Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 1575/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1575/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 1623/98/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 535/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.1575
Ședința publică din data de 08.05.2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE C. G. C.
Judecător D. E. O.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr.2157 din data de 24.11.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. N., având ca obiect „contestație privind alte drepturi de asigurări sociale - D.L.118/1990”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat N. C., ce depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.13/2015, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare, la data de 12.02.2015, prin serviciul registratură al acestei secții.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse în conținutul întâmpinării. Depune la dosar și practică judiciară în combaterea apelului.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2157 din data de 24.11.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă, în parte,contestația formulată de reclamantul T. N., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Ialomița, a fost respinsă, ca nefondată, excepția nulității ce a fost invocată de reclamant, a fost dispusă anularea deciziei de debit nr._ din 05.06.2014, emisă de pârâtă, ca nelegală și a fost exonerat reclamantul de la plata sumelor constituite cu titlul de debit.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță că potrivit hotărârii nr.634 din 20 decembrie 1990 Comisia pentru aplicarea Decretului Lege nr.118/1990 a Județului Ialomița în condițiile art.1 alin,1 lit.d și e coroborat cu art.3 din Decretul Lege nr.118/1990 s-a stabilit în beneficiul reclamantului o indemnizație lunară de 507 lei.
Această hotărâre a fost urmată de decizia nr._ din 01.04.1991 de punere în plată unde indemnizația cuvenită reclamantului, care a fost menținută la nivelul sumei de 507 lei și decizia nr._ din 20 mai 1994 unde s-a precizat statutul de strămutat al reclamantului păstrându-se indemnizația în același cuantum.
Ulterior, urmare a controlului efectuat de Camera de Conturi Ialomița s-a emis decizia nr.25 din 29.04.2014 prin care s-a constatat că în mod greșit s-a acordat reclamantului indemnizația de domiciliu obligatoriu, el fiind îndreptățit la indemnizație de persoană strămutată, motiv pentru care s-a emis decizia nr._/05.06.2014 de recuperare a unui debit în sumă de 9867 lei, reprezentând diferența dintre indemnizația plătită reclamantului pentru perioada 01.03.2011 – 01.06.2014 și cea cuvenită.
Cu privire la nulitatea acestei decizii invocată de reclamant prin răspunsul la întâmpinare, tribunalul a considerat-o o susținere pe fond pe care urmează a o respinge având în vedere că din economia acestei decizii rezultă atât temeiurile de fapt, cât și cele de drept care au dus la emiterea ei.
Pe fondul cauzei, în raport de probatoriul cu înscrisuri ce a fost administrat, tribunalul a apreciat că cererea formulată de reclamant este fondată și a fost admisă.
În luarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere că potrivit situației de fapt așa cum a rezultat din probele administrate în cauză și cum a fost descrisă mai sus rezultă că s-a pășit la crearea debitului în sarcina reclamantului fără ca în prealabil actele juridice în baza cărora s-au stabilit drepturi în favoarea reclamantului potrivit Decretului Lege nr.118/1990 să fie modificate, să existe o hotărâre judecătorească care să stabilească o altă situație juridică a reclamantului.
Atât timp cât aceste acte juridice există în forma în care au fost emise, ele au capacitate de a produce în continuare efecte juridice, iar existența lor împiedică pârâta să procedeze la emiterea unei decizii de stabilire debit în sarcina beneficiarului actelor juridice mai sus pomenite, respectiv reclamantul din prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. Județeană de Pensii Ialomița.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că instanța s-a pronunțat astfel având în vedere faptul că actele juridice în baza cărora s-au stabilit drepturile în favoarea reclamantului potrivit Decretului Lege nr._ nu au fost modificate, în speță Hotărârea nr.537/1990 emisă de Comisia pentru aplicarea Decretului Lege 118/1990.
Totodată a motivat instanța de fond ca hotărârile Comisiei sunt acte administrative jurisdicționale care atâta timp cât nu sunt modificate pe cale legală nu sânt obligatorii pentru pârâtă.
Potrivit prevederilor art.10 alin.2 din Decretul Lege 118/1997 activitatea comisiei s-a încheiat la data de 31 iulie 1977, deci ulterior acestei date nu mai puteau fi emise nici un fel de acte legale.
După data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.53/1993 indemnizația lunară acordată persoanelor strămutate într-o altă localitate a fost stabilită în cuantum mai mare decât indemnizația de care beneficiau persoanele care au avut domiciliu obligatoriu.
Din verificarea legalității modului de punere în plata a drepturilor reglementate prin Decretul Lege nr.118/1990, modificat și completat prin Legea nr.53/1993 s-a constatat că reclamantul a fost încadrat prin hotărârea comisiei județene de aplicare a prevederilor Decretului Lege 118/1990 în categoria „domiciliu obligatoriu" dar a beneficiat de indemnizație acordată persoanelor strămutate într-o altă localitate, fără să existe o hotărâre a comisiei județene de schimbare a încadrării inițiale sau alte acte doveditoare.
Practic, schimbarea încadrării din persoane cu domiciliu obligatoriu în persoane strămutate în alta localitate a fost dispusă în baza acelorași hotărâri ale Comisiei județene de aplicare a decretului lege prin care persoanele beneficiare ale drepturilor au fost încadrate inițial la domiciliu obligatoriu, dar peste care s-au efectuat adăugiri certificate prin semnătura unei persoane neidentificabile sau o ștampila.
Menționează că persoanele care au beneficiat de schimbarea încadrării de la domiciliu obligatoriu la persoane strămutate în altă localitate sunt copiii persoanelor strămutate care s-au născut în localitățile în care părinții lor se aflau cu domiciliu obligatoriu, ceea ce înseamnă că situația acestora nu poate fi încadrata decât ia domiciliu obligatoriu.
Solicită să se constate, că încadrarea reclamantului în categoria de persoana strămutată, din persoană cu domiciliu obligatoriu s-a făcut în baza unei decizii eronate emisă de C. de Pensii, fără a avea la bază o Hotărâre a Comisiei județene de aplicare a Decretului Lege 118/1990, situație fata de care instituția a fost prejudiciată cu suma de 9867 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul T. N., a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr._ din 05.06.2014, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, emisă de C. Județeană de Pensii Ialomița, s-a constituit în sarcina intimatului-reclamant T. N. un debit în sumă totală de 9867 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada 01.03.2011 până la 01.06.2014, constatându-se că s-au plătit și încasat necuvenit drepturi în sumă totală de 9867 lei, plata acestora fiind generată de acordarea unei indemnizații lunare, mai mare decât cea cuvenită unor beneficiari ai prevederilor Decretului-Lege nr.118/1990, încadrați eronat în categoria persoanelor strămutate într-o altă localitate, în condițiile în care reclamantul făcea parte din categoria persoanelor care au avut domiciliul obligatoriu astfel cum rezultă din Hotărâre definitivă, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr.118/1990.
Susținerile apelantei în sensul că reclamantul, deși încadrat prin Hotărârea Comisiei de aplicare a prevederilor Decretului-Lege nr.118/1990 în categoria „de domiciliu obligatoriu” a beneficiat de indemnizația acordată persoanelor strămutate într-o altă localitate, fără a exista o hotărâre a comisiei județene de schimbare a încadrării inițiale sau alte acte doveditoare, sunt neîntemeiate.
Urmează a se constata sub acest aspect că, prin Hotărârea nr.634/20.12.1990, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr.118/1990 din județul Ialomița, a fost stabilită în favoarea intimatului-reclamant T. N. o indemnizație în cuantum de 507 lei,în conformitate cu art.1 alin.1 lit.d și e coroborate cu art.3 alin.1 din DL nr.118/1990 cu art.14 din Decr.31/1954,începând cu data de 01.04.1990.
În decizia nr._ din 20.05.1994 emisă de Comisia de Pensii Ialomița se face mențiunea potrivit căreia reclamantul a trecut de la categoria de persoană cu domiciliul obligatoriu la categoria de strămutat,respectiva decizie nefiind anulată și producând efecte juridice.
În aceste condiții, și câtă vreme, astfel cum în mod corect instanța de fond a constatat, că actele juridice în baza cărora s-au stabilit în favoarea reclamantului drepturile conferite de Decretul-Lege nr.118/1990, nu au fost modificate, ele fiind apte, așadar, să producă efecte juridice, nu se poate reține în sarcina intimatului-reclamant un debit ce ar reprezenta drepturi încasate necuvenite pe perioada 01.03.2011 până la 01.06.2014, care ar fi fost produs prin încadrarea eronată a acestuia în categoria persoanelor strămutate într-o altă localitate, astfel cum relevă decizia de debit contestată.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul.
În temeiul art.453 C.pr.civ., va fi obligată apelanta să plătească intimatului suma de 800 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu chitanța aflată la fila 20 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, ., jud. Ialomița, împotriva sentinței nr.2157 din data de 24.11.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. N., domiciliat în Slobozia, . 31, ., jud. Ialomița, CNP_.
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. C. D. E. O.
GREFIER
N. C.
Red.: C.G.C.
Dact.: A.C./4ex.
08.06.2015
Jud. fond: A. G. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 298/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 503/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
