Pretentii. Decizia nr. 764/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1055/98/2014*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8593/2014)
DECIZIE Nr. 764/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător L. U.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta-reclamantă ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A LUPTĂTORILOR REVOLUȚIONARI DIN DECEMBRIE 1989 RĂNIȚI, INVALIZI ȘI URMAȘII CELOR DECEDAȚI IALOMIȚA și de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr. 1687/03.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta-reclamantă prin membri asociației, respectiv D. I., P. V., A. N., R. V., C. I. și C. P., lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în cadrul procedurii prealabile motivele de apel ale pârâtei au fost comunicate reclamantei la data de 19.12.2014, acestea fiind restituite, după care:
Curtea, în raport de prevederile art. 219 alin. 1 Cod procedură civilă, procedează la identificarea membrilor ce au răspuns la apel în numele apelantei-reclamantei, aceștia fiind identificați cu cărțile de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente pe cererile de apel.
Apelanta-reclamantă, având cuvântul pe rând, prim membri asociației prezenți, arată că nu a fost respectată legea, sens în care solicită plata îndemnizației prevăzute de Legea nr. 341/2004, precizând că nu s-a emis de către C. de pensii decizie de sistare a acestor drepturi. În acest sens invocă prevederile art. 44 di Codul Fiscal, care impune obligativitatea emiterii unui act administrativ-fiscal a cărui opozabilitate este definită la art. 41și art. 45 alin. 2.
Curtea, în raport de susținerile apelantei-reclamante, pune în vedere acesteia să precizeze dacă o decizie a casei de pensii poate fi asimilată unui act administrativ fiscal.
Apelanta-reclamantă, prim membrii arată că în situația în care s-ar fi emis acest act, ar fi avut ce contesta, precizând că unul dintre membri asociației nu a putut prezenta un act din care să rezulte sistarea plății acestui drept, ajungând în imposibilitate de plată a unor angajamente, în prezent fiind în faza de executare a locuinței de către executorul judecătoresc. Se arată că există un revoluționare căruia Curtea de Apel Bacău i-a recunoscut toate drepturile. Solicită admiterea apelului propriu astfel cum a fost formulat și respingerea apelului declarat de casa de Pensii. Arată că s-au folosit termeni ce au creat confuzie, respectiv salariul mediu brut și venitul salarial brut, aspect lămurit printr-o decizia a ÎCCJ.
Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița – Secția Civilă la data de 17.04.2014 sub nr._, reclamanta „Asociația Județeană a Luptătorilor Revoluționari din Decembrie 1989, Răniți Invalizi și Urmași celor Decedați Ialomița”, cu sediul în municipiul Slobozia, .. 29, etaj 1, cam. 5 județul Ialomița, a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii Ialomița, cu sediul în municipiul Slobozia, ., județul Ialomița, solicitând în numele și pentru membrii săi A. N., A. A., C. I., C. R., C. P., D. I., I. N., D. N., Cutulea T., D. Jean, D. Ș., P. A., P. V., S. B., R. V., P. C., H. A., Stanncu A. M., S. N. C., S. C. C., S. C. Ș., O. F. R., obligarea acesteia la:
- restituirea sumelor cuvenite ca îndemnizație reparatorie și neachitate începând cu 01.01.2012 și până în prezent, calculate potrivit precederilor art. 4 alin. 4 din legea nr. 341/2004, lege specială aflată în vigoare, în valoare inițială de 72.455 lei/persoană;
- restituirea, începând cu anul 2012 și până în prezent, a diferenței dintre valoarea îndemnizației lunare stabilită conform dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. m din Legea nr. 341/2004 și suma plătită, în valoare inițială de 7.535 lei/persoană;
- restituirea sumelor reținute în mod nelegal sub formă de C.A.S.S. începând cu data de 01.01.2011 în valoare inițială de 1.332 lei/ persoană;
- indexarea sumelor solicitate în funcție de indicele de inflație la data plății.
Prin sentința civilă nr.1687 din data de 03 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A LUPTĂTORILOR REVOLUȚIONARI DIN DECEMBRIE 1989, RĂNIȚI, INVALIZI ȘI URMAȘII CELOR DECEDAȚI IALOMIȚA, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA; a fost obligată pârâta să restituie numiților A. N., A. A., C. I., C. P., D. I., I. N., D. N., Cutulea T., D. Jean, D. Ș., S. B., R. V.,O. F. R. membrii ai reclamantei și care au calitatea de pensionari diferențele rezultate urmare a calculării îndemnizației prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. m din Legea nr. 341/2004 prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata începând cu data de 1 ianuarie 2012 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, diferențe actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective și au fost respinse celelalte capete de cerere ca fiind neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește la excepția autorității de lucru judecat, excepție ridicată de pârâtă, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din 10 iunie 2014 în sensul respingerii acesteia, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și care poate fi atacată odată cu fondul.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că membrii asociației reclamante sunt beneficiarii îndemnizației reglementată de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004.
Cu privire la pretenția reclamantei ca membrilor ei să li se calculeze și achite aceste îndemnizații reparatorii începând cu data de 01.01.2012, instanța a constatat nelegalitatea acestei pretenții, întrucât potrivit art. 18 alin. II din O.U.G. nr. 80/2010 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011 art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 și art. 6 din O.U.G. nr. 29/2013 această îndemnizație nu se mai acordă.
Faptul că pârâta C. Județeană de Pensii nu a adus la cunoștința membrilor asociației reclamante măsura neacordării îndemnizației reparatorii pe anii 2012, 2013 și 2014 nu poate avea drept consecință plata acestei îndemnizații pe anii mai sus arătați, pentru că a proceda astfel înseamnă a înfrânge dispozițiile legale mai sus arătate.
Lipsa unei astfel de informări poate constitui în cel mai rău caz o faptă de natură disciplinară săvârșită de funcționarii pârâtei, dar în nici un caz motiv legal pentru reclamantă de a revendica aceste îndemnizații și pentru anii în care legiuitorul a stabilit neacordarea ei.
Având în vedere că pentru perioada 2012 la zi îndemnizația reparatorie reglementată de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004 nu se acordă, apare de prisos solicitarea reclamantei în numele și pentru membrii săi a efectuării calculării acestei îndemnizații în condițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 341/2004, cu trimitere însă la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferente anului pentru care se face plata.
Referitor la jurisprudența CEDO la care face trimitere numitul D. I., instanța a reamintit cauza I. R. și alții & România soluționată prin Decizia din 11.09.2012, unde instanța europeană a respins cererea ca fiind inadmisibilă, constatând că pronunțarea unor soluții diferite în situații asemănătoare nu încalcă dispozițiile art. 6 paragraf 1 si art. 14 din Convenție, atâta timp cât dreptul intern prevede un mecanism pentru unificarea practicii judiciare, mecanism care funcționează și cât timp nu s-a dovedit că la nivel intern există o divergență de soluții „profundă și persistentă”, criterii de analiză valabile și în prezenta cauză, motiv pentru care apărarea astfel formulată urmează a fi respinsă.
Cu privire însă la îndemnizația reglementată de art. 5 alin. 1 lit. m din Legea nr. 341/2004, îndemnizație aflată în plată, instanța a reținut prevederea legală potrivit cu care aceasta se adaugă la pensia pentru limita de vârstă și este echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. 2 din același act normativ, adică aplicat asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata.
Numai că Legea nr. 294/2011 privind bugetul de asigurări sociale pe anul 2012, art. 17, Legea nr. 6/2013, art. 16 pentru anul 2013 și Legea nr. 340/2013, art. 11 pentru anul 2014, nu mai folosește noțiunea de „salariu mediu brut” ci cea de „câștig salarial mediu brut”, indicator care a fost folosit la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
În atare situație, întrucât în continuare textul de lege, respectiv art. 4 alin.3 din Lg. nr. 341/2004, nu a cunoscut modificare expresă în sensul prevederilor din legile bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anii 2012, 2013 și 2014 operând în continuare cu indicatorul „salariu mediu brut”, indicator neprevăzut pentru anii 2012, 2013 și 2014, dovadă fiind adresa răspuns nr._/23.09.2014 pârâta a continuat să folosească la stabilirea îndemnizației pentru membrii reclamantei care au calitatea de pensionari și în numele cărora reclamanta a formulat prezenta acțiune, salariul mediu brut aferent anului 2010.
Procedura exersată de pârâtă, a apărut în opinia instanței ca fiind eronată, pentru considerentele de mai jos:
Faptul că în legătură cu dispozițiile art. 4 alin. 3 din. Lg. nr. 341/2004 nu a intervenit o modificare a legislației expresă, nu poate duce la concluzia decât că a fost în prezența unei modificări implicite a acestui text de lege determinat de reglementările cuprinse la art. 15 din Lg. nr. 287/2010, în sensul că pentru anul 2012 și în viitor, indicatorul în funcție de care se stabilește întinderea îndemnizației de revoluționar este câștigul mediu brut pe economie.
Invită la acest mod de interpretare însăși principiile aplicării echitabile și echilibrate a unor dispoziții legale care operează cu același noțiuni, astfel încât, să se respecte nu numai litera ci și sensul dispozițiilor legale în discuție.
Astfel instanța a reaminit că, cu noțiunea de „câștig salarial mediu brut” operează și Lg. nr. 263/2010, la art. 96 alin. 2, atunci când se procedează la stabilirea punctajului lunar, acest punctaj fiind cu atât mai mic cu cât câștigul salarial mediu brut este mai mare.
Așadar, nu este echitabil și în spiritul legii ca unul și același indicator să fie folosit în cuantificarea unor drepturi doar atunci când cuantumul acestor drepturi sunt afectate prin micșorare, dar nu și atunci când alte drepturi, folosind același indicator, pot crește în cuantum.
Așa fiind, pentru aceste considerente, tribunalul a constatat ca întemeiat acest capăt de cerere formulat de reclamantă, și a obligat pârâta să restituie numiților A. N., A. A., C. I., C. P., D. I., I. N., D. N., Cutulea T., D. Jean, D. Ș., S. B., R. V.,O. F. R. membrii ai reclamantei și care au calitatea de pensionari diferențele rezultate urmare a calculării îndemnizației prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. m din Legea nr. 341/2004 prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata începând cu data de 1 ianuarie 2012 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, diferențe actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Sumele datorate urmând a fi actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în cauză operează principiul reparației integrale a prejudiciului suferit de reclamanți pentru neplata la timp a acestor diferențe, principiu care reclama aplicarea indicelui de inflație pentru a se acoperi dauna suferită ca urmare a erodării în timp a valorii monedei naționale.
Referitor la modul de calcul și percepere a cotei de 5,5 % C.A.S.S. din veniturile obținute de membrii asociației cu titlu de îndemnizație, critica reclamantei a fost respinsă pentru considerentele de mai jos:
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză (pag.7 și următoarele din dosar), membrii în numele căror reclamanta a formulat prezenta acțiune sunt beneficiari ai dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. b pct. 3 din Legea nr. 341/2004 și anume Luptători Remarcați pentru Fapte Deosebite pentru care nu există o dispoziție derogatorie în privința plății contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Totodată s-a reținut faptul că dispozițiile art. 259 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 107/2010 potrivit cu care procentul de asigurări sociale de sănătate de 5,5 % se aplică numai asupra părții din pensie care depășește nivelul de 740 lei, nu-și găsește aplicare în cazul de față nici măcar pentru membrii asociației care au calitatea de pensionari, întrucât îndemnizația reparatorie primită potrivit Legii nr. 341/2004, nu intră în categoria pensiilor (în acest sens a se vedea și decizia nr. 1961 din 1 aprilie 2013, în dosar nr._, a Curții de Apel București).
Așa fiind, pentru aceste considerente, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A LUPTĂTORILOR REVOLUȚIONARI DIN DECEMBRIE 1989, RĂNIȚI, INVALIZI ȘI URMAȘII CELOR DECEDAȚI IALOMIȚA, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA.
A fost obligată pârâta să restituie numiților A. N., A. A., C. I., C. P., D. I., I. N., D. N., Cutulea T., D. Jean, D. Ș., S. B., R. V.,O. F. R. membrii ai reclamantei și care au calitatea de pensionari diferențele rezultate urmare a calculării îndemnizației prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. m din Legea nr. 341/2004 prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata începând cu data de 1 ianuarie 2012 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, diferențe actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Au fost respinse celelalte capete de cerere ca fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, pârâta C. Județeană de Pensii Ialomița, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 din Codul de procedură civilă, apelanta solicită admiterea apelului și menținerea în totalitate a deciziilor emise de C. de Pensii Ialomița.
Se arată în fapt că, prin sentința civilă nr.1687/F/2014, pronunțată în dosarul nr._, instanța de fond soluționând cauza a admis în parte cererea formulată de reclamanta, obligând pârâta să restituie membrilor reclamantei și care au și calitatea de pensionari diferențele rezultate urmare a calculării indemnizației prevăzute de art.5 alin.1 lit. m din Legea 341/2004 prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, începând cu data de 01 ianuarie 2012 și până la data pronunțării hotărârii.
Consideră că soluția instanței este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Instanță de fond soluționând cauza a apreciat ca procedura de calcul a indemnizației pentru membrii reclamantei a fost eronată în sensul că în legătură cu dispozițiile art.4 alin. 3 din Legea 341/2004 nu a intervenit o modificare expresă a legislației, indicatorul în funcție de care se stabilește întinderea indemnizației de revoluționar fiind câștigul mediu brut pe economie.
Instanța a mai precizat faptul că noțiunea de câștig salarial mediu brut se regăsește și în art. 96alin.2 din Legea 263/2010 atunci când se procedează la stabilirea punctajului mediu lunar.
Apreciază că legea sus menționată nu poate produce efecte și asupra modului de calcul a indemnizației prevăzute de Legea 341/2004.
Cu privire la indemnizația reglementată de art.5 ali.1 lit. m din Legea nr.341/2004 instanță a reținut prevederea legală potrivit cu care aceasta se adaugă la pensia pentru limita de vârstă și este echivalentă cu un coeficient de 0,6 calculat conform prevederilor art.4 alin.2 din același act normative, adică aplicat asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Conform prevederilor Legii nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, indemnizațiile prevăzute de acest act normativ se calculează prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, indicator aprobat anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, încă din anul 2001 care este de 1836 lei.
Începând cu anul 2011, conform Legii nr.287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011, nu se mai regăsește sintagma "salariul mediu brut" ci "câștigul salarial mediu brut", noțiune total diferită, cu conținut diferit.
În consecință, începând cu data de 1 ianuarie 2011, fără o modificare legislativă în domeniu, indemnizațiile acordate în baza legii nr. 341/2004 se stabilesc pe baza ultimului indicator "salariul mediu brut" cunoscut, respectiv cel aprobat prin Legea nr.12/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010 și anume 1836 lei.
Aceeași situație se menține și pentru anul 2012 conform Legii 294/2011 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pentru 2012,menținându-se sintagma câștigul mediu brut.
În consecință, solicitarea reclamantului, de a i se stabili indemnizația în funcție de câștigul salarial mediu brut de 2022 lei, aferent anului 2011,și respectiv 2117 aferent anului 2012 și nu în funcție de ultimul salariu mediu brut pe economie cunoscut, de 1836 lei este neîntemeiată.
Față de obiectul și natura pretențiilor deduse judecății în speță trebuie avute în vedere considerentele și Dispozitivul Deciziei nr.22/18.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești din România.
În considerentele acestei decizii s-au evidențiat următoarele:
Potrivit art.4 din Legea nr. 341/2004 cu modificările și completările ulterioare, indemnizația reparatorie lunară reglementată de acest act normativ se calculează prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului în care se face plata.
În raport cu această reglementare expresă, a susține că, în continuare, determinarea cuantumului indemnizațiilor prevăzute de Legea nr.341/2004,cu modificările și completările ulterioare, trebuie realizat după algoritmul prevăzut de acest act normativ, respectiv prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat/aferent anului în care se face plata, înseamnă a ignora caracterul normelor temporare și speciale.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel București prin Decizia Civilă nr. 342/20.03.2014 în dosarul nr._ .
În raport de toate cele sus precizate vă solicităm să dispuneți admiterea apelului și menținerea în totalitate deciziilor emise de C. de Pensii Ialomița.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor de recurs precum și din oficiu conform dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art 4 din Legea nr. 341/2004, prevăd că de o indemnizație lunara reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata beneficiaza și persoanele care au obținut titurile prevazute la art 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundametarea bugetuli asigurarilor sociale de stat și aprobat prin legea asigurarilor sociale de stat.
Prin urmare aceasta este baza de calcul a indemnizatiei cuvenită apelanților-reclamanți, respectiv salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, potrivit Legii nr. 341/2004.
Potrivit dispozitiilor Legii nr.118/2010, ca masura de reducere a cheltuielilor bugetare s-a dispus si diminuarea indemnizatiei cuvenita revolutionarilor, deci si reclamantilor-apelanți cu 15%, incepand cu luna iulie a anului 2010. Astfel, cuantumul indemnizatiei a fost diminuat pentru lunile iulie-decembrie 2010 in temeiul unei legi speciale care a dispus masuri temporare, necesare ca urmare a situatiei economice dificile.
Prin Legea nr. 285/2010 -art 10 alin. 1 s-a dispus ca „incepand cu luna ianuarie 2011 drepturile pravazute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) si d) si alin. 4, art. 13 si 14 din Legea nr.118/2010, privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificarile si completarile ulterioare, se majoreaza cu 15% fata de cuantumul avut in plata in luna octombrie 2010”.
Se constata, astfel, ca printr-o lege speciala ulterioara, respectiv Legea nr. 285/2010, legiuitorul a modificat implicit baza de calcul a indemnizatiei cuvenita apelanților-reclamanti in sensul ca incepand cu ianuarie 2011 drepturile se calculeaza prin raportare la cuantumul avut in plata in octombrie 2010 (astfel cum a fost diminuat potrivit dispozitiilor Legii nr. 118/2010) la care se adauga o majorare de 15%.
Prin urmare, pentru calculul drepturilor cuvenite apelanților incepand cu luna ianuarie 2011 nu se mai face prin raportare la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, ci prin raportare la cuantumul indemnizatiei din luna octombrie 2010, deci reduse cu 15% potrivit Legii nr.119/2010. Aceasta indiferent de păstrarea sau nu in legislația specifică a noțiunii de salariul mediu brut cu câștigul mediu brut pe economie. Intradevăr, prin OUG nr.11/2011, privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, legiuitorul a dispus inlocuirea noțiunii de salariu mediu brut cu cea de câștig salarial mediu brut, insă acest aspect nu inlătură modalitatea de calcul a drepturilor cuvenite beneficiarilor stipulați in conținutul Legii nr.341/2004. Duă cum a fost arătat, acest indicator de calcul pentru anul 2011 s-a raportat la cuantumul datorat in plată pe luna octombrie 2010, majorat cu 15%.
Pe cale de consecință, vor fi respinse ca neintemeiate considerentele Asociației-apelante cu privire la utilizarea unei alte formule de calcul a drepturilor ce li se cuvin in temeiul Legii nr.341/2004, incepând cu data de 01.01.2011.
Relativ la obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, Curtea reține că in funcție de incadrarea conferită de legea nr.341/2004, persoanele indreptățite conform Legii nr.341/2004 au dreptul la o indemnizație lunară reparatorie, pe baza coeficienților de multiplicare ce vor fi aplicați asupra salariului mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plata.
Astfel, legea leagă beneficiul dreptului la indemnizația de revoluționar de salariul mediu brut pe economie, incepând cu anul 2011 de câștigul mediu brut pe economie.
Potrivit dispozițiilor art.257 alin.(1) din Legea nr.95/2006, privind reforma in domeniul sănătății, persoanele asigurate au obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate. A..(2) al aceluiași articol stabilește că „contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit”.
Ori, potrivit dispozițiilor art.55 din Codul Fiscal „sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă”.
Prin urmare, veniturile obținute de benficiarii Legii nr.341/2004, după formulele de calcul stabilite de acestă lege, sunt unele asimilate salariilor, pentru care beneficiarii au obligația plății contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate conform prevederilor Legii nr.95/2006, motiv pentru care vor fi respinse ca neintemeiate și considerentele expuse cu privire la restituirea contravalorii asigurărilor sociale de sănătate.
Ca neintemeiate vor fi respinse și criticile vizând acordarea drepturilor derivând din Legea nr.341/2004 ulterior datei de 01.01.2012.
Corect a apreciat prima instantă că acest tip de drept nu se mai acordă beneficiarilor indreptățiți incepând cu anul 2012, intemeiat pe dispozițiile art.18 alin.(2) din O.U.G. nr.80/2010, aprobată prin Legea nr.283/2011 (care la art.18 prevedea că incepând cu anul 2012 indemnizația reparatorie prevăzută de Legea nr.341/2004 nu se mai aplică), art.9 din O.U.G. nr.84/2012 și art.6 din OUG nr.29/2013. Aceasta chiar și in condițiile in care pârâta C. Județeană de Pensii Ialomița nu a emis o decizie având ca obiect incetarea acordării dreptului.
Paralela pe care Aociația apelantă o face cu dispozițiile art.116 și 179 din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, este nefundamentată din punct de vedere juridic, indemnizația de care au beneficiat membrii asociației până in anul 2011 neavând natura juridică a unei pensii. Astfel cum s-a arătat in precedent, indemnizația acordată revoluționarilor este inserată ., prezintă un caracter reparatoriu și este asimilată veniturilor din salarii, prin asocierea pe care legea de acordare e realizează cu salariul mediu brut/câștig salarial mediu brut pe economie.
Concluzionand asupra cauzei civile deduse judecatii si retinand argumentele expuse in cele ce preced, in temeiul dispozițiile art. 480 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul promovat de Asociația Județeană a Luptătorilor Revoluționari din Decembrie 1989, Răniți, Invalizi și Urmașii celor Decedați Ialomița și va admite apelul promovat de C. Județeană de Pensii Ialomița, cu consecința schimbării in parte a sentinței civile apelate și respingerii in integralitate a cererii de chemare in judecată ca neintemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A LUPTĂTORILOR REVOLUȚIONARI DIN DECEMBRIE 1989, INVALIZI ȘI URMAȘII CELOR DECEDAȚI IALOMIȚA, având C._, cu sediul în Slobozia, .. 29,., Jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 1687/03.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite apelul declarat de C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, ., Jud. Ialomița, având CF_, cont IBAN RO76TREZ__ împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă sentința apelată, în sensul că respinge în tot acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015.
Președinte, R. G. | Judecător, L. U. | |
Grefier, Ș. T. |
Ș.T. 16 Martie 2015/4ex.
Tehnored.: R.G./09.04.2015
Dact: S.Ș./4 ex./26.03.2015
Jud. fond: A. B.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 43/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1853/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
