Obligaţie de a face. Decizia nr. 1368/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1368/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 1566/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1559/2015)
Decizia Civilă Nr. 1368
Ședința publică din data de 07 Mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
JUDECĂTOR A. I. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul B. D., împotriva deciziei civile nr. 804/05.03.2015, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/3/2010*, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cauza pe fond având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează instanței faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată, cauza fiind suspendată, în temeiul dispozițiilor prev. de art.242 alin.(1) pct.2 din Codul procedură civilă, pentru lipsa părților, conform dispozițiilor încheierii de ședință din data de 02.04.2015.
La aceeași dată s-a formulat și depus de către contestator cerere de repunere pe rol a cauzei, prilej cu cate s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
La data de 08.04.2015 s-a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului „registratură” al secției, de către contestator, motivele contestației în anulare deduse judecății, precum și înscrisurile de care înțelege să se folosească în susținerea cererii, acestea fiind comunicate intimatei, astfel cum rezultă din citativul întocmit în cauză la data de 08.04.2015, atașat la fila 25 dosar.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art.245 din codul de procedură civilă de la 1865, dispune repunerea pe rol a cauzei și, față de solicitarea contestatorului de judecare a pricinii în lipsă, reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 804/05.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/3/2010*, s-a constatat perimarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant B. D. împotriva sentinței civile nr. 9350 din data de 06 noiembrie 2012, pronunțată de către Tribunalul București – Secția a VIII-a civilă conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimata–pârâtă C. de P. a Municipiului București.
Instanța a reținut că judecarea recursului ce face obiectul pricinii a fost suspendată la termenul din 04 noiembrie 2013, în condițiile prevăzute de art. 242 alineatul 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
După acest moment, niciuna dintre părți nu a mai săvârșit nici un act de procedură în vederea soluționării cauzei și nu a mai stăruit în judecată.
Curtea a observat și faptul că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru a se face aplicarea disp. art. 249 Cod procedură civilă („perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes”) ori a prevederilor art. 250 din același cod, ce au următorul conținut:
„Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.
În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.
Perimarea se suspendă de asemenea pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.”
Potrivit art. 248 alineatul 1 prima teză Cod procedură civilă, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”
Cerințele prevăzute de acest text legal sunt îndeplinite în cauză, deoarece de la data suspendării judecării prezentului proces conform art. 242 Cod procedură civilă, pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an.
Sunt incidente și prevederile art. 252 alineatul 2 Cod procedură civilă, în conformitate cu care„perimarea poate fi invocată și pe cale de excepție, în camera de consiliu sau în ședință publică.”
În raport de toate cele ce preced, Curtea a constatat perimarea recursului.
Împotriva acestei decizii civile a formulat contestație în anulare motivată în termen legal contestatorul B. D..
Prin motivele formulate a arătat că este suferind de Scleroza Multiplă, afecțiune diagnosticată în 27.07. 2006, atestată de Biletul de Externare eliberat de Spitalul Universitar de Urgență Elias secția Neurologie, boala a debutat cu atrofie a nervului optic la ochiul stâng, mai exact, contestatoarea avea și mai are încă o pată neagră centrală la ochiul stâng.
În perioada anului 2013, i-a fost afectat și ochiul drept. Contestatoarea a consultat un medic specialist Oftalmolog, care i-a recomandat printr-o trimitere, o internare la Spitalul Universitar de Urgență București (Municipal), pentru investigații la secția Oftalmologie, unde a fost diagnosticat cu o nouă afecțiune, Nevrita Optică, iar internarea a durat patru zile, din 20.12.2013 până în 24.12.2013 lucru ce poate fi confirmat de Biletul de Externare emis de Spitalul Universitar de Urgență București, secția Oftalmologie. Diagnostic externare: ochiul drept marcat cu OD -Nevrita Optică și ochiul stâng marcat cu OS- Atrofie Optică.
În urma verificări rezultatelor externări, medicul specialist oftalmolog contestatoarei i-a recomandat să urmeze tratamentul prescris de spital dar și un repaus al activităților pentru a încerca să-și relaxeze ochii.
Contestatorul a arătat că este și persoană cu handicap grad 2 accentuat, conform primului Certificat de încadrare în G. de Handicap nr. 1025 emis în data de 07.04.2008. Până în prezent a mers cu regularitate la Comisia de Evaluare unde a fost evaluat medical, iar în data de 17.06.2013 i-a fost eliberat un ultim Certificat de încadrare în grad 2 accentuat titulatura de Permanent emis de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap.
De asemenea, contestatorul a arătat că nu își permite financiar să consulte sau să angajeze un apărător, întrucât are un venit foarte mic și un copil minor în întreținere. Veniturile sale constau în două pensii de invaliditate, ambele cumulate rezulta 723 ron.
Totodată, a arătat că a avut doi apărători din oficiu, la primul a fost nevoit să renunțe, deoarece nu l-a cunoscut și nici nu putea lu-a legătura cu el, iar al doilea, nu i-a reprezentat interesele, chiar i-a propus să-l și plătească, cerându-i o sumă consistentă, a fost de acord să-i achite eșalonat suma cerută, dar a refuzat plata eșalonată a sumei cerute, motiv pentru care nu i-a mai susținut cauza în dosarul nr._ la termenul din 12.06.2012.
În 05.03.2015, a depus recurs la dosarul nr._/3/2010* (7923/2014), în calitate de reclamant, împotriva paratei C. de P. Sector 5 București.
Contestatorul a arătat că nu se poate deplasa în afara locuinței neînsoțit, nu se poate deplasa pe distanțe mari, obosește foarte repede.
Aceasta a arătat că are vederea extrem de afectată, încât nu îi sunt recomandații nici ochelari, deoarece nu-i pot ajuta vederea, de aici și neputința sau repausul arătat în dosarul sus menționat.
Pentru a dovedi cele afirmate, a anexat odată cu cererea, copii de pe următoarele înscrisuri:
- bilet de Externare din Spitalul Municipal secția Oftalmologie Bilet de Externare din Spitalul Elias secția Neurologie;
- referat Medical nr. 932 emis în 12.03.2015, C.M.I. medic primar Oftalmolog - Certificat de încadrare în grad de Handicap nr. 1025 emis în 07.04.2008;
- certificat de încadrare în grad de Handicap nr. 7631 emis 17.06.2013;
- cerere către Tribunalul București - Secția VIII, conflicte de muncă și asigurări sociale cu termen 12.06.2012, dosar nr._
Contestatorul a solicitat instanței să admită contestația în anulare așa cum a formulat-o, anularea hotărâri pronunțate de Completul de judecată S7 C.13R AS-LM în data 05.03.2015, pentru a se judeca recursul.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
În prezentul dosar, instanța a fost sesizată cu o contestație în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 804/05.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/3/2010*, decizie prin care s-a constat perimarea cererii de recurs.
Fiind o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate într-un dosar înregistrat în 2010, litigiului îi este aplicabil vechiul Cod de procedură civilă, deoarece potrivit art.24 din Noul Cod de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Contestația în anulare nu este întemeiată în drept, contestatorul invocând motive medicale, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, care l-ar fi împiedicat să urmărească cursul procesului.
În speță, trebuie avute în vedere dispozițiile art.317 și 318 Cod procedură civilă, potrivit cărora, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Față de dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă, hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată, pe calea contestației în anulare speciale, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Având în vedere motivarea contestației în anulare, Curtea constată că nu s-au invocat niciunul din motivele expres și limitativ prevăzute de art.317 și 318 Cod procedură civilă, în fapt solicitându-se anularea deciziei care a constat perimarea recursului pe motiv că, din cauza afecțiunilor medicale și a problemelor financiare, contestatorul nu a stăruit în soluționarea căii de atac.
Curtea apreciază că motivele invocate de contestator nu constituie temei de exercitare a contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește cele două motive prevăzute de art.317 Cod procedură civilă, respectiv „când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”, criticile contestatorului nu pot fi încadrate în aceste cazuri.
Problemele legate de starea de sănătate, imposibilitatea angajării uni apărător nu au fost aduse la cunoștința instanței de recurs. În aceste condiții nu se poate vorbi de o greșeală materială, în înțelesul art.318 Cod procedură civilă.
În acest sens, în ceea ce privește existența unor greșeli materiale în sensul art.318 Cod procedură civilă, sub aspectul motivelor prevăzute de textul legal evocat, Curtea reține că, prin greșeli ale instanței care deschid calea contestației în anulare, în prima dintre cele două ipoteze reglementate de menționatul articol, trebuie înțelese greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. A admite contrariul, ar însemna să se ajungă la judecarea din nou a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.
Or, din examinarea deciziei contestate, Curtea constată că instanța de recurs nu a săvârșit greșeli materiale, în sensul art. 318 din Codul de procedură civilă, greșeli de ordin procedural, constând în omiterea sau confundarea unor date materiale importante, care să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.
În plus, instanța de recurs a analizat dacă în cauză ar fi intervenit o suspendare a cursului perimării pe timpul cât partea este împiedicată a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa, în condițiile art.250 Cod procedură civilă, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege.
În speța dedusă judecății, prin contestația în anulare formulată se tinde în realitate la reexaminarea recursului și reinterpretarea normelor de lege deduse judecății, critici ce nu pot fi primite. Aceasta, întrucât prin dispozițiile art.318 Cod procedură civilă nu s-a urmărit să se deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, pe motivul că s-au interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile speței deduse judecății.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.318 Cod procedură civilă, va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către contestatorul B. D., împotriva deciziei civile nr. 804/05.03.2015, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/3/2010*, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 mai 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. S. G. I. A. I. C.
Grefier,
M. Colindeață
Red: M.C.
Tehnored.C.C/MC./2 ex./13.05.2015
Jud.fond: Ș. I. B.
Jud.C.: L. C. Dobraniște
E. L. U.
P. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 186/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1158/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
