Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1083/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1083/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 48244/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8110/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1083
Ședința publică din data de 26.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți C. L. SECTOR 2 BUCUREȘTI și P. S. 2 – INSTITUȚIA PRIMARULUI împotriva sentinței civile nr.6162 din data de 26.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. C. G. și intimata-pârâtă ȘCOALA C., având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6162 din data de 26.05.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului S. 2 București și a Consiliului L. al sectorului 2 București, ca neîntemeiată; a admis acțiunea așa cum a fost formulată privind pe reclamantul G. C. C., în contradictoriu cu pârâții: Școala C., C. L. Sector 2 București și P. S. 2 - Instituția Primarului.
Pentru a pronunța această sentință, analizând excepția lipsei calității procesuale invocată de pârâții: Consiliului L. Sector 2 București și P. S. 2 București, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 167 alin.1 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în parte din perioada pentru care se solicită plata drepturilor, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Sistemul de finanțare de bază a unităților de învățământ preuniversitar prevăzut în art. 167 - 170 se aplică începând cu anul financiar 2005, potrivit Legii nr. 354/2004. Or, față de data de la care se solicită plata drepturilor din prezenta sentință rezultă că dispozițiile legale mai sus menționate erau incidente.
De asemenea, dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 sunt în sensul că P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 215/2001 republicatăautoritățile administrației publice locale din municipiul București sunt C. General al Municipiului București și consiliile locale ale sectoarelor, ca autorități deliberative, precum și P. General al Municipiului București și primarii sectoarelor, ca autorități executive, alese în condițiile legii pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
Conform art. 83 alin.1 din Legea nr. 215/2001 primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București funcționează în condițiile prevăzute de dispozițiile prezentei legi pentru primarii și viceprimarii comunelor și orașelor și îndeplinesc atribuțiile stabilite de lege pentru aceștia, cu excepția celor referitoare la consultarea populației prin referendum, organizat pentru soluționarea problemelor locale de interes deosebit, și la măsurile prevăzute de lege pentru desfășurarea adunărilor publice, care se exercită numai de primarul general al municipiului București.
Tribunalul a reținut că și dacă se analizează excepțiile în raport de dispozițiile Legii nr. 1/2011, acestea tot nu sunt întemeiate, deoarece conform art. 104 alin.2 lit. a finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
De asemenea, Tribunalul a mai menționat că este evident faptul că pârâta a fost chemată în judecată doar pentru îndeplinirea obligației care îi este atribuită prin lege, pentru a fi obligată la plata, în sensul finanțării, a diferențelor de drepturi salariale cuvenite conform Legii nr. 221/2008.
În consecință, s-a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții:Consiliului L. Sector 2 București și P. S. 2 București, ca neîntemeiată.
Tribunalul a mai reținut că între reclamantul G. C. C. și pârâta Școala C. au avut loc raporturi de muncă, astfel cum rezultă din contractele individuale de muncă și actele adiționale la acesta. Reclamantul G. C. C. solicită acordarea drepturilor salariale restante aferente perioadei noiembrie-decembrie 2009 în cuantum de 560,00 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 159 alin.1 din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Potrivit disp.art.166 alin.1 Codul muncii, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Potrivit art.168 din codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății.
Deși, legal citată cu mențiunea de a depune la dosar dovada plații către reclamant a salariului, pârâta, căreia îi revenea sarcina probei conform disp.art.272 Codul muncii, nu a înțeles să realizeze această probă, potrivit dispozițiilor legale și nu a făcut nici dovadă existenței vreunui caz de forța majoră, care ar fi impus suspendarea plății salariului către reclamant.
S-a reținut că obligația principală a angajatorului este cea de plată a salariului, a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat, angajatorul neputându-se sustrage de la obligația sa invocând lipsa fondurilor bănești (art. 159 Codul Muncii).
Conform art. 166 alin. (1) din Codul muncii, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă sau în contractul colectiv de muncă, acesta fiind momentul nașterii dreptului salariatului la acțiune pentru plata drepturilor salariale neachitate de către angajator.
Având în vedere normele legale aplicabile, întrucât reclamantul a arătat că a prestat efectiv muncă în favoarea pârâtei Școala C. în perioada noiembrie-decembrie 2009, iar pârâta nu a negat acest aspect și nici nu a arătat că ar fi plătit drepturile salariale solicitate, Tribunalul a obliga pârâta Școala C. la plata către reclamant a drepturilor salariale restante aferente perioadei noiembrie-decembrie 2009.
În baza art. 1088 cod civil, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de plată cu întârziere a sumei datorate, Tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de 560,00 lei reprezentând drepturi salariale restante, actualizate cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii 13.12.2012 până la data plății efective.
Tribunalul a admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtei Școala C. la plata tuturor contribuțiilor, impozitelor și taxelor, aflate în sarcina angajatorului pentru perioada noiembrie-decembrie 2009.
Pentru aceasta s-au avut în vedere dispozițiile art.40 lit. c din Codul muncii potrivit cărora angajatorul este obligat să-i plătească angajatului absolut toate drepturile ce decurg din lege și din contractele individuale de muncă, de unde rezultă că una dintre obligațiile asumate de Școala C. este aceea „să rețină și să vireze la timp contribuțiile salariatului pentru asigurările sociale, pensie suplimentară, pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj și celelalte contribuții prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.”
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâții:C. L. Sector 2 București și P. S. 2 – Instituția Primarului, criticând-o pentru nelegalitate, recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6, 8 și pct. 9, art.3041, art. 308 și art.137 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate că în fapt, prin sentința civilă recurată s-a admis cererea formulată de reclamant prin care a solicitat plata drepturilor salariate reținute abuziv pentru lunile noiembrie și decembrie 2009 precum și indexarea cu rata inflației a acestor, sume.
Reclamantul prin reprezentant, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați la plata drepturilor salariale reținute abuziv pentru lunile noiembrie și decembrie 2009, faptă pe care aceștia au săvârșit-o sub pretextul aplicării disp. art. 10 din Legea nr. 329/2009, intrată în vigoare la data de 12.11.2009; la indexarea cu rata inflației, la data efectivă a plății, a acestor sume cuvenite, reprezentând drepturile salariale reținute abuziv pentru lunile noiembrie și decembrie 2009; Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 268 din Codul Muncii, art. 39 alin.(1) lit. a); art. 154, art. 161, din Legea nr. 53/2003 în vigoare la aceea dată, dispozițiile contractului colectiv de muncă.
La judecarea cauzei în fond, P. S. 2 - Instituția Primarului și C. L. al S. 2 București prin consilier juridic au formulat întâmpinare invocând excepții de procedură și apărări de fond.
Astfel, consideră că în mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamanților neținând cont de apărările formulate de pârâții sus precizați prin întâmpinare, în susținerea excepției lipsei calității procesual pasive. Nici în practicaua hotărârii și nici în dispozitivul hotărârii nu s-a făcut referire la motivele invocate de aceștia, respectiv faptul că s-a cerut reîncadrarea personalului didactic(cadre didactice și personal auxiliar) și calculul și plata drepturilor salariale, nesocotindu-se că pârâții - C. L. Sector 2 București și P. S. 2 București - Instituția Primarului, nu au prin lege astfel de obligații. Obligația legală a unităților pârâte este doar de a asigura finanțarea pe baza bugetelor întocmite de conducătorii unităților de învățământ din cadrul S. 2 București și aprobate în condițiile legii și nu de a calcula și efectua plata drepturilor salariale ale personalului didactic(cadre didactice și personal auxiliar).
În consecință este mai mult decât evident că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
Mai mult, instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile OUG nr. 31/2009 și OUG 41/2009, acte normative care reglementează plata unor drepturi salariale, inclusiv plata drepturilor salariale ale personalului din învățământ, reținând că la data pronunțării sentinței aceste acte normative erau deja abrogate și rămase fără efecte juridice, însă aceste acte în perioada 01.04._09 până Ia . dispozițiilor Legii 330/2009 au produs efecte juridice.
Instanța de fond a obligat pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând drepturilor salariale reținute abuziv pentru lunile noiembrie și decembrie 2009, considerând că reclamanții sunt îndreptățiți la acoperirea prejudiciului creat, motiv pentru care a dispus efectuarea calcului și plata acestor drepturi, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
P. S. 2- Instituția Primarului și C. L. al S. 2 București nu au atribuțiuni în ceea ce privește modul concret de calcul și plata salariilor personalului salariat din învățământ.
La judecarea în fond pârâții au invocat - excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Sector 2 și Primarului S. 2 București - Instituția Primarului arătând motivele pe care se susține această excepție, astfel:
Conform Codului muncii angajatorul răspunde în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele pricinuite angajatului în situația în care angajatul ar fi suferit o pagubă din culpa angajatorului.
P. S. 2 - Instituția Primarului și C. L. al S. 2 nu au calitatea de angajator.
Raporturile juridice de muncă ale personalului din învățământ sunt stabilite între angajați și unitățile de învățământ cu care aceștia au încheiat contracte individual de muncă sau contracte colective de muncă, după caz.
Conform art. 109 alin (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic: „1) Directorul este conducătorul unității școlare și o reprezintă în relațiile cu persoanele juridice și fizice, inclusiv cu administrația și comunitatea locală.
(2) Directorul își desfășoară activitatea
sub îndrumarea și controlul inspectoratului școlar, față de care este subordonat.
P. S. 2- Instituția Primarului și C. L. al S. 2 București au atribuțiile stabilite prin Legea nr. 215/2001 așa cum a fost modificată și completată, act normativ în cuprinsul căruia nu se regăsesc obligații privind calculul și plata drepturilor salariale pentru personalul din învățământ.
Începând cu anul 2001, prin HG nr. 538/2001 s-au stabilit modalitățile legale prin care se asigură finanțarea învățământului.
Conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 - în vigoare la data la care s-au calculat drepturile salariale:„finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene, Consiliului General al Municipiului București sau prin bugetele locale. Conform art. 167 pct. 21 din Legea nr. 84/1995 modificată și completată, repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar se face prin Hotărâre a Consiliului Județean sau a Consiliului General al Municipiului București sau a Consiliului L., pe baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației, Cercetării si Tineretului, aprobată prin hotărâre a Guvernului și cu asistența tehnică a inspectoratelor școlare."
Deci, începând cu anul 2001 pentru finanțarea cheltuielilor unităților din învățământul preuniversitar de stat, C. General al Municipiului București repartizează, prin Hotărâre, către sectoarele 1-6 sumele alocate acestui capitol de cheltuieli, sume ce sunt stabilite conform legii bugetului de stat. În temeiul Legii nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, sumele pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat s-au alocat prin Decizie emisă de A.N.A.F.
În urma modificărilor aduse Legii nr. 84/1995 prin Legea nr. 354/2004, modificări care se aplică începând cu anul financiar 2005, art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995 dispune că: "Unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În concluzie, sumele pentru finanțarea învățământului se asigură conform legii bugetului de stat, dar se alocă unităților pe baza bugetului întocmit prin grija ordonatorilor terțiari de credite pe baza Metodologiei aprobată de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.
Deci, solicitarea reclamantului excede obligațiilor stabilite de lege pentru P. S. 2 - Instituția Primarului și C. L. al S. 2 București care au doar obligația de a vira sumele conform legii bugetului și HCGMB, respectiv deciziei ANAF - obligație care a fost îndeplinită integral, iar în ceea ce privește calculul concret al salariilor și măsurile privind stabilirea drepturilor salariale nu au nici o competență, aceste atribute fiind exclusiv în sarcina instituțiilor precizate la art. 3 din Ordinul 5072/2008.
Totodată, potrivit art. 121 alin. 1 din Constituția României: "autoritățile administrației publice (...) Sunt consiliile locale alese și primarii aleși în condițiile legii". Aceste prevederi sunt preluate și dezvoltate în Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, care la art. 20 alin. 1 prevede, limitativ, că doar: "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale, iar potrivit art. 21 din aceiași lege, numai "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu".
Sectoarele municipiului București, sunt subdiviziuni ale unității administrative teritoriale, așa cum este precizat în art. 78 din Legea 215/2001 republicată, a administrației publice locale. De asemenea, potrivit art. 5 din OG nr. 53/2002: „Comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public. Ele (comunele, orașele. județele) au patrimoniu propriu si capacitate juridică deplină." În art. 4 (2) din OG 53/2002 se precizează că: „Municipiile pot fi împărțite în subunități administrativ-teritoriale fără personalitate juridică”.
În consecință, raporturile juridice se stabilesc între unitățile de învățământ și unitățile administrative teritoriale: orașele, comunele, municipiile.
Prin urmare, calcularea și plata drepturilor salariale se realizează de către Inspectoratul Școlar al Municipiului București și de către Unitățile de Învățământ de Stat, în speță Școala C., iar nu de către P. S. 2 - Instituția Primarului și C. L. al S. 2 București.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Directorii unităților de învățământ au calitate de ordonatori terțiari de credite și au obligația de a organiza activitatea financiar contabilă a unității de învățământ, precum și de a organiza activitatea instituției, conform legii și Hotărârilor Consiliului de Administrație.
Conform art. 48 alin.3 și 4 din Legea nr. 128/1997(forma în vigoare la data nașterii dreptului): "(3) Salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
a) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000;
b) coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din prezenta lege.
(4) Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin Hotărâre a Guvernului, după aprobarea Iegii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite."
Pe de altă parte, conform art. 21 și 22 din H.G.nr. 2192/2004, ordonatorii terțiari de credite pot utiliza fondurile provenite din rectificări bugetare sau din alte surse, pentru plata obligațiilor legale ale unității. "ART. 21 Fondurile aferente finanțării de bază, aprobate de ordonatorul principal de credite sau provenite din rectificările bugetare din timpul anului, se utilizează de directorul unității de învățământ, ca ordonator terțiar de credite.": "ART. 22 -(1) Economiile realizate în timpul anului la unele articole de cheltuieli aferente finanțării de bază pot fi folosite, cu avizul consiliului de administrație si al consiliului local, la alte articole de cheltuieli aferente finanțării de bază. (2) Aceste economii nu afectează nivelul alocațiilor bugetare la care unitățile de învățământ au dreptul pentru finanțarea de bază și cea complementară.
Potrivit art. 25 din H.G.nr. 538/2001: "Stabilirea politicii de resurse umane și a numărului de personal necesar pentru buna desfășurare a procesului de învățământ sunt de competenta exclusivă a Ministerului Educației și Cercetării, a inspectoratelor școlare și a instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, în condițiile Legii nr. 84/1995. republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Se arată că modul de calcul al drepturilor salariale pentru personalul didactic și personalul auxiliar din învățământ stabilite prin OG nr. 15/2008 și Legea nr. 221/2008 este prevăzut de Ordinul nr. 5072/2008. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă că drepturile salariatului au fost încălcate prin dispozițiile Ordinului prin care s-a stabilit modul de calcul al salariaților din învățământ.
Din dispozițiile textelor de lege menționate mai sus rezultă că drepturile salariale ale personalului din învățământ se calculează conform Normelor Metodologice emise de Ministerul Educației, Cercetării și Inovației.
După ianuarie 2010 salariile s-au calculat conform Legii nr. 330/2010 așa cum a fost modificată și completată.
Având în vedere cele precizate mai sus, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii excepțiilor invocate și în subsidiar respingerea cererii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința atacată, sub aspectul criticilor aduse, încadrate în motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 ,8, 9 Cod procedură civilă ,dar și din perspectiva art. 3041 Cod procedură civilă, ce permite examinarea cauzei sub toate aspectele, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul doar pentru considerentele ce se vor înfățișa, în cuprinsul prezentei motivări a deciziei
Dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă au ca finalitate respectarea principiului disponibilității procesuale, principiu respectat în cauză, prima instanță statuând în cadrul procesual determinat de către părți, iar asupra obiectului litigiului s-a pronunțat asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție, respectând prevederile imperative ale art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, acordând ceea ce s-a solicitat. Recurenții indică ipoteza de minus petita, care s-ar regăsi în pricina dispoziția tribunalului privind calculul și plata drepturilor salariale, a pârâților:C. L. Sector 2 București și P. S. 2 București - Instituția Primarului. O astfel de solicitare a fost formulată însă prin cererea introductivă de instanță de la filele 2-3 dosar fond acordându-se ceea ce s-a solicitat.
Prin al doilea motiv de recurs formulat, recurenții critică sentința atacată față de dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, dar fără a arăta în ce constă interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, respectiv în ce constă schimbarea naturii actului juridic sau înțelesul lămurit ori vădit neîndoielnic al acestuia, ceea ce conduce la concluzia că acest motiv de recurs este invocat pur formal.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs formulat, recurenții critică sentința atacată față de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă susținând că este nelegală, pe considerentul că prima instanță a interpretat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial,procedural fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greșită interpretare.
Motivul de recurs subzistă în cauză, prima instanță pronunțând sentința atacată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză: art.13 din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, art.21 (2) din Legea 273/2006, art.167 din Legea nr.84/1995 republicată, art. 104 alin. 2 și 5 din Legea nr. 1/2011.
Criticile recurenților privind greșita soluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității procesule pasive a pârâților C. L. Sector 2 București și P. S. 2 – Instituția Primarului sunt întemeiate.
Recurenții pârâți nu au legitimare procesuală pasivă în cauză, revenindu-le obligații doar în legătură cu asigurarea resurselor financiare necesare plății drepturilor salariale cuvenite cadrelor didactice,nu obligații în ceea ce privește calculul concret al salariilor și plata drepturilor salariale, cum nejustificat a statuat tribunalul, aceste atribute fiind exclusiv în sarcina instituțiilor precizate la art. 3 din Ordinul 5072/2008.
Nu trebuie neglijat că prin art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite, în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Potrivit art.21 (2) din Legea 273/2006: „Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităților administrativ-teritoriale, P. General al municipiului București, primarii sectoarelor municipiului București și președinții Consiliilor Județene".
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea. În același sens sunt și dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995, republicata, (legea învățământului) care statuează ca: “unitățile din învățământul preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel național, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de bază cuprinde următoarelor cheltuieli: cheltuieli de personal, etc. Așadar, cheltuielile cu salarizarea personalului didactic se asigură din bugetul de stat, ca finanțare de bază a unității de învățământ, însă prin intermediul bugetului local.
Astfel, prezența Consiliului L. în procesul de aprobare a fondurilor salariale destinate plății drepturilor salariale este necesară la nivelul alocării fondurilor necesare, în condițiile în care unitatea din învățământul preuniversitar la care funcționează reclamantul este finanțată din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază se află (art. 167 din Legea nr. 24/1995), iar ordonatorul principal de credite este P., bugetul local fiind aprobat de către C. L.. De asemenea, Consiliile locale comunică bugetele aprobate conform legii către instituțiile de învățământ preuniversitar de stat.
Sumele reprezentând drepturi salariale ale personalului din învățământ se propun de către unitățile de învățământ, se înaintează primarului care exercita funcția de ordonator principal de credite și întocmește proiectul bugetului local, buget care se aprobă de consiliul local.
De altfel, art. 104 alin. 2 și 5 din Legea nr. 1/2011 statuează în mod expres că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale, iar finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
P. localității are calitatea de autoritate executivă a administrației publice locale conform art. 23 din Legea nr. 215/2001. Totodată, în temeiul art. 27 din aceeași lege, alături de consiliul local, are atribuții în ce privește elaborarea și aprobarea bugetelor locale
Câtă vreme dispozițiile legale precitate stabilesc expres că finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat și repartizarea fondurilor în acest scop sunt în sarcina consiliilor locale, făcându-se din bugetele unităților administrativ-teritoriale, este evident că aceste entități trebuie să figureze în calitate de pârâți în procese precum cel de față,numai dacă se solicită finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat și repartizarea fondurilor financiare către acestea tocmai pentru ca hotărârea judecătorească să le fie opozabilă și să-și îndeplinească obligațiile legale ce le revin în acest domeniu sub aspectul asigurării resurselor bănești necesare satisfacerii pretențiilor deduse judecății. Aceeași teză este aplicabilă și în ce-l privește pe primarul localității, având în vedere competențele legale ce revin acestuia cât privește elaborarea și aprobarea bugetului local.
În cauză însă nu se solicită finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat și repartizarea fondurilor financiare către acestea,ci obligații privind calculul și plata drepturilor salariale pentru personalul din învățământ obligații ce nu le revin pârâților prin dispozițiile normative precitate.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă,prin raportare la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea promovată împotriva pârâților: C. L. Sector 2 București și P. S. 2 București - Instituția Primarului, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-pârâți C. L. SECTOR 2 BUCUREȘTI și P. S. 2 – INSTITUȚIA PRIMARULUI împotriva sentinței civile nr.6162 din data de 26.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. C. G. și intimata-pârâtă ȘCOALA C..
Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea promovată împotriva pârâților: C. L. Sector 2 București și P. S. 2 București - Instituția Primarului, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. H. P. A. E. L. U.
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact. V.N./2 ex./15.04.2015
Jud.fond: U. R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 861/2015.... | Anulare act. Decizia nr. 561/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
