Obligaţie de a face. Decizia nr. 1731/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1731/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 28818/3/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (962/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1731
Ședința publică de la 15.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul P. S. L. împotriva sentinței civile nr.8448/17.09.014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. NAȚIONALĂ DE P.-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII și C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că apelantul a formulat concluzii scrise, înregistrate la dosar la data de 14.05.2015, după care,
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8448 din data de 17.09.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. S. L. în contradictoriu cu pârâtele C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și pârâta C. NAȚIONALĂ DE P.-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, ca neîntemeiata.
În considerente a reținut că la data de 27.02.2013 reclamantul a formulat cerere de pensionare și urmare a acestei cereri parata C. de P. a Municipiului București a admis cererea și a emis Decizia nr._/11.04.2013 privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta prin care au fost stabilite drepturile cuvenite reclamantului începând cu data de 27.02.2013.
Prin aceeași decizie a fost respins cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 892/25.02.2013 emisă de Spitalul Clinic de Obstetrica și Ginecologie "Dr. P. S." București întrucât nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute de Legea nr. 263/2010 aprobată prin HG nr. 257/2011.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație la Comisia de Contestații din cadrul Casei Naționale de Asigurări Sociale care prin Hotărârea nr.6095 din 04.11.2013 a admis parțial contestația formulată de reclamant și a dispus revizuirea Deciziei nr._/11.04.2013 valorificând anumite perioade dar și sume de bani.
Urmare a acestei hotărâri parata C. de P. a Municipiului București a emis Decizia nr._/17.02.2014 (fila 57 dosar).
Instanța a constatat că prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost completată și precizata, reclamantul solicita recalcularea drepturilor de pensie, cu valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr.892/25.02.2013 emisă de Spitalul Clinic de Obstetrica și Ginecologie "Dr. P. S." București, care a fost depusă la casa locală de pensii la data de 27.02.2013.
Verificând adeverința nr.892/25.02.2013 emisă de Spitalul Clinic de Obstetrica și Ginecologie "Dr. P. S." București aflată la filele 17- 47 dosar instanța a reținut ca veniturile suplimentare menționate în această adeverința nu pot fi valorificate întrucât angajatorul nu a precizat în cuprinsul adeverinței plata contribuțiilor la fondul pentru bugetul de asigurări sociale pentru aceste venituri.
Prin decizia privind judecarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 18/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit ca sistemul public modern de pensii și alte drepturi de asigurări sociale instituit prin Legea nr. 19/2000 are la bază principiile unicității, egalității, solidarității sociale, obligativității, contributivității, repartiției și autonomiei, conform art.2 din lege, iar aceste principii pot fi identificate într-o formă sau alta și în legislația aplicabilă anterior intrării în vigoare a acestei reglementări.
În privința sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, art. 10 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, în forma sa inițială, prevedea că baza de calcul al pensiei o constituie retribuția tarifară, iar prin Legea nr. 49/1992 acest text de lege a fost modificat în sensul că la stabilirea drepturilor de pensie erau avute în vedere salariul de bază și o . sporuri cu caracter permanent, care nu intraseră anterior în această bază.
Ulterior, prin art. 164 din Legea nr. 19/2000, s-a prevăzut că la determinarea punctajelor anuale pentru perioadă anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire și recalculare a drepturilor de pensie, se iau în calcul salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare în carnetul de muncă, sporurile care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare și sunt înregistrate în carnetul de muncă și sporurile cu caracter permanent care, după data de 01 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau care sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prin pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 au fost enumerate sporurile cu caracter permanent, cu mențiunea că aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 01 aprilie 1992, iar în pct. VI al acestui act normativ sunt menționate expres sporurile, diurnele și alte drepturi care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Cu referire la interpretarea acestui articol, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispoziția normativă menționată este în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, cât și cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivității anterior datei de 1 aprilie 2001.
În același sens, a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, este de precizat că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 736 din 24 octombrie 2006, respingându-se excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii prevăzute la pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Curtea a precizat că posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 nu este exclusă de plano.
În alți termeni, includerea sau neincluderea acestor venituri în baza de calcul și încasarea sau neîncasarea contribuției de asigurări sociale pentru veniturile prevăzute de textele legale care au generat o practică neunitară constituie o problemă de fapt, specifică fiecărui caz.
Prin urmare, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența să că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.
În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, în măsura în care aceasta plată rezulta din adeverințele eliberate de angajator care atestă sporurile ce se doresc a fi valorificate.
Prin urmare, sumele suplimentare menționate în adeverința nr.892/25.02.2013 emisă de Spitalul Clinic de Obstetrica și Ginecologie "Dr. P. S." București nu pot fi valorificate la recalcularea drepturilor la pensie cuvenite reclamantului. În măsura în care acesta își va completa adeverința cu mențiunea inserata de angajator referitor la plata contribuțiilor de asigurări sociale pentru sumele încasate, acesta are posibilitatea de a prezenta adeverința revizuită casei de pensii, gestionară a drepturilor sale la pensie în vederea recalculării acestora – art.107 alin. (3) din Legea nr.263/2010.
Altfel, prin obligarea pârâtei la valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr.892/25.02.2013 emisă de Spitalul Clinic de Obstetrica și Ginecologie "Dr. P. S." București s-ar încălca principiul contributivității prevăzut la art.2 lit. c din Legea nr.263/2010, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite și în consecință, a respins cererea de chemare în judecata ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat apelantul-reclamant P. S. L., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel se arată că instanța de fond în mod greșit i-a respins acțiunea pe motiv că sumele suplimentare menționate în adeverința nr. 89/25.02.2013 emisă de Spitalul clinic de Obstetrică și Ginecologie Dr. P. S. - București, nu pot fi valorificate la recalcularea drepturilor de pensie, întrucât angajatorul nu a precizat în subsidiarul adeverinței că a achitat plata contribuțiilor la fondul pentru bugetul asigurărilor sociale.
Astfel, apelantul a solicitat instanței de control judiciar să constate că instanta de fond, fără a analiza în totalitate probatoriul și fără a-i solicita acte suplimentare de procedura sau să-i comunice că adeverința nu este în conformitate cu dispozițiile legale, să aducă de la angajator justificare sau acte în completare să poată solicita acestuia să precizeze că face dovada achitării CAS, s-a pronunțat la primul termen de înfățișare a parților, respingându-i astfel acțiunea, neacordându-i dreptul la apărare.
În acest sens, apelantul a precizat faptul că, așa cum rezultă din adeverința nr. 892/25.02.2013 emisă de Spitalul clinic de Obstetrică și Ginecologie Dr. P. S. - București, angajatorul a menționat ca temei legal în baza căruia s-au achitat contribuțiile sau în baza cărora s-au obținut veniturile salariale și sporurile menționate, prevederile de la acea vreme, anume prevederile din Legea 3/1950 și respectiv Legea 57/1974.
Având în vedere că din conținutul adeverinței nr.892/25.02.2013 eliberată Spitalul clinic de Obstetrică și Ginecologie Dr. P. S. - București rezultată ca apelantul a fost angajatul unității emitente a adeverinței și a beneficiat de venituri suplimentare, acordate în conformitate cu legea 57/1974 și Legea nr.3/1950, venituri care au fost obținute suplimentar față de cele din carnetul de muncă, unele fiind chiar înscrise în carnetul de muncă, astfel rezultă fără putința de tăgada că unitatea a achitat contribuțiile către stat pentru toate veniturile menționate atât în carnetul de muncă cât și pentru cele din adeverința.
Astfel, apelantul a solicitat instanței să ia act că temeiul legal în baza căruia s-a plătit CAS-ul (chiar dacă această frază nu a fost specificata în adeverința 892/25.02.2013, pe care instanța de fond a considerat-o nelegala), l-a constituit art. 1 din Decretul 389/1972 potrivit căruia "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice care folosesc personal salariat, sunt datoare să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent deforma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă modificat apoi de art. 2 din Legea 49/1992 în următoarea formulare "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat - 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați".
Interpretarea în materie, salariu brut realizat ce a constituit baza lunară de calcul a fost compus din următoarele elemente: salariul tarifar, spor vechime, adaosuri din diferențe de manoperă, asistență tehnică, concedii de odihnă, prime, lucrări suplimentare, ce au constituit fondul total de salarii. Calcularea și depunerea contribuțiilor s-a făcut lunar la fondul asigurărilor sociale de stat odată cu plata chenzinei a Il-a, conform art. 3 din Decretul 389/1972.
Neluarea în considerare a acestui principiu, în condițiile în care s-au făcut rețineri CAS și pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Totodată, apelantul a solicitat instanței de control judiciar să constate că instanța de fond nu a ținut seama că unele venituri menționate în această adeverință i-au fost deja valorificate în parte de către C. de P. a Municipiului București, chiar dacă adeverința nu a avut mențiunea "ca pentru sumele menționate s-a achitat CAS de către angajator conform legii", în acest sens se poate observa decizia nr._/17.02.2014 cât și Hotărârea Comisiei Centrale de Contestații nr. 6095/04.11.2013, care au la bază adeverința nr. 892/25.02.2013 eliberată Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Dr. P. S. - București.
Astfel, dacă adeverința nu era în conformitate cu legislația în vigoare instanța de fond putea cere Casei de pensii să-i anuleze decizia nr._/17.02.2014, care a fost emisă la îndrumarea Comisiei Centrale de Contestații așa cum rezultă din Hotărârea nr. 6095/04.11.2013 prin care se valorifică unele sporuri din adeverința nr. 892/25.02.2013 eliberată Spitalul clinic de Obstetrică și Ginecologie Dr. P. S. - București.
Prin urmare, se poate observa că instanta de fond prin sentința civilă nr.8448/17.09.2014 nu analizează cauza dedusa judecații în virtutea aplicabilității legislației.
Or, acesta adeverința va rămâne valorificată în parte, ori nu se valorifica în întregime pe motiv că nu are mențiunea referitoare la plata CAS, pe acest aspect instanta de fond nepronunțându-se.
Astfel, având în vedere ca sentința pronunțata de instanta de fond este pronunțata fără a analiza cauza legat de faptul că parata CPMB ar fi săvârșit greșeli de aplicabilitate a legislației cu ocazia prelucrării/valorificării în parte a datelor din adeverința nr. 892/25.02.2013 eliberată Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Dr. P. S. - București, adeverința despre care instanța de fond a reținut că sumele nu pot fi valorificate, apelantul a solicitat să se trimită spre rejudecare acest dosar la instanta de fond pentru a fi analizată cauza în virtutea legislației pensiilor.
Urmare a tuturor aspectelor menționate, solicită admiterea apelului, casarea sentinței nr. 8448/17.09.2014 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cercetând apelul declarat, Curtea constată că acesta este fondat.
Se reține în acest sens, că veniturile, astfel cum au fost detaliate în adeverința nr.892/25.02.2013, reprezentând salarii de bază, spor vechime, gărzi, „sărbători”, „concediu de odihnă”, al treisprezecelea salariu, diferențe acordate în baza unei ordonanțe de guvern, sunt fie componente comune ale sistemului de salarizare, fie expresia regimului de activitate practicat în specialitatea medicală, în funcție de timpul de lucru, și felul acesteia, ceea ce face ca ele să fi avut în intervalul atestat, caracter legal și de continuitate, atrăgând incidența în speță a textului art.162(2) din Legea nr.263/2010. Interpretarea corespunzătoare, per a contrario, a acestui text,obligă la valorificarea tuturor drepturilor salariale neînregistrate în carnetul de muncă, dar probate cu acte suplimentare, doveditoare.
Nici motivul absenței mențiunii plății contribuției de asigurări sociale nu poate fi reținut, pe de o parte pentru că aceasta a fost complinită prin producerea adeverinței nr.1036/11.02.2015, care putea fi la fel de bine cerută de organul de pensii, în caz că ar fi considerat aceasta o cauză de neprimire, ori de instanța fondului, fiind vorba despre o condiție care nu ține numaidecât de caracterul valorificabil al respectivului venit. Pe de altă parte, pentru că, fiind vorba despre venituri obținute cu titlu permanent în perioada de incidență a sistemului de salarizare legal, după felul muncii, ori în legătură cu producerea unor situații și evenimente sancționate legal, ele au constituit, prin ipoteză, bază de calcul al contribuțiilor, implicit al drepturilor cuvenite în virtutea acestora, iar contrariul nu ar putea fi susținut fără să se și dovedească ce normă ar fi permis angajatorului să excludă aceste sume ori parte din ele din baza la care contribuțiile se aplicau. În esență, un sistem de retribuire după cantitatea, felul și importanța socială a muncii, consta tocmai în faptul că pe lângă salariul tarifar, înscris în carnetul de muncă, lunar să fie încasate și sume suplimentare, pentru depășirea sarcinilor, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.57/1974. Acest regim de cointeresare în activitatea suplimentară remunerabilă a fost prevăzut de cadrul normativ sub care s-a desfășurat activitatea reclamantului în perioada menționată, după condițiile de exercitare și cantitatea/calitatea muncii, iar veniturile astfel obținute, peste suma tarifară înscrisă în carnetul de muncă au avut, din punct de vedere al naturii și regimului de deducere a contribuțiilor de asigurări sociale, absolut aceeași semnificație cu a salariului tarifar. Din această perspectivă, reiterăm, este exclus ca remunerația realizată în cadrul unui regim de salarizare public, predeterminat de lege, să fie, în tot ori în parte, exceptată de la obligația reținerii și virării contribuției la pensii, iar organul de pensii sau de judecată nu poate pretinde contrariul fără a arăta și care-i legea care l-ar fi scutit pe datornic –salariat ori unitate medicală- de la plata contribuțiilor datorate bugetelor statului, la salariul lunar, cu valoare variabilă, dar întotdeauna rezultată din aplicarea unui mod de calcul prestabilit de lege. În realitate, și aceste sume suplimentare, în concret individualizate, au fost parte a remunerației ce a intrat întocmai sub incidența Decretului 389/1972, Legii nr.3/1977 și Decretului nr.232/1986.
Pornind așadar, de la constatarea că sumele, astfel cum au fost precizate în concret, au avut caracter legal, de regularitate și prin urmare, valorificabil după natură, rezultă că au făcut parte, potrivit tipului și cauzei lor, de fapt și juridice, din câștigul brut realizat/fondul salarial total față de care erau imperative reținerea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale, în conformitate cu dispozițiile în vigoare până la data de 01.04.2001. În consecință, redevin integral aplicabile argumentele potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. De altfel, soluția de neluare în considerare a unor venituri pornește de la prezumția că pentru acestea nu s-a datorat și achitat contribuția de asigurări sociale, prezumție răsturnată de îndată ce veniturile au fost supuse, în temeiul prescripțiilor imperative ale legislației aplicabile, deducerii contribuțiilor, faptul achitării tuturor obligațiilor față de bugetul de stat fiind anume atestat și de fostul angajator în adeverința produsă în apel.
Desigur că în măsura în care parte din veniturile atestate de adeverința nr.892/25.02.2013 au fost valorificate prin decizia de pensie, ele sunt excluse de la recalcularea dispusă prin prezenta decizie. Așadar, în aplicarea prevederilor art.480(2) din Noul Cod de procedură civilă, apelul declarat va fi admis, cu schimbarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul de a admite în parte cererea, în limitele în care a fost precizată. Se va anula în parte Hotărârea nr.6095/04.11.2013 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. Publice, în măsura admiterii prezentei acțiuni, obligând pe pârâtă să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului prin luarea în considerare a veniturilor nevalorificate la stabilirea pensiei, astfel cum sunt detaliate prin adeverința nr.892/25.02.2013 completată prin adeverința nr.1036/11.02.2015 eliberate de Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. P. S.”, începând cu data de 01.03.2013 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant P. S. L., CNP_, cu domiciliul în București, .. 15/1, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.8448 din data de 17.09.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr. 6, sector 3,CF13601150 și C. NAȚIONALĂ DE P.-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, cu sediul în București, ., sector 2.
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite în parte cererea, astfel cum a fost completată și precizată.
Anulează în parte Hotărârea nr.6095/04.11.2013 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. Publice.
Obligă pe pârâtă să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului prin luarea în considerare a veniturilor nevalorificate la stabilirea pensiei, astfel cum sunt detaliate prin adeverința nr.892/25.02.2013 completată prin adeverința nr.1036/11.02.2015 eliberate de Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. P. S.”, începând cu data de 01.03.2013 la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
V. M. D. N. R. I.
GREFIER,
E. D. C.
Red.: INR/28.05.2015
Tehnored.:C.C./4 ex/20.05.2014
Jud.fond: D. M.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 1853/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1212/2015.... → |
|---|
