Obligaţie de a face. Decizia nr. 2252/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2252/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 2451/87/2014
Dosar nr._ (672/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2252
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1586 din data de 12 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. P., în cauza având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 04 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 11 iunie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1586 din data de 12 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. P..
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului, prin valorificarea adeverinței nr. 45/13.01.2014 emisă de . A., în care sunt cuprinse mențiuni privind vechimea în grupa a II-a de muncă.
Totodată, pârâta a fost obligată la 600 lei cheltuieli de judecată.
Pârâta CJP Teleorman a declarat apel, criticând sentința suscitată sub următoarele aspecte, în esență:
Adeverința nr. 45/13.01.2014 prevede că reclamantul în perioada 01.01._01 a prestat activitate fiind încadrat în grupa II de muncă, temeiul juridic invocat fiind Ordinul 50/1190, anexa nr.2, pct.117 și Ordinul 125/1990, anexa nr.2, pct.129.
Așa cum s-a menționat și prin întâmpinarea formulată de către CJP Teleorman, pct. 117 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 se referă la activitatea transportului gunoiului de grajd provenit din grajduri și laboratoare de preparate biologice infectate cu germeni patogeni din laboratoarele de diagnostic și control, din locuri sau ferme izolate pentru animale bolnave etc. Însă în perioada menționată în respectiva adeverință, reclamantul a fost încadrat în funcția de mecanic centrală termică de zonă, mecanic salubritate, controlor colectat transporturi reziduuri menajere stradale, neexecutând lucrările menționate la pct. 129 anexa nr. 2 din Ordinul nr. 125/1990.
Respectiva adeverința trebuie analizată sub aspectul condițiilor de formă și de fond, condiții care trebuiesc îndeplinite cumulative de către aceste adeverințe.
Mai mult, Ordinul nr. 50/1990 reprezintă un act normative care precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 precizează în mod clar care sunt categoriile de personal și locurile de muncă care se încadrează în grupele I și II de muncă.
În conformitate cu prevederile de la pct.6 din Ordinul 50/1990 al MMPS, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și II de muncă se răcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Adeverințele de încadrare în grupele superioare de muncă se întocmesc conform formularului prezentat în norme care să trebuie să conțină toate elementele referitoare la temeiul juridic al încadrării, precum și nominalizarea care ar trebuie făcută printr-un act administrativ emis de unitate conform prevederilor Ordinului 50/1990, completându-se actul normativ care anterior datei de 01.04.2001 a constituit temeiul juridic pentru încadrarea în grupa II de muncă.
Actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I sau II de muncă au fost abrogate Ia data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, abrogate de Legea 263/2010, respectiv la data de 01.04.2001.
După această dată nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite de muncă în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001, o persoană și-a desfășurat activitate în locurile de muncă încadrate în grupele I sau II de muncă, se va face numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive (proces verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor în grupe superioare de muncă).
Potrivit dispozițiilor art.126 (1) din normele de aplicare a Legii 263/2010 „în situația prezentării și a alt acte de vechime în muncă prevăzute de lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente denumirea angajatorului, datele de identificare ale persoanei, perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei începere și de încetare a raportului de muncă, menționarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrare; etc., iar în conformitate cu cele precizate anterior, la art.128 (5) "adeverințele întocmite în conformitate prevederile Ordinului Ministrului Muncii, familiei și Egalității de Șanse nr.590/15.09.2008, până la ., vor putea fi valorificate la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile de fond și formă prevăzute de acestea.
Prin întâmpinarea formulată de către intimatul-reclamant s-a solicitat respingerea apelului.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 480 alin. 2 Cod Procedură Civilă, Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul prezentei decizii, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului proces, intimatul-reclamant a solicitat obligarea apelantei-pârâte CJP Teleorman să-i revizuiască drepturile de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 45/13.01.2014 emisă de . A., în care sunt cuprinse mențiuni privind vechimea în grupa a II-a de muncă.
Această adeverință se află la fila 8 dosar fond și atestă faptul că în perioada 01.01._83, autorul acțiunii a avut funcția de mecanic CT zonă, în perioada 01.10._91, a avut funcția de mecanic salubritate, în perioada 01.09._92, a fost controlor colectat transport reziduuri menajere, iar în perioada 01.03._01 a fost agent prestări servicii colectat transport reziduuri menajere, fiind încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin pontaje lunare și tabel cu beneficiarii de grupe de muncă nr. 1065/05.02.1997.
În aceeași adeverință se mai arată că temeiul juridic al încadrări în grupa a II-a de muncă îl reprezintă Ordinul nr. 50/1990, Anexa nr. 2, pct. 117 și Ordinul nr. 125/1990, Anexa nr. 2, pct. 129.
Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii, a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 38 din 20 martie 1990.
Cât privește Ordinul nr. 125/1990, acest act normativ precizează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990.
În raport de dispozițiile cuprinse în titulatura acestor acte normative, este evident că Ordinul nr. 50/1990 vizează intervale de timp anterioare datei de 1 martie 1990, în timp ce Ordinul nr. 125/1990 se referă la perioade ulterioară datei amintite.
Ambele ordine cuprind prevederi potrivit cărora „în grupa II de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2”, acestea având relevanță în cauza de față.
Așadar, pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă trebuie ca o persoană să fi desfășurat activități în locuri de muncă menționate în mod expres în enumerarea limitativă cuprinsă în Anexa nr. 2 a celor două ordine.
Date fiind prevederile art. 78 și 107 alin. 4 din Constituția României, Ordinele nr. 50/1990 și 125/1990 produc efecte juridice doar în variantele în care au fost publicate în Monitorul Oficial.
Ca atare, în măsura în care o persoană a desfășurat activități care nu se regăsesc în Anexa nr. 2 din cele două ordine, în forma în care aceste anexe apar în Monitorul Oficial, nu se poate vorbi despre încadrarea respectivei activități în grupa a II-a de muncă.
Așa cum rezultă din adeverința nr. 45/13.01.2014 emisă de . A., în perioada 01.01._83 intimatul-reclamant a avut funcția de mecanic CT zonă, iar activitatea pe care a desfășurat-o s-a încadrat în grupa a II-a de muncă potrivit dispozițiilor pct. 117 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990.
Pct. 117 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990 face referire la „exploatarea, întreținerea și repararea cazanelor și instalațiilor de alimentare ale acestora cu păcura și cărbune, cât și ale instalațiilor din gospodăriile de cărbune ale centralelor termice și termoelectrice”.
Or, funcția de „mecanic CT zonă” nu poate fi asimilată vreuneia dintre activitățile prevăzute de pct. 117 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990, câtă vreme în adeverință nu se indică în mod expres faptul că intimatul-reclamant ar fi participat nemijlocit la „exploatarea, întreținerea și repararea cazanelor și instalațiilor de alimentare ale acestora cu păcura și cărbune, cât și ale instalațiilor din gospodăriile de cărbune ale centralelor termice și termoelectrice”.
Adeverința nr. 45/13.01.2014 ar fi trebuit să precizeze că autorul acțiunii a desfășurat activități de exploatare, întreținere și reparare a cazanelor și instalațiilor de alimentare cu păcura și cărbune sau că a desfășurat asemenea activități în legătură cu instalații din gospodăriile de cărbune ale centralelor termice și termoelectrice. Mențiunea că a avut funcția de „mecanic CT zonă” este neclară, vagă și imprecisă, nepermițând a se trage concluzia că el s-ar fi găsit în vreuna dintre ipotezele strict determinate de pct. 117 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990.
Altfel spus, doar pe baza acestei mențiuni nu se poate concluziona că activitatea autorului acțiunii a fost în strictă conexiune cu cazane și instalații de alimentare cu păcura și cărbune ori cu instalații din gospodăriile de cărbune ale centralelor termice și termoelectrice.
Însă, cât privește activitățile desfășurate după data de 01.10.1990 și în cazul cărora sunt aplicabile prevederile Ordinului nr. 125/1990, Curtea reține că mențiunile cuprinse în adeverința nr. 45/13.01.2014 sunt în concordanță cu dispozițiile pct. 129 din Anexa nr. 2 a acestui act normativ, care fac referire la „activitatea de colectare și transport a reziduurilor menajere și stradale”.
Sub acest aspect, adeverința precizează că intimatul-reclamant a ocupat postul de mecanic salubritate, controlor colectat transport reziduuri menajere și agent prestări servicii colectat transport reziduuri menajere, desfășurând în mod nemijlocit muncă de „colectare și transport a reziduurilor menajere”.
În raport de toate cele ce preced, este necesară admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu consecința obligării pârâtei CJP Teleorman să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr.45/13.01.2014, emisă de ., potrivit cărora în perioada 01.10._01 reclamantul a desfășurat activități încadrate în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, temeiul juridic al acestei încadrări fiind prevederile Ordinului nr.125/1990, anexa 2, poziția 129.
Vor fi respinse ca neîntemeiate pretențiile privind valorificarea mențiunilor din aceeași adeverință, referitoare la încadrarea în grupa a II-a de muncă a activităților desfășurate de reclamant în perioada 01.01._83 și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANA DE PENSII TELEORMAN, cu sediul în A., ., jud. Teleorman, CUI_, împotriva sentinței civile nr.1586 din data de 12 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. P., cu domiciliul în A., ., . B, etaj 2, ..
Schimbă în parte sentința atacată.
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtă să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr.45/13.01.2014, emisă de ., potrivit cărora în perioada 01.10._01, reclamantul a desfășurat activități încadrate în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, temeiul juridic al acestei încadrări fiind prevederile Ordinului nr.125/1990, anexa 2, poziția 129.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile privind valorificarea mențiunilor din aceeași adeverință, referitoare la încadrarea în grupa a II-a de muncă a activităților desfășurate de reclamant în perioada 01.01._83.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. C. Dobraniște E. L. U.
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./4 ex.
24.06.2015
Jud. fond: V. V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1158/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1019/2015.... → |
|---|
