la punctul de lucru, cu combustibil din butoaie despre care nu putea ști cu exactitate ce cantitate conțineau, însă nu a precizat modalitatea de măsurare care îi permitea să completeze rubrica corespunzătoare din raportul de producție. A afirmat, însă, că fișele individuale de alimentare cu combustibil și lubrifianți se completau de către șeful punctului de lucru, recurentul-pârât semnând în alb la rubrica șofer. De asemenea, a contestat datele înscrise în rapoartele de producție și din fișele individuale de alimentare, în sensul că nu îi aparțin modificările și completările aduse scrisului inițial și nici semnăturile nu îi aparțin în totalitate. S-a înscris în fals față de aceste înscrisurile și a indicat ca autori ai falsului pe inginerul N. D. și pe șeful punctului de lucru D. I.-A., însă prin rezoluția din data de 19.09.2014 dată de P. de pe lângă Judecătoria V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 260 din Codul penal. Este de remarcat, însă, faptul că la cercetarea penală făcută recurentul a revenit asupra poziției exprimate în fața instanței civile, în sensul că a recunoscut semnăturile de pe înscrisuri ca fiind ale sale, cu excepția celor aferente zilelor 29.07.2008, 05.12.2008 și 05.02.2009 din fișele individuale de alimentare cu combustibil și lubrifianți, susținând în continuare că modificările orelor de funcționare a utilajului au fost făcute de alte persoane după ce preda rapoartele de producție numitului D. I.-A..
Pentru a înlătura susținerile recurentului-pârât în privința nelegalității înscrisurilor ce i-au fost opuse de angajatorul reclamant, atât organul de urmărire penală, cât și instanța civilă de fond, au constatat că nerecunoașterea semnăturilor de pe fișele individuale de alimentare cu combustibil și lubrifianți din zilele de 29.07.2008, 05.12.2008 și 05.02.2009 este lipsită de relevanță întrucât cantitățile de motorină alimentate în zilele respective corespund cu cele menționate în scris chiar de salariat în rapoartele de producție lunare și pe care nu le-a contestat. De asemenea, pretinsa modificare a rapoartelor de producție cât privește orele de funcționare a utilajului pe care-l deservea salariatul a fost înlăturată prin aplicarea unei prezumții simple, în sensul că au fost majorate orele de funcționare ceea ce ar fi justificat numai în interesul pârâtului o cantitate mai mare de combustibil alimentat.
Curtea consideră corect raționamentul primei instanțe, pentru stabilirea realității cantității de motorină pe care a primit-o salariatul recurent nefiind relevante orele de funcționare consemnate de acestea în rapoartele de producție, ci orele de funcționare indicate de calculatorul echipamentului. Prin urmare, defăimarea rapoartelor de producție ca fiind falsificate la rubrica ore efectiv lucrate de persoanele indicate, care contrasemnau respectivele înscrisuri, nu poate produce efecte juridice câtă vreme elementul de comparație avut în vedere de angajator în stabilirea prejudiciului este evidența relevată de citirea electronică a datelor referitoare la orele totale de operare și la total combustibil. Tocmai de aceea nu a fost utilă soluționării cauzei și, în consecință, nu a fost încuviințată și administrată proba testimonială care, în opinia recurentului-pârât, putea dovedi că preda rapoartele de producție fără modificări.
Tot în contextul nelegalității hotărârii pentru încălcarea dreptului la apărare prin neîncuviințarea probelor, a susținut recurentul-pârât că prima instanță i-a respins proba cu înscrisuri, afirmație neadevărată față de încheierea de ședință din data de 30.04.2014 prin care, în temeiul art. 167 din Codul de procedură civilă, s-a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri. De asemenea, s-a mai precizat în cererea de recurs că organul de cercetare penală a dispus neînceperea urmăririi penale fără o expertiză grafologică, aspect ce excede criticilor de nelegalitate ce por fi analizate în calea de atac împotriva unei hotărâri date în procesul civil de față.
Așadar, din înscrisurile administrate la judecata de fond rezultă că paguba materială a fost produsă angajatorului .. de către salariatul P. I. din vina și în legătură cu munca sa, acesta preluând cantitățile de motorină pe care nu le poate justifica față de consumul real al utilajului pe care l-a deservit. Cantitatea de motorină ce i-a fost predată este consemnată nu numai în rapoartele de producție pe care se găsesc modificări, dar pe care le-a semnat, ci și pe fișele individuale de alimentare cu combustibil și lubrifianți pe care nu sunt operate modificări și care sunt, de asemenea, semnate de salariat, cu excepțiile arătate anterior și înlăturate. Despre aceste fișe de alimentare recurentul-pârât a susținut că le semna în alb, înțelegând prin aceasta că nu verifica datele consemnate de șeful punctului de lucru sau de gestionar cu privire la cantitățile de combustibil alimentate, apărare care nu-l poate exonera de răspundere materială.
A mai reiterat partea recurentă în calea de atac și cele susținute în fața instanței de fond cu privire la contestația pe care a adresat-o angajatorului la data de 15.06.2009 și la care nu a primit un răspuns.
Curtea observă că în evidențele societății a fost înregistrat la data de 15.05.2009, sub nr. 907, referatul întocmit de D. I.-A., încadrat pe funcția de controlor financiar intern, prin care se aduce la cunoștința conducerii situația relevată de service-ul asigurat de firma Eneria S.R.L. la echipamentul de vibroînfingere în luna aprilie 2009 și de raportul nr. 2214.1/27.04.2009 asupra consumului mediu de combustibil descărcat din calculator. Ulterior, este înregistrată sub nr. 207/15.06.2009 contestația formulată de P. I. prin care acesta arată că i-a fost adus la cunoștință consumul nejustificat a 543 litri motorină în luna aprilie 2009 față de care a precizat că în rapoartele de producție a consemnat existența unor modificări și adăugiri, iar o parte din motorină a fost dată pentru alimentarea altor utilaje din șantier, cantitate ce nu i-a fost restituită. A solicitat verificarea rapoartelor de lucru și a fișelor de alimentare cu combustibil de la data preluării utilajului, 16.04.2008.
În acest context, directorul general al societății a emis decizia nr. 1124/16.06.2009 prin care a numit comisia formată din inginerul P. M. și economistul D. A. pentru verificarea situației consumului nejustificat de motorină la utilajul deservit de P. I..
Membrii comisiei au luat declarații persoanelor implicate în transferul combustibilului, rezultând, din declarația șefului punctului de lucru, N. D., că în luna martie 2009 a dispus scoaterea din rezervorul utilajului deservit de mecanicul P. I. a cantității de motorină necesară excavatorului deservit de Modrigală G. (140 litri), încărcătorului deservit de B. C. (90 litri) și buldozerului deservit de Din A. E. (20 litri), însă cantitatea de 250 litri a fost restituită în integralitate. Prin declarația dată de Modrigală G. se confirmă primirea cantității de aproximativ 140 litri motorină în a doua jumătate a lunii martie 2009, însă s-a afirmat restituirea acesteia prin modalitatea semnării de către acesta a fișelor ulterioare de alimentare cu combustibil, combustibil ce a fost preluat în fapt de P. I.. Confirmarea restituirii unei cantități de 90 litri de motorină către recurentul-pârât s-a făcut și prin declarația dată de gestionara C. T.. Or, cele atestate de salariații menționați trebuie luate în considerare pentru faptul analizat, anume cantitate de motorină ce i-a fost predată pe șantier recurentului-pârât, pentru că contextul în care au fost expuse în scris nu permite înlăturarea lor ca fiind subiective din cauza relației de subordonare față de angajator.
La finalul cercetării, comisia a întocmit referatul nr. 1246/29.06.2009 în care a expus concluzia la care s-a ajuns după verificarea rapoartelor de producție ce conțin modificări și după verificarea cantității de motorină transferată altor utilaje, concluzia fiind aceea a nejustificării unei cantități de 254,36 litri pentru luna aprilie 2009 rezultată din refacerea calculului de normare a consumului. Pe acest referat se găsește viza directorului general de recuperare a prejudiciului.
Or, susținerea recurentului-pârât că nu i s-a răspuns contestației formulate nu poate fi reținută de Curte față de contextul în care s-au analizat faptele reclamate, arătat anterior, și concluzia angajatorului de a demara acțiunea în justiție pentru recuperarea prejudiciului în temeiul art. 270 din Codul muncii.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat și va păstra sentința pronunțată de prima instanță.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, Curtea va obliga pe recurentul-pârât, care se găsește în culpă procesuală, să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată de 1.000 de lei reprezentând onorariul avocatului care a reprezentat partea în calea de atac, plătit cu chitanța nr. 209/17.02.2015 emisă de Cabinetul Individual de Avocatură B. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât P. I. împotriva sentinței civile nr. 5721 din data de 14.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ..
Obligă recurentul-pârât să plătească 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. F.-G. B. A.-C. N. I.-P.
Grefier,
B. M.
Red./tehn. B.A.C./26.11.2015
Tehn. D.A.M./2 ex./20.02.2015
Tribunalul București
Judecător fond D. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3474/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 464/2015.... → |
|---|
