Obligaţie de a face. Decizia nr. 2068/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2068/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 2526/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 653/2015)
Decizia civilă nr.2068
Ședința publică din data de la 3 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. A. C.
JUDECĂTOR: R. F. G.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă U. M. împotriva sentinței civile nr.1566 din data de 06.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, cauza având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: apelanta-reclamantă U. M., personal și asistată de avocat D. R., cu împuternicire avocațială depusă la dosar-fila 7, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.4238 din 06.08.2014, lipsind intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, în temeiul art. 392 din Codul de procedură civilă, Curtea deschide dezbaterile asupra cererii de apel.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, arată că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă, motivat de faptul că nu ar fi fost respectată procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile Legii nr.263/2010, deși această excepție nu a fost pusă în discuția părților, situație față de care apreciază că au fost încălcate dispozițiile art.193 alin.(2) din Codul de procedură civilă. Mai mult, arată că la data de 06.05.2014, partea reclamantă a învestit casa de pensii cu soluționarea unei cereri privind anularea deciziei de pensie emise pe numele său, iar la dosarul cauzei a fost depus răspunsul dat de casa de pensii, în sensul respingerii cererii reclamantei, în condițiile în care aceasta a nu fost înaintată spre soluționare comisiei centrale de contestații, având în vedere că pârâta a apreciat că cererea formulată de reclamantă nu este de competența sa. Prin urmare, consideră că o astfel de situație nu poate fi imputată părții reclamante.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecarea la aceeași instanță.
Cu cheltuieli de judecată ce vor fi solicitate pe cale separată.
Curtea în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, închide dezbaterile.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ reclamanta U. M. a solicitat obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Teleorman la revizuirea drepturilor sale de pensie, cu luarea în considerare a sporului de vechime menționat în adeverința nr. 1033/26.07.2002, emisă de ATCOM Teleorman A. și utilizarea la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiul complet de cotizare de 28 de ani și 10 luni, precum și obligarea pârâtei la majorarea punctajelor lunare cu 25%, pentru perioadele în care a desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit art. 100 lit. a din Legea nr. 263/2010 și la aplicarea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, cu plata diferențelor de pensie recalculate, începând cu data de 18.01.2012, cu actualizare la data plății și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1566 din data de 06.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta U. M. împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Teleorman ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inițial, reclamanta a fost beneficiara unei pensii de invaliditate, drepturile de pensie fiindu-i stabilite prin decizia nr._/27.08.2008, iar prin decizia nr._/30.01.2012 emisă în conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010, aceasta a devenit beneficiara unei pensii pentru limită de vârstă.
La stabilirea drepturilor de pensie, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei nr._/30.01.2012, a fost avut în vedere un stagiu de cotizare de 41 ani, 9 luni și 23 de zile realizat în România și un stagiu de cotizare de 2 ani, 10 luni și 10 zile realizat în Spania, precum și un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 3 luni.
De asemenea, din buletinul de calcul privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă s-a reținut că din stagiul de cotizare realizat s-a reținut că 18 ani și 10 luni a fost realizat în grupa a II-a de muncă, 4 ani și 6 luni, reprezentând stagiul aferent celui realizat în grupa a II-a sau stagiul suplimentar calculat că spor de grupă.
În fine, din examinarea buletinului de calcul, s-a constatat că reclamantei i-a fost acordată majorarea prevăzută de art. 100 din Legea nr. 263/2010, precum aceasta beneficiind de reducerea vârstei de pensionare cu 4 ani, datorită stagiului de cotizare de 18 ani împliniți, realizat în grupa a II-a de muncă.
Tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, având în vedere că potrivit art. 149 alin.1 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, iar potrivit art. 151 din lege, hotărârile emise de Comisia Centrală de Contestații pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Decizia nr._/30.01.2012 a fost emisă de către pârâtă la data de 30.01.2012, iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 08.08.2014 și, așa cum rezultă din susținerile părților și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, împotriva acestei decizii reclamanta nu a formulat contestație, ci, la data anterior precizată, a formulat prezenta acțiune având ca obiect revizuirea drepturilor sale de pensie, cu luarea în considerare a sporului de vechime menționat în adeverința nr. 1033/26.07.2002, emisă de ATCOM Teleorman A., precum și obligarea pârâtei să utilizeze la determinarea punctajului mediu anual stagiul complet de cotizare de 28 de ani și 10 luni, și la majorarea punctajelor lunare cu 25% pentru perioadele în care a desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit art. 100 lit. a) din Legea nr. 263/2010 și aplicarea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, în condițiile în care reclamanta nu a contestat decizia de pensionare prin care pretinde că a fost înlăturată din calculul drepturilor de pensie adeverința nr. 1033/26.07.2002, emisă de ATCOM Teleorman A. și, în mod greșit i s-a reținut un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 28 ani și 10 luni și nu i-a fost acordată majorarea prevăzută de art. 100 din Legea nr. 263/2010 și nici nu i-a fost aplicat indicele de corecție prevăzut de art. 170 din aceeași lege, Tribunalul a constatat că aceasta a rămas definitivă și, ca atare, din punct de vedere juridic, nu mai poate face obiectul vreunei analize.
Dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei revizuire se solicită, permit pensionarului atât recalcularea drepturilor de pensie prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, cât și revizuirea acestora în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, modificările ce se impun urmând a fi efectuate, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, prin decizie de revizuire, sumele rezultate urmând a fi acordate sau recuperate în cadrul termenului general de prescripție calculat de la data constatării diferențelor.
Legea nr.263/2010 prevede o procedură administrativă prealabilă obligatorie, fără caracter jurisdicțional – art. 149 – art. 157 – conform căreia pensionarul trebuie să se adreseze cu cerere Case de Pensii, decizia acesteia, emisă în soluționarea cererii, putând fi contestată la Comisia Centrală de Contestații și apoi numai hotărârea Comisiei de Contestații putând fi atacată în instanță.
De asemenea, pensionarul se poate adresa instanței în cazul unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.
Respectarea procedurii prealabile nu reprezintă o îngrădire a accesului la justiție, întrucât această procedură este finalizată în fața instanței de judecată, nefiind limitată la controlul exercitat de organul administrativ, reclamanta neputându-se prevala numai de normă de drept material cuprinsă în art. 2 din Legea nr. 263/2010, fără a se supune și normelor de procedură reglementate de acest act normativ, prezumând reaua-credință a pârâtei și încălcând, în mod evident, dispozițiile art. 149 și art. 151 din Legea nr. 263/2010, care reglementează procedura prealabilă obligatorie.
Cum analiza condițiilor de exercitare a acțiunii se face la momentul investirii instanței, Tribunalul a constatat că reclamanta a solicitat direct în instanță valorificarea datelor din adeverința nr. 1033/26.07.2002, acordarea majorării prevăzută de art. 100 lit. a) din Legea nr. 263/2010, aplicarea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din aceeași lege, precum și obligarea pârâtei să utilizeze la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 28 de ani și 10 luni, în loc de 30 de ani, cum s-a utilizat la calculul drepturilor sale de pensie, fără a contesta, în prealabil, decizia nr._/30.01.2012 prin care i s-au stabilit drepturile de pensie.
Prin urmare, cum reclamanta nu a făcut dovada respectării procedurii prealabile, prin contestarea deciziei la Comisia Centrală de Contestații, Tribunalul reține că formularea acțiunii direct în instanță nu poate fi permisă în condițiile în care în fața instanței pot fi atacate numai deciziile Comisiei de Contestații sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, situații neincidente în cauză.
Susținerile reclamantei în sensul că, prin promovarea prezentei acțiuni a solicitat revizuirea drepturilor de pensie și nu anularea unei decizii de stabilire a drepturilor de pensie emisă în baza Legii nr. 263/2010 și, prin urmare, în cauză n-ar fi incidente dispozițiile art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, au fost înlăturate, întrucât, chiar dacă reclamanta nu a solicitat anularea unei decizii de stabilire a drepturilor de pensie, aceasta trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, atâta timp cât la data emiterii deciziei a cărei revizuire se solicită erau în vigoare dispozițiile acestui act normativ și cât timp dispozițiile art. 7 alin. 1 din Ordinul pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, care prevăd că deciziile de pensie emise de Casele Teritoriale de Pensii sunt examinate de comisie în condițiile Legii nr. 263/2010 și pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare.
În cauză reclamanta nu a contestat decizia nr._/30.01.2012, astfel că Tribunalul nu a putut trece peste dispozițiile imperative ale legii și nu putut dispune revizuirea pensiei cu luarea în considerare a acestei adeverințe și nici examina legalitatea deciziei sub aspectul reținerii stagiului complet de cotizare sau al acordării majorării prevăzută de art. 100 din Legea nr. 263/2010 și al aplicării indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din aceeași lege, câtă vreme obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile reglementată de Legea nr. 263/2010 implică obligativitatea contestării hotărârii emise de Comisia Centrală de Contestații prin care se finalizează această procedură, în situația în care soluția este defavorabilă persoanei care a contestat decizia de pensionare.
Soluția contrară ar determina eludarea dispozițiilor legale amintite, care instituie o procedură obligatorie și termene imperative în care se pot formula contestațiile împotriva deciziilor de pensionare, scopul acestora fiind tocmai protejarea circuitului civil, fără a lăsa să treneze o situație de incertitudine timp îndelungat.
În plus, prin decizia nr._/30.01.2012, a cărei revizuire s-a solicitat prin prezenta acțiune, reclamantei i-a fost acordată majorarea prevăzută de art. 100 din Legea nr.263/2010, iar față de împrejurarea că drepturile inițiale de pensie i-au fost stabilite reclamantei prin decizia nr._/27.08.2008 și nu la data de 18.01.2012, când pensia de invaliditate a fost transformată în pensie pentru limită de vârstă, reclamanta nu mai putea fi beneficiara prevederilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.
Însă, în absența dovezii că anterior promovării prezentei acțiuni reclamanta a urmat procedura prevăzută de art. 149 din Legea nr. 263/2010 sau că în raport de data formulării contestației suntem în prezența unui refuz nejustificat al pârâtei de a rezolva o cerere privind drepturile de asigurări sociale, aspect ce ar atrage incidența dispozițiilor art. 153 lit. f) din actul normativ precizat, s-a constatat că decizia nr._/30.01.2012 a rămas definitivă și, din punct de vedere juridic, nu mai poate face obiectul analizei instanței.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantă U. M., care a solicitat anularea hotărârea apelată și trimiterea cauza spre rejudecare primei instanțe pentru a soluționa fondul cauzei, pentru următoarele motive:
Prima instanță nu a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pentru a da posibilității apelantei să-și formuleze apărarea și fără a observa existau probele de la dosarul cauzei.
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. 8830/28.02.2012, apelanta reclamantă a solicitat recalcularea pensiei, pe motiv că are o vechime în muncă de 41 ani, 9 luni și 23 zile, iar prin adresa nr. 8830/24.05.2012, intimata pârâtă i-a răspuns că pensia a fost calculată corect.
La data de 6.05.2014, apelanta a revenit cu o altă cerere, prin care a solicitat revizuirea deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, așa cum rezultă din adresa nr._/12.05.2014, depusă la dosarul cauzei, prin care cererea sa a fost respinsă.
Decizia primei instanțe este lovită de nulitate, întrucât, în procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanță le va dispune.
Aceste drepturi legale ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialității, căruia instanța, la rândul său, trebuie să se supună, aceasta având obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora vă soluționa litigiul.
Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii.
Mai mult, noțiunea de proces echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil.
Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, nu a fost formulată o contestație împotriva deciziei de pensionare, ci o revizuire a dosarului de pensionare în raport de înscrisurile depuse, datorată unor erori în ceea ce privește înscrierile din adeverința nr. 1033/26.07.2002.
Dacă intimata pârâtă ar fi considerat că cererea reprezintă o contestație, ar fi trimis dosarul de pensionare la Comisia Centrală de Contestații.
Intimata știa că s-a depus o cerere de revizuire a deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, care reprezintă procedura prealabilă.
Pe de altă parte, potrivit disp. art. 193 alin.2 Cod pr. civilă "neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii".
Temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, a fost art. 107 și art. 153 lit. g din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, temei de care prima instanță nu a ținut seama.
Analizând actele dosarului prin prisma criticilor invocate de apelanta contestatoare, în limitele apelului, în conformitate cu prevederile art.477 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit deciziei nr._/30.06.2011 s-a stabilit în favoarea apelantei dreptul la pensie de invaliditate gradul II, pensie comunitară, cu începere din data de 1.03.2011, în conformitate cu prevederile Regulamentului CEE/2004 și 987/2009 și ale Legii nr.263/2010.
Ulterior, prin decizia nr._/30.01.2012 s-a acordat apelantei drepturi de pensie comunitară – pensie pentru limită de vârstă, cu începere din data de 18.01.2012, conform Regulamentului CEE/_ și 987/2009 și ale
Este de necontestat faptul că Legea nr.263/2010 prevede o procedură administrativă prealabilă obligatorie, fără caracter jurisdicțional – art. 149 – art. 157 – conform căreia pensionarul trebuie să se adreseze cu cerere Casei de Pensii, decizia acesteia, emisă în soluționarea cererii, putând fi contestată la Comisia Centrală de Contestații și apoi numai hotărârea Comisiei de Contestații putând fi atacată în instanță.
De asemenea, instanța mai poate fi sesizată și în cazul în care unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.
În speță, decizia de pensionare nr._/30.01.2012 a fost contestată de apelantă, în termenul legal prevăzut de Legea nr.263/2010, astfel cum rezultă din cererea înregistrată sub nr.8830/28.02.2012 (fila 6 dosar apel), expediată prin poștă la data de 24.02.2012, prin care aceasta și-a exprimat nemulțumirea față de cuantumul mic al pensiei sale de numai 804 lei, pentru o vechime în muncă de 41 de ani, 9 luni și 23 de zile, solicitând recalcularea drepturilor sale.
Referitor la această petiția înregistrată sub nr.8830/2012, prin adresa nr.8830/24.05.2012 emisă de Direcția Stabiliri, Plăți Prestații Serviciul Stabiliri Pensii (fila 14 dosar fond) se aduce la cunoștința apelantei faptul că drepturile acesteia de pensie au fost stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare în materie de pensie și a documentelor existente în dosarul de pensionare. Astfel, potrivit deciziei nr._/30.01.2012 emisă în urma transformării pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, stagiul complet de cotizare realizat este 41 de ani, 9 luni și 23 de zile, din care 18 ani, 10 luni realizați în grupa a II – a de muncă, 12 ani și 18 zile realizați în condiții normale de lucru, 6 ani, 2 luni și 20 de zile stagiu asimilat (perioada de invaliditate), fiind valorificată în calculul pensiei și perioada de 2 ani, 10 luni și 10 zile, desfășurată în Spania; la stabilirea drepturilor de pensie fiind avute în vedere salariile din carnetul de muncă, sporul de vechime, precum și alte sporuri de care a beneficiat, înscrise în carnetul de muncă, rezultând un punctaj mediu anual de_ corespunzător unei pensii în plată de 804 lei.
De asemenea, prin adresa nr._/12.05.2014 emisă de C. de Pensii Teleorman s-a răspuns petiției formulată de apelantă, înregistrată sub nr._/6.05.2014, în sensul că: potrivit art.170 din Legea nr.263/2010, așa cum a fost modificat și completat prin OUG nr.1/2013 și OUG nr.113/2013 pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a acestei legi (1.01.2011) la punctajul mediu anual determinat în condițiile art.95 din Legea nr.263/2010 se aplică un indice de corecție calculat ca raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent și valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizat cu rata medie anuală a inflației; indicele de corecție se aplică o singură dată, la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată, la înscrierea inițială la pensie, însă, având în vedere că data înscrierii inițiale la pensie a fost la 13.08.2008, când au fost stabilită pensie de invaliditate gradul II (drepturi stabilite prin decizia nr._/27.08.2008) și nu data de 18.01.2012, când pensia de invaliditate a fost transformată în pensie pentru limită vârstă (prin decizia nr._/30.01.2012), nu sunt aplicabile prevederile art.170 din legea nr.263/2010.
În aceste context, cum apelanta a făcut dovada faptului că s-a conformat procedurii prealabile prevăzută de Legea nr.263/2010, în sensul că a contestat în termenul legal decizia de pensionare din 30.01.2012, care a fost soluționată printr-un răspuns negativ, potrivit adresei nr.8830/24.05.2012 emisă de Direcția Stabiliri, Plăți Prestații Serviciul Stabiliri Pensii (fila 14 dosar fond), respectiv adresa nr._/12.05.2014 emisă de C. de Pensii Teleorman, Curtea constată ca excepția inadmisibilității acțiunii a fost greșit admisă de prima instanță, mai ales că o astfel de excepție nici nu a fost invocată de intimată prin întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.109 C.pr.civ.
Pentru toate considerentele arătate, având în vedere și solicitarea apelantei de trimitere spre rejudecare, Curtea va admite apelul, în baza art.480 alin.3 C.pr.civ., va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă U. M., având CNP_ și domiciliul în Municipiul Roșiorii de Vede, Aleea CFR, ., ., împotriva sentinței civile nr.1566 din data de 06.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, având CUI_, cont bancar RO87TREZ_ deschis la Trezoreria A. și sediul în A., ., județ Teleorman.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
B. A. C. R. F. G.
Grefier,
B. M.
Red. Jud. RFG
Dact: D.A.M./4 ex
Jud.fond: N. M.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2390/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1629/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
