Despăgubire. Decizia nr. 3607/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3607/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 3607/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3607
Ședința publică din data de 08 octombrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - C. F. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă U. S. E. împotriva sentinței civile nr.1339/16.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCȚII, URBANISM ȘI DEZVOLTARE TERITORIALĂ DURABILĂ, având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 08 octombrie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._ la data de 15.07.2013, reclamanta S. E. U. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. Național de Cercetare - Dezvoltare În Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabila U. – ÎNCERC, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: încadrarea în grupa valorica salariala corespunzătoare funcției de traducător gradul I și fișei de apreciere a activității profesionale pe anii anteriori; plata diferenței dintre salariul primit și cel la care era îndreptățită potrivit grupei valorice salariale corespunzătoare, de la data încadrării greșite în grila salarială până în prezent; plata restanțelor salariale corespunzătoare lunilor iulie 2010, august 2010 și martie 2012; plata diferențelor salariale aferente pontajului pe proiectele transnaționale finanțate din fonduri structurale în care a fost implicată, potrivit actelor adiționale la Contractul individual de muncă; participarea reclamantei la beneficiile INCD U.-INCERC; actualizarea sumelor de mai sus cu rata inflației și indicele prețurilor de consum.
Prin sentința civila nr. 1339 din data de 16.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U. S. E., în contradictoriu cu pârâtul I. Național de Cercetare Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă U. – Încerc; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1993 lei (brut) reprezentând drepturi salariale neîncasate în lunile iulie și august 2010, sumă ce se va actualizata cu indicele de inflație la data achitării efective; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 13.173 lei (brut) reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru activitatea desfășurată pentru proiecte transnaționale finanțate din fonduri structurale, sumă ce se va actualizata cu indicele de inflație la data achitării efective; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 473 lei (brut) reprezentând drepturi bănești cuvenite din fondul total de participare la beneficii, sumă ce se va actualizata cu indicele de inflație la data achitării efective, s-a respinsa în rest acțiunea ca neîntemeiată; s-a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată; s-a luat act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
În considerente prima instanță a reținut că reclamanta U. S. E. a fost salariata CDCAS București din anul 1989, instituție care a fost comasată cu INCERC București și cu INCD Urbanproiect, rezultând actualul angajator I. Național de Cercetare Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă U. – ÎNCERC, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. 2 din HG nr. 1398/2009.
Potrivit art. 8 din același act normativ, pârâtul din prezența cauză se finanțează din venituri proprii, nefiind unitate bugetară, iar potrivit art. 29 alin. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare (anexă a Hotărârii de Guvern), salariile individuale ale personalului se stabilesc prin negociere.
În analizarea temeiniciei pretențiilor formulate prin capetele 1 și 2 ale acțiunii, tribunalul a pornit de la mențiunile efectuate de angajator în carnetul de muncă al reclamantei. Astfel, s-a reținut că salariul de bază al reclamantei la CDCAS București a fost de 1960 lei la care se adaugă un spor de vechime de 25 %. În baza prevederilor Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010 sporurile au fost incluse în salariul de bază și astfel reclamanta a beneficiat de un cuantum al acestuia de 2450 lei, angajatorul având obligația legală de a menține acest salariu până la expirarea Contractului colectiv de muncă, 29.05.2010, fapt consfințit și de Decizia nr. 2/27.01.2010. Odată cu aprobarea HG nr. 1398/2009, așa cum instanța deja a reținut, angajatorul a trecut la autofinanțare din venituri proprii, ceea ce i-a permis să stabilească salariile personalului prin negociere directă, nemaifiind aplicabile prevederile Legii unice de salarizare în sistemul bugetar. Din această situație de fapt, instanța reține că salariul de bază al reclamantei nu a suferit vreo modificare de la data la care s-a înființat angajatorul și, mai mult decât atât, prin actul adițional la contractul individual de muncă încheiat la data de 01.03.2012 părțile au convenit asupra unui salariu de 2450 lei și că, în anul 2013, potrivit Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, s-a revenit asupra modului de stabilire a salariului de încadrare în sensul că sporurile au fost scoase salariul de bază.
În aceste condiții, tribunalul nu a putut reține susținerile reclamantei potrivit cărora în urma unei greșite încadrări în grila salarială a beneficiat de drepturi salariale inferioare celor cuvenite. Pe cale de consecință, pretențiile formulate prin capetele 1 și 2 ale acțiunii introductive au fost apreciat ca fiind neîntemeiate și au fost respinse ca atare.
Referitor la capetele de cerere nr. 3, 4 și 5 tribunalul a reținut că a fost investit cu soluționarea unui conflict de muncă în care sarcina probei revine, conform disp. art. 272 din Codul muncii, angajatorului, acesta având obligația de a depune până la primul termen de judecată înscrisurile cu care înțelege să se apere. În speța de față, angajatorul a depus statele de plată din care rezultă sumele acordate reclamantei cu titlul de drepturi salariale și a apreciat că aceasta a încasat în totalitate drepturile cuvenite în urma prestării activității în cadrul proiectelor cu finanțare externă și că nu erau întrunite condițiile pentru acordarea sumelor solicitate cu titlu de participare a salariaților la profit. Din întâmpinarea depusă precum și din înscrisurile anexate tribunalul constată că angajatorul nu a dovedit achitarea integrală a drepturilor bănești solicitate de reclamantă și nici nu rezultă dacă au fost întrunite condițiile participării a salariaților la profit.
Pentru analizarea pretențiilor formulate de reclamantă prin capetele de cerere nr. 3, 4 și 5, și pentru că se contestă modul de stabilire a drepturilor pe care reclamanta le-a încasat, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiective: stabilirea faptului că reclamanta a încasat integral salariile aferente lunilor iulie și august 2010, stabilirea eventualelor sume ce ar fi cuvenite reclamantei pentru activitatea desfășurată în cadrul proiectelor transnaționale finanțate din fonduri structurale precum și stabilirea eventualelor sume cuvenite reclamantei din profitul instituției.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză tribunalul a reținut că reclamanta este îndreptățită să primească de la angajator suma de 1993 lei (brut) reprezentând drepturi salariale neîncasate în lunile iulie și august 2010, suma de 13.173 lei (brut) reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru activitatea desfășurată pentru proiecte transnaționale finanțate din fonduri structurale și suma de 473 lei (brut) reprezentând drepturi bănești cuvenite din fondul total de participare la beneficii.
Văzând aceste considerente, concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, neîndeplinirea de către pârâtă a obligației legale de a proba achitarea în totalitate a drepturilor de natură salarială cuvenite reclamantei și văzând și prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, tribunalul a constatat întemeiate pretențiile acesteia, urmând să oblige pârâta la plata sumelor de bani stabilite prin raportul de expertiză.
La aceste sume va fi adăugată și actualizarea fiecărei sume cu indicele de inflație. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe necesitatea stabilirii valorii reale a obligației bănești la data efectuării plății. S-a reținut că prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere că pe lângă pierderea suferită de reclamantă să fie acoperit și beneficiul de care a fost lipsită, iar în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare.
Totodată, tribunalul a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, iar pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, apelanta-reclamantă U. S. E., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta a aratat că este angajata INCD U.-INCERC încă de la înființare (2009), fiind anterior angajata CDCAS București din anul 1989. În momentul înființării INCD U.-INCERC avea funcția de traducător gradul I, corespunzătoare grupei maxime din grila de salarizare.
În data de 29.04.2013 i s-a înmânat decizia prin care este încadrată în funcția de traducător cu un salariu de baza de 1960 lei, corespunzător grupei valorice I. Având în vedere că în momentul înființării INCD U.-INCERC prin comasarea INCERC, U. Proiect și CDCAS era încadrată la CDCAS cu funcția de traducător gradul I, prin comunicarea mai sus amintita i s-a adus implicit la cunoștința modificarea unilaterală a contractului individual de muncă de către angajator și încadrarea în grupa minimă din grila de salarizare, așa cum este aceasta definită de Contractul colectiv de muncă la nivelul INCD U.-INCERC - 30.01.2013 (în continuare "CCM"). Însă, potrivit art. V.2 (5) din CCM în această grupă se încadrează doar angajații debutanți în meserie sau funcție și angajații care nu au îndeplinit criteriile de apreciere pentru încadrarea în alte grupe valorice, or apelanta nu se încadrează în niciuna dintre cele două situații.
În ceea ce privește sentința apelată, aceasta trebuie anulată în privința capetelor de cerere mai sus menționate din următoarele motive: Sentința apelată nu este justificată în privința capătului de cerere nr. 1:
Apelanta a solicitat instanței să constate că, referitor la primul capăt de cerere, având ca obiect reîncadrarea sa în funcția de traducător de gradul I, corespunzătoare grupei valorice salariale maxime, instanța de fond s-a rezumat la a respinge capătul de cerere invocând niște raționamente legate de calculul salariului, raționamente la rândul lor eronate. Acest raționamente nu pot fi reținute în legătură cu încadrarea în funcția de traducător de gradul I, funcție pentru care apelanta a susținut și promovat un examen.
Sentința apelată este justificată pe baza unui raționament juridic eronat:
Potrivit legislației în vigoare, personalul preluat își păstrează funcțiile avute anterior, apelanta fiind încadrată la CDCAS în funcția de traducător Gradul I, așa cum reiese din cartea de muncă. Această funcție fiind dobândită prin concurs, i-a fost unilateral modificată de pârâtă fără vreo justificare și fără a fi măcar informată de aceasta.
În plus, sfidând prevederile CCM și fără a ține cont de experiența profesională și performanță în muncă, a fost încadrată în grupa valorica salariala minimă (G I).
Or CCM la nivelul ramurii de cercetare, devenit aplicabil la expirarea CCM la nivelul CDCAS, prevede:”Art. V2 încadrarea salariaților într-o grupă valorică se face în conformitate cu criteriile de apreciere convenire la nivelul unității, ținând cont de prevederile art. V. 1, alin. (4) din prezentul contract; încadrareasalariaților în prima grupă valorică a fiecărei categorii de salariați se poate face în următoarele cazuri:
- salariați debutanți în meserie sau funcție;
- salariați care n-au îndeplinit criteriile de apreciere convenite prin contractul de muncă la nivelul unității pentru grupa valorică II.
Art. V2, (6) – în unitățile în care salariații cu studii superioare din activitatea de cercetare – dezvoltare - proiectare au obținut grade profesionale, încadrarea acestora în grupa valorică de personal G II, ținând seama și de punctajul total obținut pentru îndeplinirea criteriilor și subcriteriilor de apreciere.
Încadrarea salariaților într-o grupă valorică se face în conformitate cu criteriile de apreciere convenite la nivelul unității, ținând cont de prevederile art. V.1 alin. (4) din prezentul contract. (CCM nr._ ).
Astfel, contractul colectiv de muncă mai sus amintit îi dă apelantei dreptul la o încadrare într-o grupă valorica superioară de salarizare, în conformitate cu vechimea în muncă și punctajul obținut la fișele de apreciere (pârâta a refuzat să prezinte fișele de apreciere pe anii 2010, 2011 și 2012). Mai mult decât atât, nici după semnarea CCM la nivelul unității, în februarie 2013, nu a fost încadrată conform prevederilor acestuia și nici nu a participat la nici un fel de negociere (după semnarea CCM ar fi trebuit organizate negocieri individuale, ceea ce nu s-a întâmplat).
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Apelanta sustine in esenta ca, in calitate de personal preluat, trebuia sa isi pastrezefunctia avuta anterior, fiind încadrată la CDCAS în funcția de traducător Gradul I, așa cum reiese din cartea de muncă, dar această funcție i-a fost unilateral modificată de pârâtă fără vreo justificare și fără a fi măcar informată de aceasta.
Curtea retine ca, potrivit prevederilor Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010 sporurile au fost incluse în salariul de bază iar noul angajator a avut obligația legală de a-i menține salariul până la expirarea Contractului colectiv de muncă, 29.05.2010, asa cum rezulta din Decizia nr. 2/27.01.2010.
Dupa . dispozitiilor HG nr. 1398/2009, angajatorul a trecut la autofinanțare din venituri proprii si a stabilit salariile prin negociere directă, Legea unica de salarizare incetandu-si aplicabilitatea.
Salariul de bază al apelantei a ramas acelasi cu adaugarea sporurilor prevazute in Contractului colectiv de muncă la nivel de ramura, cu respectarea indeplinirii conditiilor de acordare.
In anul 2013, conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, sporurile au fost scoase salariul de bază.
Astfel, parata a avut numai obligatia de a mentine salariile pana la negocierea unui nou contract colectiv de munca, iar trecerea paratei la autofinantare din venituri proprii a condus la stabilirea salariilor prin negociere directa, orice majorare fiind la latitudinea angajatorului, instanta neputand interveni in sensul obligarii acestuia, mai ales in conditiile in care salariul apelantei nu a fost diminuat.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă U. S. E., având CNP:_, domiciliată în București, .. 2, ., ., împotriva sentinței civile nr.1339/16.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCȚII, URBANISM ȘI DEZVOLTARE TERITORIALĂ DURABILĂ, cu sediul în București, ., sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. A.
GREFIER,
C. F. C.
Red: L.H
Dact: C.C.
4ex./05.11.2015
Jud.fond:B. D. C..
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3615/2015.... → |
|---|
