Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3611/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3611/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 3611/2015
Dosar nr._ (_ )
ROMÂNIA
C. DE A. BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3611
Ședința publică din data de 08 octombrie 2015
C. constituită din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - C. F. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât M. JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 292/04.03.2015, pronunțată de T. T. – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal – complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă H. V. și intimații-pârâți C. DE A. BUCUREȘTI și T. T., având ca obiect – drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 08 octombrie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 292 din data de 04.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ de către T. T. – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal – complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale s-au dispus următoarele:
Admite acțiunea formulată de reclamanta H. V., în contradictoriu cu pârâții: M. Justiției, C. de A. București și T. T..
Obligă pârâții să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform sentinței civile nr. 1593/19.03.2008, pronunțate de T. T., începând cu data pronunțării sentinței și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință T. a reținut în esență următoarele:
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițial cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr.45/2010, Legea nr.230/2011) au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și procentelor de plată, urmând ca executarea obligațiilor să fie finalizată în anul 2016.
Împrejurarea că prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune – interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Actualizarea creanțelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanți.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.
Se reține și că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Astfel, creanțele recunoscute în favoarea reclamantei, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din același act normativ, anterior republicării). Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă. Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
Ca atare, în interpretarea dispozițiilor art.1073, art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 și art. 1535 din Codul civil din anul 2009, reclamanta este îndreptățită la acordarea daunelor - interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor rezultate din titlurile executorii.
Pentru aceste considerente a fost admisă acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform sentinței civile nr. 1593/19.03.2008, pronunțate de T. T., începând cu data pronunțării sentinței și până la data plății efective.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție de trei ani de la data introducerii acțiunii a fost analizată anterior cercetării fondului și respinsă ca nefondată pentru motivele reținute în practicaua sentinței.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul-pârât M. Justiției prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de apel se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere și dispozițiile art. 6 alin. 4 din NCC, respectiv ale art. 201 din Legea nr. 71/2011, care prevăd că prescripțiile începute sub vechea lege rămân guvernate de dispozițiile legale care le-au instituit. În acest sens, apelantul a solicitat instanței să rețină și cele reținute de ICCJ prin Decizia nr. 1/2014, pronunțată în dosarul nr. 20/2013 - Complet RIL și publicată în M.Of. nr. 283 din 17 aprilie 2014: "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2512, art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 01 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat; astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, când și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 01 octombrie 2011".
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, durata termenului general de prescripție aplicabil în materia drepturilor de creanță este de 3 ani.
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958: “Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune."
Cât privește data nașterii dreptului la acțiune, aceasta este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat ori data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat.
În ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, învederăm aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care: „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
În aceste condiții, în raport de data introducerii acțiunii, precum și în considerarea art. 12 din Decretul sus menționat, apelantul a solicitat instanței să constate că în speță dreptul la acțiune este prescris.
Prin hotărârile judecătorești care constituie titluri executorii nu s-a dispus obligarea pârâților și la plata de dobânzi legale, acestea nefiind solicitate prin acțiune.
Apelantul a învederat instanței că prin Decizia nr. 304/04.02.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat în sensul celor de mai sus, astfel: "termenul de prescripție pentru acțiunea privind plata dobânzii legale se va socoti pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii”.
Or, prin actele normative care au eșalonat plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar s-a prevăzut o procedură specială de executare, statul asumându-și expres obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum.
Mai mult, faptul că executarea obligației a fost eșalonată de către legiuitor nu întrerupe termenul de prescripție privind cererea de plată a dobânzilor conform Decretului nr. 167/1958, ci întrerupe termenul de prescripție a cererii de executare silită conform art. 405 al.1 C.pr.civ.
Totodată, apelantul a solicitat instanței să observe că nu ar fi putut interveni oricum întreruperea cursului prescripției prin recunoaștere, întrucât recunoașterea trebuie să fie neîndoielnică, să rezulte din împrejurări neechivoce și să se refere la pretențiile afirmate, în speță dobânda legală. Or, prin actele normative care au eșalonat plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar s-a prevăzut o procedură specială de executare, statul asumându-și expres obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum.
În sens contrar celor reținute de instanța de fond, apelantul solicită instanței să aibă în vedere faptul că s-a obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune interese (daune compensatorii) constând în actualizarea sumelor datorate de fă data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Mai mult decât atât, apelantul a solicitat instanței să constate că OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a prevăzut la art. 2 alin. (3) că: „Sumele prevăzute la alin. (1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.."
Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rață inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, deoarece s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
Potrivit art. 1088 din Codul civil: „La obligațiile care au ca obiect o sumă de bani oarecare, daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
De asemenea, daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speță nu poate fi reținut.
Apelantul a solicitat instanței de apel să constate că, în speța dedusă judecății, obligarea și la plata dobânzii legale nu se impune, „având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiunea (daune moratorii pentru neexecutare obligației de plată) ", astfel cum rezultă din Minuta Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale, din 10.03.2010.
Pe de altă parte, în cauză sunt incidente prevederile art. 1082 din Codul civil, potrivit cărora „debitorul este osândit de ce cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din cauză străină, care nu-i poate fi imputată".
Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 304/04.02.2009 se statuează în mod expres că doar în materie comercială (astfel cum era reglementată la data pronunțării acestei soluții) este permis cumulul daunelor interese compensatorii și daune moratorii astfel, „a respins ca nefondat apelul pârâtului cu motivarea în esență că în comercial prin excepție de la dreptul comun, se pot cere și acordă cumulativ daune interese compensatorii și daune interese moratorii". per a contrario, în raporturile de drept civil, dreptul muncii, nu este permis cumulul.
În ceea ce privește titlurile executorii neachitate până în prezent, este urmată o procedură specială de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG nr. 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011, și de OUG nr. 74/2014 privind rectificarea bugetară pentru anul 2014.
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, nu se poate solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
Prin Decizia nr. 190/02.03.2010 C. Constituțională a statuat următoarele: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de
Excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională.
„Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume."
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din perspectiva dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I și art. 477 alin. (1) C. pr. civ., potrivit cărora instanța de apel va verifica în limita cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, C. pentru considerentele ce se vor arăta, în temeiul art. 480 alin. (2) C. pr. civ., va admite apelul formulat de apelantul-pârât M. Justiției; va schimba sentința atacată; va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune; va respinge acțiunea reclamantei pentru perioada anterioară datei de 12.12.2011, ca fiind prescrisă; va admite în parte acțiunea reclamantei; va obliga pârâții să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform sentinței civile nr.1593/19.03.2008, pronunțată de T. T., începând cu data de 12.12.2011 și până la data plății efective.
C. reține că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale privind excepția prescripției dreptului material la acțiune și a admis astfel acțiunea reclamanților pentru un interval de timp mai mare de trei ani de la data introducerii acțiunii.
Față de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv, 12.12.2014, C. constată și reține că reclamanta este îndreptățită să solicite dobânda legală pentru o perioadă de cel mult trei ani anterior datei de 12.12.2014, respectiv, începând cu data de 12.12.2011.
În același sens a dispus și Înalta C. de Casație și Justiție prin decizia nr.21/2015 privind examinarea sesizării formulate de C. de A. C. - Secția I civilă în Dosarul nr. 9._ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 743 din 05.10.2015 și, prin care a dispus următoarele:
”Raportat la considerentele Deciziei nr. 7/2015, în cauză se constată că dreptul de care se prevalează reclamanții este cel de a fi despăgubiți pentru plata cu întârziere a sumelor din titlurile executorii eșalonate.
Dacă eșalonarea a presupus fixarea unui alt termen pentru executarea parțială a obligației de plată și o astfel de plată parțială nu întrerupe cursul prescripției dreptului de a solicita aceste dobânzi, înseamnă că obligația principală, respectiv dreptul la executarea silită a titlurilor executorii nu s-a prescris, iar dobânda percepută debitorului pentru neexecutare curge, pentru tranșele achitate, de la data pronunțării hotărârii până la data plății tranșelor, iar, pentru sumele neachitate, curge în continuare până la data plății efective.
În aceste condiții, cererea de chemare în judecată marchează momentul la care instanța de judecată se raportează pentru a aprecia dacă scadența tranșelor plătite pentru care se calculează distinct dobânzi penalizatoare se înscrie în termenul de prescripție de trei ani anteriori acestei date, dobânzile putând fi solicitate pentru perioada pentru care nu s-a împlinit prescripția.
Pentru suma rămasă restantă după plata parțială, dobânzile penalizatoare curg în continuare și pot fi acordate pe trei ani anteriori datei introducerii acțiunii.
Pentru tranșele din debitul principal ce au fost achitate cu mai mult de trei ani anteriori introducerii acțiunii ce pretinde plata acestora, dobânzile s-au prescris și nu mai pot fi solicitate.
În consecință, raportat la distincțiile expuse anterior, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii”.
C. reține că această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată, în temeiul art. 521 alin. (3) din codul de procedură civilă ce statuează următoarele:
”Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”, astfel că pe cale de consecință se impune admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 12.12.2011, urmând a fi respinsă acțiunea ca prescrisă.
În aceste condiții cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă și întemeiată pe sentința civilă nr. 1593/19.03.2008, pronunțată de T. T. se impune a fi admisă începând cu data de 12.12.2011, și până la data plății efective.
Temeiul de drept al admiterii acestor pretenții constând în plata unor dobânzi legale la debitul stabilit prin sentința civilă precitată este dat de decizia în interesul legii nr. nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-au statuat următoarele:
”În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Prin urmare, toate criticile apelantului-pârât sunt nefondate cu privire la pretențiile deduse judecății, în contextul în care nu are relevanță nici modul de executare al acestor creanțe întemeiat pe dispozițiile OUG nr. 71/2009, și nici invocarea Hotărârii pronunțată de C. Europeană a Drepturilor Omului în cauza D. contra României.
Decizia în interesul legii nr. 2/2014 este obligatorie pentru instanțe în temeiul art. 517 alin. (4) C. pr. civ., ”Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”, astfel că,prin urmare, din această perspectivă indiferent de argumentele invocate prin cererea de apel, pretențiile deduse judecății constând în dobânda legală sunt pe de o parte justificate, iar pe de altă parte sunt întemeiate în drept pe dispozițiile deciziei în interesul legii nr. 2/2014 obligatorie pentru instanțe în temeiul art. 517 alin. (4) C. pr. civ.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, C., în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va admite apelul formulat de apelantul-pârât M. Justiției; va schimba sentința atacată; va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune; va respinge acțiunea reclamantei pentru perioada anterioară datei de 12.12.2011, ca fiind prescrisă; va admite în parte acțiunea reclamantei; va obliga pârâții să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform sentinței civile nr. 1593/19.03.2008, pronunțată de T. T., începând cu data de 12.12.2011 și până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-pârât M. JUSTIȚIEI, cu sediul în Sector 5, București, Apolodor, nr. 17, împotriva sentinței civile nr. 292/04.03.2015, pronunțată de T. T. – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal – complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă H. V. - CNP_ cu domiciliul ales la Judecătoria V., ., J. T. și intimații-pârâți C. DE A. BUCUREȘTI cu sediul în sector 4, București, Splaiul Independenței, nr. 5 și T. T. cu sediul A., Independenței, nr. 22, J. T..
Schimbă sentința atacată.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea reclamantei pentru perioada anterioară datei de 12.12.2011, ca fiind prescrisă.
Admite în parte acțiunea reclamantei.
Obligă pârâții să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform sentinței civile nr. 1593/19.03.2008, pronunțată de T. T., începând cu data de 12.12.2011 și până la data plății efective.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. A.
GREFIER,
C. F. C.
Red./ P.A. Dact./C.C.
6ex./28.10.2015
Judecător fond - V. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 4580/2015. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 3607/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
