Despăgubire. Decizia nr. 3415/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3415/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 3415/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
Decizia Civilă nr.3415
Ședința publică din data de 01 Octombrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de către apelanta-reclamantă Federația S. Transportatorilor Feroviari din România în numele și pentru membrii săi: M. M., A. S., R. I. M., P. Ș. I., S. F., M. T., S. O., S. A., O. A. N., S. I. M., împotriva sentinței civile nr.4547/06.05.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA, cauza pe fond având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă Federația S. Transportatorilor Feroviari din România în numele și pentru membrii săi, prin vicepreședinte dl. P. M., cu împuternicire atașată la fila 66 dosar, lipsind intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelanta-reclamantă, prin împuternicit, interpelată fiind, arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții apelante prezente în susținerea motivelor de apel deduse judecății.
Apelanta-reclamantă, prin împuternicit, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris, și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la calcularea drepturilor salariaților astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.394 alin.(1) din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4547/06.05.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta Federația S. Tansportatorilor Feroviari din România (FSTFR), în numele și pentru membrii săi in contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA(SNTFC CFR Călători SA).
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Potrivit art.37 din Codul Muncii drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii prin negociere în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă.
Elementele pe care trebuie să le cuprindă un contract individual de muncă sunt nominalizate în art.17 al.3 din Codul Muncii, printre care salariul de bază, componența drepturilor salariale precum și periodicitatea plății salariului la care salariatul are dreptul .
Rezultă că într-un contract individual de muncă ca urmare negocierii se includ drepturile salariale de care beneficiază salariatul.
Clauzele din contractele individuale de muncă printre care și cele referitoare la drepturile salariale pot fi modificate în condițiile art.41 din Codul muncii, respectiv prin acordul părților. Prin HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr.23/2013 și HG nr. 871/2014 s-a prevăzut salariul minim brut garantat în plată de 670 lei începând cu 01.01.2011; 700 lei începând cu 01.01.2012; 750 lei începând cu data de 01.01.2013, de 850 lei începând cu data de 01.01.2014 și de 900 lei începând cu data de 01.07.2014. În hotărârile de Guvern este stabilit salariul minim brut garantat în plată și nu salariul lunar pe clasele de salarizare la care să se aplice coeficientul din anexa nr. 1 a contractului colectiv de muncă la nivel de S.N.T.F.C. C.F.R. călători S.A. și nu conțin o formulă de calcul pentru salariile brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare.
In speță reclamanții solicită diferențele de drepturi salariale în baza clauzelor din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi .
In cazul în care în contractele individuale de muncă nu au fost incluse clauze cu respectarea prevederilor din contractul colectiv de muncă la nivelul de ramură transporturi pe anii 2008-2010, reclamanții aveau posibilitatea să solicite angajatorului negocierea și modificarea clauzelor referitoare la drepturile salariale în condițiile art.41 codul muncii. Din copia actelor adiționale la contractele individuale de muncă rezultă următoarele salarii brute lunare de care au beneficiat reclamanții stabilite în baza clauzelor din contractele colective de muncă nr. 43/2011 și nr. 109/2012.
Reclamantul M. M. I. prin actul adițional la contractul individual de muncă din 16.08.2011 și 28.08.2012 i s-a stabilit prin negociere un salariul de bază lunar brut corespunzător clasei 31 de 1477 de lei.
Reclamantului P. C. prin actul adițional la contractul individual de muncă din 21.11.2011 i s-a stabilit un salariul de bază brut lunar prin negociere de 1713 lei.
Reclamantului A. S. M. prin actul adițional la contractul individual de muncă din 16.08.2011 și 28.08.2012 i s-a stabilit un salariu brut lunar de 1566 lei, corespunzător clasei de salarizare 33.
Reclamantului R. I. M. prin actul adițional la contractul individual de muncă din 16.08.2011 și 28.08.2012 i s-a stabilit un salariu brut lunar de 1241 lei, corespunzător clasei de salarizare 25. Reclamantului P. Ș. I. prin actul adițional la contractul individual de muncă din 16.08.2011 și 28.08.2012 i s-a stabilit un salariu brut lunar de 1566 lei, corespunzător clasei de salarizare 33. Reclamantului S. F. prin actul adițional la contractul individual de muncă din 16.08.2011 și 28.08.2012 i s-a stabilit un salariu brut lunar de 1566 lei, corespunzător clasei de salarizare 33 Reclamantului M. T. prin actul adițional la contractul individual de muncă din 16.08.2011 și 28.08.2012 i s-a stabilit un salariu brut lunar de 1395 lei, corespunzător clasei de salarizare 29. Reclamantului S. O. prin actul adițional la contractul individual de muncă din 16.08.2011 și 28.08.2012 i s-a stabilit un salariu brut lunar de 1566 lei, corespunzător clasei de salarizare 33. Reclamanților Salagian A. T., O. A. N., Silagyi I. M. prin actul adițional la contractul individual de muncă din 16.08.2011 și 28.08.2012 li s-a stabilit un salariu brut lunar de 1566 lei, corespunzător clasei de salarizare 33. Comparând datele din actele adiționale la contractele individuale de muncă și suma prevăzută în hotărârile de guvern se constată că reclamanții au beneficiar de un salariu lunar de bază brut într-un cuantum superior celui specificat în actele normative ca fiind garantat în plată. Astfel se va înlătura ca neîntemeiată susținerea reclamanților că nu s-au avut în vedere salariile de bază minime brute precizate în hotărârile de guvern. Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 din 21.04.2010 s-au stabilit de partenerii de dialog social salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare. Reclamanții fac parte din clasele de salarizare: 25, 29, 31,33 și 34, iar salariile brute lunare conform actului adițional din 21.04.2010 sunt într-un cuantum superior, respectiv de: 1241 lei, 1353 lei, 1477 lei, 1566 lei și 1611 lei, decât cel prevăzut prin hotărârile de guvern. Formula de calcul a salariilor de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare s-a stabilit de partenerii de dialog social, iar actul adițional din 21.04.2010 nu a fost anulat și a fost întocmit prin preluarea anexei nr.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, fila 25, în care se precizează expres că salariul minim de bază brut în cadrul SNTFC „ CFR” Călători SA este superior nivelului salariului de bază minim brut pe țară. Pârâta cu înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada împrejurării susținută prin întâmpinare că drepturile de salarizare pentru angajații săi sunt începând cu clasa de salarizare 5 ce conține un salariu de bază brut superior celui din hotărârile de guvern. Rezultă că la stabilirea drepturilor salariale pentru fiecare reclamant s-a avut în vedere salariul minim brut garantat în plată la care s-au aplicat coeficienții de ierarhizare în raport de funcția ocupată
În consecință în raport de motivarea expusă s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ce are ca obiect plata diferențelor de drepturi salariale ca neîntemeiată. Capetele de cerere accesorii au fost respinse ca neîntemeiate având în vedere principiul conform căruia secundarul urmează soarta principalului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamanta Federația S. Transportatorilor Feroviari din România în numele și pentru membrii săi.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelanta a arătat că, având în vedere aspectele reținute de instanța de fond în motivarea sentinței apelate, sub aspectul insuficientei motivări, a netemeiniciei și nelegalității soluției pronunțate, în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 teza II din CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și din CCM pe unitate pentru anii 2012-2014, „Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din Anexă
Nr.1: Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare
fiecărei clase de salarizare este următoarea:S = S clasa 1 x K, unde:S - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare
respective; S clasa 1 - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1de salarizare care conform Anexei 1 este în cuantum de 600 de lei;
K - este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare^ așa cum rezultă
din anexa 1 la CCM.
Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, se poate constata că
pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat în plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare.
Acest salariu corespunzător clasei 1 de salarizare este o valoare
convenită de părțile semnatare ăla contractelor colective de muncă, respectiv suma de 600 de lei.
După cum se poate observa, suma de 600 de lei reprezintă valoarea
salariului minim garantat de părți de la care se pornește în stabilirea
salariului brut cuvenit fiecărui salariat al intimatei.
Ori, aflându-ne în fața stabilirii unei valori minime salariale minim
garantate în plată, consideră ca fiind neîntemeiată și nelegală
aprecierea instanței de fond din care rezultă că este corectă aplicarea
acestei sume minime garantate de părțile contractului colectiv de muncă
la nivel de unitatea SNTFC CFR Călători SĂ la stabilirea salariilor
brute ale salariaților societății, încalcă dispozițiile hotărârilor de Guvern
care reglementează valoarea salariului minim garantat în plată începând
cu anul 2011 ce trebuie să fie salariul de la clasa 1 de salarizare pentru
salariatul cu salariul cel mai mic din unitate care consideră că nu
are cum să fie mai mic decât salariile din hotărârile de Guvern care reglementează valoarea salariului minim garantat în plată începând cu
23.07.2011 și până pe 20.04.2014.
Învederează că formulă de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea: S = S clasa 1 x K, unde S clasa 1 de salarizare ar trebui să fie salariul cel mai mic din
Unitate și K este coeficientul de ierarhizare din grila de salarizare din
Anexa nr. 1.
În concluzie, pentru cele mai sus arătate, consideră că reținerile instanței de fond din care rezultă că solicitările reclamanților care fac obiectul cauzei deduse judecații nu au niciun fundament legal, sunt neargumentate, netemeinice și nelegale.
Mai mult decât atât, prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei am arătat instanței de fond că Inspectoratul Teritorial de Muncă București, prin Nota la înregistrarea Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivel de SNTFC CFR CĂLĂTORI SĂ, nr. Registru CCM 43/25.03.2011, înregistrată la ITM sub nr._/24.03.2011, menționează că salariul de bază este stabilit contrar prevederilor legale și că acesta trebuie corelat cu prevederile art.159 din Legea nr.53/2003-Codul Muncii privind salariul de baza minim brut pe țara garantat în plata.
Aceeași poziție o are și Inspectoratul Teritorial de Muncă B. care, prin adresa nr._/26.06.2014, confirmă opinia că Anexa 1 prevede stabilirea valorii salariului minim brut aplicat atât pentru clasa 1 de salarizare cât și celorlalte clase de salarizare la suma de 600 de lei sub salariul minim brut pe țară garantat în plată.
În concluzie, consideră că reținerile instanței de fond din care rezultă că reclamanții solicită să le fie recalculate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 23.07._14 în baza unui algoritm de calcul propriu x respectiv să înmulțească coeficienții de ierarhizare prevăzuți pentru fiecare clasă de salarizare din grila de salarizare prevăzută în Anexa 1 la CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și 2012-2014 cu salariul de bază minim brut pe țară și garantat în plată prevăzut prin hotărâri de Guvern, sunt netemeinice și nelegale, iar solicitările apelanților sunt pe deplin motivate și justificate.
În consecință, pentru toate cele arătate, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii principale și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale așa cum au fost solicitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prima instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente in speța, criticile apelanților reprezentați de Federația S. Transportatorilor Feroviari din România fiind nefondate.
HG nr.1193/2010, H.G.nr.1225/14 decembrie 2011 și H.G. nr.23/22.01.2013, HG nr.871/2013 invocate ca temei al pretențiilor reclamanților prevăd ca „începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră”, începând cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,33 de ore în medie pe lună în anul 2012 reprezentând 4,13 lei/oră”, începând cu data de 01.02.2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună, în anul 2013 reprezentând 4,44 lei pe oră, începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, iar începând cu 1.01.2014 era de 850 lei.
Conform art. 160 din Codul muncii, „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.”
Din coroborarea dispozițiilor legale menționate, rezulta ca salariul de 670, 700, 750, 800, respectiv 850 lei la care fac referire actele normative reprezintă salariul de baza brut, la care se aplica sporurile si adaosurile, legiuitorul interzicând angajatorilor sa stabilească salarii de baza sub acest nivel.
Apelantul-reclamant pretinde ca acest cuantum de 670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei, respectiv 850 lei ar trebui înmulțit cu coeficienții de ierarhizare din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate la nivel de unitate, pentru a determina salariul de baza.
Aceasta interpretare este eronata, întrucât cuantumul de 600 lei reprezintă doar un etalon agreat prin CCM, care înmulțit cu coeficienții de ierarhizare din anexa conduce la stabilirea salariului de baza brut, si care nu trebuie sa fie sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată(670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei, respectiv 850 lei), reglementat HG nr.1193/2010, H.G. nr.1225/14 decembrie 2011, H.G. nr.23/22.01.2013 și HG nr.871/2013.
Curtea constată că reclamanții în calitate de angajați ai pârâtei, pe funcțiile precizate în contractele individuale de muncă, așa cum au fost modificate prin actele adiționale, au fost salarizați cu salarii de bază brute lunare superioare salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, aplicându-i-se clasa de salarizare specifică funcției la coeficientul de ierarhizare, conform conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, la care au fost adăugate sporuri, conform convenției părților, deci, evident, un salariu brut mai mare de 670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei, respectiv 850 lei pentru anii 2011, 2012, 2013 respectiv 2014.
Acest cuantum de 670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei, respectiv 850 lei la care fac referire actele normative invocate nu trebuie confundat cu etalonul convenit prin CCM la nivel de unitate (600 lei in speța), care se înmulțește cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți in aceeași convenție colectiva de munca, pentru determinarea salariului de baza, aceasta interpretare a apelantului fiind eronata.
Intimata -parata a respectat intru-totul prevederile HG nr.1193/2010, H.G. nr.1225/ 2011, H.G. nr.23/22.01.2013 și HG nr.871/2013, stabilind in favoarea reclamanților un salariu de baza brut mai mare decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, astfel cum rezulta din actele adiționale, in copie la dosarul de fond.
Etalonul de 600 lei, agreat prin CCM, servește la determinarea salariului de baza, numai rezultatul obținut după aplicarea coeficienților de ierarhizare putând fi comparat cu nivelul salariului de baza minim garantat in plata.
Potrivit art. 164, alin.3 Codul muncii, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Instituirea unui salariu minim brut pe țară garantat în plată reprezintă o formă de protecție socială a angajatului, căruia i se garantează un venit minim de subzistență.
Argumentul expus de reclamant, în sensul că acest salariu minim brut pe țară stabilit prin HG nr.1193/2010, H.G. nr.1225/ 2011, H.G. nr.23/2013 și HG nr.871/2013 trebuie avut în vedere la algoritmul de calcul stabilit prin contractul colectiv de muncă este eronat, întrucât scopul avut în vedere de actul constituțional nu a fost de stabilire a unui salariu obligatoriu de la care părțile contractuale să procedeze la negociere, ci o măsură de protecție a angajatului prin care să i se recunoască în plată un salariu brut lunar care să nu fie inferior celui de bază minim brut pe țară.
Or, în cauză intimata pârâtă a procedat la calcularea salariului, conform art. 162 Codul muncii, prin care nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile și cu algoritmul de calcul prevăzut în anexa 1 la CCM la nivel de unitate valabil pentru perioada menționată.
Curtea reține că acțiunea reclamanților nu este întemeiată și pentru faptul că obligația instituită în art. 164 Codul muncii vizează numai garantarea în plată a unui salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, iar nu salariul de bază brut al fiecărei categorii. Cu alte cuvinte, nu se pot acorda salarii brute sub minimul de 670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei, respectiv 850 lei pentru anii 2011, 2012, 2013 respectiv 2014, condiție respectată în cazul reclamanților.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, având CF_, cont RO11BPOS_ROL01, deschis la B. Post Sucursala Palat CFR, cu sediul aflat în Municipiul București, sector 1, .. 347, Clădirea Administrativă, ., în numele și pentru membrii săi: M. M., A. S., R. I. M., P. Ș. I., S. F., M. T., S. O., S. A., O. A. N., S. I. M., împotriva sentinței civile nr.4547/06.05.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA, cu sediul procesual ales la Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj, Cluj N., P-ța A. I., Nr. 17, județ Cluj, având număr înregistrare J_ la Oficiul registrul Comerțului Cluj, CUI_, Cod Iban nr. RO 23BPOS_ RON01 deschis la B. Post Cluj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored. M.C./D.M.
6 ex./ 20.10.2015
Jud.fond: P. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 576/2015. Curtea de Apel... | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 1939/2015. Curtea... → |
|---|
