Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3615/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3615/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 3615/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3615
Ședința publică din data de 08 octombrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - C. F. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuenta F. H. HIDROSIND în numele membrilor săi apelanți-reclamanți: S. M. E., D. I., P. A. M., G. V., C. I. P. și Gaina M. împotriva deciziei civile nr. 2488/22.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . E. ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE H. și intimații N. I., F. C., N. A. M., P. B. H., C. P., C. D., R. T. P., G. C. I., C. O. C., P. D. R., M. G. L., F. F., M. N. D., C. M., Z. G., F. T., V. Ștefanica F., având ca obiect – revizuire.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 08 octombrie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată cu nr._/3/2013 pe rolul Tribunalului București, F. Hidroelectrică Hidrosind a chemat în judecată pe pârâta . Electrice în Hidrocentrale H., pentru constatarea nulității deciziei nr. 3165 din data de 21 iunie 2013 emisă de către pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă față de numitul N. I., având funcția de economist principal specialist; constatarea nulității deciziei nr. 3170 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă față de numită F. C., având funcția de lăcătuș mecanic întreținere și reparații; constarea nulității deciziei de concediere nr. 3169 din data de 21 iunie 2013 emisă de parata prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă față de numitul N. A. M., având funcția de inginer principal; constatarea nulității deciziei nr. 3166 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă față de P. B. H., având funcția de economist principal; constatarea nulității deciziei nr. 3174 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitului C. P., având funcția de inginer; constatarea nulității deciziei nr. 3173 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitului Cirstoniu D., având funcția de inginer principal; constatarea nulității deciziei nr. 3179 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitului Ticus P., având funcția de manager proiect; constatarea nulității deciziei nr. 2677 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitei C. I., având funcția de laborant control calitate uleiuri; constatarea nulității deciziei nr. 2672 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitei C. O. C., având funcția de inginer principal; constatarea nulității deciziei nr. 2668 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitei D. R., având funcția de economist; constatarea nulității deciziei nr. 2681 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitei S. M. E., având funcția de electrician la restul serviciilor interne; constatarea nulității deciziei nr. 2673 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitei D. I., având funcția de subinginer principal; constatarea nulității deciziei nr. 2663 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitei M. G. L., având funcția de inginer principal; constatarea nulității deciziei nr. 2667 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitei P. A. M., având funcția de analist programator principal; constatarea nulității deciziei nr. 2686 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitului F. F., având funcția de electrician întreținere instalați ecluză; constatarea nulității deciziei nr. 2680 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitei Gurița V., având funcția de mașinist întreținere instalații hidrotehnice; constatarea nulității deciziei nr. 2665 din data 21 iunie 2013 emisă de parata prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitului M. N. D., având funcția de administrator rețea calculatoare principal; constatarea nulității deciziei nr. 2683 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitului C. I. P., având funcția de mașinist întreținere instalații hidrotehnice; constatarea nulității deciziei nr. 2684 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitei C. M., având funcția de operator tratare apă; constatarea nulității deciziei nr. 2666 din data de 21 iunie 2013 emisă de parata prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitei Z. G., având funcția de economist principal; constatarea nulității deciziei nr. 2679 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitei G. M., având funcția de operator tratare apă; constatarea nulității deciziei nr. 2669 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitei F. T., având funcția de economist și constatarea nulității deciziei nr. 2671 din data de 21 iunie 2013 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al numitului V. S. F., având funcția de inginer principal; obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamanților pe funcțiile deținute anterior desfacerii contractelor de muncă; obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor prevăzute în contractele de muncă și în toate celelalte acte colective și reglementări legale, pentru fiecare reclamant în parte, de la data concedierii și până la data reîncadrării efective, urmând ca sumele să fie reactualizate în funcție de rata inflației la data achitării efective; obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente drepturilor salariale prevăzute în aceste contracte și reglementări legale, pentru fiecare reclamant în parte, calculate de la data concedierii și până la data reîncadrării efective.
În subsidiar, în măsura în care instanța nu va dispune anularea deciziilor de concediere, a solicitat obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale compensatorii, prevăzute în art. 4.110 din CCM valabile la nivel de unitate, conform tabelului anexat cererii, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective; obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente drepturilor salariale compensatorii prevăzute mai sus, calculate de la data încetării contractelor de muncă și până la data plății efective și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 2488 din data de 22.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/3/2013, a admis apelul declarat de F. Hidroelectrică Hidrosind - în numele membrilor săi apelanți-reclamanți: N. I., F. C., N. A. M., P. B. H., C. P., C. D., R. T. P., G. C. I., C. O. C., Până D. R., S. M. E., D. I., M. G. L., P. A. M., F. F., Gurița V., M. N. D., C. I. P., C. M., Z. G., G. M., F. T., V. Ștefanica F., împotriva sentinței civile nr.9078/03.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . E. ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE H., având CUI_, prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL.
A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că:
A admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta.
Au fost anulate deciziile de concediere nr. 3165, 3166, 3169, 3170, 3173, 3174, 3179, 2677, 2672, 2668, 2681, 2673, 2663, 2667, 2686, 2680, 2665, 2683, 2684, 2666, 2679, 2669, 2671, toate emise de pârâtă în data de 21.06.2013.
S-a dispus reintegrarea reclamanților în muncă, pe posturile și funcțiile deținute anterior concedierii.
A obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a despăgubirilor egale cu drepturile salariale, indexate, majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariații, începând cu data concedierii fiecărui salariat, până la data reintegrării, sume ce vor fi actualizate cu rata de inflație.
De asemenea, a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a dobânzii legale aferente drepturilor stabilite prin prezenta hotărâre, calculată de la data scadenței până la data plății efective.
Totodată, a obligat pârâta la plata către apelantă a sumei de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în apel.
În considerente a reținut că s-au invocat mai multe motive de apel, cu privire la termenul de preaviz, nerespectarea procedurii consultării și informării în cazul concedierilor colective, nemotivarea corespunzătoare a deciziilor de concediere, caracterul real și serios al concedierii, Curtea a analizat cu prioritate motivul privind nerespectarea procedurii consultării și informării. Aceasta întrucât, în condițiile în care motivul este întemeiat, efectul constatării nerespectării procedurii prevăzute de art. 69 din Codul muncii îl reprezintă constatarea nulității absolute a tuturor deciziilor de concediere contestate, nemaifiind astfel necesară analizarea celorlalte motive de nelegalitate a sentinței apelate.
Cu privire la necesitatea respectării procedurii de consultare și informare a angajaților prevăzută de Codul muncii (art. 69-73), Curtea a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 64/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 286/28.04.2015, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt neconstituționale. Dispozițiile declarate neconstituționale prevedeau că: Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă.
În aceeași decizie, Curtea Constituțională a arătat că: în privința efectelor prezentei decizii, Curtea a constatat că decizia de constatare a neconstituționalității art. 86 teza întâi din Legea nr. 85/2006, având în vedere natura juridică a excepției de neconstituționalitate de mijloc de apărare pus la îndemâna justițiabilului (Decizia nr. 5 din 09 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007), se aplică în mod direct tuturor litigiilor pendinte, constituind, în același timp, cauză de revizuire a hotărârilor judecătorești în condițiile art. 509 pct. 11 din codul de procedură civilă (...)”.
Potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Așadar, articolul 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 declarat neconstituțional nu produce efecte în speța de față, prin urmare intimată nu îl poate invoca pentru a justifica neparcurgerea procedurii concedierii colective.
În aceste condiții, întrucât nu mai există un text special de lege (art. 86 – lex specialia), care să deroge de la legea generală în materie de concedieri colective, aceasta din urmă este aplicabilă în speță. Prin urmare, în procedura de concediere colectivă intimată avea obligația de a respecta dispozițiile art. 69–73 din Codul muncii.
Intimata a susținut că, având în vedere că din considerentele deciziei Curții Constituționale rezultă că neconstituționalitatea a fost declarată ca urmare a încălcării unui drept de factură constituțională – dreptul la informare și consultare al angajaților – ci nu din prisma nerespectării procedurii concedierii colective, în analizarea respectării dreptului la informare și consultare nu trebuie să ne raportăm la dispozițiile din Codul muncii.
Curtea a constatat că susținerea este eronată, în condițiile în care art. 69-73 din Codul muncii transpun legislația europeană în materia dreptului la consultare și informare a angajaților în procedura concedierii colective, iar Curtea Constituțională a constatat încălcarea art. 148 alin. 2 din Constituție prin existența unei neconcordanțe între articolul 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 și legislația europeană, transpusă de Codul muncii. Așadar, analiza respectării dreptului la consultare și informare trebuie realizată prin raportare la Codul muncii. Considerentele deciziei Curții Constituționale care reflectă această soluție:
“Rezultă, așadar, că actele Uniunii Europene anterior menționate au, în mod evident, o relevanță constituțională, ceea ce înseamnă, pe de o parte, că se circumscriu și se subsumează art. 41 alin. (2) din Constituție, prin îndeplinirea dublei condiționalități anterior menționate, fără a încălca identitatea constituțională națională (Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 12 iulie 2012), iar, pe de altă parte, că este de competența Curții Constituționale constatarea existenței acestei neconcordanțe normative între actele Uniunii Europene anterior menționate și cele naționale, respectiv art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006. Cu privire la acest din urmă aspect, Curtea reține că neconcordanța normativă astfel constatată nu își poate avea rezolvarea doar prin recurgerea la principiul constituțional al priorității de aplicare a actelor Uniunii Europene, ci prin constatarea încălcării art. 148 alin. (2) din Constituție, text care cuprinde, în mod implicit, o clauză de conformare a legilor interne cu actele Uniunii Europene (cu distincțiile menționate în Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragraful 455), iar încălcarea acesteia, în ipoteza actelor Uniunii Europene cu relevanță constituțională, trebuie sancționată ca atare de către Curtea Constituțională. Desigur, în privința actelor Uniunii Europene care nu au relevanță constituțională competența de a remedia neconcordanța normativă aparține legiuitorului sau instanțelor judecătorești, după caz (a se vedea Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, anterior citată).”
Cu privire la respectarea de către intimată a dreptului la informare și consultare a angajaților în cadrul procedurii de concediere colectivă, Curte a reținut următoarele:
Curtea a analizat în continuare dacă a fost respectată procedura prevăzută de art. 69-73 din Codul muncii, potrivit cărora:
Art. 69 alin. (1) „În cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la:
a) metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați;
b) atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați.
(2) În perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris, următoarele:
a) numărul total și categoriile de salariați;
b) motivele care determină concedierea preconizată;
c) numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere;
d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;
f) măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;
g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;
h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați.
(3) Criteriile prevăzute la alin. (2) lit. d) se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță”.
Art. 70: Angajatorul are obligația să comunice o copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă la aceeași dată la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanților salariaților.
Art. 71: (1) Sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaților concediați, într-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificării.
(2) Angajatorul are obligația de a răspunde în scris și motivat la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), în termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora.
Art. 72: (1) În situația în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, potrivit prevederilor art. 69 și 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligația de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă toate informațiile relevante cu privire la intenția de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum și rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, prevăzute la art. 69 alin. (1) și art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaților, numărul salariaților afectați de concediere și data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri.
(3) Angajatorul are obligația să comunice o copie a notificării prevăzute la alin. (1) sindicatului sau reprezentanților salariaților, la aceeași dată la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă.
(4) Sindicatul sau reprezentanții salariaților pot transmite eventuale puncte de vedere inspectoratului teritorial de muncă.
(5) La solicitarea motivată a oricăreia dintre părți, inspectoratul teritorial de muncă, cu avizul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă, poate dispune reducerea perioadei prevăzute la alin. (1), fără a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.
(6) Inspectoratul teritorial de muncă are obligația de a informa în termen de 3 zile lucrătoare angajatorul și sindicatul sau reprezentanții salariaților, după caz, asupra reducerii sau prelungirii perioadei prevăzute la alin. (1), precum și cu privire la motivele care au stat la baza acestei decizii.
Intimata a arătat că a îndeplinit următoarele demersuri care se concretizează într-o procedură de consultare și informare conformă cu cerințele legii:
- A convenit în data de 22.06.2012, prin acordul încheiat între F. Hidroelectrică Hidrosind, MECMA, OPSPI și S.C. H. S.A., faptul că modificările din organigrame se vor discuta cu reprezentanții Filialei H. Hidrosind pe baza normelor și normativelor de personal;
- S-a emis adresa nr. 244/24.10.2012 prin care reprezentanții salariaților au fost informați cu privire la modificarea structurii organizatorice;
- Reprezentanții H. Hidrosind au fost convocați în data de 04.12.2012 la întrunirea unei comisii mixte de analiză a reorganizării societății;
- Cu ocazia întâlnirii din data de 10.12.2012, au fost comunicate către reprezentanții salariaților principiile generale care au stat la baza elaborării proiectelor de organigrame pentru sucursale și executiv;
- Cu ocazia întâlnirii dintre Administrația S.C. H. S.A. și Sindicatul H. Hidrosind, în data de 12.12.2012, s-au prezentat concret numărul de posturi ce urmează a fi desființate și faptul că disponibilizările de personal reprezintă 4,5% din totalul personalului;
- Cu ocazia întâlnirii dintre administrația S.C. H. S.A. și Sindicatul H. Hidrosind din data de 13.12.2012, propunerile de organigrame și harta proceselor din unitate, versiunea 10 din data de 05.12.2012 au fost transmise către toți participanții la acea întâlnire, inclusiv liderii de sindicate din sucursale;
- Adresa nr. 03/09.01.2013 face dovada faptului că Sindicatul Hidrosind a avut reacție cu privire la modificările organigramelor;
- În cadrul întâlnirii din data de 11.01.2013 dintre reprezentanții intimatei și reprezentanții salariaților, administratorul judiciar le-a prezentat acestora din urmă numărul salariaților care vor fi disponibilizați și numărul de posturi vacanțe, iar Sindicatul Hidrosind, ulterior, la data de 14.01.2013, prin e-mail, a solicitat că directorii de sucursale și din executiv să prezinte o motivare scrisă pentru fiecare post redus.
A arătat intimata că, în ciuda informării și consultării, sindicatul a declanșat un conflict colectiv de muncă, pe motiv că intimata a refuzat să accepte revendicările Sindicatului H. Hidrosind privind menținerea numărului de salariați, urmând ca micșorarea numărului de angajați să se facă pe cale naturală, prin ieșirea la pensie a unui număr de 233 de angajați.
Din înscrisurile care relevă demersurile efectuate în cadrul procedurii de concediere colectivă nu rezultă că dreptul la informare și consultare al angajaților a fost respectat. Astfel, potrivit înscrisurilor depuse în dosarul de apel, sindicatele reprezentative au fost prezente cu ocazia discutării chestiunilor privind numărul de posturi ce urmează a se desființa, natura acestor posturi, și și-au exprimat nemulțumirea față de măsurile adoptate de angajator, și față de modificarea constantă a organigramei (de 4 ori).
Respectarea dreptului la consultare și informare, potrivit art. 69 lit. h din Codul muncii, implică posibilitatea reprezentanților salariaților de a face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați. În speță, această posibilitate nu a fost acordată, astfel cum rezultă din înscrisurile invocate de apelantă, conform cărora deși reprezentanții angajaților au propus reducerea naturală a numărului de angajați (prin pensionarea unui număr de 233 de angajați în decurs de 3 ani), această propunere nu a fost analizată în mod serios de către intimată. Astfel cum rezultă din art. 71 din Codul muncii, respectarea dreptului la consultare presupune un dialog real care se concretizează și în obligația angajatorului de a răspunde la propunerile formulate de reprezentanții angajaților în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului de salariați concediați.
Prin urmare, deși reprezentanții sindicatelor au participat la procedura de identificare a posturilor ce urmau a fi desființate, aceștia nu au avut posibilitatea reală de a influența deciziile intimatei. Exprimarea dezacordului în legătură cu organigrama și declanșarea conflictului colectiv de muncă nu au semnificația refuzului reprezentanților angajaților de a participa la consultări, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat, procedura prezentată de intimată nu era aptă de a îndeplini scopul consultării.
Curtea a constatat că nu s-a făcut dovada consultărilor cu privire la atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale (art. 69 alin. 1 lit. b din Codul muncii).
De asemenea, procedura concedierii colective implică și existența unor notificări adresate inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale, în cauză nefăcându-se dovada că aceste notificări, care au ca scop găsirea de soluții la problemele ridicate de concedierile colective, au fost efectuate.
În concluzie, Curtea a constatat că din actele depuse la dosar nu rezultă că scopul urmărit de reglementarea procedurii de informare și consultare a salariaților – posibilitatea reală de diminuare a numărului de persoane concediate, adoptarea unor măsuri de protecție socială precum recalificarea și reconversia profesională, protecția persoanelor ce devin șomeri în urma concedierilor colective – a fost atins prin întâlnirile și comunicările dintre intimată și reprezentanții salariaților.
Așadar, concedierea apelanților reclamanți s-a realizat cu nerespectarea procedurii concedierii colective, dreptului la informare și consultare al salariaților, iar sancțiunea care intervine în cazul unor astfel de concedieri este nulitatea absolută (conform art. 78 din Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută).
Având în vedere nulitatea deciziilor de concediere pentru acest motive, și, implicit, modificarea sentinței civile apelate, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de apel.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul declarat de apelanta FILIALĂ HIDROELECTRICĂ HIDROSIND, în numele membrilor de sindicat, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că, a admis acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta.
A anulat deciziile de concediere nr. 3165, 3166, 3169, 3170, 3173, 3174, 3179, 2677, 2672, 2668, 2681, 2673, 2663, 2667, 2686, 2680, 2665, 2683, 2684, 2666, 2679, 2669, 2671, toate emise de pârâtă în data de 21.06.2013.
A dispus reintegrarea reclamanților în muncă, pe posturile și funcțiile deținute anterior concedierii, potrivit art.80 alin 2 din Codul muncii
A obligat 2pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a despăgubirilor egale cu drepturile salariale, indexate, majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariații, începând cu data concedierii fiecărui salariat, până la data reintegrării, sume ce vor fi actualizate cu rata de inflație, potrivit art. 80 alin. 1 teza a doua din Codul muncii.
De asemenea, potrivit art. 1.535 Cod Civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În completarea acestei reguli, O.G. nr. 13/2011, în art. 2 dispune că, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea. Ca urmare a admiterii cererii de plată a despăgubirilor prevăzute de art. 80 alin. 1 Codul muncii, Curtea a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a dobânzii legale aferente drepturilor stabilite prin prezenta hotărâre, calculată de la data scadenței până la data plății efective.
A obligat pârâta, în baza art. 453 din Codul de procedură civilă, la plata către apelantă a sumei de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în apel, conform chitanței nr. 823/18.03.2015 (fila 344 din dosar).
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire, în termen legal și motivată revizueinta F. H. HIDROSIND – în numele membrilor de sindicat.
Revizuienta a arătat că, cererea de apel a vizat atât critica privind soluția asupra capătului de cerere având ca obiect nulitatea deciziilor de concediere, pentru un număr de 12 reclamanți dar și soluția pe aspectul salariilor compensatorii, de data aceasta pentru toți apelanții-reclamanți.
Pe acest ultim capăt de cerere privind salariile compensatorii, revizuienta a solicitat instanței să admită apelul întrucât instanța în mod nelegal s-a pronunțat pe fondul dreptului în condițiile în care la termenul din data de 17.02.2014 a dispus disjungerea capetelor de cerere privind drepturile de creanța, inclusiv a salariilor compensatorii și a suspendat cauza în baza art. 36 din Legea insolventei nr. 85/2006 (dosar nr._/3/2014).
Astfel, revizuienta a arătat că în acest dosar instanță de fond s-a pronunțat asupra unui petit care nu mai făcea obiectul judecații:
- în subsidiar, revizuienta a solicitat că, dacă instanța considera că obiectul disjungerii nu se referea și la salariile compensatorii, în cadrul rejudecării cauzei pe acest capăt de cerere să dispună suspendarea cauzei în baza art. 36 din legea insolventei;
- revizuienta a invocat excepția autorității provizorie de lucru judecat, având în vedere că la data de 01.10.2014, înainte de pronunțarea hotărârii atacate, judecătorul sindic a dispus obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale compensatorii, reactualizate și a dobânzii legale aferente în dosarul nr._ ;
- revizuienta a solicitat că, dacă instanță respinge excepțiile de procedura, să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale compensatorii, prevăzute de art. 4.110 din CCM în vigoare la data disponibilizării, reactualizate la data plații și a dobânzii legale aferente.
Instanța de apel a rejudecat cauza dispunând pentru numiții N. I., N. A. M., P. B. H., Cirstoniu D., G. C. I., C. O.-C., Până D. R., F. F., M. N.-D., C. M., Z. G., F. T., admiterea acțiunii sub aspectul capătului de cerere privind nulitatea deciziei de concediere.
În aceste condiții, instanța a reținut, că nu mai trebuie analizate celelalte motive de apel, inclusiv sub aspectul salariilor compensatorii, întrucât reclamanților li se admite acțiunea pe capătul principal.
Problema rămâne în ceea ce privește pe apelanții reclamanții S. M. E., D. I., P. A. M., Gurița V., C. I. P., Găina M. care nu au formulat apel sub aspectul nulității deciziei de concediere, ci doar pe acordarea salariilor compensatorii.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei solicitări.
Așadar, instanța de apel a omis să se pronunțe sub acest aspect, astfel încât revizuienta a solicitat instanței să dispună revizuirea hotărârii și pronunțarea unei soluții asupra cererilor de mai sus.
Pe fondul revizuirii, revizuienta a făcut mențiunea că a arătat în apel ca un motiv de nelegalitate a hotărârii îl constituie soluția instanței de a se pronunța pe fondul dreptului privind plata salariilor compensatorii, în condițiile în care la termenul din data de 17.02.2014 a dispus disjungerea capetelor de cerere privind drepturile de creanța, inclusiv a salariilor compensatorii și a suspendat cauza în baza art. 36 din Legea insolventei nr. 85/2006 (dosar nr._/3/2014).
Ca atare în acest dosar instanță de fond s-a pronunțat asupra unui petit care nu mai făcea obiectul judecații.
În subsidiar, dacă instanță considera că obiectul disjungerii nu se referea și la salariile compensatorii, revizuienta a solicitat să se dispună rejudecarea cauzei pe acest capăt de cerere și în consecința să se constate intervenita suspendarea de drept, în baza art. 36 din legea insolventei.
De altfel, între timp, judecătorul sindic a dispus obligarea angajatorului la plata acestor drepturi, fiind incidente prevederile art. 430 C. pr. civ. - autoritatea de lucru judecat provizorie.
Dacă instanță va respinge cererea de suspendare, revizuienta solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale compensatorii, prevăzute de art. 4.110 din CCM în vigoare la data disponibilizării, drepturi ce urmează a fi reactualizate, împreună cu dobânda legală aferenta.
În mod nelegal, instanța a decis ca în perioada insolventei sunt înlăturate prevederile contractului colectiv de muncă ce prevăd plata salariilor compensatorii.
Invocarea art. 86 alin. 6 pe acest aspect este vădit nelegala. Mai mult, Curtea Constituțională a constatat că prevederile încalcă Legea Fundamentală.
Art. 4.110 din Contractului Colectiv de Muncă, impune la desfacerea contractului individual de muncă, din motive ce nu țin de persoana salariatului, obligația unității de a plătii salariatului un ajutor de concediere, în raport cu vechimea în "H." SA:
- de la 6 luni - 5 ani- 12 salarii de bază brute;
- 5 ani -10 ani - 18 salarii de bază brute;
- 10 ani - 20 ani - 24 salarii de bază brute;
- 20 ani - 25 ani - 36 salarii de bază brute;
- peste 25 ani - 48 salarii de bază brute.
În baza Notei Comune încheiate între administrație și sindicat, s-a decis în aplicarea contractului colectiv, asimilarea vechimii în H., cu întreaga vechime acumulată în sistemul energetic, de către fiecare salariat.
Față de aceste dispoziții ale Contractului Colectiv de Muncă și ținând cont de art. 41 al. 5 din Constituția României care garantează forța obligatorie a convențiilor colective (Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate), fostul angajator are obligația de a achita drepturile salariale cuvenite persoanelor concediate.
De altfel, și legislația specială în materia contractelor de muncă, respectiv Codul Dialogului Social, prevede în art. 148 ca executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Revizuienta a menționat faptul că anterior introducerii acțiunii, H. a fost notificata pentru a achita, la data concedierii fiecărui salariat salariile compensatorii la care aceștia aveau dreptul.
Potrivit art. 166 alin 4 din Codul muncii neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Conform art. 253 alin. (1) "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpă angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Ca atare, în temeiul dispozițiilor enunțate, revizuienta a apreciat că pârâta . să despăgubească foștii salariați pentru neplata drepturilor prevăzute în art. 4.110 din CCM la data la care aceste drepturi au devenit scadente, respectiv data încetării contractelor individuale de muncă, întârzierea nejustificată în executarea obligațiilor debitoarei generând prejudicii membrilor noștri. În acest sens, pârâta trebuie să fie obligată la plata sumelor reactualizate în raport de indicele de inflație și la plata dobânzilor legale la acele sume, de la data scadenței, având în vedere că debitoarea a fost pusă/era de drept în întârziere.
Analizând cererea de revizuire formulată, Curtea reține următoarele:
Ipoteza textului art.509 alin.1 pct.1 C.., invocata de catre revizuienti are in vedere nepronuntarea instantei de judecata cu privire la un lucru cerut, minus petita fiind definit ca fiind ‘’mai putin decat s-a cerut’’.
Aceasta ipoteza a textului insa are in vedere situatia in care nu s-a solutionat o cerere principala, accesorie sau incidentala, or in cauza se sustine faptul ca nu a fost analizat unul dintre apelurile declarate, in sensul ca revizuientii au criticat sentinta numai cu privire la solutia data cererii de obligare a paratei la plata ajutoarelor de concediere, iar nu si cu privire la anularea deciziilor de concediere.
Pentru considerentele arătate, Curtea va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererii de revizuire formulate de revizueinta F. H. HIDROSIND, cu sediul ales pentru comunicarea actelor la SCA C. & C., București, ..69, . 1 - în numele membrilor săi S. M. E., D. I., P. A. M., G. V., C. I. P. și Gaina M. împotriva deciziei civile nr. 2488/22.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . E. ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE H., cu sediul în București, .. 15-17, . 2, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, CUI RO_ și intimații N. I., F. C., N. A. M., P. B. H., C. P., C. D., R. T. P., G. C. I., C. O. C., P. D. R., M. G. L., F. F., M. N. D., C. M., Z. G., F. T., V. Ștefanica F., ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. A.
GREFIER,
C. F. C.
Red: L.H
Dact: C.C.
4ex./09.10.2015
Jud.fond:B. D. C..
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3607/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3438/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
