Contestaţie la executare. Decizia nr. 2750/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2750/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 192/87/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2518/2015)
Decizia Civilă Nr.2750
Ședința publică din data de 15 Iulie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul-reclamant B. F., împotriva sentinței civile nr.368/26.03.2015, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ Fiscal – Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, cauza pe fond având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință în cadrul căruia învederează Curții faptul că apelantul-reclamant, prin cererea de apel formulată, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor prev. de art.411 alin . (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Curtea în temeiul dispozițiilor art.394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părții apelante de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.368/26.03.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ Fiscal – Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman. A fost respinsă cererea având ca obiect anularea deciziei nr._/27.01.2014 formulată de reclamantul B. F., împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Teleorman, constatând autoritate de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 216/22.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ . A fost respinsă, ca nefondată cererea privind restituirea sumelor reținute în temeiul deciziei de debit nr._/27.01.2014.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 222/20.01.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman a fost admisă acțiunea reclamantului, pârâta fiind obligată la revizuirea drepturilor de pensie prin acordarea punctajului suplimentar conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și O.U.G. nr. 100/2008, iar la solicitarea reclamantului, această hotărâre a fost pusă în executare, pârâta procedând la recalcularea drepturilor de pensie, în conformitate cu hotărârea judecătorească, drepturile de pensie fiindu-i stabilite începând cu data de 20.11.2009.
De asemenea, a constatat instanța că, în luna septembrie 2013, reclamantului i-au fost plătite drepturile de pensie recalculate potrivit sentinței civile nr. 222/20.01.2013, în cuantum de 20.301 lei, reprezentând diferențe rezultate ca urmare a valorificării punctajului cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008 și acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și a continuat să-i acorde reclamantului lunar drepturile de pensie cu acordarea punctajului suplimentar în baza sentinței civile nr. 222/20.01.2013, până în luna ianuarie 2014.
Ulterior, urmare promovării recursului împotriva sentinței civile nr. 222/20.01.2013, recurs admis de Curtea de Apel București, pârâta, la data de 27.01.2014, a emis decizia nr._ prin care s-a dispus constituirea în sarcina reclamantului a unui debit în sumă totală de 22.467 lei, reprezentând sume încasate necuvenit în perioada 20.11.2009 – 31.01.2014, nemaiexistând temei legal pentru acordarea majorării prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010.
În fine, constată instanța că decizia de debit a fost emisă ca urmare a desființării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 222/20.01.2013, a Tribunalului Teleorman ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva acesteia, astfel că, fiind desființat titlul executoriu în baza căruia au fost plătite aceste sume se apreciază că pârâta era îndreptățită să procedeze la recuperarea lor în baza art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 potrivit căruia sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție.
În ședința publică din 26.03.2015 a fost pusă în discuție excepția autorității de lucru judecat, în raport de decizia civilă nr. 216/22.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, pentru capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de debit nr._/27.01.2014, invocată de pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman prin întâmpinare, excepție care, din considerentele ce se vor expune, este apreciată întemeiată și a fost admisă.
Astfel, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, Tribunalul reține că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și se poartă între aceleași părți.
Prin urmare, pentru a exista lucru judecat dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, trebuie să existe tripla identitate, respectiv identitate de persoane, de obiect și de cauză, fiind însă necesar ca prima hotărâre rămasă definitivă, să fi rezolvat în fond procesul dintre părți.
De asemenea, din dispozițiile art. 430 alin. 1 și alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, republicat, rezultă că hotărârea judecătorească care soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale sau asupra oricărui alt incident, are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, precum și faptul că autoritatea de lucru judecat privește atât dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Din examinarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, rezultă că acțiunea formulată de reclamantul B. F. a avut ca obiect anularea deciziei nr._/27.01.2014, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.
Această acțiune, prin sentința civilă nr. 895/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul sus menționat, a fost admisă, însă, prin decizia civilă nr. 216/22.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, a fost admis recursul formulat de pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței susmenționate, iar sentința a fost modificată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, reținându-se că decizia de debit a fost emisă ca urmare a desființării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 223/22.01.2013, a Tribunalului Teleorman, astfel că, fiind desființat titlul executoriu, pârâta era îndreptățită să procedeze la recuperarea sumelor în baza prevederilor art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Prin aceeași decizie, s-a reținut că, în cauză, nu au aplicabilitate prevederile Legii nr. 125/2014, întrucât legalitatea și temeinicia deciziei de debit se analizează în funcție de legislația în vigoare la data emiterii acesteia, Legea nr. 125/2014 fiind un act normativ ulterior, iar dispozițiile legii precizate nu afectează valabilitatea deciziei de debit, în baza acesteia putând avea loc doar o eventuală exonerare de plată dacă sunt îndeplinite condițiile legii.
Prin acțiunea ce face obiectul cauzei de față se solicită anularea deciziei de debit nr._/27.01.2014 pentru încasarea sumelor cu titlu de prestații de asigurări sociale în mod necuvenit în sumă de 22.467 lei, în drept, acțiunea fiind întemeiată pe aceleași prevederi legale, invocate în dosarul nr._, respectiv pe prevederile Legii nr. 125/2014, susținându-se că a depus cerere de restituire a sumelor conform Legii nr. 125/2014, însă solicitarea să nu a primit o rezolvare favorabilă.
În consecință, constând că acțiunea ce face obiectul prezentei judecăți a făcut obiectul dosarului_ și cum principiul puterii de lucru judecat împiedică judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și va respinge cererea având ca obiect anularea deciziei nr._/27.01.2014 formulată de reclamantul B. F. împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Teleorman, constatând autoritate de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 216/22.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ .
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea sumelor reținute în baza titlului executoriu, Tribunalul a constatat că acesta este neîntemeiat și debitul pus în sarcina reclamantului neîncadrându-se în prevederile Legii nr. 125/23.09.2014, deoarece nu provine din eroare de calcul sau din alte cauze strict prevăzute de lege, ci din punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, care a fost schimbată în calea de atac a recursului.
În plus, este de observat că, potrivit art. 637 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs, iar dacă titlul este desființat ulterior, creditorul trebuie să repună debitorul în drepturile sale, astfel că, prin emiterea deciziei nr._/27.01.2014 prin care s-a constituit în sarcina reclamantului debitul în cuantum de 22.467 lei, s-a restabilit situația dinaintea acordării punctajelor suplimentare în baza O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 printr-o hotărâre judecătorească desființată de instanța de recurs.
În raport de cele expuse, Tribunalul a respins cererea având ca obiect anularea deciziei nr._/27.01.2014 formulată de reclamantul B. F. împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Teleorman, constatând autoritate de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 216/22.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ și ca nefondată, cererea privind restituirea sumelor reținute în temeiul deciziei de debit nr._/27.01.2014.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat, apelantul-reclamant B. F., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de apel a arătat că respingerea acțiunii sale privind anularea decizie de debit_/27.01.2014 pentru încasare sumelor cu titlul de prestații de asigurări sociale în mod necuvenit în sumă de_, suma ce trebuia exonerate de la plata în baza aministie prevăzute de legea 125/2014 este netemeinică și nelegala deoarece instanța de fond nu a dat interpretarea cuvenită Legii 125/2015 respectiv art. 1 alin. 1-7 și conform art.2 din aceeași lege apelantul nu se afla în nici una din cazurile în care debitul a fost stabilit din culpă debitorului pe care art.2 le enumeră și în care cazul său nu se regăsește și la rândul lor nu fac obiectul scutirii de la plata și al restituirii sumelor reținute conform legii.
Tribunalul Teleorman a admis excepția autorității de lucru judecat invocat de parata fără un temei legal deoarece dosarul_ ce a avut ca obiect contestația decizie de debit_/27.01.2014 nu are legătura cu acesta acțiune prin care nu se cere altceva decât punerea în aplicare a Legii 125/2015 care prin art.1 din lege stabilește că debitele constituite în sarcina pensionarilor la data intrări în vigoare a legii nu se recuperează și se amnistiază pentru perioada 01.01.2011 și până la . legii 01.10.2014 iar decizia de debit a apelantului a fost dată la 27.01.2014 în perioada de aministie stabilită de Legea 125/2014.
Dacă s-ar admite ipoteza susținută de C. Județeană de Pensii ca debitul apelantului rezulta în urma unei modificări a sentinței judecătorești se cuvine a cade în culpă debitorului asta ar însemna incălcare a Constituție și a Drepturilor Fundamentale ale Omului de a avea acces la justiție.
Avea dreptul la justiție nu înseamnă a se invoca o culpă în seama celui care a făcut o acțiune în instanță. Că justiția este independentă în ceea ce privește felul de luare a deciziilor este un lucru corect caracterizat unui stat de drept dar nu-l poate constitui o culpă celui care introduce o acțiune în instanța.
Tribunalul Teleorman nu ține cont de faptul ca respectiva hotărâre judecătoreasca care a dus la crearea debitului este un act jurisdicțional care emana de la autoritatea judecătoreasca și astfel nu poate primi calificarea de act normativ (lege, HG, OUG) cum este Legea 125/2014 apăruta ulterior stabiliri debitului.
Emiterea unui astfel de act (lege, HG, OUG) neintrând în competența instanțelor judecătorești și astfel nu poate fi circumscris sferei de aplicare a Legii 125/2014 art.1 și ordinului comun MMFPSPV/MFP-2073/1623/201.
A nu ține cont de Legea 125/2014 apăruta ulterior debitului ar însemna să nu se țină cont de principiul separării puterilor în stat pentru a atribui hotărârii judecătorești menționate valențe care sunt specifice actelor normative emise de alte puterii ale statului legislative sau executive.
Ba mai mult legiuitorul dacă avea de gând ca acest tip de debit nu intra în sfera Legii 125/2004 putea să specifice acest lucru în normele metodologice de aplicare dar chiar și în norma de la art. 3 în care se specifică cazurile în care nu fac obiectul prevederilor art.1 din legea 125/2014 nu este prevăzuta acesta speța (debite prin hotărâri judecătorești).
Față de cele arătate mai sus apelantul a solicitat instanței admiterea apelului și implicit a cererii de chemare în judecată.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În mod corect prima instanță a respins pretențiile formulate de reclamant ca efect al admiterii excepției autorității de lucru judecat.
În condițiile existenței unei hotărâri definitive prin care să se fi analizat fondul pretențiilor deduse judecății, autoritatea de lucru judecat a acesteia împiedică repunerea în discuție a aceluiași litigiu în care există tripla identitate de obiect, cauză și părți.
Astfel, prima instanță corect a reținut existența autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 216/22.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ . În respectiva cauză, instanța fusese învestită cu cererea aceluiași reclamant, în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză, având același obiect și aceeași cauză.
În temeiul art.430 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Efectul autorității de lucru judecat, potrivit art.431 al.1 Cod procedură civilă, este că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Deci, este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași parți, făcuta de ele si in contra lor in aceeași calitate.
Între prezenta cauză și cea ce a făcut obiectul dosarului nr._ exista identitate de părți, acestea figurând în ambele procese. Identitatea de calitate se apreciază după cum acestea figurează în ambele cauze ca titulare a drepturilor sau obligațiilor deduse judecății.
Obiectul reprezintă atât pretenția formulata prin cerere, cat si dreptul subiectiv invocat.
Sub acest aspect, Curtea constata ca cererea soluționata irevocabil prin decizia civilă nr. 216/22.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ avea același obiect, respectiv contestația reclamantului împotriva deciziei de debit nr._ din 27.01.2014 emisă de intimată.
În doctrină și jurisprudență s-a arătat că există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri, dar scopul urmărit de reclamant este același. Cu atât mai mult, formularea identică a obiectului atrage puterea de lucru judecat.
Intre cele doua cereri exista și identitate de cauză, deoarece fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii este același.
În ambele cereri au fost invocate nelegalitatea și netemeinicia deciziei de debit. Sub aspectul cauzei, nu pot fi reținute susținerile apelantului în sensul că în prezentul litigiu, spre deosebire de speța anterioară, nu a cerut decât punerea în aplicarea Legii nr.125/2015, respectiv a art.1 din lege, care stabilește că debitele constituite în sarcina pensionarilor la data intrări în vigoare a legii nu se recuperează și se amnistiază pentru perioada 01.01.2011 și până la . legii 01.10.2014, iar decizia de debit a apelantului a fost dată la 27.01.2014 în perioada de aministie stabilită de Legea 125/2014.
Incidența Legii nr.125/2015 în ceea ce privește cererea de anulare a debitului a fost analizată și în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._, aspect ce rezultă din considerentele deciziei civile nr. 216/22.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București. Astfel, în cadrul acesteia s-a reținut că „nu pot fi avute in vedere nici prevederile Legii nr.125/2014, deoarece legalitatea și temeinicia deciziei de debit se analizează în funcție de legislația de la data emiterii acesteia, Legea nr.125/2014 fiind un act normativ ulterior. Oricum, dispozițiile Legii nr.125/2014 nu afectează valabilitatea deciziei de debit, în baza acesteia putând avea loc o eventuală exonerare de plată, dacă sunt îndeplinite condițiile legii, persoanele îndreptățite fiind obligate să urmeze procedura prevăzută de acest act normativ pentru recuperarea sumelor reținute, cu respectarea etapelor prevăzute de lege.”
În consecință, Curtea constată că instanța de apel a analizat chiar aspectul invocat de apelant, respectiv dacă adoptarea noului act normativ ar avea ca efect nulitatea deciziei de debit, stabilind cu putere de lucru judecat căLegea nr.125/2014 nu afectează valabilitatea deciziei de debit, iar restituirea sumelor deja reținute se poate analiza doar în cadrul procedurii specialeprevăzute de acest act normativ pentru recuperarea sumelor reținute, cu respectarea etapelor prevăzute de lege.
Deci nu se poate invoca faptul că cele două cereri ar avea obiect sau cauză diferite.
Față de toate acestea, Curtea constată că între cele două litigii există tripla identitate de părți, obiect și cauză, motiv pentru care în mod corect a fost admisă excepția autorității de lucru judecat.
Excepția autorității de lucru judecat este o excepție absolută, de ordine publică, motiv pentru care aceasta poate fi invocată din oficiu în orice stare a pricinii.
Așa cum am arătat, autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate împiedică repunerea în discuție a aceluiași litigiu în care există tripla identitate de obiect, cauză și părți. Prin aceasta nu se încalcă drepturile apelantului procesuale. În consecință nu pot fi reținute susținerile apelantului referitoare la obstrucționarea accesului la justiție.
Având în vedere aceste motive, toate criticile apelantului nu pot fi primite, hotărârea pronunțată în dosarul nr._ fiind prezumată a stabili adevărul, autoritatea de lucru judecat a acesteia împiedicând reanalizarea litigiului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant B. F., având CNP:_, cu domiciliul situat în T. M., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 368/26.03.2015, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ Fiscal – Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, cu sediul situat în Municipiul A., ., județ Teleorman, CUI:_, cont bancar RO87TREZ__ deschis la Trezoreria A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iulie 2015.
Președinte,Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored.:C.C./4 ex./ 22.07.2015
Jud.fond: N. M.
| ← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 105/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
