Pretentii. Decizia nr. 943/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 943/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 44456/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8659/2014)
Decizia civilă nr. 943
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - A. I. C.
JUDECĂTOR - D. A. T.
JUDECĂTOR - S. G. I.
GREFIER - I. L. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intimata-reclamantă A. A. împotriva sentinței civile nr. 9498/14.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, cauza pe fond având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează că prin cererile de recurs formulate părțile au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 19.11.2012, contestatoarea A. A. a formulat în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, contestație împotriva deciziei nr._/27.09.2011 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, solicitând să se dispună anularea deciziei contestate și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei anticipate parțiale conform unui nr. total de puncte și punctaj mediu anual stabilite prin raportul de expertiză ce se va efectua în cauză; precum și contestație împotriva deciziei de debit nr._/11.10.2012, în sumă de 200 lei, solicitând anularea și a acestei decizii de debit contestate și restituirea sumelor reținute; cu cheltuieli de judecată.
La data de 26.11.2013, contestatoarea a formulat cerere completatoare prin care a contestat și decizia nr._/03.10.2013 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, sub aspectul nr. de puncte realizate stabilite de intimată.
La data de 22.01.2014, contestatoarea a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere, în sensul solicitării valorificării adeverințelor nr. 2955/ 30.05.2013 și 2954/30.05.2013 eliberate de . căror valorificare a fost refuzată de intimată.
Prin sentința civilă nr. 9498/14.10.2014 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatoarea A. A., în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI; a anulat deciziile nr._/ 27.09.2011 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, nr._/11.10.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale și nr._/03.10.2013 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă; a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatoarei, începând cu data de 01.10.2010, în baza unui punctaj mediu anual de 0,_ puncte căruia îi corespunde o pensie în cuantum de 670 lei; a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatoarei, începând cu data de 01.01.2011, în baza unui punctaj mediu anual de 0,_ puncte căruia îi corespunde o pensie în cuantum de 684 lei; a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatoarei, începând cu data de 01.08.2012, în baza unui punctaj mediu anual de 0,_ puncte căruia îi corespunde o pensie în cuantum de 683 lei; a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatoarei, începând cu data de 01.07.2013, în baza unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte căruia îi corespunde o pensie în cuantum de 750 lei; a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 626 lei reprezentând diferențe între pensia recalculată conform prezentei hotărâri și pensia efectiv încasată, calculate pentru perioada 01.10._14; a obligat intimata să plătească contestatoarei diferențele între pensia recalculată conform prezentei hotărâri și pensia efectiv încasată, calculate de la data de 01.05.2014 până la data plății efective; în temeiul prev. art. 453 NCPC, a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 1000 cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat – 600 lei și onorariu de expert – 400 lei); în temeiul prev. art. 18 din OUG nr. 51/2008, a obligat intimata la plata către stat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (ajutor public judiciar acordat contestatoarei).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din situația de fapt reținută de expert în baza actelor din dosarul de pensionare (necontestată de părți) rezultă că reclamanta este pensionară, beneficiind inițial de pensie anticipată parțială stabilită prin decizia nr._/09.08.2007, începând cu data de 01.02.2007.
Punctajul mediu anual inițial calculat a fost de 0,_ puncte, urmare aplicării unui procent de diminuare de 0,40% / lună de anticipare.
La data de 15.12.2008, contestatoarea a solicitat recalcularea pensiei cuvenite prin adăugarea grupei a II-a de muncă și a veniturilor atestate prin adeverințele nr._/12.12.2008 și nr._/27.11.2008 eliberate de R.A.T.B și nr._/08.12.2008 eliberată de ..
Prin decizia de revizuire nr._/19.02.2009, intimata a stabilit un punctaj mediu anual de 0,_ puncte (urmare aplicării unui procent de diminuare de 0,40% / lună de anticipare) căruia i-a corespuns o pensie de 519 lei începând cu data de 01.01.2009.
La data de 01.07.2010, contestatoarea a solicitat recalcularea pensiei cuvenite prin valorificarea adeverințelor nr. 4325 și nr. 4326 eliberate de ..
Începând cu data de 01.10.2010, contestatoarea a fost trecută la pensie pentru limită de vârstă care a fost stabilită la valoarea de 670 lei prin decizia nr._/17.02.2011 în baza unui punctaj mediu anual de 0,_ puncte.
Prin decizia nr._/07.04.2011 privind recalcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatoarei în baza prev. art. 169 din legea nr. 263/2010, intimata i-a stabilit un punctaj mediu anual de 0,_ puncte și o pensie de 682 lei, începând cu data de 01.01.2011.
Prin sentința civilă nr. 7598/14.09.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în cauza cu nr. unic_/3/2011, instanța a admis in parte actiunea formulata de reclamanta A. A., in contradictoriu cu parata C. de P. a Municipiului Bucuresti, a anulat decizia nr._/17.02.2011 emisa de C. de P. Sector 4 Bucuresti și a obligat parata sa emita o noua decizie de calculare a drepturilor de pensie pentru limita de varsta cuvenite reclamantei, retroactiv, incepand cu data de 01.10.2010, avand in vedere salariile brute mentionate in adeverinta nr. 4326/2010 eliberata de . obtinute de reclamanta in perioada 1991-2001.
De asemenea, a obligat parata sa plateasca reclamantei diferentele dintre pensia cuvenita si cea incasata incepand cu data de 01.10.2010 si pana la data recalcularii efective.
A respins cererea in ceea ce priveste valorificarea salariilor brute mentionate in adeverinta nr. 4326/2010 eliberata de . obtinute de reclamanta in perioada 1978-1991, ca neintemeiata.
Pentru executarea acestei sentințe, intimata a emis decizia nr._/26.01.2012 (contestată în prezenta cauză) prin care a recalculat drepturile de pensie cuvenite contestatoarei, rezultând un punctaj mediu anual de 0,_ puncte și o pensie în cuantum de 677 lei, începând cu data de 01.10.2010.
La data de 02.03.2012, intimata a emis o nouă decizie privind recalcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatoarei în baza prev. art. 169 din legea nr. 263/2010, rezultând astfel un punctaj mediu anual de 0,_ puncte și un cuantum al pensiei de 677 lei începând cu data de 01.01.2011.
Urmare acestor noi decizii care au stabilit un cuantum al pensiei mai mic decât cele anulate, intimata a emis decizia nr._/08.03.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei un debit de 90 lei pentru perioada 01.10._12.
Deoarece prin decizia civilă nr. 503R/17.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în cauza cu nr. unic_/3/2011, instanța de recurs a dispus inclusiv valorificarea salariilor brute mentionate in adeverinta nr. 4320/2010 eliberata de . obtinute de reclamanta in perioada 1978-1991,intimata a emis decizia nr._/ 27.09.2011 de revizuire a drepturilor de pensie ale contestatoarei, stabilind un punctaj mediu anual de 0,_ puncte și un cuantum al pensiei de 657 lei, începând cu data de 01.10.2010.
Prin decizia nr._/11.10.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale (contestată în prezenta cauză), intimata a stabilit în sarcina contestatoarei un debit de 200 lei pentru perioada 01.10._12.
Prin sentința civilă nr. 4534/07.05.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în cauza cu nr. unic_/3/2011, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei (contestatoarea în cauză) și a obligat pârâta (C. de P. a Municipiului București) să emită o nouă decizie de pensionare și să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantei cu valorificarea veniturilor suplimentare din adeverința nr._ /26.08.2010 eliberată de RATB și la plata diferențelor de pensie începând cu data de 1.10.2010.
Pentru executarea acestei sentințe, intimata a emis decizia nr._/03.10.2013 (contestată în cauză) prin care a stabilit un punctaj mediu anual de 0,_ puncte și o pensie în cuantum de 682 lei începând cu data de 01.10.2010.
Prin adeverința nr. 2954/30.05.2013 eliberată de . atestă în procent sporul de vechime obținut de contestatoare în perioada 02.09._01, cu mențiunea că societatea a virat CAS.
Prin adeverința nr. 2955/30.05.2013 eliberată de . atestă în valoare nominală sporul de noapte (coloana I) și alte sume nedetaliate și cumulate (coloana II) reprezentând prime, compensații, beneficii etc., obținute de contestatoare în perioada 02.09._01, cu mențiunea că societatea a virat CAS.
Din datele privind activitatea în muncă luate în calcul de intimată la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatoarei, tribunalul a constatat că: sporul de vechime nu a fost valorificat, sporul de noapte nu a fost valorificat, alte sume nu au fost valorificate.
Prin expertiza efectuată în cauză, expertul desemnat a stabilit punctajul mediu anual cuvenit contestatoarei la data emiterii fiecărei decizii contestate în cauză, precum și diferențele.
Astfel, s-a stabilit că: la data de 01.10.2010, punctajul mediu anual este de 0,_ puncte căruia îi corespunde o pensie în cuantum de 670 lei; la data de 01.01.2011, punctajul mediu anual este de 0,_ puncte căruia îi corespunde o pensie în cuantum de 684 lei; la data de 01.08.2012, punctajul mediu anual este de 0,_ puncte căruia îi corespunde o pensie în cuantum de 683 lei; la data de 01.07.2013, punctajul mediu anual este de 1,_ puncte căruia îi corespunde o pensie în cuantum de 750 lei.
Diferențele de achitat sunt de 626 lei, din care 290 lei din anularea și restituirea debitelor.
La stabilirea acestor valori, expertul desemnat în cauză a avut în vedere sentințele civile anterioare, dar și adeverințele nr. 2954/30.05.2013 și nr. 2955/30.05.2013 eliberate de .>
Raportând situația de fapt la prevederile legale în materie, tribunalul a apreciat că cererea este întemeiată pentru următoarele:
Cu privire la valorificarea adeverințelor nr. 2954/30.05.2013 și nr. 2955/30.05.2013 eliberate de .>
Având în vedere natura veniturilor obținute de pensionari, tribunalul a reținut că veniturile realizate in sistem de prime și de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea cu prime și în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Din succesiunea actelor normative în materie de pensionare, se desprinde optica și soluția legislativă aleasă de legiuitor în această materie.
Astfel, cf. art. 1 alin. 2 din legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială: „(2) Pensia se stabilește în raport de contribuția adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societății, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii și se diferențiază în funcție de vechimea în muncă, retribuția avută și grupa de muncă”.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din O.U.G. nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric in Legea nr. 19/2000 si precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru principiul contributivitatii, mai susmenționat. Pe de alta parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, in cuprinsul O.U.G. nr. 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent.
Tot in O.U.G. nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura in care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, printre multele principii care guvernează modul de stabilire a drepturile de pensie reglementate de această lege, enumeră la art. 2 lit. c) și „principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Având în vedere cele reținute, instanța de fond a apreciat ca ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților sa primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, in prezenta acestei dualitati de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî ca principiul contributivitatii afirmat in actele normative sus menționate primează si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
In ceea ce privește Decizia nr. 736/2006, ce produce efecte inter partes litigantes, prin care Curtea Constituționala a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, considerentele acesteia nu susțin poziția intimatei.
Astfel, se arata in aceasta decizie ca „noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie. În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispoziții nu modifică, cu efect retroactiv, legislația anterioară.
Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.”
Prin aceasta interpretare Curtea Constituționala confirma faptul ca dispozițiile punctului VI din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005 nu exclud, de plano, posibilitatea valorificării veniturilor enumerate in mod exhaustiv la acest punct si ca aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabilește de către instanța de judecata, in funcție de includerea sau nu a acestor venituri in baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.
În ce privește decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 30 din 16 noiembrie 2009, aceasta ridica o problema atipica, legata de soluțiile de respingere a unor recursuri in interesul legii, pronunțate frecvent in ultima perioada de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație si Justiție. In motivare, se retine, aproape invariabil, ca textele de lege sunt redactate clar și precis, neprezentând dificultăți de interpretare, drept pentru care recursurile sunt respinse.
Se pune problema de a stabili daca aceste considerente ale instanței supreme sunt sau nu obligatorii si daca ne aflam sau nu in situația art. 329 din Codul de procedura civila adică se dezleagă sau nu de Secțiile Unite, in considerente, o problema de drept, chiar atât de evidenta, dar soluționata neunitar de instanțe.
Dezlegarea data problemelor de drept, in accepțiunea art. 329 alin.3 din Codul de procedura civila, ar trebui sa se regăsească in dispozitiv, motiv pentru care decizia in cauza nu poate fi avuta in vedere, nedezlegând o problema de drept.
Prin Decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat cu caracter obligatoriu, conform art. 3307 alin. 4 C.pr.civ., că: „Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.”
Astfel, s-a reținut că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Prin decizia în interesul legii nr. 19 din 10 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat prev. art. 164 din legea nr. 19/2000 pe care intimata își întemeiază respingerea cererii de recalculare, arătând că „în interpretarea si aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) si art. 164 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si pct. V din anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse in baza de calcul conform legislatiei anterioare, sunt inregistrate in carnetul de munca sau in adeverintele eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare, si pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale.”
S-a reținut astfel că relevante în cauză sunt existența unei/unor adeverințe conforme și plata contribuției de asigurări sociale.
Raportat la principiul contributivității invocat de contestatoare și analizat de instanță mai sus, tribunalul a constatat că prin adeverințele în cauză se face dovada plății CAS pentru toate veniturile atestate.
Pentru faptul că toate veniturile atestate prin aceste adeverințe nu au fost deloc valorificate, instanța de fond a dispus valorificarea acestora.
D. fiind faptul că în cauză sunt contestate mai multe decizii prin care se pun în aplicare mai multe hotărâri judecătorești de valorificare a veniturilor din mai multe adeverințe, iar în cauză a fost efectuat un calcul de către un expert specializat în domeniu care diferă de cel al intimatei, tribunalul a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză.
Aceasta deoarece un calcul atât de complex al punctajului mediu anual cuvenit contestatoarei excede competenței instanței și a fost menținut inclusiv în urma obiecțiunilor formulate.
Tribunalul a dispus: anularea deciziilor nr._/27.09.2011 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, nr._/ 11.10.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale și nr._/03.10.2013 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă și a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatoarei, începând cu data de 01.10.2010, în baza unui punctaj mediu anual de 0,_ puncte căruia îi corespunde o pensie în cuantum de 670 lei, a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatoarei, începând cu data de 01.01.2011, în baza unui punctaj mediu anual de 0,_ puncte căruia îi corespunde o pensie în cuantum de 684 lei, a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatoarei, începând cu data de 01.08.2012, în baza unui punctaj mediu anual de 0,_ puncte căruia îi corespunde o pensie în cuantum de 683 lei, a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatoarei, începând cu data de 01.07.2013, în baza unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte căruia îi corespunde o pensie în cuantum de 750 lei.
Datele de referință au fost stabilite fie prin raportare la data stabilirii/ recalculării drepturilor prin deciziile contestate, fie prin raportare la luna imediat următoare depunerii cererii de recalculare în baza adeverințelor nr. 2954/30.05.2013 și nr. 2955/30.05.2013 eliberate de .>
Ca modalitate de reparare a prejudiciului generat de nevalorificarea veniturilor atestate prin adeverințele sus menționate, instanța a obligat intimata la plata către contestatoare a diferențelor dintre pensia plătită și cea stabilită conform sentinței, în cuantum de 626 lei, din care 290 lei din anularea și restituirea debitelor deja executate, calculate pentru perioada 01.10._14.
Deoarece hotărârea este pronunțată după data de 30.04.2014, instanța a obligat intimata și la plata diferențelor între pensia recalculată conform hotărârii și pensia efectiv încasată, calculate de la data de 01.05.2014 până la data plății efective.
În temeiul prev. art. 453 NCPC, deoarece demersul judiciar al contestatoarei a fost determinat de culpa procesuală a intimatei care a căzut în pretenții, instanța a admis cererea acesteia de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 600 lei reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul a apreciat că valoarea cheltuielilor de judecată este rezonabilă și justificată de complexitatea cauzei, nr. de termen de judecată, munca efectiv prestată de avocat și importanța litigiului pentru parte.
De asemenea, instanța de fond a obligat intimata și la suportarea onorariului de expert în cuantum de 400 lei, reprezentând ½ din onorariul stabilit de instanță și suportat efectiv de contestatoare ca urmare a admiterii cererii sale de ajutor public judiciar.
În temeiul prev. art. 18 din OUG nr. 51/2008, deoarece contestatoarea a beneficiat de scutirea de la plata a ½ din onorariul de expert stabilit în cauză, iar intimata a căzut în pretenții, instanța de fond a obligat intimata la plata către stat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, la data de 12.12.2014, respectiv la 23.12.2014, în termen legal, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la 15.12.2014.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă C. de P. a Municipiului București invocă faptul că hotărârea pronunțata de instanța de fond a fost data cu aplicarea greșita a legii (art. 304, pct. 9 Cod procedura civila), dar si art. 3041 - recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Susține recurenta că Tribunalul a achiesat in totalitate la concluziile raportului de expertiza contabila efectuat in cauza si a dispus obligarea Casei de P. in mod eronat, omițând insa obiectiunile formulate de catre instituție la raportul de expertiza contabila efectuat in cauza.
Recurenta considera ca stabilirea cuantumului si a punctajului pensiei ori a diferentelor de pensie de catre instanța judecătoreasca având in vedere un raport de expertiza sau un răspuns al expertului contabil este o imixtiune in activitatea Casei de P., in condițiile in care aceasta activitate este specifica acestei instituții, si nu instanțelor judecătorești.
In concluzie, un raport de expertiză trebuie să fie un punct de reper pentru instanță, nu unica motivare reținuta in considerentele sentinței, precum in sentința civila recurată, hotărârea nefiind practic motivata de catre instanța de fond.
Instanța, preluând punctul de vedere al expertului, a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acest fapt reprezentând o imixtiune in activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice si exclusive in domeniul pensiilor. Considera recurenta că față de cele stabilite de expertul contabil numit in cauza, C.P.M.B. nu are diferente de pensie de achitat in plus, raportul de expertiza calculând in mod greșit punctajele anuale, precum si diferentele de pensie, corecte fiind cele stabilite de catre casa locala de pensii.
Având in vedere cele arătate, solicită recurenta admiterea recursului astfel cum a fost formulat si modificarea in tot a sentinței civile atacate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.
Prin „apelul” formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 480 C.prod.civ., recurenta-contestatoare A. A. solicită anularea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanța pentru refacerea raportului de expertiza față de obiectiunile respinse, invocând următoarele motive de nelegalitate și netemeinice:
Învederează recurenta că a formulat obiectiuni la raportul de expertiza susținând că expertul nu a calculat acordarea punctajelor suplimentare pentru grupa II de munca conform OUG nr. 100/2008, având in vedere ca este pensionata incepand cu 1.02.2007. Expertul nu a calculat diferentele rezultate, nu a verificat decizia inițiala de pensie anticipata parțiala, incepand cu 1.02.2007, nu a verificat procentul de diminuare, nu a verificat prin LAS (pensie in plată) si pentru aceasta perioada daca s-au acordat toate indexările. Nu a calculat diferentele rezultate.
Instanța de fond a admis obiectiunile la raportul de expertiza si a dispus verificarea deciziei inițiale de pensie anticipata parțiala, incepand cu 1.02.2007, verificarea diferențelor.
Expertul nu a respectat dispozițiile instanței, ci a depășit atribuțiile pe care le are, interpretând doar procedura reclamantei de completare a acțiunii cu noile contestații si reținând că „nu avem voie sa tratam subiecte decât in limita cerinței obiectivului", încălcând astfel dispozițiile instanței, si prejudiciind-o pe reclamantă la dreptul de a stabili cuantumul pensiei anticipate, deși a achitat expertiza.
Precizează recurenta că a formulat obiectiuni și la răspunsul expertului in acest sens, iar instanța le-a respins si, surprinzător, a aprobat răspunsurile expertului, astfel incalcandu-si propriile dispoziții date la termenul anterior. Pentru acest motiv, solicită recurenta refacerea expertizei si admiterea obiectiunilor la răspunsurile expertului, verificarea deciziei inițiale de pensie anticipată parțiala, începând cu 1.02.2007, verificarea diferentelor.
Solicită recurenta să se aibă în vedere dispozițiile instanței la data de 11.06.2014, pe care expertul nu le-a respectat, iar instanța a revenit asupra lor, incalcandu-si dispozițiile.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, cu privire la calificarea corectă a căii de atac declarate de reclamanta A. A. împotriva sentinței civile nr. 9498/ 14.10.2014, pronunțate în cauză de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, aceasta este cea a recursului, în reglementarea „Vechiului” Cod de procedură civilă (de la 1864, actualizată), avându-se în vedere data cererii de chemare în judecată ce a învestit instanța, respectiv 19.11.2012 și dispozițiile art. 24, 25 alin. 1 și 27 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după ..02.2013), procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi, inclusiv în ceea ce privește căile de atac.
Prin urmare, pentru soluționarea căii de atac declarate Curtea va avea în vedere dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, fără a putea reține prevederile art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, invocate ca temei de drept de către reclamantă în finalul cererii de „apel” formulate.
În ceea ce privește solicitarea recurentei-pârâte CPMB de aplicare a dispozițiilor art. 3041 Cod proc. civ., Curtea notează faptul că în recursul în materie sunt aplicabile aceste prevederi, potrivit cărora instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele, însă este de subliniat că această analiză se realizează în raport de aspectele care în mod concret au fost criticate în cererea de recurs. Prin aceste dispoziții s-a prevăzut expres că recursul declarat în aceste condiții nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, însă nici în acest caz judecătorul nu se substituie recurentului în completarea cererii de recurs cu împrejurări pe care acesta din urmă nu le-a criticat.
Prin urmare, având în vedere criticile recurentei-pârâte, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 Cod proc. civ., se rețin următoarele:
Un prim motiv de recurs, ce se referă la depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, este prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod proc. civ., în cererea de recurs menționându-se eronat ca temei de drept doar art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
În acest context, analizând respectivul motiv de recurs dezvoltat de recurenta-pârâtă, Curtea constată că este nefondat.
Prin stabilirea de către instanța de fond a punctajului mediu anual și a diferențelor de pensie, determinate de către un expert contabil printr-un raport de expertiză judiciară, nu se depășesc atribuțiile puterii judecătorești, întrucât toate actele emise de structurile subordonate Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, cu atribuții în aplicarea legislației de protecție socială, sunt supuse controlului instanțelor judecătorești, în acest sens fiind dispozițiile exprese ale art. 155 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, reluate în cuprinsul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, la art. 153. Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, iar potrivit art. 153 din același act normativ, tribunalele sunt îndrituite să soluționeze litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, litigii în cadrul cărora părțile pot să administreze orice probe admise de lege, inclusiv expertiza.
Susținând că stabilirea punctajului, cuantumului pensiei ori a diferențelor de pensie constituie atribuții exclusive ale Casei de P., recurenta neagă principiul constituțional al liberului acces la justiție.
Conform art. 21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, principiu care semnifică atât accesul liber la o instanță de judecată imparțială, independentă, dar și plenitudinea de jurisdicție a instanței de judecată, adică aptitudinea de a fi dedusă judecății orice chestiune litigioasă.
În aceste condiții, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte, referitoare la faptul că prin hotărârea pronunțată prima instanță ar fi realizat o imixtiune în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice în domeniul pensiilor.
Și celelalte critici cuprinse în motivele de recurs formulate de recurenta CPMB sunt nefondate.
Recurenta-pârâtă a înțeles să formuleze prin adresa nr._/ 10.06.2014 (f. 204) obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză doar în ceea ce privește două aspecte, și anume: valorificarea la rubrica venituri suplimentare a sumelor de 52 lei pentru luna februarie 1986, 154 lei pentru mai 1986 și_ lei pentru martie 1997, deși aceste sume nu sunt cuprinse în adeverința nr. 4326/11.06.2010; în ceea ce privește perioada lucrată după 01.04.2001, aceasta se valorifică potrivit art. 166 din Legea nr. 263/2010, având în vedere declarațiile nominale ale angajatorilor, însă expertul a valorificat în coloana 10 din Anexa nr. 1, reprezentând alte venituri, sume ce nu rezultă nici din adeverința de stagiu, nici din alte documente.
Prin încheierea din 11.06.2014 Tribunalul a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă depus la dosar la 14.05.2014, întocmit de expert contabil judiciar A. C. (f. 137-200), iar prin răspunsurile la obiecțiuni depuse la 16.09.2014 (f. 207-212) s-a precizat de către expert că în Anexa nr. 1 a raportului de expertiză contabilă întocmit, pentru anii 1986 și 1997 din eroare sumele menționate de intimată sunt decalate cu o lună, astfel că a fost redată forma corectă de culegere a datelor (f. 211), de unde rezultă că eroarea de decalare nu a influențat punctajul anual calculat. În ceea ce privește cel de-al doilea aspect, expertul a arătat că în coloana 10 a evidențiat distinct, pentru stagiul de cotizare realizat de contestatoare după data de 01.04.2001, cuantumul indemnizațiilor de incapacitate temporară de muncă, care sunt menționate în adeverința de stagiu de cotizare, fiind valorificate și de intimată (f. 77-79 – buletin calcul).
Soluția pronunțată de instanța de fond a fost întemeiată, bineînțeles, și pe concluziile expertizei contabile încuviințate în cauză, cu precizările anterior arătate, iar Tribunalul a expus în mod corespunzător considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate, fără a se limita doar la expertiza efectuată, astfel cum nefondat s-a susținut de către recurentă.
Prin motivele de recurs formulate recurenta și-a exprimat nemulțumirea și față de cele stabilite de expertul contabil numit în cauză, însă în mod generic, susținând doar faptul că raportul de expertiză a calculat în mod greșit punctajele anuale, precum și diferențele de pensie, corecte fiind cele stabilite de către casa locală de pensii.
Nu pot fi primite nici aceste critici, în acest sens reținându-se, pe de o parte, faptul că în cadrul soluționării cauzei în fond, prin obiecțiunile formulate de recurentă cu privire la expertiza efectuată nu au fost susținute alte aspecte decât cele mai sus expuse. Pe de altă parte, se observă și faptul că recurenta nu aduce critici concrete cu privire la calculele punctajelor anuale ori diferențelor de pensie constatate prin expertiză, ci doar afirmă că ar fi greșite. Or, pentru a fi analizate, era necesar ca acestea să fie făcute punctual, cu indicarea erorilor săvârșite de expert, și nu prin manifestarea unei nemulțumiri generale.
În consecință, în mod corect Tribunalul a dat eficiență concluziilor expertizei efectuate.
Curtea apreciază ca fiind nefondate și susținerile recurentei-contestatoare A. A., reținând cu privire la motivele invocate de această parte și aspectele ce urmează.
Și reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, la data de 11.06.2014 (f. 203), de asemenea doar cu privire la două aspecte: expertul nu a calculat acordarea punctajelor suplimentare pentru grupa II de muncă potrivit OUG nr. 100/2008 (și nici diferențele rezultate), având în vedere că este pensionată din 1.02.2007; nu a verificat decizia inițială de pensie anticipată parțială, începând cu 1.02.2007, nu a verificat procentul de diminuare, nu a verificat prin LAS (pensie în plată) și pentru această perioada dacă s-au acordat toate indexările și nu a calculat diferențele rezultate.
Instanța de fond a încuviințat prin încheierea din 11.06.2014 obiecțiunile susținute de ambele părți, solicitând expertului să răspundă la acestea, iar prin răspunsurile depuse la 16.09.2014 s-au făcut de către expert precizări și cu privire la obiecțiunile formulate de reclamantă. Astfel, în ceea ce privește faptul că nu au fost calculate punctajele suplimentare pentru grupa II de muncă potrivit OUG nr. 100/2008, expertul a învederat că nu se aplică OUG nr. 100/2008 întrucât contestatoarea nu are vechime suplimentară în grupa II de muncă în baza legislației anterioare, respectiv art. 16 din Legea nr. 3/1977, ce prevedea cel puțin 5 ani în această grupă, iar contestatoarea a realizat doar 2 ani, 4 luni, 18 zile, astfel că beneficiază de punctaj suplimentar în baza art. 169 din Legea nr. 263/2010, calculat prin expertiza efectuată.
Referitor la calculul diferențelor, s-a arătat de către expert că prin obiectivul expertizei s-a solicitat calcularea punctajului mediu anual, fără a fi stabilit obiectiv și pentru calcularea diferențelor, însă având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat și anularea deciziei de debit nr._/11.10.2012, constituit pentru perioada 01.10._12, s-a răspuns și cu privire la acest aspect.
În ceea ce privește cea de-a doua obiecțiune, expertul a precizat că cerința obiectivului expertizei contabile dispuse a fost „să se stabilească punctajul mediu anual cuvenit la data emiterii fiecărei decizii contestate”, fără indicarea acestora, însă din studiul dosarului, inclusiv cererea de chemare în judecată formulată, astfel cum a fost completată, a rezultat că deciziile contestate sunt decizii de pensie pentru limită de vârstă, cu drepturi stabilite de la 01.10.2010. Așa fiind, s-a învederat că întrucât obiectul contestației nu îl reprezintă decizia cu drepturi din 01.02.2007, în răspunsul la obiectivul stabilit de instanță nu s-au depășit limitele cerinței obiectivului.
La data de 30.09.2014 (f. 214) contestatoarea a depus la dosar obiecțiuni și cu privire la răspunsul la obiecțiuni, însă prin încheierea de dezbateri de la 01.10.2014 instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate susținerile contestatoarei, din verificarea răspunsului la obiecțiuni constatându-se că expertul a analizat punctual fiecare obiecțiune, arătând: temeiul de drept pentru care nu s-a aplicat OUG nr. 100/2008; faptul că a calculat diferențele dintre pensia cuvenită și cea achitată, deși nu au fost solicitate, iar cu privire la obiecțiunile de la punctul doi (neanalizarea, printre altele, a pensiei anticipate parțiale) expertul a făcut o expunere a obiectului cauzei, limitându-și activitatea la alte decizii decât decizia din data de 01.02.2007; totodată, expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de intimată.
Ca atare, în mod corect s-a reținut de către Tribunal că expertul a răspuns la toate obiecțiunile formulate în cauză, astfel cum i s-a și solicitat de către instanță potrivit încheierii din 11.06.2014. În niciun caz nu rezultă, așa cum s-a susținut de către recurenta-contestatoare, nereal însă, că instanța ar fi dispus prin respectiva încheiere „verificarea deciziei inițiale de pensie anticipata parțiala, incepand cu 1.02.2007, verificarea diferențelor”. De asemenea, în motivarea respingerii obiecțiunilor contestatoarei formulate prin cererea din 30.09.2014 cu privire la răspunsurile expertului, instanța a constatat întemeiat că față de obiectul acțiunii, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și cererile modificatoare, pricina nu privește decizia din data de 01.02.2007 emisă în dosarul de pensionare al contestatoarei decât tangențial, prin analizarea implicit a celorlalte decizii emise de intimată, aspect despre care însuși expertul a făcut vorbire.
Totodată, observând și încheierea din 22.01.2014 de încuviințare a probelor de către prima instanță, ce are, de altfel, doar caracter preparatoriu, se constată că teza probatorie indicată de contestatoare în susținerea solicitării de încuviințare a expertizei contabile a fost aceea de a se stabili dacă punctajul a fost corect calculat prin cele 3 decizii de pensionare și dacă s-au valorificat cele 2 adeverințe menționate în cererile completatoare. Instanța a încuviințat pentru contestatoare proba cu expertiză în baza înscrisurilor aflate la dosarul instanței și a celor din dosarul de pensionare, având ca obiective: să se stabilească punctajul mediu anual cuvenit la data emiterii fiecărei decizii contestate (respectiv decizia nr._/27.09.2011 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.10.2010, decizia de revizuire nr._/ 03.10.2013 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și decizia de debit nr._/11.10.2012, pentru perioada 01.10._12), cu valorificarea adeverințelor menționate în cererea completatoare, de la data depunerii acestora la dosarul de pensionare.
Prin urmare, nu se poate reține, astfel cum neîntemeiat a apreciat recurenta-contestatoare, nici nerespectarea de către expert a dispozițiilor instanței, prin raportul de expertiză efectuat răspunzând întru totul obiectivelor dispuse, stabilind punctajul mediu anual la data emiterii fiecărei decizii contestate, precum și diferențele rezultate, inclusiv sub aspectul debitului contestat, concluziile raportului de expertiză fiind avute în vedere de către instanță la pronunțarea soluției de admitere a contestației astfel cum a fost formulată.
Față de toate considerentele arătate, constatând ca neîntemeiate criticile formulate atât de recurenta-reclamantă, cât și de către recurenta-pârâtă, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. Curtea urmând a respinge recursurile declarate, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenta-intimată C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și recurenta-contestatoare A. A. împotriva sentinței civile nr. 9498/ 14.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2015.
Președinte, Judecător,Judecător,
A. I. C. D. A. T. S. G. I.
Grefier,
I. L. B.
Red: Jud.A.I.C.
Tehnored. G.Z.
2ex./21.07.2015
Jud.fond: F.I.C.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 126/2015. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 2/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
