Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4546/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4546/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 4546/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (_ )
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.4546
Ședința publică de la 20.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- N. R. I.
JUDECĂTOR - M. V. D.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul P. M. CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.468/26.005.2015, pronunțate de Tribunalul Călărași-Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. C. I. și INSTITUȚIA PRIMARULUI M. CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea declară deschise dezbaterile și având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 31.03.2015 sub nr._, așa cum a fost modificată ulterior, reclamantul V. C. I. în contradictoriu cu pârâtul P. M. CĂLĂRAȘI și P. M. CĂLĂRAȘI a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. Acordarea salariului de bază în cuantum de 975 lei conform art. 2 din H.G. 1091/2014;
2. Acordarea sporurilor, după cum urmează: începând cu 01.01.2015 să se calculeze la salariul de bază, în cuantum de 975 lei, sporul de vechime de 15% (146.25 lei) și 10% (97.5 lei) spor de antenă, ce se vor aduna cu salariul de bază, rezultând un salariu brut de 1218.75 lei;
3.Obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale rezultate din modificarea salariului de bază și recalcularea sporurilor.
Prin sentința civilă nr.468 din 26 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Călărași a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei municipiului Călărași și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul V. C. I. împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală; a fost admisă cererea formulată de reclamantul V. C. I. în contradictoriu cu pârâtul P. M. Călărași; a fost obligat pârâtul să acorde reclamantului un salariu de bază în cuantum de 975 lei lunar începând cu data de 01.01.2015, la care se vor adăuga sporul de vechime și sporul de antenă; a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a diferențelor dintre salariul recalculat potrivit prezentei sentințe și salariul încasat.
Pentru a pronunța această hotărâre, în temeiul art. 248 Cod procedură civilă, instanța a analizat mai întâi excepțiile ce fac de prisos analizarea pe fond a cauzei.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei municipiului Călărași s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, având personalitate juridică, și nu Consiliul Local sau P., care nu sunt entități cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unității administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată.
Conform art. art. 21 alin. (2) și art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Prin urmare, calitate procesuală în cauză o are Orașul prin Primar, și nu P., astfel că a fost admisă excepția invocată de pârâtă și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul V. C. I. împotriva acesteia, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtului, conform contractului individual de muncă anexat la dosar.
Potrivit precizărilor acestuia din urmă, solicitate în cursul judecății, drepturile salariale ale reclamantului se compun din salariul de încadrare de 933 de lei, la care se adaugă spor de vechime de 15% corespunzător gradației 3 și aplicabil salariului de încadrare de 933 lei, precum și un spor de condiții vătămătoare (spor antenă) de 10%, rezultând un salariu brut de 1166 lei.
Analizând temeinicia pretențiilor reclamantului, în sensul acordării salariului de încadrare în cuantumul prevăzut de H.G. 1091/2014, instanța a reținut că potrivit art. 1 din acest act normativ, începând cu data de 1 ianuarie 2015, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 975 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună în anul 2015, reprezentând 5,781 lei/oră. Începând cu data de 1 iulie 2015, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 1.050 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună în anul 2015, reprezentând 6,225 lei/oră.
De asemenea, în cauză sunt incidente prevederile art. 2, în conformitate cu care, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1.
Astfel, s-a reținut că în cazul personalului din sectorul bugetar, legiuitorul a impus în mod expres ca nivelul salariului de bază de încadrare să nu fie inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Totodată, potrivit art. 9 alin. 2 din Legea 284/2010, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi în bani și în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.
Din simpla lectură a acestor dispoziții s-a constatat că acestea privesc aceeași noțiune, respectiv „salariul de bază”, la care se adaugă eventuale sporuri, conform Legii 284/2010 și care, totodată, în baza HG 1091/2014, nu poate fi stabilit într-un cuantum inferior celor mai sus menționate.
Prin urmare, împrejurarea că urmare a aplicării sporurilor, reclamantul a obținut în prezent un salariu brut în cuantum superior celui prevăzut de HG 1091/2014 nu concordă cu dispozițiile legale anterior citate.
Față de cele expuse, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul V. C. I. și pârâtul a fost obligat să acorde reclamantului un salariu de bază în cuantum de 975 lei lunar începând cu data de 01.01.2015, la care se vor adăuga sporul de vechime și sporul de antenă, cu plata corespunzătoare a diferențelor dintre salariul recalculat potrivit prezentei sentințe și salariul încasat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâtul Primatul M. Călărași, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466-482 din Codul de procedură civilă, apelantul solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Se arată în fapt că, instanța de fond a interpretat în, mod eronat prevederile arte 1 și 2 din HG nr._, pornind de la premisa eronată potrivit căreia salariul de bază, potrivit încadrării este asimilat cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, pe considerentul că nivelul salariului de bază de încadrare să nu fie inferior nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Legiuitorul are în vedere două noțiuni diferite privind salariul, respectiv salariul de bază potrivit încadrării care este individualizat în cuantum de 1073 lei și este superior nivelului salariului de bază minim brut pe țară, precum și salariul de bază lunar brut, în cuantum de 1166 lei, al cărui cuantum depășește nivelul de 975 lei, prevăzut de art. 1 din HG nr._, neputându-se asimila salariul de bază prevăzut de art. 1 din HG nr._, în cuantum de 975 lei, cu salariul de încadrare.
Prin salariul de bază se înțelege salariul de încadrare, care include sporul de vechime în muncă, iar prin salariu de bază minim brut pe țară se înțelege salariul de bază brut în componența căruia intră salariul de bază de încadrare, plus sporurile suplimentare, respectiv sporul de condiții vătămătoare( sporul de antenă), potrivit art. 160 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, republicată, conform căruia salariul brut cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Salariul de bază conform încadrării include sporul de vechime care variază în funcție de vechimea în muncă a fiecărui angajat, iar sporul de antenă în cuantum de 10% se include în salariul de bază brut și se calculează la salariul de încadrare.
Salariul de bază este de 1073 lei, iar salariul brut este în cu antum de 1166, iar aceste cuantumuri depășesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, respectiv suma de 975 lei, prevăzută de act. 1 din HG nr. 1091/2014.
Totodată, obligarea angajatorului să acorde intimatului-reclamant un salariu de bază în cuantum de 975 lei, respectiv să asimileze salariul de bază, potrivit încadrării cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, a creat o situație inadmisibilă, în sensul că un debutant va avea un salariu mai mare chiar decât un angajat cu o vechime de 20 de ani, iar în speța de față, un șofer să aibă un salariu mai mare decât un angajat cu studii superioare și 20 de ani vechime.
Consideră că în situația în care se asimilează salariul brut garantat în plată, individualizat de legiuitor în cuantum de 975 lei, cu salariul de încadrare, atunci nu mai sunt respectate prevederile art. 1, alin. 1 și 2 din OUG nr. 83/2014, potrivit cărora începând cu anul 2015, pentru personalul bugetar angajat al instituțiilor publice, cuantumul brut al salariilor de bază, precum și cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Potrivit contractului individual de muncă nr. 331/21.06.2013, începând cu data de 25.06.2013, salariul de bază lunar brut este în cuantum de 983 lei, iar potrivit actului adițional nr. 1, începând cu data de 01.11.2013, salariul de bază lunar brut este în cuantum de 1026 lei, care include salariul de bază potrivit încadrării, stabilit potrivit Anexei nr. V/2b din OG nr. 10/2008, corespunzător funcției de șofer, clasa de salarizare 20, plus sporul de condiții vătămătoare (sporul de antenă), iar prin efectuarea unui calcul cumulativ al acestor 2 componente, rezultă un salariu mai mare decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la arte 1 din HG nr._, respectiv cuantumul de 975 lei.
Astfel, salariul de bază conform încadrării în cuantum de 1073 lei, precum și salariul de bază lunar brut în valoare de 1166 lei, depășesc nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat În plată prevăzut de art. 1 din HG nr._, respectiv cuantumul de 975 lei, salariu pentru care se virează contribuțiile datorate bugetului asigurărilor sociale de stat atât pentru angajat, cât și pentru angajator.
Conform art. 12 din Legea nr. 284/2010, salariul brut cuprinde salariul de bază, în care este individualizat sporul de vechime, plus sporul de condiții vătămătoare, respectiv sporul de antena, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.
Instanța de fond nu a analizat întreg probatoriul administrat la dosarul cauzei, raportându-se doar la adresa înregistrată cu nr._/13.05.2015, privind modalitatea de calcul a salariilor de bază, net și brut de care beneficiază intimatul - reclamant.
Astfel, potrivit adreselor emise de Ministerul Muncii, înregistrate cu nr._/24.11.2014 și nr. 6913/12.02.2015, în prezent salarizarea personalului din instituțiile publice se face potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 și ale OUG nr.1/2010, iar începând cu 1.01.2010, în salariul de bază în sectorul bugetar este inclus sporul de vechime în muncă, conform art. 30 din Legea nr. 330/2009 și art. 5 din OUG nr. 1/2010, iar sporurile pentru condiții de muncă se vor acorda prin aplicarea procentului respectiv la salariul de bază în momentul când se va aplica art.21 din Legea-cadru nr. 284/2010.
Conform art. 1, alin. 1 și 2 din OUG nr. 83/2014, începând cu anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază, precum și al sporurilor care sunt incluse în salariul brut, respectiv sporul de condiții vătămătoare, sporul de antenă, se mențin la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Intimatul-reclamant nu se poate prevala de dispozițiile art. 1 din HG nr._, solicitând ca începând cu anul 2015 angajatorul să calculeze sporurile incluse în salariul brut, la un nivel al salariului de bază în valoare de 975 lei, respectiv să modifice cuantumurile acestor sporuri și implicit valoarea salariului de bază, în situația în care legiuitorul a stabilit că nu intervin modificări ale nivelului sporurilor și nici ale salariului lunar brut din perioada lunii decembrie 2014.
În concluzie, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 468/26.05.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._, în sensul respingerii acțiunii intimatului-reclamant V. C. I. și pe cale de consecință exonerarea apelantului-pârât de la obligațiile privind acordarea unui salariu de bază în cu antum de 975 lei lunar, precum și a diferențelor dintre salariul recalculat și salariul încasat.
La data de 10.07.2015, intimatul reclamant a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
În apel, nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Din materialul probator administrat în cauză, făcând aplicarea prevederilor legale incidente în speță, Curtea apreciază criticile formulate de apelantul pârât ca fiind întemeiate, prima instanță pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
Astfel, în drept, conform prevederilor art. 164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, angajatorul neputând negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Instituirea unui salariu minim brut pe țară garantat în plată reprezintă o formă de protecție socială a angajatului, căruia i se garantează un venit minim de subzistență.
Actul normativ invocat în motivarea cererii introductive de instanță, respectiv H.G. nr. 1091/2014 stabilește salariul de bază minim brut garantat în plată, noțiune care desemnează acel nivel al salariului sub care nu se poate coborî, nici în drept și nici în fapt și care este considerat suficient pentru satisfacerea nevoilor vitale de alimente, îmbrăcăminte, educație ale salariaților, ținând seama de dezvoltarea economică.
Angajatorul are obligația să stabilească, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, salarii de bază cel puțin egale cu salariul de bază minim brut garantat în plată, pentru program complet de lucru, însă nici Codul muncii și nici hotărârile de Guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată nu prevăd că, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii trebuie să folosească salariul minim brut pe țară garantat în plată, ca valoare de referință.
Prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost reglementat un nou sistem de salarizare a personalului din sectorul bugetar.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin. 2 din acest act normativ, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Conform art. 30 alin. (3) și (5) din Legea nr. 330/2009, reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător tranșelor de vechime muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar pentru personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 s-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Prin Legea-cadru de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010 s-a stabilit valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011, iar prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a dispus majorarea cuantumului brut al salariului de bază cu 15%, pentru reîntregirea salariilor diminuate.
Totodată, din dispozițiile O.U.G. nr. 19/2012 prin care s-au aprobat măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale și O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, rezultă că s-au dispus măsuri de majorare a salariului de bază, respectiv de menținere în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 a drepturilor prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
Prin art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 19/2012, s-a prevăzut majorarea cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012, iar prin O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, s-a prevăzut că în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din H.G. nr. 1091/2014 privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data de 1 ianuarie 2015, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 975 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună în anul 2015, reprezentând 5,781 lei/oră.
Curtea reține că salariul brut al intimatului reclamant a fost stabilit în mod legal la suma de 1166 lei, fiind compus din 1073 lei salariul de bază (în care este inclus și sporul de vechime) și sporul de condiții vătămătoare (spor de antenă) în cuantum de 10% din salariul de încadrare, nerezultând o încălcare a prevederilor hotărârii de Guvern, mai sus menționate.
Rezultă că prin plata efectivă a unui salariu brut in cuantum mai mare decât salariul brut minim garantat in plată pe țară de actul normativ mai sus menționat, dispozițiile legale au fost respectate.
Potrivit dispozițiilor art.164 alin. 2 și 3 din Codul muncii republicat rezultă doar o interdicția pentru angajator, respectiv acesta nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de baza minim brut orar pe țară, angajatorul fiind obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Prima instanță a echivalat în mod greșit noțiunea de salariu de bază cu salariul de bază minim brut pe țară, apreciind că la calculul salariului brut trebuie să se pornească de la o bază reprezentată de salariul de bază minim brut pe țară, la care să se adauge sporuri. Curtea apreciază că nu există nicio prevedere legală sau contractuală care să dispună ca, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii să folosească, ca valoare de referință, salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va admite apelul, va schima în parte sentința civilă apelată, în sensul că va respinge acțiunea, ca nefondată și va păstra restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul P. M. CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, împotriva sentinței civile nr.468/26.05.2015, pronunțate de Tribunalul Călărași-Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. C. I., având CNP_, domiciliat în Călărași, ., ., . și INSTITUȚIA PRIMARULUI M. CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași.
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca nefondată.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. R. I. M. V. D.
GREFIER,
E. D. C.
Tehnored.: M.V.D.
Dact: S.Ș./4 ex./11.12.2015
Jud. fond: Sevastița S.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 4548/2015.... | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 4044/2015. Curtea... → |
|---|
