Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 459/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 459/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 11885/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8231/2014)
DECIZIE CIVILĂ NR.459/2015
Ședința publică de la 12 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- A. I. C.
JUDECĂTOR - D. A. T.
GREFIER – I. L. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât I. NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU MICROBIOLOGIE ȘI IMUNOLOGIE C., împotriva sentinței civile nr.7373 din data de 23.06.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ț. M. G., având ca obiect-contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-pârât, prin avocat G. M. în baza împuternicirii avocațiale . nr._ emisă în baza contractului de asistență juridică nr.1184/2013, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-pârât, prin avocat, depune la dosar două înscrisuri, respectiv stat de funcțiuni pe anul 2013 din care rezultă că a fost desființat postul contestatorului și Hotărârea nr.844/01.10.2014 în dovedirea faptului că pârâtul a trecut din coordonarea Ministerului Sănătății sub coordonarea Ministerului Educației Naționale.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri, astfel cum a fost solicitată, și, constatând că nu mai sunt alte chestiuni în cauză, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-pârât solicită în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond rejudecând, a se respinge contestația formulată ca nefondată, având în vedere următoarele motive.
Precizează că din consiliul de administrație al Institutului fac parte reprezentanți ai Ministerului Sănătății, Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Muncii și alte Ministere, astfel că nu se poate vorbi că a existat un conflict între prezentul contestator, merceolog în cadrul Institutului C. și directorul general de la acea vreme.
Susține că apelantul-pârât a trecut printr-un proces de restructurare, fiind vizate 5 posturi de restructurare, printre care și postul contestatorului, acest lucru fiind realizat prin Ordinul nr.28/18.01.2013 al Ministerului Sănătății. Ulterior acestei date la 25.01.2013 Consiliul de Administrație al pârâtului prin Hotărârea nr.122/25.01.2013 a aprobat structura funcțională dispusă anterior prin acest ordin al Ministrului.
La baza emiterii acestui ordin au stat și Referatul de aprobare al Direcției Organizare și Politici Salariale și alte înscrisuri existente la dosarul cauzei.
În continuare, arată că Ministerul Sănătății a hotărât organigrama și statul de funcțiuni al pârâtului potrivit strategiei de eficientizare a activității prin deducerea cheltuielilor și raționalizarea productivității interne.
Necesitatea care a determinat desființarea postului contestatorului a fost aceea că în cadrul Institutului existau două servicii în paralel, care efectuau aceleași activități, respectiv Serviciul Aprovizionare, Transport și Depozitare și Biroul Administrativ Aprovizionare.
Așadar, în aceste condiții nu se justifica existența a două servicii/birouri în paralel, care să efectueze aceeași activitate.
Cu privire la caracterul efectiv al desființării acestui post, așa cum rezultă din statul de funcțiuni, solicită să se observe că postul a fost suprimat din statul de funcțiuni ( poziția 713/3 din statul de funcții pe anii 2011-2012).
Prin urmare, concedierea contestatorului a avut o cauză reală și serioasă impusă ca urmare a modificării structurii organizatorice și funcționale ale pârâtului, cu consecința reorganizării Serviciului Administrativ Aprovizionare care avea aceleași atribuții paralele cu Serviciul Aprovizionare, Transport, Depozitare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra apelului formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului București reclamantul Tapu - M. G. a chemat in judecata I. N. de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie „ C.”, solicitând anularea deciziei de încetare a contractului de munca pentru motive ce nu țin de persoana salariatului nr. 382 din data de 25 februarie 2013; repunerea părților in situația anterioara emiterii deciziei de concediere, prin reintegrarea in postul si functia detinuta anterior concedierii; obligarea pârâtului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada cuprinsa intre data emiterii deciziei de concediere si data reintegrării in postul si funcția deținuta anterior concedierii; obligarea pârâtului la plata echivalentului in lei, raportat la cursul BNR din data plății, a sumei de 5000 euro cu titlul de daune morale; cu cheltuieli de judecata.
Prin sentința civilă nr.7373 din data de 23.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă in parte contestația formulata de reclamantul Tapu- M. G. în contradictoriu cu paratul I. N. de Cercetare Dezvoltare Pentru Microbiologie și Imunologie; a fost anulată decizia nr. 382/25.02.2013 emisă de pârât; s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul și funcția deținute anterior concedierii.
Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariat de la data concedierii și până la data reintegrării efective; a fost respinsă cererea privind obligarea paratului la plata daunelor morale ca neîntemeiata și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 4348, 63 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între părțile litigante din prezenta cauză au intervenit raporturi de muncă, conform contractului individual de muncă nr. 2724/02.10.1986, în temeiul căruia reclamantul a fost angajat la societatea intimată în funcția de Merceolog IA în cadrul Serviciului Aprovizionare.
Prin Decizia nr. 382/25.02.2013 raporturile de muncă între părți au încetat în temeiul art.55 lit. c coroborat cu art. 65 alin. 1 Codul Muncii, începând cu data de 27.02.2013. În motivarea deciziei s-a arătat că motivul de fapt al concedierii îl reprezintă desființarea locului de muncă ocupat ca urmare a reorganizării Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „C.”, prin modificarea structurii organizatorice și funcționale.
Instanța a reținut că în decizia mai sus arătată s-a menționat faptul că în perioada 28.01.2013 – 26.02.2013 reclamantului i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare în temeiul art. 75 Codul Muncii.
În baza art. 65 din Codul muncii, concedierea individuala pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi dispusa numai ca urmare a desființării locului de munca ocupat de salariat, determinata de dificultăți economice, transformări tehnologice sau de reorganizarea activității.
Desființarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa. Cauza este serioasă atunci când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea. Desființarea este efectiva, atunci când locul de munca a fost suprimat din structura angajatorului si reala, daca are un caracter obiectiv si este determinata de dificultăți economice.
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 122/25.01.2013 a fost aprobat statul de funcții al Institutului Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Microbiologie și Imunologie C.. Astfel, s-au reorganizat compartimentele și serviciile pârâtului, având la bază Ordinul nr. 28 /2013 al Ministerului Sănătății privind aprobarea structurii organizatorice a Institutului Național de Cercetare –Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „C.”. Potrivit noii structuri organizatorice stabilite prin Ordinul nr. 28/2013 există în mod distinct Serviciul Aprovizionare, Transport, Depozite precum și Serviciul Tehnic, Administrativ, IT, PSI. Potrivit statului de funcții 2013 (pentru Serviciul administrativ s-a păstrat printre altele un post pentru funcția de șef colectiv inginer I A (poziția 90), iar pentru Serviciul Aprovizionare, Transport, Depozite s-a păstrat un post pentru funcția de șef colectiv (poziția 56), un post pentru inginer I A (poziția 59) si un post de merceolog IA (poziția 63), deținut de către reclamant.
Instanța a subliniat că Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 122/25.01.2013 nu motivează in niciun fel necesitatea desființării postului șef serviciu administrativ - aprovizionare, necesitatea reorganizării activității, eventualele dificultăți economice întâmpinate de angajator etc. Aceste aspecte nu pot fi deduse nici din împrejurări anterioare și din care sa rezulte fără dubiu că desființarea postului ocupat de reclamant a avut un caracter obiectiv, fiind impusă de rațiuni de eficientizare a întregii activități și a avut si o cauză serioasă, spre exemplu, reducerea cheltuielilor, prin diminuarea și raționalizarea activității.
Instanța a apreciat că simpla reorganizare a serviciilor nu presupune un motiv suficient și justificativ pentru concedierea unei persoane, în condițiile în care după reorganizare postul există în continuare. Chiar daca oportunitatea deciziilor asupra restructurării activității aparține angajatorului, care se bucură de o marjă largă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale economice, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil, motivarea masurilor dispuse este necesară pentru a preîntâmpina abuzurile si pentru a da posibilitatea persoanelor concediate de a se apăra.
Prin urmare, intimata nu a demonstrat faptul că desființarea locului de muncă al contestatorului ar fi avut caracter efectiv și că ar fi fost legitimată de existența unei cauze reale și serioase, din piesele probatorii ale dosarului nerezultând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 65 Codul Muncii, invocat de pârât ca fundament juridic al deciziei de concediere.
Față de aceste aspecte, instanța a constatat faptul că nu au fost respectate condițiile prevăzute de art. 65 Codul Muncii, nemaianalizând celelalte motive de netemeinicie a deciziei invocate de reclamant, care sunt de fapt motive subsecvente celor deja analizate.
Pentru considerentele expuse, în baza art.80 Codul Muncii, instanța a anulat decizia nr. 382 din 25.02.2013 emisă de pârât și a dispus reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior concedierii și a obligat pârâtul către acesta la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii până la efectiva reintegrare.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale, întrucât nu s-a făcut dovada prejudiciului care să-l îndreptățească pe contestator la reparația bănească solicitată. Din probele administrate nu rezultă modul în care drepturile personale nepatrimoniale ale contestatorului au fost afectate, astfel că nu se pot acorda despăgubiri pentru suferința de ordin moral pretinsă.
În baza art. 453 N.C.pr.civ. instanța a obligat pârâtul către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4348,63 lei, reprezentând onorariu avocațial, potrivit facturii fiscale și a extrasului de cont.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat pârâtul I. Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie C., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul a susținut că instanța fondului în mod eronat a reținut că este vorba de o măsura abuziva, subiectiva legata de desființarea postului contestatorului limitându-se și analizând evaziv condițiile impuse de art.65 C. muncii, respectiv desființarea locului de muncă, trebuie să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioasă.
În lumina analizei acestor condiții, instanța fondului nu a luat în considerare următoarele aspecte de o importanță esențiala.
I. Național de Cercetare și Dezvoltare Pentru Microbiologie și Imunologie C. își desfășoară activitatea în baza H.G. nr.352/11.04.2002 privind înființarea INCDMl C. și s-a aflat în coordonarea Ministerului Sănătății potrivit art. 1 din actul normativ invocat mai sus, iar potrivit art.3 Structura organizatorică a INCDMl C. este prevăzuta în Anexa 1.
Prin H.G. nr. 844/01.10.2014 INCDMI C. a trecut din coordonarea Ministerului Sănătății în coordonarea Ministerului Educației Naționale urmând să se desfășoare un proces amplu de reorganizare.
Măsura desființării a celor 5 posturi, printre care și cel al contestatorului a avut un caracter obiectiv fiind dispusă prin Ordinul nr.28/18.01.2013 al Ministrului Sănătății publicat în Monitorul Oficial Partea I, Nr.51/23.01.2013.
Ulterior acestei date, respective la data de 25.01.2013, Consiliul de Administrație al INCDMl C. a luai Hotărârea nr. 122/25.01.2013 prin care aprobă structura funcționala DISPUSĂ, anterior prin Ordinul Ministrului.
La baza emiterii Ordinului Ministrului Sănătății nr.28/18.01.2013 a stat Referatul de aprobare al Direcției Organizare și Politici Salariale nr. EM 418/2013 ca motivare și fundamentare a Ordinului Ministrului.
Reclamantul Tapu Mocanii G. nu a inițiat niciun demers sub aspectul atacării Ordinului Ministrului Sănătății solicitând suspendarea sau anularea lui, cu toate că acest Ordin își producea efectele cu privire la desființarea postului contestatorului.
Ministerul Sănătății a hotărât organigrama și statul de funcțiuni ale INCDMl C. potrivit strategiei de eficientizare a activității, prin reducerea cheltuielilor și raționalizarea productivității interne.
Potrivit art.14 din HG nr.352/11.04.2002 Ministerul Sănătății, în calitate de fost minister coordonator, cuprinde în bugetul sau de venituri și cheltuieli fondurile necesare INCDMI C. pentru realizarea unor investiții, dotări, aparatura, echipamente și instalații.
Potrivit art.4 alin.5 din HG nr.332/11.04.2002 membrii Consiliului de administrație s-au numit prin ordin al Ministrului Sănătății, din care au făcut parte reprezentanți ai Ministerului Sănătății.
Măsura desființării celor 5 locuri de munca este serioasă impusă de exigențele legale (Ordinul Ministrului nr.28/18.01.2013 fundamentat pe Referatul de aprobare al Direcției Organizare și Politici Salariate nr. EM 418/20Î3 și Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 122/25.01.2013), justificându-se astfel concedierea individuală a salariaților din motive, ce țin exclusiv de activitatea angajatorului.
Necesitatea care a determinat desființarea postului reclamantului a fost aceea că în cadrul INCDMI C. există două servicii în paralel, care efectuau aceiași activitate, respectiv - Serviciul Aprovizionare, Transport, Depozitare și Biroul Administrativ Aprovizionare.
În aceste condiții nu se justifica existența a doua servicii/birouri în paralel, care efectuau aceeași activitate.
Acesta este rațiunea pentru care Ministerul Sănătății a hotărât prin ordinul dat eficientizarea activității INCDMI C. prin reducerea schemei de personal.
Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 122/25.01.2013 a INCDMI C. a fost luată în temeiul prevederilor Ordinului Ministrului Sănătății nr.28/18.01.2013 prin care s-a aprobat statul de funcții al INCDMI C. conform anexei nr. 1, ca parte integrantă a hotărârii.
Cu privire la caracterul efectiv al desființării postului solicită să se observe că locul de muncă a fost suprimat din statul de funcții sau organigrama INCDMI C., în sensul că postul ocupat de contestator - merceolog IA (poziția 713/3 din statul de funcții pe anii 2011 -2012) a fost suprimat în noul stat de funcții pe anul 2013 al INCDMI C.. Pe postul suprimat nu au fost angajate ulterior alte persoane așa cum a arătat în mod eronat reclamantul.
Concedierea reclamantului a avut o cauză reală și serioasă impusă ca urmare a modificării structurii organizatorice și funcționale a INCDMI C., consecința reorganizării Serviciul Administativ-Aprovizionare care avea aceleași atribuții paralele cu Serviciul Aprovizionare, Transport, Depozitare:
La baza emiterii deciziei de concediere a stat în primul rând Ordinul nr.28/18.01.2013 al Ministrului Sănătății, fundamentat pe Referatul de aprobare al Direcției Organizare și Poliției Salariale nr. EM 418/2013, iar în subsidiar Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 122/25.01.2013, fundamentata în baza analizei efectuată la nivelul Institutului, avizata - favorabil de Consiliul de Administrație, care exclude din start ca o anumită persoana-Directorul General, să fi disimulat realitatea, luând o măsura abuziva și fără fundament față de contestator.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr.7373/23,06.2014 pronunțata în dosarul nr._ de Tribunalul București, Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, iar pe fond rejudecând cauza, respingerea contestației ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtului în funcția de merceolog IA în cadrul Serviciului Administrativ, Aprovizionare, prin decizia nr. 382/25.02 contestată în prezenta cauză pârâtul dispunând încetarea contractului de muncă al acestuia începând cu data de 27.02.3013 în temeiul prevederilor art.55 lit. c coroborat cu art. 65 alin. 1 Codul Muncii.
În cuprinsul deciziei de concediere s-a reținut că motivul de fapt al concedierii îl reprezintă desființarea locului de muncă ocupat de reclamant ca urmare a reorganizării Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie C., prin modificarea structurii organizatorice și funcționale, invocându-se prevederile Ordinului nr.28/23.01.2013 privind noua structură organizatorică și Hotărârea Consiliului de Administrație nr.122/25.01.2013 pentru aprobarea noii structuri funcționale (statul de funcții).
Curtea, având în vedere limitele efectului devolutiv al apelului astfel cum acestea sunt stabilite de prevederile art.477 al.1 C.pr.civ., constată că susținerile apelantului sunt nefondate, prima instanță pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Potrivit prevederilor art. 65 alin.1 din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Conform alin.2 din aceeași prevedere legală, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În consecință, concedierea individuala pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi dispusa numai ca urmare a desființării locului de munca ocupat de salariat determinata de dificultăți economice, transformări tehnologice sau de reorganizarea activității.
Desființarea locului de munca are caracter serios atunci când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea. Desființarea este efectiva, atunci când locul de munca a fost suprimat din structura angajatorului si reala, daca are un caracter obiectiv si este determinata de dificultăți economice.
Or, Curtea notează că în cauză nu se pot reține caracterul obiectiv si cauza serioasa a concedierii, nici Ordinul nr. 28/2011 emis de Ministrul Sanatatii și nici Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 122/25.01.2013 prin care a fost aprobat statul de funcții al pârâtului, hotărâre pe care acesta și-a întemeiat măsura dispusă împotriva angajatului său, nemotivând în niciun fel necesitatea desființării postului ocupat de reclamant (Merceolog IA), necesitatea reorganizării activității ori eventualele dificultăți economice ce ar fi justificat adoptarea măsurii.
Relativ la susținerile apelantului, potrivit cărora măsura are caracter serios, fiind impusă de exigențele legale, respectiv de Ordinul nr. 28/2011 emis de Ministrul Sanatatii, Curtea notează că simpla emitere a ordinului de aprobare a structurii organizatorice a Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „C.” nu are și semnificația îndeplinirii conditiilor impuse de art. 65 din Codul muncii, impunându-se în continuare analizarea existenței unei cauze reale si serioase.
Or, astfel cum și anterior s-a arătat, prin decizia emisă pârâtul nu a oferit o minimă motivare a măsurii dispuse, iar aceste aspecte nu pot fi deduse din împrejurări exterioare, în cauză nerezultând fara dubiu ca desființarea postului ocupat de intimat a avut un caracter obiectiv, fiind impusă de rațiuni de eficientizare a întregii activități și a avut si o cauză serioasă, spre exemplu, reducerea cheltuielilor, prin diminuarea și raționalizarea activității. Potrivit art.79 Codul muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere, raportat la acestea neputându-se reține nici susținerile potrivit cărora necesitatea desființării postului ocupat de intimat s-ar fi justificat prin existența în paralel a două servicii ce efectuau aceeași activitate.
Chiar daca oportunitatea deciziilor asupra restructurării activității aparține angajatorului, care se bucură de o marjă largă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale economice, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil, motivarea masurilor dispuse este necesară pentru a preîntâmpina abuzurile si pentru a da posibilitatea persoanelor concediate de a se apăra.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 480 Cod proc. civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelului formulat de apelantul-pârât I. NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU MICROBIOLOGIE ȘI IMUNOLOGIE C., C. RO15203810, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.103, sector 5, împotriva sentinței civile nr.7373 din data de 23.06.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ț. M. G., domiciliat în București, ., ., ., sector 6, cu domiciliul ales la Cabinet avocat D., situat în București, ..7, ., ., sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015
Președinte, Judecător,
arab
A. I. C. D. A. T.
Grefier,
I. L. B.
tehnored.D.A.T
Red. S.Ș./5 ex./19.02.2015
DACT:I.B/13.02.2015
Jud.fond: C. A.
| ← Anulare act. Decizia nr. 561/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
