Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 713/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 713/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 25606/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8229/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.713
Ședința publică din data de 06.03.2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE C. G. C.
Judecător D. E. O.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.8180 din data de 09.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, în contradictoriu cu intimatul C. D., având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul personal, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri anexă, la data de 08.12.2014, prin serviciul registratură al acestei secții.
Se procedează la legitimarea intimatului, datele de identificare fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Intimatul, personal, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse în conținutul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8180 din data de 09.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, a fost admisă, în parte, cererea privind pe reclamantul C. D., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București, a fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantului o decizie de pensie prin care să recalculeze, începând cu data de 01.11.2012, dreptul de pensie al acestuia, cu luarea în considerare a procentului de 3% pensie suplimentară pentru perioada 01.07._95, din salariul lunar de încadrare în valută, conform adeverinței nr.G1-1/6857/24.08.2012, emisă de Ministerul afacerilor Externe și au fost respinse, ca neîntemeiate, cererea de anulare a deciziei nr._/13.09.2012 și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în conformitate cu mențiunile din adeverința nr.G1-_, emisă de MAE reclamantul a contribuit la pensia suplimentară cu un procent de 3% aplicat la salariul în valută obținut în perioada 01.07._95.
Reținerea procentului de mai sus s-a făcut conform HCM 26/1975.
La dosarul de pensie reclamantul a depus cerere de recalculare la sediul Casei Locale de P. la data de 01.10.2012 la care a anexat adeverința de mai sus, cerere care i-a fost respinsă, motivat de faptul că cererea reclamantului nu are temei legal și făcându-se trimitere la dispozițiile art.21 (2) Legea 3/1977.
Potrivit art.107 alin.3 din Legea 263/2010 pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, iar potrivit aliniatului 5 al aceluiași articol sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin.3 și 4 se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Așa cum s-a reținut și potrivit susținerilor pârâtei procentul pensiei suplimentare nu a fost reținut raportat la baza de calcul-veniturile menționate în această adeverință.
Potrivit art.2 lit.c din Legea 263/2010 „sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Prin urmare pârâta trebuia, în considerarea adeverinței eliberate de fostul angajator care asumându-și răspunderea a confirmat faptul că a plătit contribuția de pensie suplimentară în raport de veniturile realizate de salariat în valută, să respecte și să aplice principiul contributivității și să includă în calculul procentului de pensie suplimentară veniturile pentru care, în condițiile legii, s-a făcut dovada plății contribuției cu acest titlu.
În ceea ce privește data de la care urmează a fi acordate drepturile de pensie recalculate, cu luarea în considerare a procentului de pensie suplimentară aplicat la baza de calcul atestată de către adeverința în cauză, tribunalul reținând că s-a depus cerere de recalculare a drepturilor la data de 01.10.2012, raportat la dispozițiile art.107 alin.3 din Legea 263/2010, apreciază că data de la care se cuvin drepturile este dată de 01.11.2012.
Raportat la aceeași dată menționată mai sus, instanță reține ca reclamantul a depus adeverința în speță după emiterea deciziei nr._/13.09.2012, contestata în prezenta cauza, drept pentru care nu i se poate imputa pârâtei ca emis o decizie nelegală, atâta vreme cât la data emiterii acesteia cererea reclamantului nu era înregistrată.
Au fost respinse, cererea de anulare a deciziei nr._/13.09.2012 și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reclamantul nefăcând dovada efectuării unor asemenea cheltuieli în prezenta cauza.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. de P. a Municipiului București.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale ale art.21, alin.2 din Legea nr.3/1977 și ale art.165 din Legea nr.263/2010, modificată.
Învederează instanței ca sentința civilă apelata este criticabila, întrucât aceasta a dispus recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea procentului de 3% reprezentând contribuția pentru pensie suplimentară aferentă veniturilor în valută menționate în adeverința nr.G1-1/6857/24.08.2012 și obținute în perioada 01.07._95, conform HCM nr.26/1975.
În cuprinsul adeverinței nr.G1-1/6857/24.08.2012, MAE precizează că a reținut și virat la buget conform prevederilor HCM nr.26/1975 contribuția de 3% în perioada 01.07._95, pentru salariul lunar de încadrare în valută, care este consemnat în franci francezi.
Contribuția la pensia suplimentară în valută reținută și virată conform art.1 lit.c din HCM nr.26/1975 privind autorizarea Ministerului Muncii de a efectua în valută unele operațiuni ocazionate de activitatea de asigurări sociale de stat a fost calculată în procent de 3% asupra veniturilor lunare stabilite în valută, fiind plătită după cum reiese din adeverință în perioada 01.07._95.
Potrivit art.21 din Legea nr.3/1977, act normativ care era în vigoare pentru perioada în litigiu:
"(2) în cazul persoanelor îndreptățite la pensie, care au fost încadrate în muncă și la organizații internaționale, societăți mixte sau la alte organizații din străinătate, primind retribuții în valută, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară, valabile în perioadele corespunzătoare, dacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat”.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul C. D., a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Critica adusă de către apelantă sentinței atacate vizează încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art.21, alin.2 din Legea nr.3/1977 și ale art.165 din Legea nr.263/2010, modificată,susținându-se că ,sentința civilă apelata este criticabila, întrucât prin aceasta s-a dispus recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea procentului de 3% reprezentând contribuția pentru pensie suplimentară aferenta veniturilor în valută menționate în adeverința nr.G1-1/6857/24.08,2012 și obținute de către intimat în perioada 01.07.1986-31,10.1995, conform HCM nr.26/1975.
Această critică nu poate fi însă reținută,cât timp,astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, reclamantul a contribuit la pensia suplimentară cu un procent de 3% conform HCM 26/1975,aplicat la salariul în valută obținut în perioada 01.07._95,aspect ce rezultă din adeverința nr.G1-_, emisă de MAE a cărei valorificare se solicită,iar procentul pensiei suplimentare nu a fost reținut raportat la baza de calcul a drepturilor de pensie cuvenite reclamantului.
Se apreciază că în mod corect instanța de fond a dat eficiență principiului contributivității enunțat în art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Reglementarea privind calculul drepturilor de pensie conținută de Legea nr.263/2010 este construită așadar în jurul acestui principiu fundamental, care trebuie aplicat cu prioritate, astfel că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale era și este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat,Curtea apreciază că,în speță,ceea ce interesează este faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parți.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr.6, sector 3, împotriva sentinței civile nr.8180 din data de 09.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, în contradictoriu cu intimatul C. D., domiciliat în București, ., ., CNP_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. C. D. E. O.
GREFIER
N. C.
Red.:C.G.C.
Dact.: A.C./4 ex.
06.04.2015
Jud. fond: I. Ș. B.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 732/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
