Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3327/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3327/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 3327/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIE Nr.3327/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător L. U.
Grefier M. L. V.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul S. L. din Învățământ Călărași, în numele și pentru membrii săi de sindicat: V. O., V. M., V. D.-A., I. I., A. D., C. R.-C., A. F.-D., C. C.-M., B. F., A. N., A. A., Vâlsănescu V., N. Ș., I. G., S. V., I. E., R. V.-Z., M. G., T. M.-C., D. K.-D., M. I., I. I.-E., M. P.-S., I. F., S. C., A. M., A. M., I. T., S. M., C. I., D. G., împotriva sentinței civile nr.585/30.06.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secție Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Școala G. nr.1 Frăsinet, având ca obiect: drepturi bănești - diferență salariu reprezentând includerea premiului anual.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 04.08.2015, după care:
Curtea, având în vedere lipsa părților la strigarea cauzei, în raport de prevederile art.104 pct.13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de împrejurarea că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă conform prevederilor art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, în temeiul art.394 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului dedus judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr._, reclamantul S. L. din Învățământ Călărași, în numele membrilor de sindicat V. O., V. M., V. D.-A., I. I., A. D., C. R.-C., A. F.-D., C. C.-M., B. F., A. N., A. A., Vâlsănescu V., N. Ștefănia, I. G., S. V., I. E., R. V.-Z., M. G., T. M.-C., D. K.-D., M. I., I. I.-E., M. P.-S., I. F., S. C., A. M., A. M., I. T., S. M., C. I., D. Genică, în contradictoriu cu pârâta Școala G. nr.1 Frăsinet solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- Obligarea pârâtei la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, pentru perioada 01.01.2011 – 31.01.2015, reactualizată în funcție de indicele de inflație la data plății efective;
- Obligarea pârâtei la calculul și plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.585/30.06.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secție Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile salariale scadente în perioada 01.01._12, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea cu privire la aceste drepturi, ca prescrisă și a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ Călărași, în numele membrilor de sindicat V. O., V. M., V. D.-A., I. I., A. D., C. R.-C., A. F.-D., C. C.-M., B. F., A. N., A. A., Vâlsănescu V., N. Ștefănia, I. G., S. V., I. E., R. V.-Z., M. G., T. M.-C., D. K.-D., M. I., I. I.-E., M. P.-S., I. F., S. C., A. M., A. M., I. T., S. M., C. I., D. Genică, în contradictoriu cu pârâta Școala G. nr.1 Frăsinet.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată, din oficiu, cu privire la drepturile salariale anterioare datei de 07.04.2012, tribunalul reține că potrivit deciziei nr.1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201 și art.223 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil și ale art.6 alin.(4), art.2.512 și art.2.513 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.”
Cum această decizie are caracter obligatoriu, în conformitate cu dispozițiile art.517 alin.4 din Codul de procedură civilă, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului la acțiune în prezența cauză pentru pretențiile anterioare datei de 21.04.2012, prin raportare la data înregistrării prezentei acțiuni pe rolul tribunalului, respectiv 21.04.2015 și perioada pentru care se solicită de către reclamante drepturile salariale, respectiv de la 01.01.2011 până la data pensionării fiecăreia.
Prin urmare, a fost admisă excepția și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea formulată de reclamant cu privire la drepturile salariale scadente în perioada 01.01._12, ca fiind prescrise.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că membrii de sindicat V. O., V. M., V. D.-A., I. I., A. D., C. R.-C., A. F.-D., C. C.-M., B. F., A. N., A. A., Vâlsănescu V., N. Ștefănia, I. G., S. V., I. E., R. V.-Z., M. G., T. M.-C., D. K.-D., M. I., I. I.-E., M. P.-S., I. F., S. C., A. M., A. M., I. T., S. M., C. I., D. Genică, care au mandatat S. liber din învățământ să îi reprezinte în prezența cauză, au calitatea de salariați la unitatea pârâtă Școala G. nr.1 Frăsinet.
Prin promovarea prezentei cereri de chemare în judecată, reclamantul solicită obligarea pârâtei la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 până la data de 31.01.2015.
Tribunalul a reținut că dreptul personalului bugetar, inclusiv al reclamanților, de a beneficia de premiul anual a fost reglementat de art.25 din Legea nr.330/2009, însă dispozițiile acestei legi și-au încetat aplicabilitatea după data de 31 decembrie 2010, întrucât la data de 01 ianuarie 2011 au intrat în vigoare noile politici salariale stabilite prin Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
D. urmare, momentul plății premiului anual aferent anului 2010, în sensul art.25 din Legea nr.330/2009, cade sub incidența reglementărilor aduse de Legea nr.285/2010, care prin art.8 din Legea nr.285/2010 statuează că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor prezentei legi".
Este esențial faptul că prin deciziile nr.115/2012 și 257/2012, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la art.8 din Legea nr.285/2010, stabilind că acesta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi cuprinse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Curtea Constituțională a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Totodată, prin decizia nr.21/18.11.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art.25 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Instanța supremă a reținut că Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară și anume, eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale la dreptul de proprietate privată.
Nu a fost reținută nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art.15 alin.(2) din Constituție. Dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii.
Înalta Curte de Casație și Justiție a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Prin urmare, având în vedere că cele statuate prin decizia nr.21/18.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, tribunalul a respins cererea de acordare a diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011, ca neîntemeiată.
Cum capătul de cerere privind acordarea diferenței de salariu are caracter de cerere principală, în condițiile în care s-a respins acest petit, cererile privind actualizarea diferenței cu rata inflației de la data scadenței la data plății efective și obligarea pârâtei la plata de dobânzi aferente drepturilor salariale cuvenite, fiind accesorii, nu pot primi o altă rezolvare și au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul S. L. din Învățământ Călărași, în numele membrilor de sindicat V. O., V. M., V. D.-A., I. I., A. D., C. R.-C., A. F.-D., C. C.-M., B. F., A. N., A. A., Vâlsănescu V., N. Ștefănia, I. G., S. V., I. E., R. V.-Z., M. G., T. M.-C., D. K.-D., M. I., I. I.-E., M. P.-S., I. F., S. C., A. M., A. M., I. T., S. M., C. I., D. Genică.
În motivarea apelului, apelantul a susținut că, așa cum a arătat în fața instanței de fond, apreciază că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art.25 din Legea-cadru nr.330/2009, începând cu luna ianuarie 2011.
În acest sens ICCJ a stipulat în deciziile menționate că majorarea salarială din anul 2011, rezultă că urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu (preluată și în motivarea ICCJ), a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art.25 din Legea cadru nr.330/2009.
Deși instanța de fond reține că „majorarea salarială din anul 2011 rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază este acordată și în continuare", apreciem că nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzută de art.l din Legea nr.285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr.330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură să-l îndreptățească la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii nr.221/2008 pentru acordarea unor diferențe cadrelor didactice.
Instanța de fond nu a analizat argument pe care reclamantul la dedus din dispozitivul deciziei nr.21/2013 care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial. ci „Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art.25 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariate stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Extras din Decizia nr.21/2013".
În acest sens, se poate remarca faptul că prin art.25 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut acordarea acestui drept și în ceea ce ne privește astfel:
„Art.25
1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare oh au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Extras din Legea nr.330/2009 - Partea a ll-a - Capitolul III - Secțiunea a 3-a - Art.25".
Dispozițiile antemenționate au fost aprobate de art.39 pct.w din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.877/28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art.46).
De asemenea, prin art.8 din Legea nr.285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.878/28.12.2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Instanța de fond nu a analizat dacă dreptul membrilor de sindicat de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
În legătură cu acest principiu, este de observat că prin art.l din Codul civil este consacrat, în concordanță cu prevederea înscrisă la art.15 alin.2 din Constituție principiul neretroactivității legilor.
Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai după promulgare și după aducerea ei la cunoștință prin publicare în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară în mod explicit sau implicit.
D. consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
De aceea în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate, fără un motiv de ordine socială, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor. Norma neretroactivității, înscrisă în art.l din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele. Este adevărat că aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supraviețuirea legii vechi, excepția și fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului. Principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi.
Or, în cazul reclamantului, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat, chiar dacă plată era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.
De asemenea, trebuie observat că potrivit dispozițiilor art.20 din Constituția României, intitulat „Tratatele internaționale privind drepturile omului", dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanța cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar dacă instanțele de judecată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.
Procedând astfel, instanțele de judecată nu fac altceva decât să respecte dispozițiile art.20 din Constituția României, precum și pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. În ceea ce privește prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în speță, potrivit art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociație cu alții; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa".
Lipsirea acestuia de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil o ingerință ce a avut ca efect privarea noastră de acest bun în sensul celei de-a doua faze a primului paragraf al art.1 din protocolul nr.1. Astfel că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor antemenționate, deoarece pentru perioada de referință - nu s-a acordat al 13-lea salariu - premiul anual - și nici majorarea salarială, iar, prin decizia nr.21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
De asemenea, susține că trebuie avută în vedere și soluția dată de Comisia Europeană în cauza C-310 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în temeiul art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de Curtea de Apel Bacău) secția Civilă - România_ în cauză aflată pe rolul acestei instanțe, privind interpretarea art 15 din Directiva Consiliului nr.2000/43/CE (JO L 180 din 19.07.2000 cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoanele indiferent de originea rasială sau etnică și a art.17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE (JO L 303 din 02.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Concluziile Comisiei Europene au fost că: Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art.15 din Directiva Consiliului nr.200/43/CE cu privire la punerea în aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale act.17 din Directiva Consiliului nr.2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii. Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. În acest scop tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii așa cum a fost interpretat de Curtea de justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea dispozițiilor legislative, sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
In examinarea prezentului apel având ca obiect obligarea intimatei unități de invătământ la plata premiului anual incepând cu anul 2010, Curtea va porni de la considerentele expuse de Inalta Curte de Casație și Justiție in cadrul Recursului in interesul legii, Decizie ICCJ
nr. 21 din 18 noiembrie 2013, privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, raportat la art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, referitor la acordarea premiului pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar.
Inalta Curte a statuat in sensul că, cu privire la art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin mai multe decizii, cum sunt deciziile nr. 115/2012 si 257/2012, stabilind ca acesta dispune cu privire la sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 in sensul ca, pe de o parte, reglementeza incetarea acordarii lor incepand cu luna ianuarie 2011, iar, pe de alta parte, prevede ca aceste sume vor fi cuprinse in cresterile salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizatia de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeasi lege.
Referitor la natura premiilor in bani acordate angajatilor s-a constatat ca sporurile, premiile si alte stimulente acordate demnitarilor si altor salariati prin acte normative reprezinta drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate si garantate de Constitutie, legiuitorul fiind in drept, totodata, sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Prin deciziile pronuntate, Curtea a mai statuat ca dispozitiile de lege criticate se aplică in egală masura intregului personal din sectorul bugetar si ca nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci âand se reclama incetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa incât nu este incident art. 41 din Constitutie, care garanteaza salariatilor dreptul la salariu.
Totodata, avand in vedere faptul ca Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice a prevazut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat in cursul anului 2010, premiul anual pe anul 2010 reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, pe care angajatul o are asupra angajatorului public si constituie un *bun* in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Insa dispozitiile de lege criticate prevad, in acelasi timp, doar modalitatea prin care statul urmeaza sa isi execute intrutotul aceasta obligatie financiară si anume, esalonat si succesiv, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului/soldei/indemnizatiei de bază, fără a fi afectate in niciun fel cuantumul sau intinderea acestei creante. Așadar, Curtea a concluzionat că nu se poate retine incalcarea prevederilor constitutionale si conventionale la dreptul de proprietate privata.
Nu a fost retinuta nici incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie. Dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin continutul lor normativ, nu vizeaza efectele juridice stinse ale unui raport juridic nascut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibila constatarea incalcarii principiului neretroactivitati legii.
Curtea a mai constatat ca majorarea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizatia de baza, este acordata si in continuare, dovada ca de la 1 ianuarie 2012 a ramas in plata acelasi nivel al retributiei, in conditiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Potrivit art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Astfel, in doctrina, s-a considerat ca salariul este un element esential al obiectului contractului individual de munca, alaturi de prestarea muncii de catre salariat, fiind definit ca remuneratie in bani a muncii prestate, cuvenita cu titlu permanent salariatului pentru munca sa, neavand un caracter ocazional, precar sau cu titlu de recompensa.
Premiile nu au, de regulă, un regim prestabilit, constant si obligatoriu, ci reprezintă bonusuri (gratificații) și sunt facultative, benevole si variabile. Insa, potrivit doctrinei, criteriile de acordare trebuie sa fie precise si verificabile, in cazul in care primele nu se acorda tuturor salariatilor care desfasoara munca egala sau de valoare egala, pentru a evita problema discriminarii.
Prin Decizia nr. 414 din 14 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 780 din 26 august 2005, Curtea Constitutionala a stipulat ca drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevazute in acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate in Constitutie, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.
Prin urmare, modificarea sau suprimarea, pentru viitor, a unui premiu nu afecteaza dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestatie pentru munca depusa.
In cauza de fata, beneficiar al premiului anual este personalul platit din fonduri publice, in cazul caruia functioneaza principiul prestabilirii salariilor prin lege, al carui nivel stipulat se afla in legatura directa in incasarile si cheltuielile din bugetul public national, dezechilibrarea acestuia putand avea consecinte in ceea ce priveste diminuarea cheltuielilor din acest buget.
Asupra interpretarii dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constitutionala s-a pronuntat atunci cand a exercitat controlul de constitutionalitate al acestui articol, prin prisma dispozitiilor referitoare la neretroactivitatea legii, garantarea dreptului Ia salariu, a dreptului de proprietate privata, incidenta dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului si ale dreptului Uniunii Europene.
Asa cum, in mod constant, a stipulat Curtea Constitutionala, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde si asupra considerentelor, astfel incat acestea devin obligatorii pentru cei ce procedeaza la interpretarea si aplicarea respectivului articol de lege.
In acest context se impune interpretarea data de Curte referitor la faptul ca dreptul la acordarea premiului anual nu a fost inlaturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezinta, in continuare, o creanta certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume esalonat si succesiv, in cursul anului 2011, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului/soldei/indemnizatiei de baza.
Or, raportat la aceasta concluzie, se retine ca dreptul la premiul anual a fost mentinut si dupa abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, incepand cu luna ianuarie 2011. In acest sens, aceeasi instanta a stipulat, in deciziile mentionate, ca majorarea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizatia de baza, este acordata si in continuare.
Curtea Constitutionala, prin aceasta interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalitatii in care subzista dreptul de creanta al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel incat el nu mai poate fi acordat in forma anterioara prevazuta de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009. Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului in majorarile salariale prevazute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de mentinere a dreptului la plata premiului in forma anterioara, intrucat ar contraveni celor stipulate cu forta obligatorie de Curtea Constitutionala.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de baza scadent in prima luna a anului urmator celui lucrat s-a stins odata cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind inlocuit cu o noua modalitate de plata, prevazuta de lege, prin executare succesiva.
Prin modificarea formei de executare a obligatiei de plata a premiului anual, legiuitorul a actionat in limitele marjei de interventie, recunoscuta in domeniul politicii salariale, neexistand o incalcare a dreptului de proprietate privata al personalului platit din fonduri publice asupra acestei creante de natura salariala.
In concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat initial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de catre legiuitor in noua reglementare salariala, sub forma unor majorari salariale stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010, fara a mai putea fi acordat in forma supusa vechii reglementari.
Curtea Constituțională a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Concluzionând asupra considerentelor dezvoltate in cadrul Recursului in Interesul Legii mai sus menționat, ce a avut la baza și deciziile Curții Constituționale indicate, Curtea notează că s-a decis in mod irevocabil faptul că premiul anual aferent anului 2010 nu se mai acordă in forma anterioară, respectiv ca un premiu/drept salarial distinct condiționat de munca prestată in cursul anului anterior, ci a fost inclus in majorările salariale pe care intreg personalul plătit din fonduri publice le-a primit incepând cu data de 01.01.2011. Ulterior acest nivel salarial dobândit incepând cu 01.01.2011 s-a menținut și in anul 2012 (precum și in continuare) drept dovadă fiind că drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice nu a suferit diminuări. Prin urmare, pentru anii incepând cu 2011 acest premiu anual nu se mai acordă distinct, ci numai in forma majorării salariale susmenționate (cea incepând cu data de 01.01.2011). Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 alin.(1) din Codul de procedură civilă, va respinge apelul, ca nefundat apelul promovat de S. L. din Invățământ Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul S. L. din Învățământ Călărași, în numele și pentru membrii săi de sindicat: V. O., V. M., V. D.-A., I. I., A. D., C. R.-C., A. F.-D., C. C.-M., B. F., A. N., A. A., Vâlsănescu V., N. Ș., I. G., S. V., I. E., R. V.-Z., M. G., T. M.-C., D. K.-D., M. I., I. I.-E., M. P.-S., I. F., S. C., A. M., A. M., I. T., S. M., C. I., D. G., cu sediul în Călărași, ., Jud. Călărași, având cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr.585/30.06.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secție Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Școala G. nr.1 Frăsinet, cu sediul în com. Frăsinet, ., jud. Călărași.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015.
PreședinteJudecător
R. GlodeanuLucia U.
Grefier
M. L. V.
Red.: R.G.30.10.2015
Dact.: A.C./4ex.
14.10.2015
Jud. fond: Sevastița S.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3421/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
