Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1831/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1831/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 10976/3/2011*
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3238/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1831/2015
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Judecător E. D. B.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul A. C. I. împotriva sentinței civile nr.2372 din data de 13.03.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cauza având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul A. C. I., prin avocat L. B., ce depune împuternicire avocațială ._/2015, lipsind intimata C. de P. a Municipiului București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că partea a intitulat cererea ce face obiectul căii de atac drept apel.
Curtea califică cererea ca fiind recurs, având în vedere data inițială a înregistrării cauzei, 11.02.2011, fiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865. După calificarea căii de atac, Curtea pune în discuție tardivitatea declarării recursului.
Recurentul A. C. I., prin avocat L. B., depune la dosar cerere de repunerea în termen, în condițiile calificării căii de atac ca fiind recurs, conform art.103 alin.2 din codul de procedură civilă de la 1865, având în vedere că a fost într-o eroare insurmontabilă cu privire la natura căii de atac, pe care a oferit-o prima instanță de judecată.
În temeiul art.150 din Codul de procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra cererii de repunere în termen, cât și cu privire la excepția tardivității formulării recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, contestatorul A. C.-I., în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, in temeiul art. 87 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, a formulat contestație împotriva deciziei nr._/16.12.2010 privind recalcularea pensiei de serviciu), emisă de C. de P. Sector 3 în temeiul Legii nr. 119/2010 și al H.G. nr.737/2010, privind recalcularea pensiei de serviciu aflată în plata contestatorului până la data de 01.09.2010, prin care cuantumul pensiei a fost recalculat exclusiv în temeiul dispozițiilor Legii nr. 19/2000, cu ignorarea legislației speciale privind pensiile de serviciu, prin care solicit ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu ca fiind netemeinică și nelegală, ca urmare a încălcării principiilor neretroactivității legii și egalității în drepturi, precum și încălcarea principiului drepturilor câștigate și al dreptului de proprietate al contestatorului, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să se revină la situația anterioară recalculării efectuate în temeiul Legii nr. 119/2010 și al H.G. nr. 737/2010, respectiv să se restabilească în beneficiul contestatorului cuantumul pensiei de serviciu stabilite potrivit Deciziei de pensionare nr._/18.12.2008, plata sumelor de bani reprezentând diferența dintre pensia încasata potrivit deciziei de recalculare nr._/16.12.2010 și pensia cuvenită potrivit Deciziei de pensionare nr._/18.12.2008
În subsidiar, reclamantul a solicitat sa se constate nulitatea Deciziei de recalculare nr._/16.12.2010 ca fiind emisă în baza unui calcul eronat al pensiei cuvenite contestatorului potrivit Legii nr. 19/2000, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare care să reflecte calculul corect al pensiei cuvenite contestatorului în sistemul Legii nr. 19/2000, plata sumei de bani reprezentând diferența dintre pensia încasată prin decizia de recalculare nr._/16.12.2010 și suma rezultată ca urmare a calculului reținut de instanță, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2372/13.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul cu nr._, a fost admisă contestația privind pe contestatorul A. C. I., în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI; a fost anulată decizia nr._ din data de 16.12.2010 emisă de C. Locală de P. sector 3 București; a fost obligată intimata să emită pe numele contestatorului decizie de pensie începând cu data de 01.09.2010 în baza unui punctaj mediu anual de 3._ puncte și un cuantum al pensiei de 2223 lei și să-i plătească acestuia diferențele de drepturi de pensie aferente perioadei 01.09._14 în cuantum de 3024 lei și în continuare până la punerea în plată a noii decizii de pensie; a fost respinsă ca nefondata cererea contestatorului privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Drepturile de pensie inițiale ale contestatorului s-au deschis la data de 11.04.2005, așa cum reiese din cuprinsul deciziei de pensionare nr._ iar, ulterior, începând cu data de 13.07.2008 acestuia fiindu-i actualizate drepturile de pensie, conform deciziei nr._/18.10.2008.
Așa cum reiese din cuprinsul acestei decizii, contestatorului i-au fost calculate, începând cu 13.07.2008, o pensie de asigurări sociale de 1482 lei și o pensie de serviciu, in cuantum de 10 840 lei, diferența dintre cele două fiind suportată integral de la bugetul de stat.
Ulterior, la data de 19.08.2010, a fost emisă pe numele contestatorului o nouă decizie de pensionare nr._ prin care drepturile acestuia au fost recalculate în baza Legii nr.119/2010, rezultând un cuantum total de 1869 lei, decizie care a făcut obiectul dosarului nr._/3/2010.
La data de 16.12.2010 intimata in conformitate cu dispozițiile Legii nr.119/2010 a recalculat drepturile de pensie ale contestatorului emițând decizia contestată, stabilind drepturi de pensie in valoare de 2222 lei si un stagiu complet un stagiu complet de cotizare de 30 ani 2 luni.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, s-a reținut că din adeverința nr. Ex-1/1060/22.03.2005, eliberată de M.A.E nu a fost valorificat sporul de vechime aferent perioadei 01.09._01 și sporul unic MAE, indemnizația de conducere și sporul de confidențialitate, menționate în această adeverință referindu-se la perioade ulterioare datei de 01.04.2001, fiind, astfel, sume incluse în baza de calcul a contribuției declarate de angajator în declarațiile de CAS.
Din adeverința nr. H/3200/07.13.2008 eliberată de MAE se reține că în perioada de activitate, contestatorul nu a avut contribuție în valută la pensia suplimentară iar din adeverința nr.Hl-1593/11.07.2005 eliberată de MAE se reține că acesta, în perioada 21.12._98, a desfășurat activitate în Liban, perioadă in care beneficiază de o vechime suplimentară.
Din adeverința nr. Hl-l/5535/Gl-l/8983/18.08.2010 eliberată de MAE se constata că, contestatorul a avut salarii în lei în perioada 27.05._09, care se regăsesc în adeverința actualizată referitoare la stagiu de cotizare nr._/15.12.2010.
Din adeverința nr. H 1/3386/03.06.2005 eliberată de MAE se reține că în perioada 21.12._98, contestatorul a desfășurat activitate la Ambasada din Liban.
Tribunalul a reținut ca nu i se cuvine contestatorului majorarea cu 20- 25% a retribuției tarifare a personalului roman care si-a desfășurat activitatea in ambasade prevăzuta de punctul III.3 din Anexa 3 la O.U.G. nr.59/2011, având in vedere ca reclamantul nu deține adeverințe care sa prevadă acest spor, așa cum stipulează punctul VI din Anexa 3 la O.U.G. nr.59/2011, conform căruia :Adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde: datele de identificare a persoanei; denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia acesta s-a acordat; adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Instanța a mai reținut că adeverința nr.l5RU/5997/28.10.2011 eliberată de Guvernul României atesta indemnizației de conducere obținuta de contestator iar adeverința nr._/24.10.2011 eliberată de MECMA, sporul de vechime, compensarea încasata în baza H.G. nr. 1163/1990, indemnizației de conducere.
Referitor la stagiul complet de cotizare care se utilizează, se constata ca, la data deschiderii drepturilor de pensie ale reclamantului, dispozițiile art.1 din O.U.G. nr.36/2003 fac trimitere la stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, care, conform anexei 9 la normele de aplicare ale Legii nr. 19/2000 și Anexei 3 la Legea nr. 19/2000, era de 30 ani si 6 luni.
Având in vedere concluzia la care a ajuns expertul in sensul ca intimata nu a valorificat corect adeveritele de venituri ale contestatorului, si, având in vedere principiul contributivitatii reglementat prin dispozițiile art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, în raport de care orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei si a dispozițiilor art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, conform cărora numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice, prima instanță, în baza dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 78, art. 89, art. 160, art. 164 din Legea nr. 19/2000, a anulat decizia nr._ din data de 16.12.2010 emisă de C. Locală de P. sector 3 București și a obligat intimata sa emită o noua decizie in baza Legii nr.119/2010, începând cu data de 01.09.2010 în baza unui punctaj mediu anual de 3._ puncte și un cuantum al pensiei de 2223 lei, conform concluziilor raportului de expertiza întocmit in cauza (fila 96).
Ținând cont de faptul ca prin reținerea unui punctaj mediu anual mai mic si plata unei pensii ., prin decizia anulata in prezenta cauza, în patrimoniul contestatorului s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, se va dispune obligarea intimatei la plata diferențelor de drepturi de pensie.
Astfel, conform concluziilor raportului de expertiza, suma neta cuvenita contestatorului in perioada 01.09._14 este de 3.024 lei, fiind obligata intimata la plata acestei sume, si, în continuare până la punerea în plată a noii decizii de pensie.
Instanța a respins cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata, având in vedere ca, pana la pronuntarea prezentei sentințe, acesta nu a făcut dovada efectuării de cheltuieli cu soluționarea prezentei cauze (chitanța privind plata onorariului de expert a fost depusa după pronuntarea sentinței).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul A. C.-I..
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere si excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
La termenul din 21.09.2015, din oficiu, Curtea a invocat și a pus în discuție, în ședință publică, excepția tardivității declarării recursului de recurentul A. C. I..
Conform art.154 din Legea nr.263/2010, raportat la art. 301 din Codul de procedură civilă, termenul de recurs împotriva hotărârii tribunalului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, potrivit dovezii de comunicare și procesului-verbal de predare aflate la dosarul instanței de fond (fila 151), sentința atacată a fost comunicată recurentei la data de 22.05.2015, astfel că termenul pentru declararea căii de atac, calculat conform art. 101 alin.1 din Codul de procedură civilă, pe zile libere, a expirat la data de 08.06.2015, iar formularea prezentei cereri de recurs, la data de 17.06.2015, înscrisă pe plicul transmis prin poștă, potrivit art. 104 din Codul de procedură civilă, este tardivă, calea de atac urmând a fi respinsă ca atare.
În raport de aceste date, recursul este formulat peste termenul legal de 15 zile calculat conform art. 101 din Codul de procedură civila, ce prevede că „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei următoare. Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârșește într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii. Termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare”.
În concluzie, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul A. C. I., ca tardiv formulat.
Cererea de repunere în termenul de recurs nu poate fi primită, întrucât ea este admisibilă numai pentru situații de imposibilitate obiectivă, împiedicări de fapt în a acționa cu valoarea unor cazuri de forță majoră, imprevizibile și insurmontabile, caracteristici pe care simpla îndoială cu privire la calea de atac la care se referea dispozitivul hotărârii atacate nu le îndeplinește. O atare nelămurire nu reprezintă un obstacol de netrecut pentru exercițiul căii de atac în termenul fixat de lege, iar nu cel dat de judecătorul primei instanțe, o împrejurare mai presus de voința părții de a acționa, astfel cum cere art.103 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în condițiile în care recurentul avea studii juridice (așa cum reiese din carnetul de muncă depus la dosarul primei instanțe) și era și asistat de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termen, ca nefondată.
Respinge recursul formulat de recurentul A. C. I. împotriva sentinței civile nr.2372 din data de 13.03.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Septembrie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | Judecător, E. D. B. |
Grefier, I. R. M. |
Red:C.D.A.
Dact.: D.A.M
2ex./29.09.2015
Jud.fond: M. L. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2843/2015. Curtea de Apel... | Despăgubiri. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
