Despăgubire. Decizia nr. 507/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 507/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 507/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIA CIVILĂ NR. 507
Ședința publică din data de la 18 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F.-G.
JUDECĂTOR: B. A.-C.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă S. A. împotriva sentinței civile nr. 5864 din data de 19.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. de P. „M. N.” și M. Sănătății, cauza având ca obiect obligație de a face și drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă S. A. reprezentată de avocat M. C.-M., având împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._ din data de 18.09.2014 (fila 10), lipsind intimații-pârâți I. de P. „M. N.” și M. Sănătății.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri formulate și incidente de soluționat, în temeiul art. 392 din Codul de procedură civilă, Curtea deschide dezbaterile asupra cererii de apel.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită a se observa că a fost nominalizată de două ori pe o listă cu propuneri pentru transformarea postului ocupat într-un post corespunzător studiilor de licență deținute, listă adresată de managerul unității spitalicești către M. Sănătății, însă de fiecare dată propunerea a fost respinsă pe motiv că trebuie să participe la un concurs, în condițiile în care legiuitorul, prin O.U.G. nr. 115/2004 și Legea-cadru nr. 284/2010, a permis transformarea acestor posturi prin efectul legii. Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, să se dispună reîncadrarea sa pe postul de asistent medical principal generalist licențiat cu studii superioare, specializarea în radiologie, precum și drepturilor salariale corespunzătoare prin plata diferenței dintre salariul încasat și salariul rezultat după reîncadrare, actualizat cu rata inflației. Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Sănătății, excepție ce a fost unită cu fondul cauzei la judecata de fond. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat pentru judecarea prezentului litigiu. Depune la dosar concluzii scrise și decizia civilă nr. 4730 din data de 06.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, cu titlu de practică judiciară.
Curtea, în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, închide dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.03.2013 pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, reclamanta S. A. a chemat în judecată pe pârâții I. de P. „M. N.” și M. Sănătății, solicitând obligarea pârâților să încadreze reclamanta la nivelul de salarizare corespunzător funcției de asistent medical generalist, grad principal, cu studii superioare și cu specialitate radiologie, începând cu data de 29.09.2009, precum și obligarea pârâților să plătească diferențele de drepturi salariale rezultate din reîncadrare, începând cu data de 29.09.2009 la zi, actualizate cu rata inflației.
Prin sentința civilă nr. 5864 din data de 19.05.2014, îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19.09.2014, Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Sănătății și, în consecință, a respins cererea formulată în împotriva acestui pârât ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea formulată de reclamanta S. A. împotriva pârâtului I. de P. „M. N.” ca fiind neîntemeiată.
În considerentele acestei hotărâri s-a arătat faptul că excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Sănătății este întemeiată întrucât calitatea procesual pasivă presupune identitatea dintre pârât și cel căruia îi revin obligațiile rezultate din raportul juridic dedus judecății. Or, cauza pendinte constituie un litigiu de muncă ceea ce înseamnă că pârâtul are calitate procesual pasivă dacă subzistă o obligație a acestuia în raportul juridic de muncă al reclamantei. Deși M. Sănătății are atribuții de majorare, respectiv de transformare a posturilor, în baza H.G. nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății și a anexa nr. I la Legea-cadru nr. 284/2010, lit. L, art. 4 alin. (2), nu există un raport obligațional între acest pârât și reclamantă cu privire la transformarea postului ocupat de aceasta. În consecință, a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Sănătății.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut faptul că reclamanta este angajata pârâtului în funcția de asistent medical principal în secția Radiologie din data de 02.02.2004, conform contractului individual de muncă depus la dosar. Conform diplomei de licență nr._/15.12.2009, reclamanta a absolvit Facultatea de Medicină din cadrul Universității T. M. din București, fiind licențiată în asistență medicală generală. Prin adresa nr._/04.11.2011 pârâtul I. de P. „M. N.” a solicitat Ministerului Sănătății transformarea mai multor posturi, în vederea încadrării titularilor conform Legii-cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, ca urmare a promovării examenului de licență, între acestea fiind și postul de asistent medical principal cu studii postliceale din Secția Radiologie și Imagistică Medicală ocupat de reclamantă pentru a fi transformat în post de asistent medical cu studii superioare și cu specializarea radiologie.
Cu privire la încadrarea în drept, s-a observat că profesia de asistent medical este reglementată de O.U.G. nr. 144/2008, în cadrul profesiei existând următoarele titluri oficiale: „a) asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată: - diplomă de licență de asistent medical generalist; b) asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată: - diplomă de absolvire de asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată; c) asistent medical generalist cu studii postliceale și medii: - atestat de echivalare de asistent medical generalist, asistent medical de medicină generală; - diplomă de absolvire școală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical medicină generală, asistent medical generalist, eliberată de M. Sănătății sau M. Învățământului și Științei; - certificat de absolvire școală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical medicină generală, asistent medical generalist, eliberat de M. Educației Naționale sau M. Educației, Cercetării și Tineretului; - certificat de competențe profesionale eliberat de M. Educației și Cercetării sau M. Educației, Cercetării și Tineretului; - diplome, certificate, alte documente care conferă competențele profesionale de asistent medical generalist certificate de unitatea de formare, pentru care titularul și-a început formarea anterior datei de 1 ianuarie 2007”.
În vederea desfășurării activității în cadrul unităților sanitare, M. Sănătății a elaborat normativele de personal pe tipuri de unități, categorii de personal și tipuri de activități medicale, numărul de posturi determinat fiind minimal obligatoriu. Astfel, potrivit art. 6 din Ordinul ministrului sănătății nr. 1224/2010, „(1) Numărul de posturi, pe categorii de personal, între limita minimă și maximă, se stabilește de managerul fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică, potrivit structurilor medicale aprobate, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate ca limită maximă prin bugetul anual de venituri și cheltuieli. (2) Numărul de posturi prevăzut la alin. (1) determinat potrivit normativului de personal la limita minimă poate fi majorat la propunerea motivată a direcției de sănătate publică sau a unităților sanitare, în funcție de subordonare, cu aprobarea Ministerului Sănătății, respectiv la propunerea motivată a unităților sanitare, cu aprobarea Primăriei Municipiului București/autorităților administrației publice locale, pentru spitalele din rețeaua autorităților administrației publice locale, în condițiile legii, și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate ca limită maximă în bugetul anual de venituri și cheltuieli al fiecărei unități sanitare publice”.
In cadrul acestei proceduri, un rol important revine managerului unității care, potrivit art. 182 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 are, în principal, următoarele atribuții: a) stabilește și aprobă numărul de personal, pe categorii și locuri de muncă, în funcție de normativul de personal în vigoare; b) aprobă organizarea concursurilor pentru posturile vacante, numește și eliberează din funcție personalul spitalului; d) propune structura organizatorică, reorganizarea, schimbarea sediului și a denumirii unității, în vederea aprobării de către M. Sănătății; (2) Concursul pentru ocuparea posturilor vacante se organizează la nivelul spitalului, iar repartizarea personalului pe locuri de muncă este de competența managerului.
Potrivit art. 4 din Ordinul nr. 1470/2011 pentru aprobarea criteriilor privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale a personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, „(1) Ocuparea posturilor vacante sau temporar vacante corespunzătoare funcțiilor contractuale se face prin concurs sau examen. (2) Promovarea în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual se face prin examen sau potrivit reglementărilor specifice unor domenii de activitate”.
În concluzie, numărul de posturi ce se găsește în organigrama unei unități sanitare are o natură legală, fiind stabilit prin act normativ. Numărul de posturi aferent unei unități sanitare este alocat pe categorii: medici, alt personal superior, personal sanitar mediu, personal auxiliar. Orice majorare a acestui număr de posturi stabilit prin act normativ se face printr-o procedură în care atribuții revin autorității de sănătate publică, M. Sănătății, și managerului unității. De asemenea, trebuie îndeplinite condițiile ca majorarea să fie făcută potrivit legii și cu încadrarea în resursele bugetare ale unității.
Ocuparea funcției de asistent medical cu studii superioare, specialitatea radiologie, presupune susținerea concursului pentru ocuparea postului. Or, în aceste condiții, trebuie urmată procedura legală și îndeplinite condițiile stabilite prin actul normativ.
S-au invocat prevederile din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 284/2010, lit. L, art. 4 alin. (2): „Absolvenții învățământului superior de lungă și scurtă durată, care la data trecerii pe funcția corespunzătoare studiilor absolvite erau încadrați pe funcții cu un nivel de studii inferior, specifice domeniului în care au absolvit studiile universitare, se încadrează la gradul profesional imediat superior gradului de debutant, păstrându-și gradația avută la data promovării, numai în măsura în care atribuțiile din fișa postului au fost modificate în mod corespunzător”. Textul nu reprezintă o excepție, ci are în vedere situația în care trecerea din funcția cu un nivel de studii inferioare s-a efectuat și are loc o încadrare în gradul profesional imediat superior gradului de debutant, situație care nu este aplicabilă reclamantei. O altfel de aplicare a textelor de lege ar conduce, în situația absolvirii unei forme de învățământ superior, la transformarea automată a posturilor, cu încălcarea dispozițiilor legale amintite și cu eludarea principiului ocupării posturilor din instituțiile și autoritățile publice prin concurs sau examen.
Pentru aceste motive, Tribunalul a respins cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S. A. la data de 25.09.2014, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 29.09.2014, în dosarul nr._ .
Prin cererea de apel s-a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 5864 din data de 19.05.2014 pronunțată de Tribunalul București, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și obligarea intimaților să plătească cheltuielile de judecată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât M. Sănătății, se arată că prin întâmpinare acesta a susținut că nu are raport de muncă cu salariata reclamantă, conform dispozițiilor art. 10 din Codul muncii. Față de acest aspect, se precizează că M. Sănătății a fost chemat în judecată întrucât prin Direcția Organizare și politici salariale acesta aprobă transformarea posturilor în vederea promovării titularilor, la solicitarea managerului unității sanitare. Numărul de posturi poate fi modificat/ majorat numai la propunerea motivată a managerului unității sanitare și cu aprobarea Ministerului Sănătății, potrivit Ordinului ministrului sănătății nr. 1224/2010.
De altfel, atât salariata, cât și angajatorul au înaintat Ministerului Sănătății memorii prin care au solicitat o opinie privind încadrarea potrivit studiilor superioare absolvite, prin adresele de răspuns din 23.08.2010 și din 21.01.2013 fiind negată o astfel de posibilitate. În consecință, solicită să fie respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății.
În legătură cu fondul cauzei, se arată că în considerentele sentinței apelate se face trimitere la dispozițiile O.U.G. nr. 144/2008, act normativ care reglementează profesia de asistent medical, cu referire expresă la anexa 1 care indică titlurile oficiale existente ca urmare a dobândirii pregătirii în domeniul asistenței medicale generale, însă fără a aduce o lămurire în legătură cu postul ocupat de apelanta-reclamantă. De asemenea, cu privire la normativele de personal invocate de instanța de fond se arată că nu a fost pus în discuția părților acest aspect reglementat de Ordinul nr. 1224/2010 care, la art. 6, prevede că numărul de posturi pe categorii de personal, între limita minimă și maximă, se stabilește de managerul fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică, potrivit structurilor medicale aprobate, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate ca limită maximă prin bugetul anual de venituri și cheltuieli. Pe cale de consecință, nu există nicio dovadă la dosar din care să reiasă limita minimă și maximă a numărului de posturi, pe categorii de personal și tipuri de activități medicale din I. de P. „M. N.”. Or, este de notorietate publică faptul că există o lipsă de personal medical specializat în tot sistemul medical din România.
Ca urmare a promovării examenului de licență, apelanta consideră că întrunește condițiile prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 și de Legea nr. 285/2010, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi trecută pe un post superior prin transformarea de drept a postului ocupat. Așa după cum dispune O.U.G. nr. 115/2004, transformarea unui post de nivel inferior într-unul de nivel superior se poate face în cazul în care sumele necesare pentru aceasta se încadrează în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli, iar posturile trebuie să se încadreze în normativele de personal și în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli (conform art. 4 alin. (2) din anexa I, lit. L), la Legea-cadru nr. 284/2010).
Totodată, prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1470/2005, emis în temeiul art. 25 din O.U.G. nr. 115/2004, s-au stabilit criteriile privind angajarea și promovarea în funcții, grade sau trepte profesionale în unitățile sanitare publice din sectorul sanitar. Potrivit art. 25 din O.U.G. nr. 115/2004, „(1) Angajarea personalului pe funcții, grade și trepte profesionale se face prin concurs pe un post vacant existent în statul de funcții. (2) Promovarea în funcții, grade și trepte profesionale se face potrivit metodologiei legale în vigoare, prin transformarea postului avut într-un post corespunzător promovării. (3) Criteriile privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății, cu consultarea organizațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară”. Prin acest ordin s-au stabilit studiile și criteriile necesare la angajare și promovare pentru diferitele funcții de specialitate.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data depunerii cererii de încadrare, 2009, promovarea personalului din sănătate care a absolvit studii de nivel superior în domeniul în care își desfășoară activitatea se face prin transformarea postului pe care acesta este încadrat într-un post de nivel superior cu aplicarea creșterii salariului de bază avut conform grilei de salarizare aferente. Nu se prevăd, însă, criterii în baza cărora poate fi promovată o persoană. Or, față de aceste dispoziții legale și de împrejurarea că a făcut dovada absolvirii unor studii superioare, în mod neîntemeiat și cu interpretarea greșită a legii, prin răspunsul la memorii și adrese, s-a respins cererea sa de transformare a postului ocupat într-un post de nivel superior.
În ceea ce privește studiile superioare de lungă durată absolvite, se precizează că în Legea-cadru nr. 284/2010 se face referire la studiile universitare absolvite specifice domeniului de activitate. Mai mult, prin O.U.G. nr. 35/2012 pentru modificarea unor acte normative în domeniul sanitar se introduce un nou articol care clarifică situația asistenților medicali cu studii superioare: „Art. 1961 Asistenții medicali încadrați în unitățile sanitare publice în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul de principal și ulterior au absolvit studii superioare în profilul acestora se încadrează în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradului de principal și a gradației avute la data promovării”.
Analizând curricula din învățământul medical superior, se poate observa că aceasta nu este coroborată cu posibilitatea de a fi încadrat pe anumite locuri de muncă, în sensul că nu există specialitatea asistență medicală radiologie în nicio unitate de învățământ din România, motiv pentru care este îndeplinită condiția ca studiile absolvite în specialitatea asistență medicală generală să fie specifice domeniului în care este încadrată pe funcția cu un nivel de studii inferior. În acest sens, sunt citate dispozițiile art. 174 din Legea nr. 1/2011.
Sensul contextual al termenului „domeniu” este acela de sferă de activitate, sector al unei științe. În cauză, salariata a absolvit studiile superioare în specialitatea asistență medicală generală, iar funcția cu nivel de studii inferior pe care o ocupa la data de la care a solicitat reîncadrarea era cea de asistent medical principal cu studii postliceale, specialitatea radiologie.
În H.G. nr. 749/2009 sunt enumerate atât domeniile fundamentale de știință, respectiv domeniile de studii universitare cu licență, cât și specializările, fiind reținută ca denumire de domeniu sănătatea și ca specializări medicina, medicina dentară, farmacia, asistența medicală generală, moașe, radiologie și imagistică, etc. Reglementarea este similară și în actele normative ulterioare, H.G. nr. 493/2013 dată în aplicarea Legii educației naționale nr. 1/2011, invocată de instanța de fond, în care specializarea radiologie și imagistică are 180 credite (3 ani studiu) - poziția nr. 30 (domeniul Sănătate - specializare Radiologie și imagistică), act normativ aplicabil pentru anul universitar 2013-2014. Or, anul absolvirii apelantei este 2009.
Recent, prin Legea nr. 358/2013 a fost modificat art. 1961 din Legea reformei în sănătate nr. 95/ 2006 astfel: „(1) Asistenții medicali absolvenți de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată într-o specializare de profil clinic care au dobândit gradul de principal și, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist ori moașă se încadrează în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradului de principal și a gradației avute la data promovării. (2) Se consideră specializări de profil clinic potrivit prevederilor alin. (1) următoarele: asistent medical generalist, asistent medical obstetrică-ginecologie, asistent medical de pediatrie, asistent medical de ocrotire. (3) Asistenții medicali cu profil paraclinic, farmacie, medicină dentară, balneofizioterapie, încadrați în sistemul public în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate, care au absolvit studii superioare în profilul acestora, se încadrează în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradului de principal și a gradației avute la data promovării. (4) Asistenții medicali încadrați în sistemul public în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate, care au absolvit studii superioare în profilul acestora și, ulterior, obțin gradul de principal în profilul studiilor superioare absolvite, beneficiază de încadrarea în funcția de asistent medical principal corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradației avute la data promovării”.
Legiuitorul a stabilit condiția ca studiile superioare să se facă în domeniul în care salariatul funcționează efectiv și nu neapărat în specializarea acestuia pentru a fi reîncadrat pe funcția cu studii superioare, iar reglementările referitoare la studiile universitare stabilesc separat domenii și specializări, acestea din urmă fiind incluse în diferite domenii de licență.
Întrucât a absolvit studii superioare cu o durată de 4 ani în specializarea asistență medicală generală, studiile absolvite fiind în domeniul în care este încadrată la un nivel inferior, apreciază apelanta că poate fi încadrată pe postul superior fără concurs, prin efectul legii, deoarece are pregătirea necesară pentru a fi încadrată și salarizată corespunzător funcției de asistent medical principal generalist cu studii superioare și specializare în radiologie.
Prin întâmpinarea formulată la data de 14.10.2014, I. de P. „M. N.” a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat. Apelanta-reclamantă S. A. a răspuns întâmpinării la data de 10.11.2014.
Examinând apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță și rejudecând fondul cauzei în limitele prevăzute de art. 477 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru lămurirea aspectelor de nelegalitate invocate de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 5864 din data de 19.05.2014 pronunțată de Tribunalul București este necesar, în prealabil, a stabili obiectul cauzei, temeiurile de fapt și de drept invocate în susținerea pretenției deduse judecății, precum și apărările formulate de persoanele juridice chemate în judecată. Mai apoi, după verificarea situației de fapt, este necesară stabilirea legii aplicabile conflictului de muncă.
Astfel, din verificarea actelor de procedură întocmite de părțile cauzei la judecata de fond, Curtea reține faptul că apelanta-reclamantă S. A. a solicitat obligarea intimaților-pârâți să o reîncadreze, începând cu data de 29.09.2009, în funcția de asistent medical generalist, grad profesional principal, funcție cu studii superioare, specializarea radiologie. De asemenea, a solicitat obligarea intimaților-pârâți la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din reîncadrare, începând cu data de 29.09.2009 la zi. D. situație de fapt care justifică pretențiile formulate s-a învederat și dovedit că a obținut, în sesiunea din septembrie 2009, diploma de licență în asistență medicală generală în domeniul Sănătate, programul de studii Asistență Medicală Generală, la Universitatea T. M. din București – Facultatea de Medicină, iar ca temei de drept au fost indicate dispozițiile O.U.G. nr. 115/2004, Legea-cadru nr. 330/2009, Legea-cadru nr. 284/2010 și Ordinul nr. 1470/2011.
Principalele apărări formulate de persoanele juridice chemate în judecată în calitate de pârâți au fost lipsa calității procesuale pasive invocată de M. Sănătății și lipsa de temei a cererii, derivată din neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru transformarea postului de asistent medical, grad profesional principal, studii postliceale sanitare, specializarea radiologie ocupat de salariată în post de asistent medical generalist cu studii superioare, invocate de I. de P. „M. N.”.
În esență, prima instanță a considerat întemeiate apărările formulate de pârâți, acțiunea formulată împotriva Ministerului Sănătății fiind respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, iar împotriva institutului angajator pentru netemeinicie, concluzii criticate în apelul de față de partea reclamantă, însă criticile de nelegalitate nu sunt fondate.
Deși în petitul cererii de chemare în judecată nu sunt formulate concret pretențiile față de fiecare dintre cei doi pârâți, din motivele cererii se înțelege că obligația de reîncadrare este pretinsă angajatorului I. de P. „M. N.”, iar obligația de aprobare a transformării postului ocupat de apelanta-reclamantă într-un post cu studii superioare este pretinsă Ministerului Sănătății față de care se afirmă calitatea de ordonator principal de credite. Or, aceste obligații de a face cuprinse în acțiunea judecată de instanța de fond trebuiau avute în vedere nu numai sub aspectul obligației propriu-zise solicitate, dar și sub aspectul momentului de timp la care se solicită îndeplinirea obligațiilor de către pârâți, aspect important în cauză câtă vreme legislația în materie a suferit modificări de-a lungul timpului. Așadar, relevanță prezintă în cauză data de 29.09.2009 la care apelanta-reclamantă a solicitat în scris angajatorului său să o reîncadreze pe funcția de asistent medical generalist cu studii superioare în specializarea radiologie și la care a pretins instanței de judecată să pronunțe o hotărâre judecătorească de obligare a angajatorului să îndeplinească această obligație.
Reținând, deci, data de la care se pretinde angajatorului îndeplinirea obligației de a face, Curtea este ținută a stabili la acest moment de timp, mai întâi, care este procedura de promovare în funcție a unui salariat din categoria profesională a personalului medical și, mai apoi, dacă apelanta-reclamantă îndeplinește criteriile pentru încadrarea pe funcția de asistent medical grad principal cu studii superioare.
Or, la data de 29.09.2009, era în vigoare O.U.G. nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar care, la art. 25, prevedea: „(1) Angajarea personalului pe funcții, grade și trepte profesionale se face prin concurs pe un post vacant existent în statul de funcții. (2) Promovarea în funcții, grade și trepte profesionale se face potrivit metodologiei legale în vigoare, prin transformarea postului avut într-un post corespunzător promovării. (3) Criteriile privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății, cu consultarea organizațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară”.
În executarea prevederilor art. 25 alin. (3) din O.U.G. nr. 115/2004 a fost emis Ordinul ministrului sănătății nr. 1470/2005 pentru aprobarea Criteriilor privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale în unitățile sanitare publice din sectorul sanitar. Se prevede în acest ordin, în anexa 1 pct. II „Asistenți medicali și alte categorii de personal sanitar cu pregătire superioară de scurtă durată, postliceală sanitară sau medie”, la poziția 30: funcția de asistent medical principal (SSD) pentru care sunt necesare următoarele studii și criterii la angajare și promovare: diplomă de absolvire a învățământului superior de 3 ani în specialitate, examen pentru obținerea gradului de principal, concurs pentru ocuparea postului, precum și o vechime minimă în specialitate de 5 ani ca asistent medical. Enumerarea din această listă continuă cu poziția 31 pentru funcția de asistent medical (SSD) pentru care sunt necesare următoarele studii și criterii la angajare și promovare: diplomă de absolvire a învățământului superior de 3 ani în specialitate, concurs pentru ocuparea postului, precum și o vechime minimă în specialitate de 6 luni ca asistent medical. La poziția 32 se prevede funcția de asistent medical debutant (SSD) pentru care sunt necesare următoarele studii și criterii la angajare și promovare: diplomă de absolvire a învățământului superior de 3 ani în specialitate și concurs pentru ocuparea postului.
Urmează apoi funcțiile pentru care este suficientă pregătirea postliceală sanitară: la poziția 33, funcția de asistent medical, asistent farmacie, asistent social, cu grad profesional de principal (PL) pentru care condiția de studii este diplomă de școală sanitară postliceală sau echivalentă, iar criterii de promovare examen pentru obținerea gradului de principal și concurs pentru ocuparea postului, cu o condiție de vechime minimă în specialitate de 5 ani ca asistent medical; la poziția 34, funcția de asistent medical, asistent farmacie, asistent social (PL), iar la poziția 35, funcția de asistent medical, asistent farmacie, asistent social, debutant (PL).
Întrucât apelanta-reclamantă era încadrată la 29.09.2009 pe funcția de execuție de asistent medical cu grad profesional principal și studii postliceale sanitare, pentru a fi promovată în funcția de execuție de asistent medical cu studii superioare trebuie să îndeplinească condițiile amintite anterior, adică atât condiții de studii, cât și condiții de ocupare a unui post prin concurs. Este evident, însă, că de la funcția deținută, corespunzătoare poziției 33 în Criteriile menționate anterior, salariata nu putea fi încadrată direct pe funcția de la poziția 30, aceea de asistent medical cu grad de principal și studii superioare de scurtă durată, astfel cum se pretinde în cauză, ci cu respectarea și obținerea gradelor profesionale pentru noul nivel de studii.
Indiferent de gradul profesional pentru funcția de asistent medical cu studii superioare, Curtea consideră că apelanta-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea condiției de studii înscrisă la cele 3 poziții 30-32 din Criteriile aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1470/2005, adică o diplomă de absolvire a învățământului superior de 3 ani în specialitate.
Condiția legală de studii a generat opinii contradictorii ale părților: în opinia salariatei, diploma de licență în specialitatea asistență medicală generală este necesară și suficientă pentru atestarea studiilor superioare în specialitate, chiar dacă postul pe care este încadrată și care se pretinde a fi transformat are specialitatea radiologie; în opinia angajatorului, diploma de licență în discuție îi permitea salariatei participarea la un concurs pentru ocuparea unui post vacant de asistent medical grad principal, specialitatea asistență medicală generală.
Curtea consideră corectă opinia angajatorului pârât, problema de drept fiind corect dezlegată de prima instanță sub acest aspect, chiar dacă temeiurile de drept reținute sunt aplicabile unor momente de timp ulterioare, temeiuri înlăturate în apel, însă cu păstrarea considerentelor referitoare la condițiile legale pentru transformarea posturilor ocupate sau pentru ocuparea posturilor prin concurs.
Astfel, conform H.G. nr. 916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licență, la domeniul „Sănătate” pentru studiile universitare de licență, sunt acreditate următoarele specializări: medicină, medicină dentară, farmacie, moașe și asistență medicală, această ultimă specializare fiind diferențiată după următoarele specializări: Radiologie și imagistică, Laborator clinic, Balneo-fiziokinetoterapie și recuperare, Tehnică Dentară, Asistență Dentară, Asistență de Farmacie.
Potrivit H.G. nr. 635/2008 privind structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările/programele de studii universitare de licență acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu organizate de acestea, pentru Universitatea de Medicină și farmacie „C. D.” din București, în cadrul căreia funcționează Facultatea Moașe și Asistență medicală, s-a prevăzut domeniul de licență „Sănătate” și specializări/programe de studii acreditate: Moașe, Asistență Medicală Generală, Balneofiziokinetoterapie și recuperare, Radiologie și Imagistică, Laborator clinic, Asistență dentară și Tehnică dentară.
De asemenea, prin H.G. nr. 749/2009 pentru aprobarea Nomenclatorului domeniilor, a structurilor instituțiilor de învățământ superior și a specializărilor/programelor de studii universitare de licență acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu organizate de acestea și sistemul național de codificare de bază al acestora, s-a reglementat Sănătatea, ca domeniu fundamental știință, artă și cultură, cu domenii de studii universitare de licență reglementate sectorial în cadrul Uniunii Europene (între care și specializarea Asistență medicală generală) și cu studii universitare de licență reglementate general (între care și Radiologie și imagistică).
Prin urmare, normele de drept în vigoare la data faptelor cauzei recunosc ca specializare în studiile universitare de licență, în domeniul sănătății, asistența medicală de radiologie și imagistică, ceea ce nu permite apelantei-reclamante să se prevaleze de diploma de studii universitare de licență obținute în specializarea Asistență Medicală Generală pentru promovarea într-o funcție în altă specializare. Neîndeplinirea condiției legale de studii atrage netemeinicia pretenției de a fi reîncadrată în funcția de asistent medical principal cu studii universitare, specializarea radiologie.
În fine, ca o ultimă observație, este de menționat și faptul că după abrogarea O.U.G. nr. 115/2004 prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 01.01.2010, se mențin în linii mari aceleași condiții de promovare în funcție, criteriile concrete fiind evidențiate în Ordinul ministrului sănătății nr. 467/2010 care abrogă Ordinul nr. 1470/2005. Ulterior, în anul 2011 s-a aplicat Legea-cadru nr. 284/2010, invocată de partea reclamantă, dar care nu poate fi aplicată retroactiv la data la care se solicită obligarea angajatorului la reîncadrare.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății, Curtea consideră că soluția primei instanțe se impune a fi păstrată câtă vreme nu există un raport juridic de muncă care să justifice calitatea de pârât în conflictul de muncă, în sensul art. 267 din Codul muncii, republicat, iar atribuția legală ce revine acestei instituții publice în materie, aceea de aprobare a transformării posturilor de execuție din spitalul public finanțat din venituri proprii, nu a fost în mod concret formulată de partea reclamantă care s-a limitat a pretinde și față de acesta îndeplinirea obligației de reîncadrare în funcție.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă S. A., având CNP_ și domiciliul procesual ales la S.C.A. M. și Asociații, cu sediul în municipiul București, ., nr. 4, sectorul 2, împotriva sentinței civile nr. 5864 din data de 19.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. de P. „M. N.”, având CF_, cont IBAN RO87TREZ7055041XXX000271 deschis la Trezoreria Sectorului 5 București și sediul în municipiul București, ., sector 5 și M. Sănătății, cu sediul în municipiul București, .. 1-3, sectorul 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. F.-G. B. A.-C. B. M.
Red./tehn. B.A.C./20.01.2016
Tehn. D.A.M./5 ex./20.02.2015
Tribunalul București
Judecător fond B. E.-D.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1851/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3474/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
