Pretentii. Decizia nr. 451/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 451/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 15236/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7497/2014)
DECIZIE CIVILĂ NR.451/2015
Ședința publică de la 12 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- A. I. C.
JUDECĂTOR - D. A. T.
GREFIER – I. L. B.
.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE pentru membrul său reclamantul M. A., împotriva sentinței civile nr.5329 din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul București –Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. INTERNE și C. DE P. A MINISTERULUI A. INTERNE, având ca obiect-pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de apel se solicită ca judecata cauzei să se desfășoare și în lipsă, precum și faptul că la data de 12.02.2015 apelantul reclamant a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul registratură al acestei secții concluzii scrise și cerere prin care solicită ca judecata cauzei să se desfășoare și în lipsa părților.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ la data de 14.01.2014 reclamantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE (în continuare SCMD în numele și pentru membrii de sindicat Comisar sef de politie (r) B. F., ; Comisar sef de politie (r) L. G., comisar sef de politie (r) L. N., colonel (r) P. S.-D., colonel (r) RIGU M., colonel (r) T. A., colonel (r) I. Ș., colonel (r) D. V., colonel (r) S. D., colonel (r) M. A., colonel (r) M. ANDRONITA, lt.colonel (r) P. M., lt.colonel (r) S. R., lt.colonel (r) I. I.-C., a solicitat în contradictoriu cu parații: M. A. INTERNE, și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. INTERNE să se dispună recunoașterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise in baza Legii nr.241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire începând cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv; obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor reținute menționate mai sus, la care sa se adauge dobânda legală și indicele de inflație aferente sumelor datorate, dobândă calculată până la data plății efective a acestora; indexarea cuantumului pensiilor stabilite in urma ultimilor decizii emise in baza Legii nr.241/2013, în funcție de inflație si de creșterea salariului real.
Prin sentința civilă nr.5329 din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M. A., prin S. C. Militare Disponibilizate în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Interne, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a disjuns cauza și a format dosarul nr._ /3/2014 în care reclamant este M. A..
Reclamantul a fost beneficiar al pensiei de serviciu dar odată cu . Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor (act normativ în vigoare în perioada de referință), C. de P. Sectorială a M.A.I. a procedat la recalcularea și revizuirea pensiilor de serviciu.
Potrivit prevederilor din O.U.G. nr. 1/2011 pensiile recalculate conform Legii nr. 119/2010 au fost revizuite, fiind menținute în plată cuantumurile avute în luna decembrie 2010 „(1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
(2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011".
Reclamantul a primit în perioada 1.01._13 un cuantum al pensiei rezultat din recalculare și revizuire și mai mic decât cel din luna decembrie 2010.
Legea 241/2013 arată că „Art. 1 (1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
(2) Plata drepturilor bănești prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.
(3) În cazul în care beneficiarii pensiilor prevăzute la alin. (1) au realizat stagii de cotizare după data înscrierii la pensie, cuantumul aferent acestora se adaugă la cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, calculat conform alin. (1).
(4) Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin. (1), se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.”
Reclamantul dorește să i se acorde și pentru perioada ianuarie 2012 – septembrie 2013, când a primit cuantumul pensiei recalculate și revizuite, cuantumul pensiei aflat în plată în luna decembrie 2010 .
Cererea nu poate fi admisă deoarece legislația, OUG nr.1/2011, Legea 241/2013, nu acordă asemenea drepturi, faptul că legea 241/2013 repune în plată cuantumul pensiei de serviciu nu înseamnă că acordă acest drept și pentru perioada solicitată de reclamant, legea stipulând clar că plata cuantumului pensiei așa cum era în plată în luna decembrie 2010 se va face începând cu 1.10.2013.
Nu s-a putut reține că ar exista o discriminare între reclamant și cei care prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, au obținut revenirea la cuantumul din decembrie 2010 si restituirea diferenței de pensie deoarece nu există situație identică în acest caz, cei care au obținut menținerea cuantumului pensiei de serviciu au obținut-o în instanță, care a apreciat de la caz la caz, dacă există o încălcare a art.1 Protocolul 1 din CEDO și unde a considerat că ar exista o astfel de încălcare a menținut cuantumul pensiei de serviciu .
Nu există discriminare nici raportat la cei care au beneficiat de majorarea pensiei după 01.2011 în temeiul Legii nr.119/2010 si OUG nr. 1/2011 si au primit si diferențele bănești aferente deoarece aceste persoane au obținut cuantumul majorat al pensiilor în conformitate cu algoritmul de calcul stabilit de noua legislația care a impus recalcularea pensiilor și cum această legislație nu a fost declarată ca fiind neconstituțională instanța nu a putut reține incidența vreunei discriminări.
Nu s-a putut reține nici vreo încălcare a dreptului de proprietate. În privința susținerii că prin neplata cuantumului pensiei de serviciu și pentru perioada iulie 2011 – septembrie 2013 se încalcă art.1 din Protocolul nr. 1 CEDO, Tribunalul reține că pensia de serviciu a fost reglementată printr-un act normativ special .
Conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În speță, stabilindu-se conformitatea actului normativ de recalculare a pensiei cu Constituția, implicit s-a recunoscut, de principiu, conformitatea acestuia și cu reglementările internaționale în materia drepturilor omului la care România este parte, numai că, modul în care, pentru contestatorul din prezenta cauză, aplicarea acestor dispoziții legale asigură respectarea drepturilor pe care le invocă în susținerea acțiunii, se poate efectua doar pe calea analizei în concret a motivelor invocate.
Pensia de serviciu reprezintă un "interes patrimonial" ceea ce determină . protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Schimbarea naturii juridice a pensiei, recalcularea și revizuirea ei în baza Legii nr. 119/2010 și OUG 1/2011 și implicit primirea unui alt cuantum al pensiei reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. (Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 .
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie sa fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Ingerința este prevăzută de lege deoarece este reglementată de Legea nr. 119/2010.
Ingerința urmărește un scop legitim din expunerea de motive rezultând că adoptarea acesteia s-a impus în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economica a României, ca o măsură cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010 și datorită existenței unor acte normative care reglementau organizarea și funcționarea diferitelor sisteme de pensii de tip public care îngreunau în mod evident funcționarea sistemului de pensii încadrându-se astfel în noțiunea de scop legitim de interes general și de cauză de utilitate publică.
În ceea ce privește respectarea justului echilibru instanța a trebuit să stabilească în concret dacă reducerea pensiei a respectat raportul de proporționalitate impus de CEDO .
Acest raport nu este respectat dacă se suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă.
Din analiza situației rezultă că suma cu care a fost redusă pensia în această perioadă nu a generat în patrimoniul reclamantului o sarcină atât de împovărătoare încât să nu poată fi suportată, pensia revizuită rămânând într-un cuantum mai mult decât rezonabil, contestatorul nefiind lipsit, în nici un caz, de mijloacele de subzistență pentru perioada ianuarie 2012 – septembrie 2013.
Instanța nu a putut analiza ingerința decât din perspectiva regulii generale, a primei norme din art. 1 din Protocolul nr. 1 adică aceea a dreptului la respectarea bunurilor, și nu ca o încălcare de tipul privării de proprietate care ar impune o justă despăgubire, adică cea de-a doua normă din același text deoarece această situație nu este incidentă în cauză.
Reclamantul a solicitat indexarea cuantumului pensiei restabilite în baza Legii 241/2013, adică în fapt a solicitat indexarea cuantumului pensiei de serviciu dar această cerere nu a putut fi admisă deoarece în Legea 241/2010 nu se prevede decât posibilitatea ca pensia recalculată și revizuită să fie majorată în urma indexării punctului de pensie și în momentul în care va depăși cuantumul pensiei în plată ( cuantumul pensiei de serviciu) să fie plătit acest cuantum, reclamantului majorându-i-se pensia revizuită, urmând ca în cazul în care aceasta va depăși cuantumul pensiei în plată să fie vizibilă efectiv majorarea rezultată din indexarea punctului de pensie.
Față de cele reținute mai sus instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat reclamantul S. C. Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat M. A., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art. 466 pct. 1 N.C.P.C., art. 470-471 și art. 480 pct. 2 N.C.P.C.
Prin motivele de apel formulate s-a arătat că în mod greșit instanța a reținut că revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsura reparatorie exclusiv pentru viitor, neexistând nici o dispoziție în cuprinsul Legii nr.241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010 - septembrie 2013.
În mod greșit instanța a reținut că art.2 din Legea nr.241/2013 are în vedere ipoteza constatării diferențelor provenind din greșita valorificare a veniturilor realizate ori a stagiilor de cotizare, cu ocazia emiterii deciziilor de revizuire în temeiul OUG nr. 1/2011.
În mod greșit instanța a considerat un beneficiu acordat de legiuitor categoriilor pensionarilor care au intrat sub incidența OUG nr.1/2011, motiv pentru care pensia repusă în plata începând cu luna octombrie 2013 nici nu ar putea fi indexata, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, ci este rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială.
Pensiile contestatorilor din prezentul apel au fost stabilite în baza Legii nr.164/2001 și au avut în vedere următoarele:
- activitatea cadrelor militare din sistemul național de apărare, ordine publica și securitate naționala nu s-a limitat în timp la durata programului normal de lucru și nu a existat posibilitatea compensării muncii prestate cu timp liber sau plați suplimentare;
- exercitarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publica și securitate naționala se caracterizează prin continuitate;
- instituțiile publice au obligația legală de a asigura realizarea drepturilor prin dispozițiile în vigoare referitoare la specificul muncii prestate, importanță socială și restricțiile aferente;
- expunerea cadrelor militare la un grad ridicat de stres și risc.
Având în vedere necesitatea corectării unor neconcordante la nivelul reglementărilor, în privința modului de calcul al drepturilor de pensie, corelate cu încălcarea principiilor neretroactivității legii, dreptului de proprietate, drepturilor câștigate, precum și discriminarea în raport de alte categorii de pensionari, legiuitorul prin Legea nr.241/2013, a revenit la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 ca o măsura reparatorie.
În această situație, apelantul consideră că măsura reparatorie trebuie să privească un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoanele trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționata.
O.U.G. nr. 1/2011, actul normativ în baza căruia au fost emise deciziile de revizuire care au condus la diminuarea pensiei contestatorilor, a avut ca scop reformarea sistemului de pensii și înlăturarea situațiilor inechitabile pe fondul crizei economicio-financiare cu care statul roman s-a confruntat în momentul apariției acestor dispoziții legale.
Este evident și de netăgăduit dreptul statului de a legifera și de a înlătura eventualele inechități, dar această operațiune se impune a fi efectuată astfel încât să nu aducă atingere dreptului de pensie dobândit legal ca urmare a desfășurării unor activități în calitate de militari activi, în care s-au supus tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că vor beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-au suferit.
Față de cele mai sus menționate, s-a apreciat că intervenția statului de a elimina pensia de serviciu prin revizuire numai în raport de principiul contributivității, reprezintă în mod incontestabil o ingerința în exercițiul unui drept legal dobândit.
Prin urmare, statul avea obligația de a ține cont de asigurarea unei proporționalități între acest interes și speranța legitimă a contestatorilor de a se bucura de dreptul câștigat pe viitor.
Consideră că dreptul de pensie le-a fost stabilit contestatorilor sub imperiul legii nr. 164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor. Or, reducerea pensiei s-a produs în mod total și evident imprevizibil.
Mai mult, imposibilitatea de a-și recupera vreodată sumele de bani pierdute și neindexarea pensiilor au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat intre protecția proprietății și cerințele interesului general.
Dacă s-ar interpreta imposibilitatea indexării pensiilor în sensul art.102 din Legea nr.263/2010, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, fiind rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială, pe cale de consecința aceasta indexare nu s-ar aplica nici celor care în urma revizuirii au obținut un cuantum mai mare al pensiei - fapt care nu corespunde realității.
S-a mai menționat că pe toată durata exercitării activității lor de cadre militare active, contestatorii nu au avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale în vreme ce categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentarii veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și restricții.
Totodată, apelantul a invocat obligația interpretării și aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci și în conformitate cu dispozițiile Convenției, care se impune tuturor autorităților publice romane.
Constatarea că nu exista nicio dispoziție în cuprinsul Legii nr.241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010-septembrie 2013, nu împiedica instanțele de judecata să facă aplicarea art.20 din Legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și să analizeze nemijlocit convenționalitatea acestor norme și a efectelor ei concrete asupra părților cauzei din litigiul cu care sunt sesizate, în raport cu circumstanțele fiecărei spete.
În prezența cauză, consideră că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat în temeiul prevederilor art.480 pct.2 NCPC să se dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile în sensul recunoașterii dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr.241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire, obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii nr.241/2013, pentru toți contestatorii sus-menționații.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Apelantul a învestit Tribunalul București cu pretenții reprezentând acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire pentru perioada ianuarie 2012 – septembrie 2013, repararea prejudiciului suferit prin achitarea în totalitate a sumelor reținute la care să se calculeze dobânda legală și indicele de inflație, până la plata acelor sume, precum și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii nr. 241/2013, anual, în funcție de inflație și de creșterea salariului real.
Hotărârea pronunțată este legală și temeinică, în mod corect instanța de fond a analizat pretențiile apelanților-reclamanți, în baza probelor administrate și dispozițiilor legale incidente, răspunzând fiecărui motiv invocat în susținerea cererii de chemare în judecată, considerentele fiind însușite de Curte.
În apel, hotărârea a fost criticată invocându-se nelegalitatea operațiunii de modificare a naturii juridice a pensiei apelanților, din pensie de serviciu stabilită în baza Legii nr. 164/2001 în pensie în sistemul public, necesitatea de a menține pensia de serviciu, în raport de restricțiile specifice vieții militare, modul cu totul imprevizibil de transformare a naturii pensiei, precum și depășirea de către stat a limitelor în care dreptul său de a legifera în domeniul analizat trebuie exercitat, impunând persoanelor vizate o sarcină excesivă și disproporționată.
Acestea se constituie în argumente împotriva operațiunii realizate prin Legea nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011, care nu fac obiectul cererii de chemare în judecată, limitat la efectele Legii nr. 241/2013. În plus, apelanții aveau posibilitatea contestării deciziilor de revizuire, procedură prin intermediul căreia putea invoca toate aspectele menționate.
În consecință, toate aceste susțineri pot fi analizate numai ca argumente în favoarea cererii de a-i fi acordate sumele reținute în baza deciziilor de revizuire pentru perioada ianuarie 2012 – septembrie 2013.
Instanța de fond a făcut o analiză pertinentă a acestor pretenții, concluzionând în mod corect că repunerea în plată a cuantumului pensiei pentru destinatarii Legii nr. 241/2013 nu poate opera decât în condițiile expres stabilite de aceasta, adică începând cu luna octombrie 2013.
Pentru perioadă anterioară, deciziile emise în baza Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 au produs efecte depline, nefiind anulate, astfel că valoarea pensiei primite de apelanții-reclamanți a respectat prevederile legale. Cât timp au fost respectate dispozițiile legale în conformitate cu care pensia apelanților a fost recalculată și, ulterior, revizuită, dovadă fiind menținerea acelor decizii, nu mai poate fi repusă în discuție nelegalitatea operațiunilor respective, astfel că nu poate fi impusă autorității competente obligația de a plăti sume suplimentare, în condițiile în care calculul a fost unul corect și nu i se poate reține vreo faptă nelegală și culpabilă.
Repunerea în plată a pensiei din luna decembrie 2010, prin Legea nr. 241/2010, nu poate fi interpretată în sensul că produce efecte și pentru o perioadă anterioară lunii octombrie 2013, deoarece prevederea legală este explicită și nu lasă loc de interpretări: operează numai din luna octombrie 2013.
Totodată, instanța de fond a făcut o analiză pertinentă a susținerii reclamanților în sensul că neacordarea acestor diferențe încălcă dreptul de proprietate, pe care Curtea și-o însușește. În acest sens, Curtea reține că drepturile de pensie de care reclamanții au beneficiat în perioada de referință au fost stabilite urmare a recalculării și revizuirii în baza Legii nr. 119/2010 și OUG 1/2011. Recalcularea și revizuirea pensiilor de serviciu au reprezentat o "ingerință" din perspectiva dreptului de proprietate al reclamanților raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar aceasta a fost prevăzută de lege(Legea nr. 119/2010 și OUG 1/2011), a urmărit un scop legitim și a respectat un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Curtea notează că hotărârile pronunțate în litigiile în care au fost contestate deciziile de revizuire au puterea de lucru judecat relativ la cele analizate, motiv pentru care aspectele respective nu mai pot fi supuse discuției.
În privința interpretării art. 2 din Legea nr. 241/2013, Curtea constată că art. 1 din lege, aplicabil apelantului, trebuie privit în mod independent de dispozițiile art. 2, care are în vedere ipotezele în care au fost constatate, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie revizuite conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite. Art. 1 reprezintă o dispoziție de favoare, pe termen limitat (până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010) pentru pensionarii militari ale căror pensii recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, au un cuantum mai mic decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, aceștia urmând să beneficieze de cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. Nu este vorba de o constatare a unor diferențe în urma unor recalculări/revizuiri succesive, ci de o dispoziție aplicabilă pentru viitor, începând cu 1.10.2013.
Art. 102 din Legea nr. 263/2010 nu este aplicabil deoarece pensia apelanților, astfel cum a fost repusă în plată în baza Legii nr. 241/2013, nu este o pensie în sistemul public, astfel că nu poate urma algoritmul de calcul al acesteia.
Deși a invocat interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, se poate observa că instanța a avut de interpretat și aplicat o normă legală, nu un anumit act juridic, astfel că aceasta este o susținere fără fundament.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE pentru membrul său reclamantul M. A., cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.5329 din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul București –Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. INTERNE, cu sediul în București, Piața Revoluției nr.1 A, sector 1 și C. DE P. A MINISTERULUI A. INTERNE, cu sediul în București, ..3, sector 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015
Președinte, Judecător,
A. I. C. D. A. T.
Grefier,
I. L. B.
Red.D.A.T
Tehnored. S.Ș./5 ex./23.02.2015
DACT:I.B/13.02.2015
Jud.fond:M. A.
| ← Despăgubiri. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 2390/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
