Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 4044/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta prin avocat M. F. cu împuternicire avocațială nr._/2015, și intimatul personal.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Se învederează că la dosar apelanta a depus răspuns la întâmpinare.

Curtea procedează la legitimarea intimatului, datele de identificare ale acestuia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.

Curtea față de dispozițiile art.478 alin.4 Cod procedură civilă și față de decizia nr.28/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pune în discuția părților calificarea cererii în sensul indicării obiectului dedus judecății.

Apelanta, prin avocat, arată că cererea vizează lămurirea întinderii titlului executoriu având în vedere că în anul 2014 s-a început o executare silită care apoi a fost continuată în anul 2015 în baza aceluiași titlu executoriu. Cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art.711 alin.2 coroborat cu art.713 alin.3 Cod procedură civilă, în speță fiind aplicabile și dispozițiile art.717 alin.2 Cod procedură civilă, în cauză fiind vorba de o contestație la titlu.

La interpelarea Curții apelanta prin avocat arată că prin prezenta cerere a investit instanța de apel pentru a stabilit până unde merge aplicabilitatea titlului executoriu, să se stabilească dacă executarea silită continuată ulterior reintegrării și plata drepturilor salariale, ulterior reintegrării, este legală sau abuzivă, învederând că a formulat contestație la executare ce a fost respinsă motivat de faptul că executarea este legală.

La interpelarea Curții reprezentantul apelantei arată că intimatul a fost reintegrat la data de 29.07.2013, ulterior intervenind decizia nr.39/29.08.2013, drepturile salariale fiind achitate începând cu data de 4.03.2013 și până la data reintegrării respectiv 29.07.2013, achitate la data de 21.03.2014.

Intimatul arată că titlul executoriu nu a fost pus în executare în sensul că nu a fost făcută reintegrarea sa cu toate demersurile efectuate, respectiv cu începerea executării silite.

Curtea constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.

Apelanta, prin avocat solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, anularea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației la executare și a cererii de lămurire a întinderii titlului executoriu, arătând că intimatul a fost reintegrat la data de 29.07.2013, după pronunțarea sentinței civile nr.2052/2013, iar după pronunțarea deciziei nr.90/2014 a efectuat plata drepturilor salariale de la data de 4.03.2013 și până la data reintegrării efective, ulterior intervenind decizia de concediere nr.39/29.08.2013, cu cheltuieli de judecată.

Intimatul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, arătând că executarea este legală, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată la data de 31.05.2015, pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, . pârât în cauza nr._ a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței Civile nr. 2052/15.07.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman hotărâre prin care s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. V. M., în contradictoriu cu pârâta ., instanța a constatat nulitatea actului adițional nr. 473/29.09.2010 încheiat între părți și a anulat deciziile nr. 11 și nr. 12 din 04.03.2013 emise de pârâta .>

Prin sentința civilă s-a dispus reintegrarea reclamantului pe funcția deținută în baza contractului individual de muncă nr. 125/02.08.2010 cu plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 04.03.2013 până la data reintegrării efective.

Cererea privind plata daunelor morale și acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 31.03.2015 apelanta a înregistrat o contestație la executare solicitând lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2025/15.07.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman.

Tribunalul a respins cererea ca nefondată, reținând dispozițiile art. 443 (1) Cod de Procedură Civilă, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice (alin. 1) instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților (alin. 2).

Prin lămurirea hotărârii se clarifică măsurile dispuse de instanță prin hotărâre atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar și poate genera dificultăți la momentul punerii în executare.

În cauza însă, dispozitivul hotărârii este clar exprimat, în sensul că prin sentința civilă instanța a constatat nulitatea actului adițional nr. 473/29.09.2010 încheiat între părți și a anulat deciziile nr. 11 și nr. 12 din 04.03.2013 emise de pârâta .-a dispus reintegrarea reclamantului pe funcția deținută în baza contractului individual de muncă nr. 125/02.08.2010 cu plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 04.03.2013 până la data reintegrării efective.

Astfel, instanța s-a pronunțat în mod clar prin dispozitiv, deoarece în petitul cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziilor nr. 11 și 12 din 04.03.2013 ca nelegale și netemeinice; obligarea pârâtei de a-l reintegra în postul și funcția deținute anterior emiterii deciziilor contestate (director comercial) conform art. 80 din Legea nr. 53/2003, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la 04.03.2013 până la data reintegrării efective, conform art. 80 din Legea nr. 53/2003, obligarea la plata daunelor morale în cuantum de_ lei conform art. 268 din Legea nr. 53/2003, cu cheltuieli de judecată.

Procedura de lămurire dispozitiv poate fi folosită numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, când se invoca existența unor contradicții între dispozitiv și considerente nu pentru situația în care nu este menționată data la care reclamantul trebuia reâncadrat în postul deținut anterior concedierii, aspect pe care instanța nu-l putea determina la momentul pronunțării hotărârii.

Dispozitivul este lipsit de echivoc și poate fi pus in executare, neexistând dispoziții contradictorii, este susținut de considerentele hotărârii, iar în ipoteza în care pârâta consideră că aceste considerente sunt greșite și că nu au puterea de a susține dispozitivul, aceasta ipoteza constituie un veritabil motiv de exercitare a căilor de atac prevăzute de lege și nu de susținere a temeiniciei unei cereri de lămurire a dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta S.C. I. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel formulate, apelanta arătă că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât instanța nu a înțeles ceea ce a solicitat pârâta prin contestația la executare, motivând faptul că instanța nu putea să stabilească data la care reclamantul trebuia reîncadrat în postul deținut anterior concedierii, aspect pe care instanța nu-l putea determina la momentul pronunțării hotărârii. Menționează faptul că societatea apelantă nu a solicitat instanței să stabilească data la care trebuia reîncadrat reclamantul, ci a solicitat să lămurească întinderea titlului executoriu, mai exact, dacă se poate continua executarea silită în temeiul aceluiași titlu executoriu, în condițiile în care s-a realizat deja executarea silită prin poprire pentru suma de 31.001 lei, încheierea de eliberare sume fiind din data de 11.06.2014.

Apelanta susține că a fost nevoită să solicite o lămurire a întinderii sau aplicării titlului executoriu în condițiile în care, după ce instanța de executare a respins contestațiile la executare formulate de aceasta împotriva tuturor formelor de executare realizate în anul 2014, în ianuarie 2015, reclamantul-intimat revine cu o cerere de continuare a executării silite în temeiul aceluiași titlu executoriu (a primit în data de 23.03.2015, înștiințarea privind măsura popririi pentru suma de 33.824 lei).

Precizează faptul că, prin sentința civilă nr.2052/2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman definitivă prin decizia civilă nr.90/2014 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus reintegrarea reclamantului (intimat în contestația noastră la executare) G. V. Marinei pe funcția deținută în baza contractului individual de munca nr.125/02.08.2010 cu plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 04.03.2013 până la data reintegrării efective. Prin decizia nr.90/2014 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost înlăturată dispoziția privind constatarea nulității actului adițional nr.473 din 29.09.2010 și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Societatea apelantă s-a conformat dispozițiilor instanței și a procedat la reintegrarea efectivă a d-lui G. V. Marinei pe funcția deținută în baza contactului individual de munca nr.125/02.08.2010 (funcția de director comercial, pe durata determinată, cu un salariu de baza brut de 2000 lei/lună).

Reintegrarea s-a realizat în data de 29.07.2013, între cele două cicluri procesuale, iar după comunicarea deciziei Curții de Apel București, societatea apelantă a achitat intimatului drepturile bănești în cuantum de 7076 lei, prin O.P.211 /21.03.2014.

Consideră că cererea de continuare a executării silite în temeiul aceluiași titlu executoriu, la fel ca executarea însăși este nelegală și abuzivă, motiv pentru care apelanta consideră că este nevoie de o lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu. Apreciază că este nevoie de o asemenea lămurire deoarece în decizia nr.90/2014 a Curții de Apel București se consemnează: “Curtea notează că instanța (de fond) s-a pronunțat în limitele investirii sale, cu privire la cererile ce i-au fost adresate în cadrul litigiului și a dispus reintegrarea intimatului-reclamant potrivit art.80 din Codul Muncii, în funcția deținută în baza contractului individual de muncă nr. 125/02.08.2010, încheiat pe durata determinate și al cărui termen nu a expirat. Cum contractul individual de muncă și actul adițional nu au încetat printr-o cauză prevăzută de lege, tribunalul în mod corect a constatat aplicabilitatea contractului individual pe perioadă determinată, încetarea de drept a contractului individual de munca neputând fi reținută", pentru că ulterior, în dispozitiv, să schimbe în parte sentința civilă, să înlăture dispoziția privind constatarea nulității actului adițional nr.473 din data de 29.09.2010 și să mențină celelalte dispoziții ale sentinței.

Consideră de asemenea, că este îndreptățită să se întrebe care sunt limitele aplicării titlului executoriu, în condițiile în care, intimatul revine cu o cerere de continuare a executării silite și de stabilire a drepturilor salariale cuvenite în temeiul aceluiași titlu executoriu, după ce a retras din conturile noastre prin poprire, în procedura de executare silită, o sumă mult mai mare decât cea care ar fi trebuit să fie stabilită prin expertiza contabilă. Instanța a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută în baza contractului individual de muncă nr.125/02.08.2010 cu plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 04.03.2013 până la data reintegrării efective. Reintegrarea efectivă s-a realizat la data de 29.07.2013, rezultă acest lucru din adresa comunicată chiar intimatului de către Inspectoratul Teritorial de Munca, care a efectuat modificările solicitate în REVISAL (-reintegrare pe baza hotărârii judecătorești în data de 29.07.2013).

Reintegrarea efectivă a intimatului s-a realizat în funcția de director comercial în baza contractului individual de muncă nr.125 /02.08.2010, a cărui durata nu a expirat, așa cum susține Curtea în decizia nr.90/2014. Reintegrarea s-a făcut la data de 29.07.2013, iar în data de 29.08.2013, prin decizia nr.39 (comunicată intimatului cu confirmare de primire la data de 02.09.2013, dar și Inspectoratului Teritorial de Muncă) contractul individual de muncă al intimatului a încetat. Această decizie de încetare nu a fost atacată de intimatul G. V. Marinei. Consideră că o dată cu contractul individual de muncă nr.125 din data de 02.08.2010 a încetat și actul adițional la acel contract potrivit principiului accesorium sequitur principale. Nu poate fi de conceput o existență în continuare a actului adițional din moment ce contractul principal a încetat prin decizia nr.39 din 29.08.2013, decizie pe care intimatul nu a atacat-o și care produce efecte. A da o altă interpretare acestei situații înseamnă a nesocoti norme elementare de drept civil și a nu ține cont de voința reală a parților implicate în conflictul de muncă. Intimatul G. V. Marinei a solicitat revocarea din funcția de director general, iar Consiliul de Administrație al societății a luat act de cererea de revocare prin decizia nr.1 din data de 28.02.2013.

Menționează faptul că atât reintegrarea efectivă, cât și încetarea contractului de muncă nr.125/02.08.2010 în baza deciziei nr.39 din 29.08.2013, s-a realizat înainte de a interveni decizia nr.90 din 24.01.2014 a Curții de Apel București. Ulterior intervenirii acestei decizii, o altă reintegrare nu mai era posibilă deoarece contractul de muncă încetase în temeiul deciziei 39 din 29.08.2013 și exista de asemenea, decizia nr.1 din data de 28.02.2013 a Consiliului de Administrație al societății prin care acesta a luat act de cererea de revocare din funcție a domnului G. V. M.. Consideră că nu era posibilă repunerea intimatului în funcția de director general întrucât acesta ceruse să se ia act de cererea sa de revocare.

Intimatul, legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr.2052/2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman definitivă prin decizia civilă nr.90/2014 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus reintegrarea fostului salariat G. V. Marinei pe funcția deținută în baza contractului individual de munca nr.125/02.08.2010 cu plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 04.03.2013 până la data reintegrării efective. Prin decizia nr.90/2014 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost înlăturată dispoziția privind constatarea nulității actului adițional nr.473 din 29.09.2010 și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin prezenta contestație la titlu, apelanta solicită instanței fixarea limitelor aplicării titlului executoriu, în condițiile în care susține apelanta că a procedat la reintegrarea fostului salariat în postul deținut anterior concedierii și a achitat despăgubirile acordate cu titlu de drepturi salariale.

Conform art. 712 alin.2 Cod procedură civilă dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

O contestație la titlu poate fi admisă doar în acele situații în care dispozitivul nu este clar, lipsit de orice echivoc, fără, însă, a se putea modifica, pe această cale, situația reținută definitiv și irevocabil, deoarece în acest cadru procesual nu se pot pune în discuție și administra probe pentru a se combate situații de fapt care și-au primit o soluție în procesul de fond, deoarece s-ar aduce atingere principiului autorității de lucru judecat.

Contestația la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii care urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu este și nu poate fi considerată un mijloc procedural creat a anula sau modifica însuși titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare.

Natura imperativă a dispozițiilor care reglementează instituția puterii lucrului judecat împiedică orice tentativă de rediscutare a chestiunilor care privesc fondul cauzei, instanța chemată să soluționeze o contestație la titlu fiind obligată să se conformeze și ea, la rândul său, întrutotul titlului executoriu ce se execută și nicidecum să dispună modificarea lui.

Susținerile angajatorului nu privesc însă aspecte legate de lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, ci reprezintă nemulțumiri față de modul de executare silită al hotărârii, în raport de noi elemente faptice, intervenite ulterior soluționării cauzei (ex.încetarea contractului individual de muncă al salariatului G. V. M.), precum și o stabilire eronată a situației de fapt de către instanța de judecată, aspect de natură să conducă la o executare silită nelegală.

Or, aceste aspecte cât și fixarea limitelor aplicării titlului executoriu în raport de o nouă reevaluare a situației de fapt cu aspectele noi intervenite nu poate face obiect de aplicare a procedurii contestației la titlu. Prin contestația la titlu se contestă însuși titlul executoriu, dar nu în ceea ce privește validitatea sa în fond, ci numai în ceea ce privește înțelesul, întinderea și aplicarea sa. Ca atare, condiția de bază pentru a putea fi primită o asemenea cerere este ca titlul executoriu să conțină anumite ambiguități, neclarități sau soluții susceptibile de interpretare și aplicare diferite.

Nemulțumirea apelantei nu decurge din aspectele reținute de art. 712 alin.2 Cod procedură civilă, ci din procedura executării silite, apreciindu-se că titlul a fost executat în integralitate. Însă, pentru aceste chestiuni norma de procedură civilă a pus la dispoziția părții alte mijloace procedurale de analiză, de care partea ar putea să se prevaleze.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat, va obliga apelanta la plata sumei de 95 de lei către intimat, reprezentând cheltuieli de judecată (cheltuieli de transport).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta .> cu sediul în municipiul A., ..1, județul Teleorman, având număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_, CUI_ și cont bancar nr.R072PIRB_1000, deschis la PIRAEUS BANK A., împotriva încheierii sentinței civile nr. 9 din data de 20.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata G. V. M., având CNP_, cu domiciliul în municipiul A., .-26, ., ., județul Teleorman.