Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 126/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 45518/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3657/2014)
DECIZIE Nr. 126/2015
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător A. F.
Judecător A. D. Ș.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-contestator I. V. împotriva sentinței civile nr. 909/29.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI, având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că părțile au fost citate în vederea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei formulată de recurent și că prin acesta se solicită judecata în lipsă, precum și că la data de 16.2.2014 acesta a depus note scrise, după care:
Curtea, față de lipsa părților la strigarea pricinii, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în raport de cererea de repunere pe rol formulată de recurent, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă repune caza pe rol și având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.909/29.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul I. V. în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că drepturile inițiale de pensie ale reclamantului au fost stabilite prin Decizia nr._/07.07.1988 în temeiul Legii nr.3/1977.
Prin sentința civilă nr. 1601/25.02.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București, pârâta a fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani conform dispozițiilor art.14 din Legea 3/1977.
Prin prezenta acțiune, reclamantul urmărește aplicarea dispozițiilor OUG nr.100/2008 și art.169 din Legea nr.263/2010 pentru activitatea prestată în grupa I de muncă.
Tribunalul a reținut că începând cu data de 01.10.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care prevede ca asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor, respectiv pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurata în grupa I și/sau grupa II de muncă.
A reținut tribunalul că începând cu data de 01.01.2011, a intrat în vigoare Legea 263/2010, care la art.169 prevede următoarele:
Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
(3) De creșterea punctajelor anuale prevăzută la alin. (1) beneficiază și persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-2 noiembrie 2008 inclusiv, numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectivă.
(4) Prevederile alin. (1) se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
Din cuprinsul înscrisurilor existente la dosarul cauzei reiese că reclamantul a lucrat în grupa I de muncă 27 de ani, 9 luni și 22 zile.
Această împrejurare a fost reținută și valorificată prin intermediul sentinței civile nr. 1601/25.02.2010 în baza căreia a beneficiat de recalcularea pensiei sale prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare derogator de la prevederile Legii nr.19/2000, Anexa 3, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977.
Câtă vreme reclamantul a beneficiat de prevederile art.14 din Legea 3/1977 prin valorificarea muncii prestate în grupa I de muncă, fiind utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani în procedura de recalculare instituită prin OUG nr.4/2005, acestuia îi sunt deplin aplicabile dispozițiile alin.2 ale art.169 potrivit cărora prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
D. consecință, Tribunalul nu a putut fi obligată pârâta la acordarea punctajului suplimentar prevăzut de dispozițiile art.169 din legea nr.263/2010 întrucât, altfel, ar însemna că reclamantul să beneficieze de un dublu avantaj pentru munca prestată în grupa I de muncă, ceea ce nu poate fi acceptat.
Pentru aceste considerente, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal recurentul-contestator I. V..
Prin motivele de recurs a arătat că în cauza fiind respingerea cererii de emitere a unei decizii de pensie care să respecte dispozițiile Ordonanței nr. 100/2008 și respectiv Legii nr. 263/2010, dată fiind vechimea în grupa I de muncă de 27 ani, 09 luni și 22 zile și stagiul complet de cotizare de 20 ani.
În fapt, drepturile de pensie fiind stabilite cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani prin sentința judecătoreasca, Instanța considera aceasta ca o dispoziție cu caracter special față de prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977, care prevedea stagiul complet de cotizare de 30 ani.
Recalcularea drepturilor recurentului de pensie în baza unei hotărâri judecătorești a îndreptat o eroare a paratei în ce privește stagiul de cotizare celor calculați în baza Legii nr. 3/1977, în respect și al Deciziei nr. 40/2008, pronunțata de Secțiile Unite, în recursul în interesul legii, citează din dispozitivul deciziei "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977". Astfel, drepturile mele de pensie au fost stabilite în baza art. 14 din Legea nr.3/1977, lege cu caracter general și nu special. Corectarea greșelilor emitentului deciziei de pensie comise în decizia cu stagiul complet de cotizare de 30 ani printr-o hotărâre judecătoreasca, nu constituie temei pentru a invoca caracter special.
Art. 169 din Legea nr. 263/2010 dispune din nou o recalculare a drepturilor de pensie atât pentru cei calculați anterior datei de 01.04.2001 - deci în baza legii nr. 3/1977 cât și celor pensionați în baza legii nr. 19/2000.
Rezultă, în considerarea celor expuse, că utilizarea stagiului complet de cotizare mai mic decât cel generic prevăzut de Legea nr. 3/1977, pe baza interpretării dispozițiilor acestui act normativ, cu caracter general, iar nu special, nu înlătură de la aplicare beneficiul conferit de OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010.
La dosar recurentul a atașat decizia nr. 1963 pronunțata de Curtea de Apel București Secția a VII-A Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în ședința publică din data de 01.04.2013, cu aceeași speța.
În concluzie, recurentul a solicitat instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună admiterea cererii așa cum a fost formulată și rejudecarea cauzei pe fond.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor de recurs precum și din oficiu conform dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Examinând problemă de drept dedusa judecății pe calea prezentului recurs, Curtea apreciază în sensul imposibilității de aplicare a dispozițiilor art.169 alin.2 din Legea nr.263/2010 (ce a înglobat, practic, dispozițiile OUG 100/2008), privind sistemul unitar de pensii publice, în ipoteza în care, în prealabil, solicitantul drepturilor de asigurări sociale a beneficiat de prevederile OUG nr.4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
În acest sens, urmează a se reține că dispozițiile art.169 alin.2 din Legea nr.263/2010, exclud de la beneficiul recalculării prevăzute la alin.1 persoanele ce au beneficiat de un stagiu de cotizare stipulat în cadrul unor acte normative cu caracter special. Astfel, textul legal anterior menționat prezintă următoarea formulare: „prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
În consecință, textul legal înlătura de la aplicarea să persoanele ale căror punctaje medii anuale s-au calculat prin utilizarea vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, sub acest aspect fiind de observat, că persoanele ce au beneficiat de reducerea stagiului complet de cotizare ca efect al activității desfășurate timp de 20 ani în cadrul grupei I de muncă (condiții speciale) sau 25 ani în cadrul grupei II de muncă (condiții deosebite) au fost beneficiarele unor dispoziții cu caracter special (respectiv edictate doar pentru anumite categorii profesionale ce și-au desfășurat activitatea în astfel de condiții), enunțate în cadrul unei legi cu caracter general, în speță Legea nr.3/1977, privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale. Aceasta din urmă lege, cu caracter general, aflată în vigoare până la momentul adoptării de către legiuitor a Legii nr.19/2000, privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale, prevedea stagii reduse de cotizare pentru persoanele ce desfășurau activități încadrabile cel puțin 20 ani în grupa I de muncă sau cel puțin 25 ani în cadrul grupei a II-a de muncă.
De o astfel de reglementare a beneficiat și recurentul-reclamant odată cu soluția pronunțată de Tribunalul București -sentinta civilă nr.1601/25.02.2010, pronuntata in dosarul nr._, stagiul sau de cotizare reținut pentru calculul punctajului mediu anual fiind de 20 ani. Așadar, astfel cum a fost arătat, aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr.4/2005 și reducerea stagiului complet de cotizare utilizat la calcularea drepturilor la pensie cuvenite intimatului, de la 30 ani la 20 ani, înlătura aptitudinea acestuia de a fi beneficiarul și a dispozițiilor cumulate ale O.U.G nr.100/2008 (integrate, astfel cum s-a arătat în conținutul art.169 alin.2 din Legea nr.263/2010).
Concluzionând asupra cauzei civile deduse judecații și reținând argumentele de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedura civilă, Curtea, cu opinie majoritară, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator I. V. împotriva sentinței civile nr. 909/29.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
R. G. A. D. Ș.
Grefier,
Ș. T.
Red.R.G/05.02.2015
Tehnore C.C./2 ex./19.01.2015
Jud.fond: G. C. L.
Cu opinia separata a doamnei judecător A. F., în sensul admiterii recursului și admiterii acțiunii introductive.
Prin decizia în interesul legii nr.40/2008 s-a statuat că pensionarilor care au desfășurat activitate în grupele I și II un număr de ani (20 pentru grupa I și 25 pentru grupa a II-a) li se aplică stagiul de cotizare din cuprinsul art.14 din Legea nr.3/1977, prin urmare nu putea avea în vedere rezultatul creat în practică după apariția deciziei în interesul legii.
Niciun moment, nici înainte și, de altfel, nici după soluția pronunțată în recursul în interesul legii, dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 nu au fost socotite ca instituind condiții diferite de pensionare pentru cei cărora li s-a deschis dreptul la pensie în baza Legii nr.3/1977, dovadă fiind avalanșa de procese în urma cărora, în cadrul unei practici rămasă neunitară și după soluționarea recursului în interesul legii, o parte din pensionarii care și-au desfășurat activitatea în grupele I și II timp de cel puțin 20, respectiv 25 de ani, a obținut în instanță recalcularea pensiei în baza OUG nr. 4/2005 în baza unui stagiu complet de cotizare de 20, respectiv 25 de ani.
Prin urmare, în aplicarea OUG nr.4/2005, autoritățile nu au socotit vreun moment dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 ca fiind dispoziții speciale și, mai ales, aplicabile celor pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 și care au lucrat în grupele I și II timp de 20, respectiv 25 de ani.
Efectuarea acestei recalculării a fost exclusiv rezultatul sesizării instanțelor de judecată și obținerii unor sentințe favorabile, intrate în puterea lucrului judecat.
Or, o dispoziție nu devine specială doar pentru că o . instanțe judecătorești (cu sublinierea că nu toate instanțele au admis acțiunile având ca obiect recalcularea în baza unor stagii de 20, respectiv 25 de ani) au admis acțiuni având ca obiect recalcularea pensiilor în baza OUG nr. 4/2005, cu luarea în considerare a altor stagii complete de cotizare decât cele avute în vedere de Casele de P..
Altminteri s-ar admite, implicit, că instanțele de judecată au creat drept, iar nu doar au interpretat o lege existentă.
Este adevărat că acte normative cu caracter general pot cuprinde dispoziții cu caracter derogatoriu, adică special, însă, în cauză, interpretarea dată de intimată prin decizia contestată contravine propriei interpretări anterioare potrivit căreia s-a opus recalculării pensiei reclamantului recurent în baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, insistând asupra faptului că dispozițiile art.14 nu sunt aplicabile și, cel mai important, că acestea nu stabilesc condiții diferite de pensionare pentru cei care au lucrat în grupele I și II de muncă decât prin prisma reducerii vârstei de pensionare.
Mai mult de cât atât, dispozițiile legale la care se referă instanța de fond fac vorbire despre acte normative cu caracter special, iar nu despre dispoziții speciale, deși nimic nu ar fi împiedicat legiuitorul ca, dacă ar fi considerat necesară redefinirea acestei categorii de exceptați de la beneficiile OUG nr. 100/2008, la momentul modificării actului normativ să includă în texul acestuia sintagma de „dispoziții cu caracter special din acte normative”.
Nu se poate pune semnul egalității între sintagma acte normative cu caracter special, ceea ce presupune existența unei legi sau a unei ordonanțe în ansamblul său și dispoziții speciale sau cu caracter special care implică doar existența unor dispoziții cu caracter derogatoriu, chiar și în legi cu caracter general.
Altminteri, întregul reprezentat de actul normativ devine similar cu partea componentă, respectiv cu dispoziția legală care intră în cuprinsul unui act normativ.
În art.169 alin.2 din Legea nr.263/2010 este reiterată sintagma “acte normative cu caracter special”, situație care exclude de la majorările de pensie doar pe pensionarii beneficiari ai legilor cu caracter special, ceea ce nu era cazul reclamanților din prezenta cauză care au beneficiat, la momentul deschiderii drepturilor la pensie doar de dispozițiile Legii nr.3/1977, legea care nu constituie un act normativ special.
Având în vedere ansamblul argumentelor mai sus expuse, apreciez că recursul trebuia admis.
Judecător, A. F. |
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 732/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 943/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
