Pretentii. Decizia nr. 1158/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1158/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 31139/3/2012
Dosar nr._ (1391/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1158
Ședința publică din data de 02 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-reclamant G. M. și recurenta-pârâtă C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 7212 din data de 19 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în cauza având ca obiect - contestație decizie pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant G. M., prin avocat Z. M., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/10.04.2014, atașată la fila 20 dosar, lipsind recurenta-pârâtă C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Avocatul recurentului-reclamant G. M. susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.Cu privire la recursul formulat de pârâta C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicită respingerea lui ca nefondat.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7212 din data de 19.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis în parte acțiunea promovată de reclamantul G. M., în contradictoriu cu pârâta C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale; a respins contestația formulată împotriva adresei nr. P_/2011 emisă de C. de Pensii S. M. ca fiind lipsită de interes; a respins ca prescrisă cererea privind obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de călătorie pentru anii 2006-2008; a obligat pârâta la plata către reclamant a contravalorii tichetelor de călătorie pe anii 2009-2010.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 11 din Legea nr. 147/2000: Pensionarii din sistemul public de pensii, precum și pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale beneficiază anual de un total de 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru călătoriile pe calea ferată cu trenuri regio R și trenuri interregio IR fără regim de rezervare clasa a II-a, cu mijloace auto sau cu navele de călători clasa a II-a, la transportul intern în comun, între localități. Pentru a putea beneficia de facilitățile prevăzute la art. 1, fiecărui pensionar i se va elibera o legitimație de transport tip card, personalizată cu numele și codul numeric personal ale fiecărui beneficiar.
Astfel cum rezultă din răspunsul comunicat de pârâtă, reclamantului nu i-au fost înmânate tichetele de călătorie aferente perioadei 2009-2010. Argumentul invocat de pârâtă în sensul că reclamantul nu a depus documente din care să rezulte că nu i s-a acordat acest drept de către C. de pensii Sector 3 nu a fost reținut. Pe de-o parte, reclamantul a informat constant pârâta asupra acestui aspect (astfel cum rezultă din adresa nr._ a MAPN C. de Pensii S.), pe de altă parte nu avea obligația legală a depunerii unor documente care să constate o stare de fapt negativă, iar drepturile de pensie au fost deschise de M. prin direcția de specialitate și nu de C. de pensii Sector 3.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, reclamantul G. M. și pârâta C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant G. M., susține că referitor la contravaloarea tichetelor de călătorie, prin sentința civilă atacată Tribunalul a admis în parte acțiunea, în sensul că a constatat că fiind prescrise pretențiile reclamantului pentru perioada 2006-2008 și a obligat pârâta doar la plata contravalorii tichetelor de călătorie aferente anilor 2009-2010.
Pentru a constata intervenită prescrierea pretențiilor, Tribunalul s-a raportat la termenul general de prescripție în materie civilă de 3 ani de zile, prevăzut de Decretul 167/1958.
Admiterea excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru perioada 2006-2008 este greșită în susținerea reclamantului.
Consideră acesta că sentința atacată este netemeinică și nelegală, în parte, conform art.3041 C.proc.civ.1865, având în vedere că potrivit art. 21 alin. 1 Cod procedură fiscală: „Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal”.
Din întregul act normativ (Codul de procedură fiscală), rezultă că sunt „creanțe fiscale” atât creanțele Statului împotriva cetățenilor, cât și creanțele cetățenilor împotriva Statului. În acest sens sunt și dispozițiile art. 116 Cod procedură fiscală care utilizează expresis verbis terminologia de „creanțe fiscale ale debitorului”.
Termenul general de prescripție în materie fiscală este de 5 ani, termen care începe să curgă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța, în acest sens sunt toate reglementările Codului de procedură fiscală:
- prin art. 91 alin. 1 se stabilește că „dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care Legea dispune altfel”;
- prin art. 114 alin. 6 se reglementează termenul de depunere a cererii de restituire a sumelor plătite nedatorat către bugetul de stat: „Cererea poate fi depusă în termen de 5 ani, sub sancțiunea decăderii. Termenul începe să curgă de ia data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a efectuat plata”;
- prin art. 131 alin. 1 s-a statuat că „Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept;
- prin art. 135, legiuitorul dispune în sensul că „Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de ia data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire”;
- în capitolul referitor la asistența reciprocă între statele europene pentru recuperarea creanțelor fiscale, sprijinul se raportează tot la termenul general de prescripție fiscală de 5 ani: „Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistența prevăzută la art. 1785 și la art. 1787-17816 dacă cererea inițială de asistență, potrivit art. 1785, 1787, 1788, 17810 sau 17816, este efectuată cu privire la creanțe care au o vechime mai mare de 5 ani, acest termen începând de la momentul scadenței creanței în statul membru solicitant și până la momentul cererii inițiale de asistență. În cazul în care creanța sau titlul inițial care permite executarea în statul membru solicitant sunt contestate, termenul de 5 ani începe din momentul în care în statul membru solicitant se stabilește faptul că nu mai este posibilă contestarea creanței sau a titlului care permite executarea. În cazul în care se acordă o amânare a plății sau un plan de eșalonare a plății de către autoritățile competente din statul membru solicitant, termenul de 5 ani începe din momentul în care întregul termen de plată a expirat Cu toate acestea, în aceste cazuri, autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistență cu privire la creanțe care sunt mai vechi de 10 ani, termen calculat de la momentul scadenței creanței în statul membru solicitant”.
Nu există un alt termen de prescripție prevăzut în Codul de procedură fiscală ori în Codul fiscal, iar raportul dintre Decretul nr. 167/1958 și Codul de procedura fiscală în materia prescripției extinctive este raportul dintre legea generală (Decretul 167/1958) și legea specială (legea fiscală).
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii excepției prescripției extinctive și obligării pârâtei la plata contravalorii tichetelor de călătorie CF pe întreaga perioadă în litigiu.
Prin recursul formulat, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 din Codul de procedură civilă, recurenta-pârâtă C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale susține că în urma analizării pe fond a sentinței civile recurate, prin care instanța de judecată a admis în parte acțiunea promovată de reclamantul G. M. în contradictoriu cu pârâta C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a contravalorii tichetelor de călătorie pentru anii 2009-2010, se impun a fi reținute următoarele aspecte:
În perioada 2009-2010, textul art. 1 din Legea nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, cu modificările ulterioare, avea următoarea redactare:
„(1) Pensionarii din sistemul public de pensii, precum și pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale beneficiază anual de un total de 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru călătoriile pe calea ferată cu trenuri de persoane ori accelerate fără regim de rezervare clasa a II-a, cu mijloace auto sau cu navele de călători clasa a Il-a, la transportul intern în comun, între localități.
(2) Călătoriile simple pentru pensionari, cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru trenuri de persoane ori accelerate fară regim de rezervare clasa a Il-a sau pentru mijloace de transport intern, auto ori naval, vor fi asigurate atât de unitățile cu capital de stat cât și de societățile comerciale cu capital privat.
(3) De facilitatea prevăzută la alin. (I) nu beneficiază pensionarii care au dreptul la călătorii gratuite, stabilite în baza altor prevederi legale."
Abia prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 8/2011 pentru modificarea și completarea legislației cu privire la eliberarea, gestionarea și monitorizarea documentelor de călătorie acordate pensionarilor, veteranilor de război și văduvelor de război, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 78 din 31 ianuarie 2011, după articolul 1 din Legea nr. 147/2000, cu modificările ulterioare, a fost introdus un nou articol, articolul 1*, cu următorul cuprins:
„(1) Pentru a putea beneficia de facilitățile prevăzute la art. 1, fiecărui pensionar i se va elibera o legitimație de transport tip card, personalizată cu numele și codul numeric personal ale fiecărui beneficiar.
(2) Cardul are valabilitatea de un an și va stoca în memorie numărul de călătorii la care are dreptul beneficiarul, numărul de călătorii efectuate și contravaloarea acestora.
(3) Cardul se reînnoiește anual, cu condiția predării către emitent a celui deținut."
Lipsa temeiului legal pentru plata contravalorii tichetelor de călătorie derivă atât din natura dreptului pensionarilor de a beneficia de o reducere de 50% din tariful stabilit pentru un număr maxim de călătorii, stabilit prin lege, cât și din condițiile de acordare/exercitare efectivă a acestui drept, așa cum transpare din legislația incidentă în materie.
În acest sens, elocvent este și textul art. 29 din Hotărârea Guvernului nr 2403/2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, cu modificările ulterioare, și a Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 71/2004 privind acordarea unor facilități familiilor de pensionari, potrivit căruia, pentru plata călătoriilor efectuate de pensionari în baza tichetelor de călătorie, operatorul de transport va întocmi deconturi lunare centralizatoare, pe care le va transmite Direcției generale economice și buget din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, o singură dată pe lună, până la data de 15 a fiecărei luni pentru luna expirată.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința atacată, sub aspectul criticilor aduse, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, dar și din perspectiva art. 3041 Cod procedură civilă, ce permite examinarea cauzei sub toate aspectele, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul reclamantului ,fondat al pârâtei pentru considerentele ce se vor înfățișa, în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prin motivul de recurs formulat, recurenții critică sentința primei instanțe față de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că este nelegală, pe considerentul că Tribunalul București a aplicat greșit legea.
Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial,procedural, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greșită interpretare.
Motivul de recurs nu subzistă în cauză privitor la criticile reclamantului, prima instanță pronunțând sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor art.3 din Decretul nr.167/1958.
Excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată din oficiu, de prima instanță, este întemeiată fiind incidente în cauză prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958 aplicabil în materie de drepturi personale,de creanță,nu art.21 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia: „Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal”.În cauză, contravalorea tichetelor de călătorie pentru anii 2006-2008 nu reprezintă o creanță fiscală,cum nejustificat pretinde reclamantul, Codul de procedură fiscală nefăcând nicio referire la acest drept pretins prin acțiunea pendinte, ci drepturi personale,de creanță supuse prescripției extinctive reglementate de Decretul nr.167/1958. Raportat la data promovării cererii de chemare în judecată 25.07.2012,pretențiile privind obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de călătorie pentru anii 2006-2008 sunt prescrise,cum corect a statuat tribunalul.
Motivul de recurs subzistă în cauză privitor la criticile pârâtei, prima instanță pronunțând sentința atacată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a art. 1 din Legea nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, cu modificările ulterioare, Ordonanța Guvernului nr. 8/2011.
Tribunalul a admis în parte acțiunea promovată de reclamantul G. M. în contradictoriu cu pârâta C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a contravalorii tichetelor de călătorie pentru anii 2009-2010.
Nu trebuie neglijat însă că ,în perioada 2009-2010, textul art. 1 din Legea nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, cu modificările ulterioare, prevedea următoarele:
„(1) Pensionarii din sistemul public de pensii, precum și pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale beneficiază anual de un total de 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru călătoriile pe calea ferată cu trenuri de persoane ori accelerate fără regim de rezervare clasa a II-a, cu mijloace auto sau cu navele de călători clasa a Il-a, la transportul intern în comun, între localități.
(2) Călătoriile simple pentru pensionari, cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru trenuri de persoane ori accelerate fară regim de rezervare clasa a Il-a sau pentru mijloace de transport intern, auto ori naval, vor fi asigurate atât de unitățile cu capital de stat cât și de societățile comerciale cu capital privat.
(3) De facilitatea prevăzută la alin. (I) nu beneficiază pensionarii care au dreptul la călătorii gratuite, stabilite în baza altor prevederi legale."
Ulterior, Ordonanța Guvernului nr. 8/2011 pentru modificarea și completarea legislației cu privire la eliberarea, gestionarea și monitorizarea documentelor de călătorie acordate pensionarilor, veteranilor de război și văduvelor de război, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 78 din 31 ianuarie 2011, după articolul 1 din Legea nr. 147/2000, cu modificările ulterioare, a introdus un nou articol, articolul 1*, ce stipulează că:
„(1) Pentru a putea beneficia de facilitățile prevăzute la art. 1, fiecărui pensionar i se va elibera o legitimație de transport tip card, personalizată cu numele și codul numeric personal ale fiecărui beneficiar.
(2) Cardul are valabilitatea de un an și va stoca în memorie numărul de călătorii la care are dreptul beneficiarul, numărul de călătorii efectuate și contravaloarea acestora.
(3) Cardul se reînnoiește anual, cu condiția predării către emitent a celui deținut."
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestor texte de lege rezultă că dreptului pensionarilor este doar de a beneficia de o reducere de 50% din tariful stabilit pentru un număr maxim de călătorii, stabilit prin lege, actul normativ precitat stabilind și condițiile de acordare,exercitare efectivă a acestui drept, nu posibilitatea de a beneficia de contravalorea tichetelor de călătorie
Raportat la aceste considerente, obligarea pârâtei la plata către reclamant a contravalorii tichetelor de călătorie pe anii 2009-2010,de către tribunal este lipsită de temei legal.
În acest sens, sunt de altfel și prevederile art. 29 din Hotărârea Guvernului nr 2403/2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, cu modificările ulterioare, și a Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 71/2004 privind acordarea unor facilități familiilor de pensionari, potrivit cărora, pentru plata călătoriilor efectuate de pensionari în baza tichetelor de călătorie, operatorul de transport va întocmi deconturi lunare centralizatoare, pe care le va transmite Direcției generale economice și buget din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, o singură dată pe lună, până la data de 15 a fiecărei luni pentru luna expirată.
Aspectele vizând eliberarea, gestionarea și monitorizarea documentelor de călătorie acordate pensionarilor s-au legiferat la data de 31 ianuarie 2011,ulterior perioadei pentru care s-a acordat contravalorea tichetelor de călătorie pentru anii 2009-2010,prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 8/2011 ce prevăd eliberarea fiecărui pensionar a unei legitimații de transport tip card, personalizată cu numele și codul numeric personal ale fiecărui beneficiar,cu valabilitatea de un an ,ce va stoca în memorie numărul de călătorii la care are dreptul beneficiarul, numărul de călătorii efectuate și contravaloarea acestora. Cardul se reînnoiește anual, cu condiția predării către emitent a celui deținut.
Întradevăr ,din răspunsul comunicat de pârâtă, aceasta confirmă că reclamantului nu i-au fost înmânate tichetele de călătorie aferente perioadei 2009-2010, întrucât acesta nu a depus documente care să ateste dacă i s-a acordat sau nu acest drept de către C. de pensii Sector 3,având în vedere că acesta a beneficiat și de pensie în sistemul public de pensii . Deși,sarcina probei îi revenea,într-un litigiu de asigurări sociale, recurentul reclamant nu a lămurit acest aspect,fiind evident că nu putea beneficia de tichetele de călătorie aferente perioadei 2009-2010 atât în sistemul public,cât și în cel militar.
Este adevărat că potrivit art. 129 alineatul 5 Cod Procedură Civilă, „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.”
Însă, nu trebuie neglijat că în conformitate cu dispozițiile art. 129 alineatul 1 din același cod, „părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1,precum și să-și probeze pretențiile și apărările.”
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului G. M., ca nefondat, va admite recursul pârâtei C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiate pretențiile privind plata către reclamant a contravalorii tichetelor de călătorie pe anii 2009-2010 și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant G. M. împotriva sentinței civile nr. 7212 din data de 19 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ .
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiate pretențiile privind plata către reclamant a contravalorii tichetelor de călătorie pe anii 2009-2010 și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. C. Dobraniște E. L. U. P. A.
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact. V.N./4 ex./27.04.2015
Jud.fond: G. A. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1368/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2252/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
