Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1212/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1212/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 22364/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8235/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1212
Ședința publică din data de 16.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant M. G. împotriva sentinței civile nr. 9070 din data de 02.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cauza având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant M. G., prin avocat Munjea A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, depusă la fila 14 a dosarului de apel, lipsă fiind intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Având cuvântul, apelantul-reclamant M. G., prin avocat, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile atacate în sensul obligării Casei de P. a Municipiului București la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a veniturilor realizate și menționate în adeverința emisă de angajator și pe cale de consecință emiterea unei noi decizii de pensie.
Așa cum s-a arătat în motivele de apel prima instanță a reținut în mod greșit că dacă s-ar realiza recalcularea drepturilor de pensie punctul de pensie ar fi diminuat.
Într-adevăr apelantul-reclamant a încheiat un contract de colaborare cu angajatorul nu contract individual de muncă, însă acesta avea obligația de a plăti cotele de contribuții sociale.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 9070 din data de 02.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamantul M. G. a solicitat anularea deciziei nr._/06.06.2013 emisă de pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI; obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei în funcție de veniturile menționate în adeverința nr. 4852/27.10.2011 emisă de . București SA.
Reclamantul a declarat apel, criticând sentința suscitată sub următoarele aspecte, în esență:
Din considerentele hotărârii reiese foarte clar faptul că instanța de judecată s-a aflat în eroare atunci când a pronunțat sentința atacată. Acest lucru se poate vedea clar din motivarea sentinței mai precis în penultimul alineat al acestei motivări unde se arata următoarele:
Pe de altă parte Tribunalul reține ca salariile brute menționate în Adeverința numărul 4852 din 27.10.2011 eliberată de . București SA simt substanțial mai mici decât cele înscrise în carnetul de muncă, valorificate la stabilirea, respectiv recalcularea drepturilor de pensie, iar luarea în considerare a acestora pe lângă faptul că ar contraveni dispozițiilor legale din considerentele sus menționate ar avea ca efect o diminuare a punctajului realizat de reclamant și implicit a cuantumului pensiei.
În mod cu totul eronat instanța de fond a considerat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat înlocuirea unor drepturi salariale evidențiate de o adeverința cu alte drepturi salariate evidențiate de adeverința numărul 4852 din 27.10.2011 eliberată de . București SA și că această înlocuire ar duce la diminuarea punctajului realizat. Drepturile salariale evidențiate de cartea de munca erau plătite lunar, pe când veniturile obținute de mine, în calitate de remizier având contract de colaborare cu . București erau plătite trimestrial.
În realitate, reclamantul nu a solicitat o înlocuire, ci o adăugare a acestor drepturi salariale evidențiate de Adeverința numărul 4852 din 27.10.2011 eliberată de . București SA la celelalte drepturi salariale avute în vedere la stabilirea pensiei ce i se cuvine.
O astfel de completare nu ar avea cum să ducă la diminuarea punctajului realizat, ci dimpotrivă ar duce la creșterea acestuia.
În aceeași perioadă de activitate, și anume începând cu lună martie 1974 și până în luna noiembrie 1991, pe lângă locul de munca evidențiat de carnetul de munca, reclamantul a ocupat și funcția de remizier în cadrul . București SA.
Instanța de fond a apreciat în mod eronat faptul că Decizia nr._ din 01.06.2013 este temeinică și legală.
De asemenea sentința este criticabila datorită faptului că dă o putere probantă foarte mare adeverinței emisă de . București SA, care menționează că pentru veniturile brute arătate în adeverința nu au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale.
Cele menționate în adeverința nu sunt conforme cu realitatea existentă în perioada respectivă, întrucât potrivit legislației în vigoare la acea dată și anume Decretului nr. 389 din 11.10.1972 există obligativitatea plații acestor contribuții sociale.
Cu toate că în cadrul adeverinței se face mențiunea ca pentru veniturile realizate nu au fost plătite contribuții la asigurările sociale, această afirmație este neadevărata, angajatorul de la acea dată fiind obligat potrivit legislației în vigoare la acel moment la plata acestor contribuții.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califica la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practica în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.
. București SA era obligată potrivit prevederilor Decretului nr. 389/1972 să rețină și să vireze la fondul de asigurări sociale contribuția mai sus arătata; este cert că a realizat acest lucru, însă nu știm din ce motive în cadrul adeverinței eliberate menționează că nu s-au plătit aceste contribuții sociale.
Potrivit Decretului nr.389 din 11.10.1972 cu certitudine angajatorul a fost obligat și a reținut contribuțiile sociale, însă prin adeverința eliberată . București SA nu recunoaște acest lucru.
Exista posibilitatea ca aceste contribuții sociale să fi fost achitate de către angajator nu printr-un ordin de plată individual pentru fiecare colaborator, ci printr-un ordin de plată comun pentru întreaga categorie de angajați.
La solicitarea de a verifica acest lucru, din comoditate sau din rea voința angajații . București SA au refuzat să facă aceste căutări.
Instanța de judecată nu trebuia să se rezume doar la cele menționate în prezența adeverința, atâta timp cât există un text de lege care instituie obligativitatea plații acestor contribuții.
Este puțin probabil că înainte de anul 1989, în condițiile existenței unei economii centralizate de stat, să nu se fi plătit aceste contribuții dacă prin lege plata acestora era obligatorie.
De asemenea, nu i se pot refuza niște drepturi de pensie reclamantului pe motiv ca un angajator nu a respectat legea sau dacă a respectat-o, refuza în prezent să verifice amănunțit modalitatea de plată a acestor contribuții.
Afirmația angajatorului poate fi interpretată și în sensul că acesta a reținut aceste contribuții așa cum era obligat de lege dar nu le-a plătit din motive care nu pot fi imputabile contestatorului în nici un sens.
Atât timp cât angajatorul era obligat să rețină contribuțiile sociale, atât timp cât reclamantul dovedește faptul că a desfășurat activitate în cadrul . București SA în perioada martie 1974 și până în luna noiembrie 1991, neincluderea acestor venituri la recalcularea pensiei reprezintă o discriminare a acestuia, reclamantul neavând nici o culpă pentru situația în care se găsește actualmente.
Angajatorul . București SA trebuia să verifice cu mai multă atenție arhiva societății în sensul dovedirii plații contribuțiilor sociale, însă aceasta a refuzat, chiar dacă exista și posibilitatea ca plata contribuțiilor sociale pentru categoria de salariați din care făcea parte reclamantul să se facă nu individual, ci pe întreg personalul.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu ar fi fost încălcat art. 2 lit. c din legea mai sus amintita, potrivit cu care sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principiu de bază, principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Tocmai acest principiu a fost încălcat atunci când la calcularea pensiei reclamantului nu i s-au luat în calcul și contribuțiile demonstrate că au fost plătite de către acesta potrivit adeverinței numărul 4852 din 27.10.2011 eliberată de . București SA începând cu lună martie 1974 și până în luna noiembrie 1991.
Motivul neluării în calcul a adeverinței numărul 4852 din 27.10.2011 eliberată de . București SA, este art.165 alineatul 2 din Legea 263/2010 care prevede ca:
„La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare".
Sunt îndeplinite cerințele ce rezultă din prevederile acestui articol și anume:
- chiar dacă drepturile bănești altele decât cele salariale evidențiate în Adeverinței numărul 4852 din 27.10.2011 eliberată de . București SA pentru perioada martie 1974 și până în luna noiembrie 1991 denumite venit brut, acestea nu au fost și nici nu puteau să fie înscrise în cartea de muncă, fiind dovedite prin adeverința eliberată de către unitatea angajatoare.
- toate aceste drepturi bănești relevate de adeverința, detaliate pe (trimestre) luni și ani, au făcut parte integrantă din fondul de salarii pentru care angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale (CAS) potrivit prevederilor Decretului nr. 389 din 11.10.1972, precum și celelalte obligații aferente acestora, au avut un caracter permanent și nu excepțional, au fost drepturi salariale acordate conform contractului de muncă, sunt cuprinse în statele de plată și nu au fost înscrise în Cartea de muncă.
Raportând situația de fapt existenta la dispozițiile legale enumerate instanța de fond trebuia să rețină ca veniturile omise a fi luate în calcul de pârâtă, trebuiau luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei, deoarece așa cum rezultă din adeverințe, aceste venituri au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
O interpretare contrara ar reprezenta atât o încălcare a dispozițiilor legale amintite, cât și o încălcare a principiului contributivității consacrat de Legea nr. 263/2010.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând prevederile art. 480 alineatul 1 Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice relevante, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în motivarea apelului nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a respins acțiunea cu care a fost sesizat, acțiune prin care s-a solicitat anularea deciziei nr._/06.06.2013 și obligarea intimatei-pârâte CPMB să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei apelantului-reclamant în funcție de veniturile menționate în adeverința nr. 4852/27.10.2011 emisă de . București SA.
Adeverința de care se prevalează apelantul-reclamant atestă veniturile brute realizate de acesta în perioada 22.03._91 în care a îndeplinit funcția de remizier în cadrul . București SA (a se vedea filele 9-10 dosar fond).
În motivarea apelului se susține, în esență, că aceste venituri trebuiau avute în vedere la calculul drepturilor de pensie cuvenite apelantului, obligație pe care C. de P. nu și-a îndeplinit-o.
Aceste susțineri sunt lipsite de fundament, în cauză fiind aplicabile sub aspectul în discuție prevederile art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010. Potrivit acestui text legal:
„La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991”.
În raport de conținutul extrem de clar al acestui text legal, este evident că în ipoteza din speță (perioada menționată în adeverință – 22.03._91 – fiind anterioară datei de 01.04.2001), pentru determinarea punctajelor lunare, pe baza cărora se stabilește în final cuantumul pensiei, se utilizează doar „salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă”.
Or, intimata-pârâtă și-a îndeplinit această obligație legală și a stabilit cuantumul pensiei apelantului-reclamant în raport cu cele ce se consemnează în carnetul de muncă al autorului acțiunii, ceea ce reiese din analiza actelor ce au stat la baza emiterii deciziei de pensie nr._/06.06.2013, contestată în prezenta cauză.
D. fiind modul limpede de redactare al art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, intimata-pârâtă nu avea îndatorirea de a valorifica „veniturile brute” din adeverința de care se prevalează apelantul, ci doar salariile brute înscrise în carnetul de muncă al acestuia.
În același timp, adeverința în discuție precizează că pentru veniturile la care face referire nu s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Dacă s-ar ține cont de aceste venituri la calculul drepturilor de pensie, ar însemna să se încalce dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. e din Legea nr. 263/2010, care consacră principiul fundamental al contributivității, unul dintre principiile fundamentale după care funcționează sistemul de pensii publice. Potrivit textului legal amintit, „fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Or, câtă vreme pentru veniturile menționate în adeverința nr. 4852/27.10.2011 emisă de . București SA nu s-au plătit contribuții de asigurări sociale, ele nu pot fi luate în seamă la calculul drepturilor de pensie cuvenite apelantului-reclamant.
Trebuie evidențiat și faptul că respectivele venituri nu fac parte din categoria sporurilor salariale, astfel că în cazul lor nu sunt aplicabile dispozițiile art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 care reglementează ipoteza „sporurilor cu caracter permanent” ce pot fi „dovedite cu adeverințe eliberate de unități”.
În raport de toate cele ce preced, apelul apare ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant M. G., domiciliat în București, ..8, ., sector 6, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 9070 din data de 02.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr. 6, sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. L. U. L. C. Dobraniște
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./4 ex.
20.04.2015
Jud. fond: P. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1731/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 377/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
