Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 1939/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1939/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 1939/2015
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIE Nr. 1939/2015
Ședința publică din data de 8 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. I.
JUDECĂTOR: T. D. A.
JUDECĂTOR: G. M.
GREFIER: M. D. A.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul - reclamant S. P. Tehno-economic din Transportul Feroviar „FEROM”, în numele membrilor S. I., C. M., S. M., M. D., M. M., B. M. V., B. E. C., C. C., Otveș C., F. D., B. M., O. M., D. I., M. G., R. G., I. A., J. G., F. E., C. I., P. V., P. Ș., B. N., C. N., V. I. A., V. M., D. G., M. A., M. Nicușor, B. C., C. G., C. M., S. C., D. V., I. M., T. G., A. T. G., A. R. D., A. A. M., A. I. D., A. A., A. G., A. C., A. I., A. M., B. M., B. G. I., B. M., B. R. S., B. A. G., B. L., B. M., B. D., B. Z., B. T. V., B. A., B. O., B. E., B. F. O., B. D. C., B. M., C. O. M., C. C., C. A. D., C. A., C. M., C. M. L., C. C., C. A. R., C. A., C. P., C. D. A., C. I., C. D., C. A., C. A., C. D., C. I., C. C., C. D. M., C. M. C., C. C., C. L. S., C. M., C. I., D. M., D. M., D. C. G., D. - R. M., D. A., D. S., D. A., D. A., D. S., D. G., D. M. D., F. G., F. D., F. E., F. A., F. E., F. C., G. C., G. M., G. M., G. C., G. F., G. D., G. A. D., G. S., G. E., H. V., H. L. P., I. J., I. N., I. M., I. C., I. C., I. L., I. M., I. M., I. M. L., I. C., I. D., I. N., I. I., I. I., I. F., J. M., K. M., L. L., L. M. G., L. D., L. R., L. R., M. D., M. M., M. E., M. D., M. E., M. G., M. G., M. E. A., M. F., M. L., M. L., M. C. E., M. I., M. M., M. A. M., M. C., M. M. M., M. F., M. M., M. V., M. I., M. F., M. R., N. L., N. L., N. G., N. A. G., N. V., N. A. C., N. M. C., O. D., I. C., P. A., P. G., P. I. S., P. C., P. M., P. E., P. A. A., P. C., P. F., P. G., P. S., P. C., P. E., P. O. M., P. E. V., P. G., P. S., R. D. C., R. M., R. F., S. M., S. M. E., S. M., S. V., S. I., S. P., S. C., S. D., S. F., S. A., S. N. G., S. M., S. J. A., S. C., S. R., S. D., S. A., S. A. L., T. M., T. C., T. N., T. F., T. C., T. M. A., T. M., T. F., T. A., T. D., T. M., T. A., U. M., U. C., U. R., V. M., V. M., V. E., V. V., V. I., V. A. D., V. N., V. V., V. D., V. M. C., Z. B., Piriș B. D., F. D., P. F., C. A., D. I., N. N., V. V., F. G., C. E., M. M., A. Nuți, B. I. R., S. R. și de recurenta – pârâtă C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA, împotriva sentinței civile 6861 din data de 25.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, pe fond cauza având ca obiect „completare/lămurire dispozitiv”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - reclamant S. P. Tehno-economic din Transportul Feroviar „FEROM”, în numele membrilor de sindicat reprezentați în cauză prin avocat B. E. C., care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei și recurenta – pârâtă C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA prin consilier juridic S. L., care depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților, în ceea ce privește recursul formulat de recurentul reclamant, admisibilitatea recursului în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la cererea completatoare formulată în numele membrului de sindicat P. R. M..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Având cuvântul pe susținerea motivelor de recurs, apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței de completare a dispozitivului în sensul admiterii cererii de completare dispozitiv în ceea ce privește si pe reclamantele D. I. R. și P. R. M..
Cu privire la reclamanta D. I. R., solicită Curții să aibă în vedere faptul că numele acesteia a fost greșit trecut în sentința de la fond, în loc de D. I. R., fiind trecută B. I. R.. Instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active asupra „doamnei B. I. R.” și nu asupra doamnei D. I. R..
Ca urmare a cererii de îndreptare de eroare materiale formulată, acesteia i s-a corectat numele.
Ulterior s-a formulat cererea de completare dispozitiv, privind-o pe aceasta în sensul de a se completa dispozitivul cu privire la obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale în ceea ce o privește și pe reclamanta D. I. R., întrucât aceasta semnase tabelele și împuternicise sindicatul în promovarea acțiunii.
Există la dosarul cauzei dovezi care vin să susțină că atât pe perioada dedusă judecății cât și la introducerea acțiunii a fost salariata pârâtei cât și membră de sindicat.
Referitor la admisibilitatea recursului în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la cererea completatoare formulată în numele membrului de sindicat P. R. M., apărătorul recurentului reclamant apreciază aceasta ca fiind o eroare a instanței de fond, aceasta nepronunțându-se asupra reclamantei.
Pentru toate acestea solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA, ca nefondat, cei patru membrii de sindicat au investit sindicatul să promoveze prezenta acțiune, aceștia se regăsesc la în tabele cu semnături aflate la dosarul cauzei, se regăsesc de asemenea adeverințele de salariați emise de recurenta-pârâtă.
Având cuvântul pe susținerea motivelor de recurs, consilierul juridic al recurentei-pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu privire la membrii de sindicat V. C., G. G., R. T. și D. D..
Solicită respingerea recursului formulat de recurentul reclamant S. P. Tehno-economic din Transportul Feroviar „FEROM”, ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, formulată de S. P. Tehno Economic din Transportul Feroviar – “FEROM în numele membrilor de sindicat N. (B.) A., D. I. R., V. C., G. G., R. T. și D. D. a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 4368/10.04.2014 a VIII-a pronunțată de Tribunalul București –Secția a VIII a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ 12 în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Căi ferate ,,CFR” SA, în sensul obligării pârâtei să calculeze și să plătească reclamanților, salariați ai acesteia, diferențele de drepturi salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 01.10._11, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.6861 din data de 25.06.2015, pronunțată de Tribunalul București, s-a respins cererea de completare dispozitiv formulată de S. P. Tehno Economic din Transportul Feroviar – “FEROM în numele membrelor de sindicat N. (B.) A. și D. I. R., ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.4368/10.04.2014 a VIII-a pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr._ 12 formulată de S. P. Tehno Economic din Transportul Feroviar – “FEROM, în numele membrilor de sindicat V. C., G. G., R. T. și D. D.; a fost completat dispozitivul sentinței civile nr. 4368/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul București –Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ 12 – cu soluționarea cererilor formulate de reclamanții V. C., G. G., R. T. și D. D. prin S. P. Tehno Economic din Transportul Feroviar – “FEROM și, în consecință, a fost admisă cererea formulată de reclamanții V. C., G. G., R. T. și D. D. prin S. P. Tehno Economic din Transportul Feroviar – “FEROM; a fost obligată pârâta C. Națională de Căi ferate ,,CFR” SA, să calculeze și să plătească reclamanților, V. C., G. G.,R. T. și D. D., salariați ai acesteia, diferențele de drepturi salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 01.10._11, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că cererea este neîntemeiată, în privința membrelor de sindicat N. (B.) A. și D. I. R.,față de împrejurarea că N. (B.) A. nu se regăsește printre semnatarii tabelelor care au împuternicit sindicatul să formuleze acțiunea în numele lor și nu a fost parte în dosarul_ 12 în care s-a pronunțat sentința civile nr. 4368/10.04.2014 a cărei completare se solicită, iar în privința reclamantei D. I. R., instanța s-a pronunțat prin sentința civilă a cărei completare se solicită în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active și respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale active.
Este real că în sentință numele reclamantei a fost trecut B. I. R.,eroare datorată indicării greșite a numelui acestei reclamante în cererea precizatoare depusă la fila 76 din dosarul de fond,însă prin încheierea din 26.06.2014 instanța a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în practicaua, considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.4368 /10.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ 12 în sensul că în practicaua, considerentele și dispozitivul sentinței se va trece numele corect al reclamantei, acela de ’’D. I. R.’’ în loc de ’’B. I. R.’’, așa cum din eroare s-a trecut.
Potrivit art. 2812 cod procedură civilă termen dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 2811 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.
Din dispozițiile textului de lege rezultă că partea poate cere completarea hotărârii atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Rațiunea instituirii acestui text de lege, este aceea de a da instanței de judecată posibilitatea de a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale cu privire la care a omis să se pronunțe și nu de repara eventualele erori de judecată.
per a contrario rezultă că pe această cale nu se poate solicita modificarea soluției adoptate, ori reclamanta D. I. R. prin cererea formulată solicită tocmai modificarea acesteia ,ceea ce este inadmisibil, pe această cale ,întrucât completarea hotărârii nu are în vedere și modificarea acesteia.
Cererea formulată de reclamanții V. C., G. G., R. T. și D. D. prin S. P. Tehno Economic din Transportul Feroviar -,,FEROM,este apreciată de tribunal ca fiind întemeiată ,față de împrejurarea că din dispozitivul sentinței civile, rezultă că instanța nu s-a pronunțat în privința cererii formulate de acești reclamanți ,deși aceștia se regăsesc în tabelele de la file 8,9 din dosarul de fond.
O asemenea omisiune este aptă a fi complinită prin raportare la calea procesuală aleasă cât timp, nu s-a dat o soluție asupra cererilor acestor persoane ce au făcut obiectul judecății, urmând a completa dispozitivul cu soluția dată în privința acestor reclamanți .
Analizând actele dosarului tribunalul a reținut că prin cererea dedusă judecății în dosarul nr._ 12 reclamanții V. C., G. G., R. T. și D. D. prin S. P. Tehno Economic din Transportul Feroviar -,,FEROM în contradictoriu cu parata C. Națională de Căi ferate “CFR” SA, au solicitat obligarea pârâtei să calculeze și să plătească reclamanților, salariați ai acesteia, diferențele de drepturi salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 01.10._11, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Potrivit înscrisurilor prezentate reclamanții V. C., G. G., R. T. și D. D., au avut calitatea de salariați ai pârâtei C. Națională de Căi ferate ,,CFR” SA pe perioada în litigiu 01.10._11.
Din Contractul nr. 722/24.01.2008, contract colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010, publicat în Monitorul Oficial partea V, nr. 3 din 11.02.2008, reiese că părțile contractante sunt reprezentanții patronilor din activitățile de transporturi și conexe, constituiți conform prevederilor legii nr. 356/10.07.2001 a patronatelor, respectiv Confederația Naționala a Patronatului R. - C.N.P.R, Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România - U.N.T.R.R. și reprezentanții salariaților din activitățile de transporturi și conexe, constituiți conform prevederilor legii nr. 54/2003, cu modificările ulterioare, cu privire la sindicate, nominalizate în acest contract colectiv de muncă
Conform art. 123 din contract, acesta produce efecte în toate unitățile nominalizate la anexă 5. Din această anexă, pct. 3 la contract, reiese că C. Națională de Căi ferate ,,CFR” SĂ face parte dintre unitățile la care se aplică CCM –UNRT 2008-2010 (Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_ ).
Pe de altă parte potrivit art. 11 din Legea nr. 130/1996 clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramură de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
În art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 sunt prevăzuți coeficienții minimi de ierarhizare pentru categoria de salariați, iar la alin. 3 lit. a se prevede că salariul minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01.01.2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Art. 41 lit. b al aceluiași articol prevede expres că părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi stipulat la art. 41 pct. 3 lit. a pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv.
Prin întâmpinare pârâta a recunoscut faptul că, în perioadă ce face obiectul cauzei, salariul de bază minim brut a fost cel negociat la nivel de unitate, respectiv la nivel de grup de unități și nu cel negociat la nivel de ramură transporturi.
Din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, rezultă că salariul de bază brut corespunzător coeficientului de ierarhizare 1 a fost de 570 lei în perioada 01.10._10, respectiv de 600 de lei în perioada 01.04._11, iar nu de 700 lei, cum se prevedea în Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi.
Față de dispozițiile art. 236 al. 4 Codul muncii și art. 7 al. 2 din Legea nr. 130/1996, instanța apreciază că apărarea pârâtei nu poate fi reținută, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituind legea părților, clauzele fiind obligatorii pentru părțile contractuale.
În conformitate cu prevederile art. 238 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.”
Art. 37 din Codul muncii consacră principiul negocierii individuale și colective a contractelor de muncă, iar în cuprinsul art. 38 din același act normativ sunt indicate, într-o modalitate imperativă, limitele minimale ale acestei negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariatului.
În același sens, potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Mai mult, dispoziții referitoare la caracterul minimal al drepturilor prevăzute în favoarea salariaților se regăsesc și în convenția colectivă la nivel de ramură. Astfel, potrivit art.113 al.3, drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime, de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de muncă la celelalte niveluri, cu excepția celor care sunt stabilite în cuantum fix sau maxim. În același sens sunt și prevederile art.114, potrivit cărora drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi stabilite sub nivelul celor adoptate prin prezentul contract colectiv de muncă și, după caz, ale celor încheiate la nivel inferior acestuia. Pentru începerea negocierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, angajatorul va lua ca bază de negociere prezentul contract colectiv de muncă publicat în Monitorul Oficial
Aceste dispoziții trebuiau să fie avute în vedere și în cazul contractului colectiv la nivel de unitate prin care s-a convenit asupra unei valori mai mici a salariului de bază minim brut, sancțiunea nerespectării standardului minimal reprezentat de dispoziția mai favorabilă cuprinsă în contractul aplicabil ramurii fiind înlocuirea de drept a clauzei conținute de contractul la nivel de unitate cu cea dintâi, căci reglementează același drept într-un cuantum superior.
Soluția se întemeiază pe prevederile exprese ale art.24 din Legea nr.130/1996, care deschid posibilitatea renegocierii, dispunând că până la realizarea acesteia, clauzele a căror nulitate a fost constatata sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de munca încheiat la nivel superior. Pe de o parte, obiectul prezentei acțiuni nu îl constituie constatarea nulității clauzei contractului la nivel de unitate, pentru a fi pertinent motivul referitor la prescrierea acesteia pentru neexercitarea în cursul perioadei de valabilitate a contractului. Pe de altă parte, în spiritul reglementării este că declararea nulității clauzei contractului de muncă negociat la nivel inferior se impune dacă se intenționează renegocierea ei, eventual peste standardul minim pe care-l instituie contractul cu sferă mai largă de incidență, dar nu este obligatorie pentru ca salariatul să se bucure de prevederile și drepturile mai favorabile consacrate de acesta, care i se cuvin oricum, ca nivel minim imperativ, actul bilateral fiind direct aplicabil și putând fi invocat nemediat pentru valorificarea beneficiilor pe care le recunoaște.
Conflictul dintre cele două tipuri de clauze nu reprezintă un caz tipic de nulitate, pentru ca una dintre ele (cea de la nivel superior) să nu poată produce efecte decât în ipoteza declarării nulității celeilalte, ci se soluționează întotdeauna în favoarea prevederii mai favorabile. Mai mult, clauză de la nivel inferior poate să și lipsească, ea fiind suplinită, în puterea dreptului, de dispoziția care la nivelul următor conturează dreptul subiectiv, atât ca existență, cât și ca întindere, iar din punct de vedere al efectului urmărit de beneficiar, contrar aprecierii recurentei, nu se poate justifica vreo diferență între situația în care contractul la nivel inferior nu reglementează și cea în care reglementează contrar etalonului reprezentat de contractul colectiv de la nivel superior.
În privința efectelor clauzelor mai favorabile din convenția colectivă la nivel superior este irelevant că salariații unității au consimțit, prin reprezentanții lor, la un nivel al salariului de bază minim brut sub cel prevăzut de contractul colectiv la nivel de ramură, întrucât dispozițiile art.8 din legea aplicabilă, anterior evocată, sunt imperative, negocierile făcute în contra lor fiind lipsite de efectele urmărite.
Având caracter obligatoriu, rezultă că drepturile salariaților sunt cele stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, în cauză la nivel de ramură, în cazul în care la nivel de unitate,sau de grupuri de unități au fost stabilite drepturi la un nivel inferior, iar salariații nu pot renunța la cele care, în temeiul legii, au fost statuate prin negocierile colective.
Apărarea pârâtei referitoare la acordarea unor salarii mai mari de 700 de lei, a fost înlăturată de instanță, întrucât acest fapt nu exonerează angajatorul pârât de obligația de calcul a salariului prin raportare la această sumă, în cauză nu este vorba de acordarea unui salariu minim brut.
Părțile s-au obligat ca negocierile subsecvente să plece de la salariul de bază minim de 700 de lei și prin aplicare unor coeficienți minimi de ierarhizare conform contractului. Stabilirea salariului de bază cu încălcare contractului de muncă la nivel superior a fost înlocuită cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. Deci în stabilirea efectelor nulității nu se poate ignora dispoziția legală expresă privind înlocuirea clauzei anulate până la renegociere.
Lipsa fondurilor necesare pentru acordarea drepturilor rezultând din contractul colectiv de muncă la nivel superior nu justifică neacordarea lor, deoarece existența dreptului este certă și nu a fost condiționată în vreun fel de crearea fondurilor pentru plata lor.
În consecință, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale care consacră forța obligatorie a contractului colectiv de muncă, și anume art. 236 alin. 4 C.muncii, (în vigoare la data încheieri contractului) conform căruia contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și art. 243 alin. 1 C.muncii, conform căruia executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
În privința aplicării contractului colectiv de muncă nr. 722/24.01.2008 și pentru perioada 01.01._11, instanța a reținut că pârâta nu a făcut dovada faptului că a denunțat acest contract colectiv cu 30 de zile înaintea expirării perioadei pentru care a fost încheiat.
Potrivit clauzei prevăzute la art.4 alin.2,dacă niciuna din părți cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la data încheierii unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv încă un an calendaristic.
Cum pârâta nu a făcut dovada denunțării contractului colectiv de muncă, tribunalul a apreciat că acesta și-a prelungit valabilitatea potrivit clauzei prevăzute la art.4 alin.2, și pentru perioada 01.01._11.
Acordarea sumei actualizate în raport de rață inflației se impune față de principiul reparării integrale a prejudiciului, potrivit căruia creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii suferite, riscul devalorizării leului fiind pus în sarcina debitorului.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtă C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA și reclamantul S. P. Tehno-economic din Transportul Feroviar „FEROM” în numele membrilor de sindicat menționați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9, teza a II-a, cu aplicarea dispozițiilor art.3041 din Codul de procedură civilă, Legea 53/2003 din Codul Muncii, recurenta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA a arătat că prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecații, iar prin aplicarea greșită a legii a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Actul juridic dedus judecații nu a fost analizat în mod temeinic de către prima instanța și în consecința nu a dat o corectă apreciere probelor administrate în cauză.
Prima instanță a efectuat o analiză sumară și superficială a argumentelor dezvoltate de pârâtă în apărare, fapt ce a condus la o soluție injustă și în totală contradicție cu normele legale.
În conformitate cu prevederile art. 2812 vechiul Cod pr. civ. “dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui căpăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Or, recurenta solicită a se constate că cererile de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 4368/10.04.2014 puteau fi făcute în termenul legal de recurs.
Conform cererii de chemare în judecată, S. personalului Tehnico-Economic din Transportul Feroviar „FEROM" a promovat acțiunea în numele membrilor săi de sindicat menționați în tabelul nominal anexă la cererea de completare.
În realitate, copia acțiunii și înscrisurile depuse de S. personalului Tehnico-Economic din Transportul Feroviar „FEROM" în dosarul nr._ 12, respectiv tabelul cu membrii de sindicat în numele cărora s-a promovat acțiunea, au fost comunicate pârâtei la data de 12.04.2013 de către instanță.
Din actele depuse la dosar de către reclamant și comunicate apelantei-pârâte, rezultă că persoanele menționate de acesta în cererea completatoare, respectiv V. C., G. G., R. T. și D. D., nu figurează în tabelul nominal la momentul introducerii acțiunii.
În tabelul comunicat apelantei-pârâte, la filele și numerele curente menționate de către reclamant în cererea completatoare la cererea de completare, figurează alți membrii de sindicat în numele cărora acesta a promovat acțiunea.
Prin urmare, acțiunea nu a fost promovată și în numele persoanelor V. C., G. G., R. T. și D. D..
Mai mult prin cererea depusă la data de 09.01.2014 reclamantul S. P. Tehnico-Economic din Transportul Feroviar „Ferom”, a înțeles să își completeze cererea de chemare în judecată cu încă 13 persoane printre care nu se regăsesc cele mai sus menționate.
Prima instanță în mod greșit a reținut că nu a fost investita cu o cerere completatoare față de reclamanta P. R. M..
Instanța de fond pretinde că nu a fost investită cu o cerere de completare formulată în numele reclamantei P. R. M., afirmație eronată întrucât, pârâta, așa cum s-a arătat mai sus, la data de 06.04.2015, a primit o citație emisă de Tribunalul București în dosarul_ însoțită de o cerere completatoare la cererea de completare a sentinței civile nr. 4368/10.04.2014 care viza completarea dispozitivului acestei sentințe și cu reclamanta P. R. M..
Prima instanță în mod greșit a reanalizat și rejudecat pe fond obiectul dosarului_ 12 în ceea ce priveste pe reclamanții V. C., G. G., R. T. și Dineu D., câtă vreme obiectul cererii de completare a vizat doar completarea dispozitivului sentinței civile nr. 4368/10.04.2014 cu acești reclamanți, nicidecum nu a vizat fondul cauzei care de altfel a fost judecat iar sentința a rămas irevocabilă prin Decizia Curții de Apel București nr. 549/12.02.2015,
Prima instanță nu a analizat argumentele dezvoltate de apelanta-pârâtă în apărare, în ceea ce privește completarea dispozitivului sentinței civile nr. 4368/10,04,2014 formulate și depuse la instanță prin Notele scrise mai sus menționate.
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.299-316 din Codul de procedură civilă, Legea 53/2003 din Codul Muncii, recurentul-reclamantul S. P. Tehno-economic din Transportul Feroviar „FEROM” în numele membrilor de sindicat menționați, a arătat că în fapt, prin sentința civilă nr. 6861/25.06.2015, instanța de fond respins cererea de completare dispozitiv privind-o pe reclamanta D. I. R..
Consideră că, sentința pronunțată în această privință este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond apreciază că: " pe această cale nu se poate solicita modificarea soluției adoptate, ori reclamanta D. I. R. prin cererea formulată solicita tocmai modificarea acesteia, ceea ce este inadmisibil, pe această cale, întrucât completarea hotărârii nu are în vedere și modificarea acesteia".
Prin cererea precizatoare din data de 19.12.2014, reclamantul a precizat cererea în sensul că, aceasta a fost formulată atât pentru N.(Barbuceanu) A. cât și pentru D. I. R..
Ca urmare a admiterii cererii de îndreptare eroare materială privind pe D. I. R., prin încheierea din 26.06.2014, reclamantul a formulat și o cerere completatoare la cererea inițială prin care a solicitat completarea dispozitivului sentinței și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale solicitate prin cererea de chemare în judecată, pentru perioada 01.10._11 și pentru D. I. R..
Menționează că aceasta este salariata pârâtei conform adeverinței nr. 8/_ .
În sentința civilă nr. 4368/10.04.2014, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei B. I. R., deci a unei alte persoane decât D. I. R., pentru care s-a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr.4368/10.04.2014.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu a fost investită cu o cerere de completare dispozitiv formulată în numele reclamantei P. R. M..
Pentru termenul din 19.03.2015 a fost depusă la dosarul cauzei o cerere completatoare prin care reclamantul a solicitat pentru reclamanta P. R. M., completarea dispozitivului sentinței civile sus menționate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesual active a acesteia și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 de lei, conform art. 41 alin.3 lit.a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile efectiv plătite pe perioada 01.10._11, în funcție de perioada efectiv lucrată, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Menționează că, în sentința civilă nr. 4368/10.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ 12, acesteia i-a fost greșit numele în V. M. R. și instanța neregăsind acest nume în adeverința emisă de pârâtă din care reieșea calitatea de salariat a acesteia a admis excepția lipsei calității procesual active față de această reclamantă.
Ulterior, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că instanța în mod greșit a trecut în sentința numele de V. în loc de P., motiv pentru care reclamantul a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, cerere admisă prin încheierea din data de 22.01.2015.
Astfel, în momentul în care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active, a admis-o pentru o cu totul altă persoană, respectiv V. M. R. față de P. M. R. care a formulat cererea de completare dispozitiv.
De asemenea, menționează că, P. R. M. este membră de sindicat a apelantului-reclamant, aceasta a împuternicit sindicatul să formuleze acțiunea ce face obiectul prezentului dosar (tabel cu semnături fila 8 din dosar, poziția 14) și se regăsește în cele două adeverințe emise de către parata, din care reiese că este salariata acesteia de la data de 15.09.2001 și până în prezent.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Curtea constată că prin cererea de recurs dedusă judecății, recurentul petent S. P. Tehnico Economic din Transportul Feroviar „FEROM” nu a făcut o încadrare a criticilor formulate, însă în raport de dispozițiile art. 306 alin.final din codul de procedură civilă apreciază că se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă, întrucât vizează aspecte legate de temeiul juridic, modul de interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în pretenția dedusă judecății și de art. 304, pct.6 Cod procedură civilă, sub aspectul nepronunțării asupra tuturor pretențiilor formulate în cadrul cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr.6861/25.06.2015.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 30.05.2014 sub nr. _ petentul reclamant S. P. Tehno Economic din Transportul Feroviar -,,FEROM, în numele membrului de sindicat N. (B.) A., a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 4368/10.04.2014 a VIII-a pronunțată de Tribunalul București –Secția a VIII a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în Dosarul nr._ 12 in contradictoriu cu parata C. Națională de Căi ferate ,,CFR” SA, în sensul obligării pârâtei să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 01.10._11, ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
La data de 11.06.2014, petentul a formulat cerere precizatoare, în sensul completării cadrului procesual activ cu membrul de sindicat D. I. R., care a fost parte în cadrul procesului și asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Prin cererea înregistrată la 11.12.2014, petentul a solicitat repunerea cauzei pe rol, urmare a suspendării dispuse prin încheierea de ședință din 04.09.2014, formulând o nouă precizare a cadrului procesual în sensul includerii în cererea de completare a dispozitivului și membrii de sindicat V. C., G. G., R. T. și D. D..
Conform cererii precizatoare depuse la termenul de judecată din 19.03.2015 petentul a solicitat includerea în cadrul procesual activ și a membrului de sindicat P. R. M., urmare a admiterii cererii de îndreptare eroare materială pronunțată prin încheierea din 22.01.2015.
Instanța de fond a luat act de modificarea cererii principale, respingând excepția tardivității invocată de către intimata C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA.
Prin sentința civilă nr. 6861/25.06.2015, Tribunalul București a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 4368/10.04.2014 a VIII-a pronunțată de Tribunalul București –Secția a VIII a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în Dosarul nr._ 12 formulată de S. P. Tehno Economic din Transportul Feroviar ,,FEROM” în numele membrelor de sindicat N. (B.) A. și D. I. R., ca neîntemeiată și a admis cererea de formulată de același petent, în numele membrilor de sindicat V. C., Ghită G., R. T. și D. D.. În ceea ce privește membrul de sindicat P. R. M. nu există nici un fel de mențiune, sens în care recurentul a înțeles să invoce faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Sub acest aspect, Curtea reține că, deși petentul a înțeles să modifice cadrul procesual activ al cererii de completare cu membrul de sindicat P. R. M., această modificare reprezintă o cerere distinctă, cu finalitate personală față de cererea formulată și nu o situație juridică de natura celor cuprinse în art.132 alin.2 Cod procedură civilă.
Potrivit art.2812 Cod procedură civilă prin care dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, precum și a art. 2812acompletarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 2812.
În aceste condiții, nemulțumirea recurentului petent în ceea ce privește nesoluționarea cererii formulate în numele membrului de sindicat P. R. M. vizând obligarea intimatei la acordarea diferențelor de drepturi salariale nu poate fi analizată decât în condițiile prevăzute de normele de procedură civilă, respectiv art. 2812 și nu în calea de atac a recursului. De altfel, rațiunea legiuitorului a vizat posibilitatea părților de a beneficia de dublu/triplu grad de jurisdicție în privința cerererilor omise a fi soluționate, și nu rezolvarea lor în calea de atac în mod irevocabil.
Cât privește criticile formulate cu privire la modul de soluționare a cererii de completare a dispozitivului formulate în numele membrului de sindicat D. I. R., Curtea reține corectă soluția instanței de fond, față de prevederile invocate ca temei juridic.
Prin sentința civilă nr. 4368/10.04.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ 12, rectificată prin încheierea de ședință din 26.06.2014 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei D. I. R. și respinsă acțiunea ca fiind promovată de persoană fară calitate procesuala activa.
Prin promovarea cererii de completare a dispozitivului, petentul încearcă o modificare a soluției pronunțate, justificate de existența adeverinței nr. 8/_ . Or, o asemenea chestiune nu putea face obiect de analiză decât în calea de atac a recursului, promovată de altfel de către intimata C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA și nu a procedurii instituite de art. 2812 Cod procedură civilă, pusă la îndemână părții în vederea soluționării integrale a pretențiilor.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de petentul S. P. Tehno Economic din Transportul Feroviar ,,FEROM”, ca nefondat.
Cât privește recursul declarat de către intimata C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA, Curtea îl apreciază ca întemeiat pentru următoarele considerente:
Excepția tardivității cererii de completare a dispozitivului a fost soluționată eronat de către instanța de fond, prin raportare la împrejurarea că din dovezile de la dosar nu rezultă comunicarea sentinței, ci a dispozitivului sentinței.
Conform prevederilor art. 2812 Cod procedură civilă cererea de completare dispozitiv poate fi formulată în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Potrivit dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Comunicarea hotărârii civile nr. 4368/10.04.2014 ce face obiectul cererii de completare dispozitiv a fost realizată la 09.05.2014, dată în raport de care s-a calculat și termenul de recurs în ceea ce o privește pe intimata C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA, exercitat în cauză și constatat nul pentru nemotivare.
În aceste condiții, cererea de completare a dispozitivului formulată la data de 11.12.2014 de către petentul S. P. Tehno Economic din Transportul Feroviar ,,FEROM”, în numele membrilor de sindicat V. C., Ghită G., R. T. și D. D. a fost tardiv formulată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în temeiul art. 312 alin.2 Cod procedură civilă prin raportare la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă urmează a admite recursul declarat de către intimata C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA, a modifica în parte sentința atacată, în sensul de a respinge cererea de completare a dispozitivului formulată de către petentul S. P. Tehnico Economic din Transportul Feroviar ,,FEROM”, în numele membrilor de sindicat V. C., Ghită G., R. T. și D. D. a fost tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant S. P. Tehno-economic din Transportul Feroviar „FEROM”, în numele membrilor S. I., C. M., S. M., M. D., M. M., B. M. V., B. E. C., C. C., Otveș C., F. D., B. M., O. M., D. I., M. G., R. G., I. A., J. G., F. E., C. I., P. V., P. Ș., B. N., C. N., V. I. A., V. M., D. G., M. A., M. Nicușor, B. C., C. G., C. M., S. C., D. V., I. M., T. G., A. T. G., A. R. D., A. A. M., A. I. D., A. A., A. G., A. C., A. I., A. M., B. M., B. G. I., B. M., B. R. S., B. A. G., B. L., B. M., B. D., B. Z., B. T. V., B. A., B. O., B. E., B. F. O., B. D. C., B. M., C. O. M., C. C., C. A. D., C. A., C. M., C. M. L., C. C., C. A. R., C. A., C. P., C. D. A., C. I., C. D., C. A., C. A., C. D., C. I., C. C., C. D. M., C. M. C., C. C., C. L. S., C. M., C. I., D. M., D. M., D. C. G., D. - R. M., D. A., D. S., D. A., D. A., D. S., D. G., D. M. D., F. G., F. D., F. E., F. A., F. E., F. C., G. C., G. M., G. M., G. C., G. F., G. D., G. A. D., G. S., G. E., H. V., H. L. P., I. J., I. N., I. M., I. C., I. C., I. L., I. M., I. M., I. M. L., I. C., I. D., I. N., I. I., I. I., I. F., J. M., K. M., L. L., L. M. G., L. D., L. R., L. R., M. D., M. M., M. E., M. D., M. E., M. G., M. G., M. E. A., M. F., M. L., M. L., M. C. E., M. I., M. M., M. A. M., M. C., M. M. M., M. F., M. M., M. V., M. I., M. F., M. R., N. L., N. L., N. G., N. A. G., N. V., N. A. C., N. M. C., O. D., I. C., P. A., P. G., P. I. S., P. C., P. M., P. E., P. A. A., P. C., P. F., P. G., P. S., P. C., P. E., P. O. M., P. E. V., P. G., P. S., R. D. C., R. M., R. F., S. M., S. M. E., S. M., S. V., S. I., S. P., S. C., S. D., S. F., S. A., S. N. G., S. M., S. J. A., S. C., S. R., S. D., S. A., S. A. L., T. M., T. C., T. N., T. F., T. C., T. M. A., T. M., T. F., T. A., T. D., T. M., T. A., U. M., U. C., U. R., V. M., V. M., V. E., V. V., V. I., V. A. D., V. N., V. V., V. D., V. M. C., Z. B., Piriș B. D., F. D., P. F., C. A., D. I., N. N., V. V., F. G., C. E., M. M., A. Nuți, B. I. R., S. R., împotriva sentinței civile 6861 din data de 25.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA, împotriva sentinței civile 6861 din data de 25.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Respinge cererea de completare a hotărârii formulată de reclamant în numele membrilor săi V. C., G. G., R. T. și D. D., ca tardivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. A. I. T. D. A. G. M.
GREFIER
M. D. A.
Red MG/ 09.10.2015
D.M. 14.10.2015/2 ex.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3415/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
