Pretentii. Decizia nr. 298/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 1930/122/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (3114/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.298
Ședința publică de la 30.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- N. R. I.
JUDECĂTOR - M. V. D.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta-pârâtă C. T. DE PENSII G. împotriva sentinței civile nr.570/12.12.2013, pronunțate de Tribunalul G.-Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. D. E., S. C. și S. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a fost restituită citația cu mențiunea „mutat de la adresă”, după care,
Curtea constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu intimatul P. D. și la adresa de domiciliu, atât potrivit adresei de la fila 62, emisă de Direcția Generală de Evidență a Persoanelor, cât și potrivit propriei confirmări, prin cererea de judecare a cauzei în lipsă, fila 89 dosar, astfel că mențiunea „nu mai locuiește acolo” nu afectează procedura de citare în absența indicării unui alt domiciliu.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.570/LM/AS/12.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea reclamanților P. D. E., S. C. și S. D. în contradictoriu cu pârâta C. DE PENSII G..
A obligat pârâta să calculeze indemnizația lunară reparatorie cuvenită reclamanților pentru anul 2011 prin aplicarea coeficientului de 1,10 la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2011 și aprobat prin Legea nr. 287/2010.
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamanților diferențele de drepturi dintre indemnizația astfel calculată și indemnizația efectiv achitată reclamanților pentru anul 2011.
S-a respins în rest acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanții P. D. E., S. C. și S. D. beneficiază de drepturile acordate în baza art. 4 alin. 3 lit. e și alin. 4 din Legea nr. 341/2004, în calitatea lor de deținători ai titlului, Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite” și, respectiv „Luptător Rănit”.
Conform art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004 reclamanții au dreptul la o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
În anul 2010 prin Legea nr. 118/2010, în vigoare de la 03.07.2010, respectiv prin art. 14 lit. d din lege, de la data intrării în vigoare a legii s-au redus cu 15% indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Cu privire la constituționalitatea Legii nr.118/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Deciziile nr. 872 și 874 din 25 iunie 2010, prin care s-a statuat că între drepturile de pensie și indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, există diferențe notabile, au regimuri diferite, iar cuantumul acestor indemnizații poate fi dimensionat de către legiuitor în funcție de posibilitățile bugetare existente la un moment dat; astfel, reducerea acestui cuantum nu contravine prevederilor constituționale invocate.
Analizând condițiile în care a fost adoptată Legea 118/2010, prin prisma dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea Constituțională a statuat asupra constituționalității acestei legi concluzionând că restrângerea menționată este justificată, fiind întrunite cerințele expres prevăzute de textul constituțional respectiv, necesitatea acestei măsuri fiind determinată de motivele expres prevăzute de textul de lege, proporționalitatea ei cu situația care a determinat-o, aplicarea măsurii în mod nediscriminatoriu și fără să aducă atingere existenței dreptului sau a libertății protejate de Constituție. În concret, Curtea Constituțională a reținut că situația de criză economico-financiară mondială reprezintă în continuare o amenințare la adresa stabilității economice a țării și, deci, implicit la adresa securității naționale, iar una dintre măsurile care se impun pentru combaterea acestei amenințări de către guvern o reprezintă reducerea cheltuielilor bugetare, măsură concretizată, printre altele, în diminuarea cuantumului salariilor, indemnizațiilor sau soldelor. Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare și reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru echitabil între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului. În sfârșit, Curtea a reținut că legea criticată nu aduce atingere substanței dreptului din moment ce sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 53 din Constituție analizate anterior. În acest sens, Curtea a observat că măsura criticată are un caracter temporar (până la 31 decembrie 2010) tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat, aceasta menținându-se atât timp cât se menține amenințarea în considerarea căreia această măsură a fost luată.
Prin urmare, în raport de criticile aduse de reclamanți, tribunalul a constatat justificată legal diminuarea cu 15% a indemnizațiilor pentru anul 2010.
Referitor la anul 2011, s-a reținut că începând cu luna ianuarie 2011, pârâta C. Județeană de Pensii G. a calculat indemnizațiile reclamanților în raport de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2010, în valoare de 1836 lei, iar nu în raport de cel aferent anului 2011.
Tribunalul a constatat că pârâta s-a raportat în mod greșit la salariul mediu brut folosit la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat în 2010, întrucât în anul 2011, potrivit art. 15 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 nr. 287/2010 „câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat este de 2.022 lei”, și această valoare ar fi trebuit avută în vedere de pârâtă.
Nu are nicio relevanță faptul că în legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 legiuitorul a folosit sintagmă, câștigul salarial mediu brut”, în loc de, salariul mediu brut”, așa cum fusese denumit în legile anterioare, în fapt cele două sintagme referindu-se la același lucru.
Pârâta nu are nici un temei legal să se raporteze la salariul mediu brut din alt an, respectiv din anul 2010, câtă vreme nu există prevedere legală expresă în acest sens. Dimpotrivă, art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004 se referă expres la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului aferent anului pentru care se face plata.
Prin urmare, reclamanților le sunt aplicabile în continuare dispozițiile art. 4 din Legea nr. 341/2004 și aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, respectiv anul 2011 și un salariu mediu brut de 2022 lei.
Pentru aceste motive, a admis capetele de cerere constând în obligarea pârâtei la calcularea indemnizației lunare reparatorii cuvenite reclamanților pentru anul 2011 prin aplicarea coeficientului de 1,10 la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2011 și aprobat prin Legea nr. 287/2010 și în obligarea pârâtei să plătească reclamanților diferențele de drepturi dintre indemnizația astfel calculată și indemnizația efectiv achitată reclamanților pentru anul 2011.
Cât privește capetele de cerere similare pentru anul 2012 și 2013, tribunalul a reținut că potrivit art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și dispozițiile O.U.G. nr. 84/2012 privind drepturile prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 19/2012, în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. 4 din Legea nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă, persoanele care intră sub incidența art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004 fiind cele de la art. 3 alin. 1 lit. b pct. 3 din lege, și anume persoanele care au dobândit titlul de, Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite”, cum este și cazul reclamanților P. D-tru și S. C-tin.
De altfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1576/2011 s-a statuat că persoanele vizate de art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar vizează doar una dintre categoriile de persoane enumerate de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, respectiv cele care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluției Române din Decembrie 1989, precum și copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizau venituri, din motive neimputabile lor. Or, aceste categorii de persoane se află într-o situație obiectiv diferită față de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit, nu poate primi semnificația încălcării principiului egalității în drepturi a cetățenilor. Mai mult nu se poate vorbi despre existența unei discriminări între destinatarii Legii nr. 341/2004 și beneficiarii unor indemnizații în temeiul altor acte normative, criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite.
Cum în anul 2012 și 2013 indemnizația prevăzută de lege nu s-a acordat, apare neîntemeiată solicitarea celor doi reclamanților de obligare a pârâtei la calcularea acestei indemnizații raportat la câștigul salarial mediu brut aprobat prin Legea bugetului pe anul 2012 și restituirea diferențelor rezultate.
În ce-l privește pe reclamantul S. D., acesta are calitatea de ""Luptător pentru V. Revoluției Române din decembrie 1989 - Luptător Rănit" și beneficiază de indemnizație lunară reparatorie și în prezent, conform celor arătate de pârâtă în ședința publică din 12.12.2013, cererea acestuia fiind lipsită de interes.
În sfârșit, pretenția reclamanților P. D-tru și S. C-tin de restituire a contribuției la bugetul asigurărilor de sănătate reținută din indemnizație este nefondată, întrucât persoanele exceptate de la această contribuție sunt doar cele prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr. 341/2004, adică, Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989 – Luptător Rănit”, conform art. 213 alin.1 lit. c din Legea nr. 95/2006 completată prin O.U.G. nr. 107/2010. (Începând cu data de 1 ianuarie 2011, beneficiază de asigurare fără plată contribuției de asigurări sociale de sănătate numai persoanele care au calitatea de ""Luptător pentru V. Revoluției Române din decembrie 1989 - Luptător Rănit", titlu prevăzut la art. 3 alin. 1 lit. b pct.1 din Legea nr. 341/2004. Toate celelalte categorii de beneficiari ai Legii nr. 341/2004 datorează contribuția de asigurări de sănătate).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel motivat în termen legal
apelanta-pârâtă C. T. DE PENSII G., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Noul Cod de Procedura Civilă și
Legea nr.341/2004.
Prin motivele de apel formulate apelanta a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G., reclamanții au solicitat instanței ca, prin hotărâre judecătoreasca, să se dispună:
- restituirea sumelor reținute ilegal pe parcursul anului 2010, în cuantum de 15% din indemnizația reparatorie;
- restituirea sumelor datorate și neachitate până în prezent din calcularea greșita a cuantumului indemnizației reparatorii;
- obligarea la restituirea contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Prin sentința civilă nr.570/LM/AS/2013/12.12.2013, instanța de fond admite în parte cererea reclamanților, în sensul că obliga pârâta să calculeze indemnizația reparatorie prevăzuta de art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004 aferenta anului 2011 prin aplicarea coeficientului de 1,10 la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 prevăzut de Legea nr.287/2010, pe considerentul ca nu are nici un temei legal să se raporteze la salariul mediu brut din alt an, respectiv 2010, câtă vreme nu exista prevedere legală expresa în acest sens.
Apelanta consideră neîntemeiata această hotărâre a instanței.
Astfel, conform prevederilor Legii nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, indemnizațiile prevăzute în acest act normativ se calculează prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, indicator aprobat anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Începând cu anul 2011, conform Legii nr.287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011, nu se mai regăsește indicatorul "salariu mediu brut" ci "câștigul salarial mediu brut", noțiune total diferită, cu conținut diferit.
În consecința, începând cu data de 01 ianuarie 2011, fără o modificare legislativă în domeniu, indemnizațiile acordate în baza Legii nr.341/2004 se stabilesc pe baza ultimului indicator "salariu mediu brut", respectiv cel aprobat prin Legea nr. 12/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010, și anume 1836 lei, mai ales ca prin Decizia nr.22/18.11.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a României stabilește că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr.341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plata în luna octombrie 2010.
Având în vedere aceste aspecte, apelanta solicită admiterea recursului împotriva sentinței civile nr. 570/LM/AS/2013/12.12.2013 și, pe fondul cauzei, respingerea în tot a cererii reclamanților.
Cercetând apelul declarat, Curtea constată că acesta este fondat.
Într-adevăr, sunt nefondate pretențiile reclamanților, astfel cum au fost încuviințate de Tribunal, prin sancționarea modului de calcul al indemnizației care rezultă din aplicarea coeficientului de 1,10 la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2011.
Se reține în acest sens, decizia nr.22, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interesul legii, la data de 18.11.2013, obligatorie pentru interpretările ulterioare ale problemei de drept dezlegate, referitoare la modul de calcul al indemnizațiilor reparatorii, reglementat de art.4(4) din Legea nr.341/2004, prin care s-a dispus anume că la nivelul anului 2011, aceasta trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de Legea nr. 285/2010, care nu mai operează cu indicatorul salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, ci are în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii octombrie 2010, asupra căruia trebuie aplicată majorarea de 15%.
S-a reținut așadar, că potrivit art. 4 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, indemnizația reparatorie lunară reglementată de acest act normativ se calculează prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului în care se face plata. Or, prin art. 14 lit.d) din Legea nr. 118/2010 s-a stabilit că aceste drepturi se reduc cu 15% de la data intrării în vigoare a acestei legi iar, ulterior, prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, s-a statuat că, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1), lit. a), b), și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Prin urmare, legea nouă, derogând de la cea anterioară, instituie un alt criteriu în funcție de care să se cuantifice indemnizațiile lunare reparatorii, față de care, a susține că, în continuare, determinarea cuantumului indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie realizat după algoritmul prevăzut de acest act normativ, respectiv prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului în care se face plata, înseamnă a ignora caracterul normelor temporare și speciale. Deși Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă, ea însăși, o reglementare specială în materia drepturilor pe care le reglementează, aceasta nu înseamnă că în același domeniu nu pot fi adoptate norme de excepție, cu caracter temporar, determinate, în speță, de condițiile economice generate de criza economică, care să deroge de la o altă normă specială. Fără a fi vorba despre o abrogare a dispozițiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nefiind incident principiul după care „lex posterior contraria abrogat”, în realitate, situația supusă interpretării vizează eficiența unei legi temporare, care, având caracter derogatoriu și excepțional, se aplică pentru intervalul de timp în care îi este justificată activitatea, derogând de la norma anterioară care, deși ea însăși specială, are suspendate efectele pe perioada de timp pentru care se justifică acțiunea legii temporare. Faptul că legiuitorul nu a apelat la modificarea expresă a textului Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, în privința plății indemnizațiilor nu reprezintă decât o opțiune a acestuia pentru o eventuală revenire la dispozițiile legii atunci când situația economică o va permite.
În ipoteza analizată, Legea nr. 118/2010 a intervenit cu caracter de excepție, derogatoriu de la norma anterioară, pentru a regla pe o perioadă de timp – intervalul iunie 2010-decembrie 2010 - reducerea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și, tot astfel, a fost adoptată și și-a produs efectele Legea nr. 285/2010 care, majorând din luna ianuarie 2011, drepturile respective cu 15%, s-a referit, de data aceasta, la cuantumul indemnizațiilor aflate în plată în luna octombrie 2010, iar nu la criteriile consacrate prin Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. II art. 8, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, s-a stabilit că în anul 2012 cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se menține la același nivel cu cel acordat în decembrie 2011, iar potrivit art. II art. 18 din aceeași ordonanță de urgență, indemnizația prevăzută la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai acordă.
Totodată, conform art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 18 al art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2012 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013. Așadar, nu ar putea fi considerat corect argumentul conform căruia prin adoptarea Legii nr. 285/2010 s-ar fi intenționat, în realitate, revenirea la modalitatea de calcul al indemnizațiilor prevăzută de Legea nr. 341/2010, cu modificările și completările ulterioare, cu motivarea că textul art. 10 din Legea nr. 285/2010 ar fi realizat "doar o întregire a cuantumului indemnizațiilor, în sensul restituirii diminuării cu 15%, care s-ar aplica la algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 341/2004". În realitate, din succesiunea actelor normative evocate rezultă că această întregire, operată în temeiul Legii nr. 118/2010, a fost recuperată în baza unor măsuri legislative ulterioare Legii nr. 285/2010 întrucât abia în luna iunie 2012 indemnizațiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 au atins nivelul avut în luna iunie 2010, fără a-l putea depăși, conform art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.
Sancționând acest mod de calcul, sui generis, care valorifică cuantumul indemnizațiilor aflate în plată în luna octombrie 2010, iar nu criteriile consacrate prin Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța supremă a soluționat univoc problema utilității sintagmei „caștig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat", care-a înlocuit-o, ca noțiune echivalentă, pe cea a „salariului mediu brut pe economie”, în determinarea indemnizației - în sensul că nu este utilizabilă, caz în care referirea la OUG nr.11/2011 care instituie această echivalență, în mod special pentru dispozițiile Legii nr.329/2009, nu mai este aplicabilă, fiind anume contrazisă de raționamentul expus.
În consecință, precum s-a mai spus, statuările sus-menționatei decizii sunt obligatorii pentru interpretările ulterioare ale problemei de drept soluționate, conform prevederilor exprese ale art.517(4) din Noul Cod de procedură civilă. După pronunțarea ei, instanțele nu și-ar mai putea însuși interpretarea propusă de reclamanți, potrivit căreia calculul indemnizației lunare reparatorii, începând cu luna ianuarie 2011, se impune făcut prin raportare la câștigul mediu salarial brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, prevăzut de art. 15 din legea nr.287/2010, apelul declarat fiind, prin urmare, fondat și de admis, în aplicarea art.480(2) din Noul Cod de procedură civilă. Se va schimba în parte sentința atacată, în măsura în care acțiunea introductivă a fost admisă, în sensul de a o respinge în tot.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă C. T. DE PENSII G. cu sediul în municipiul G., .-106 parter, județul G., împotriva sentinței civile nr.570/12.12.2013, pronunțate de Tribunalul G.-Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. D. E.cu domiciliul în G., ./613, ., județul G., S. C.domiciliat în municipiul G., ., ., . S. D.domiciliat în G., ., ., ., județul G..
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că respinge în tot acțiunea, ca nefondată.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. R. I. M. V. D.
Grefier,
E. D. C.
RED:INR/12.02.2015
Tehnored: C.C/6ex/04.02.2015
Jud.fond:F. R.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 1517/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
