Obligaţie de a face. Decizia nr. 1199/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1199/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 12604/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7510/2014)
Decizia civilă nr.1199
Ședința publică din data de 8 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelantul-pârât O. de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială și de apelanta-reclamantă M. E.-M. împotriva sentinței civile nr.7929 din data de 28.08.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 18 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezența decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, văzând, totodată, și dispozițiile art.396 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 1 aprilie 2015 și apoi la data de 8 aprilie 2015, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamanta M. E.-M. a chemat în judecată pe pârâtul O. de C. Pentru Achiziții De Tehnică Specială, solicitând să se dispună obligarea pârâtului la: 1.plata sumei de 8.687 lei, reprezentând diferența dintre salariul efectiv acordat în perioada februarie 2010 - decembrie 2010 și salariul la care era îndrituită conform contractului individual de muncă; 2.plata sumei de 7.610 lei, reprezentând premii de sărbători (C. și P.) și prima de vacanță aferente anului 2010, neacordate până la data introducerii prezentei; 3.plata sumei de 3.044 lei, reprezentând premiu anual aferent anului 2010, neacordat până la data introducerii prezentei; 4.plata sumei de 812 lei, reprezentând premiul aferent zilei de 8 Martie (pentru anul 2010), neacordat până la data introducerii prezentei; 5.plata sumei de 8.524 lei, reprezentând premii trimestriale de performanță aferente anului 2010, neacordate până la data introducerii prezentei; 6.plata sumei de 727 lei, reprezentând spor de fidelitate aferent anului 2010, neacordat până la data introducerii prezentei; 7. plata sumei de 3.564 lei, reprezentând indexare salariu de bază aferentă anului 2010, neacordată până la data introducerii prezentei; 8.plata sumei de 2.206 lei, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate în perioada 01.12._10; 9.plata dobânzii legale pentru sumele menționate, de la momentul introducerii prezenței și până la data plății efective; 10.plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă.
Prin cererea depusă la dosar la data de 10 iun.2014, reclamanta M. E.-M., în contradictoriu cu pârâtul O. de C. Pentru Achiziții de Tehnică Specială, a depus cerere modificatoare și precizatoare, arătând că modifică capetele de cerere 1,2,3,5,6,7 și totodată precizează toate capetele de cerere astfel cum le-a modificat și solicită: 1. obligarea pârâtei la plata sumei de 17.399,66 lei reprezentând diferența dintre salariul efectiv acordat în perioada 29 martie 2010- decembrie 2010 și salariul la care era îndrituită conform contractului individual de muncă; 2.obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 11.164,79 lei reprezentând premii de sărbători (C. și P.) și prima de vacanță aferente anului 2010, neacordate până în prezent; 3. obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 5.753,63 lei reprezentând premiul anual aferent anului 2010, neacordat până în prezent; 4.obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 812 lei, reprezentând premiul aferent zilei de 8 Martie (pentru anul 2010), neacordat până în prezent; 5.obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 8.936,17 lei, reprezentând premii trimestriale de performanță aferente anului 2010, neacordate până în prezent; 6.obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 1.272,46 lei, reprezentând spor de fidelitate aferent anului 2010, neacordat până în prezent; 7.obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 4.259,73 lei reprezentând indexare salariu de bază aferent anului 2010 neacordat până în prezent; 8.obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 2.206 lei, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 01.12._10 care i se cuveneau și care nu au fost acordate; 9. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru sumele menționate, de la momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată și până la data plății efective; 10.obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și orice altă cheltuială ocazionată cu prezentul proces.
Prin sentința civilă nr.7929/28.08.2014 Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea precizată și modificată formulată de reclamantă; a obligat pârâtul să plătească reclamantei prima de C., prima de Paști, prima de vacanță, premiul anual, premiul aferente zilei de 8 martie, premii trimestriale de performanță, aferente anului 2010 și la plata dobânzii legale aferente începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 28.03.2013, și până la data plății efective; a obligat pârâtul la plata contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 01.12._10 și la plata dobânzii legale aferente începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 28.03.2013, și până la data plății efective; a respins acțiunea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată; a obligat pârâtul la plata sumei de 1000 lei către reclamantă cu titlu de cheltuielilor de judecată reprezentând parte din onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Tribunalul a precizat că, pentru soluționarea cererii de chemare în judecată precizată și modificată, se impun precizări din perspectiva cadrului legal incident în cauză, coroborat cu elementele raportului de muncă încheiat între părți.
Astfel, între reclamantă, în calitate de salariată, și Agenția de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, s-a încheiat contractul individual de muncă încheiat în baza Ordinului nr. CT/39/2007 și înregistrat sub nr. 24 din 09.07.2007 în registrul general de evidență a salariaților, din care rezultă că începând cu data de 09 iulie 2007 reclamanta și-a desfășurat activitatea în București, la sediul angajatorului, în cadrul Direcției negociere acorduri de compensare, având funcția de expert, gr. ÎI, codul_.
Agenția de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, a fost menționată în Anexa nr. 1 a Legii nr. 329/2009, anexă ce cuprindea lista instituțiilor și autorităților publice înființate prin lege, ordonanță de urgență a Guvernului, supuse reorganizării, aceasta fiind desființată și activitatea fiind preluată de către oficiul nou-înființat O. de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, în subordinea Ministerului Economiei finanțat integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei.
Din actul adițional la contractul individual de muncă nr. 24/2007 încheiat în baza Deciziei nr. 10 din 31.12.2009, înregistrat sub nr. 32 din 07.01.2010, rezultă că s-a modificat contractul individual de muncă, cu privire la stabilirea noului salariu de bază rezultat prin introducerea sporurilor cu caracter permanent în acesta, fără a modifica veniturile salariale totale din luna decembrie 2009.
Astfel, conform art. 1 din actul adițional anterior menționat, s-a stabilit că începând cu data de 01 ianuarie 2010, doamna Elenă – M. M., va beneficia de un salariul de bază lunar brut de 4059 lei (suma veniturilor salariale cu caracter permanent avute în luna decembrie 2009), corespunzător funcției de expert, codul C._, gradul prof. II.
Din actul adițional la contractul individual de muncă nr. 24 din anul 2007, încheiat la 25 ianuarie 2010, înregistrat sub nr. 148 din 25.01.2010, rezultă că începând cu data 26 ianuarie 2010, doamna Elenă – M. M. va fi preluată la O. de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, cu menținerea funcției și a drepturilor salariale existente la momentul preluării.
Potrivit actului adițional la contractul individual de muncă nr. 24 din anul 2007, încheiat la 1.02.2010, înregistrat sub nr. 1896 din 1.02.2010, începând cu data 01.02.2010, doamna Elenă – M. M. va avea un salariu de bază lunar brut în sumă de 2253 lei.
Conform actului adițional la contractul individual de muncă nr. 24 din anul 2007, încheiat la 18 iunie 2010, în baza Deciziei nr.21 din 14.06.2010, înregistrat sub nr.1060 din 18.06.2010, s-a modificat contractul individual de muncă, cu privire la felul muncii și la drepturile salariale, prin numirea sa cu delegație pentru exercitarea temporară a atribuțiilor profesionale ce revin postului de șef serviciu al serviciului menționat, pentru o perioadă de 60 de zile, în temeiul art. 43 și 44 din Codul muncii. În actul adițional anterior indicat, se menționează că începând cu data 21 iunie 2010, doamna M. E.-M. va prelua, pe durata delegării, toate atribuțiile ce revin postului de șef serviciu, conform fișei postului și va beneficia de drepturile corespunzătoare pentru munca depusă, conform art. 39, alin. (1), lit. a) din Codul muncii. De asemenea, în actul adițional anterior indicat se menționează că va avea, pe durata delegării, un salariu de bază lunar brut în sumă de 4155 lei.
În actul adițional la contractul individual de muncă nr. 24 din anul 2007, încheiat la 19 august 2010, în baza Deciziei nr. 21 din 14.06.2010, înregistrat sub nr. 1447 din 19.08.2010, se menționează că începând cu data 20 august 2010, doamna M. E.-M. va continua exercitarea tuturor atribuțiilor profesionale ce revin postului de șef serviciu al Serviciului negociere, derulare, monitorizare acorduri de compensare, stabilite prin fișa postului, de care a luat cunoștință, pentru o perioadă de alte 60 de zile, în temeiul art. 43 și 44 din Codul muncii, iar pe durata delegării va beneficia de drepturile salariale corespunzătoare postului de șef serviciu.
În actul adițional la contractul individual de muncă nr. 24 din anul 2007, încheiat la 05 noiembrie 2010, în baza Deciziei nr.54 din 04.11.2010, înregistrat sub nr.1955 din 05.11.2010, se menționează că începând cu data 08 noiembrie 2010, doamna M. E.-M. va prelua, pe durata delegării, toate atribuțiile ce revin postului de director al Direcției operațiuni compensatorii, conform fișei postului și va beneficia de drepturile corespunzătoare pentru munca depusă, conform art. 39, alin. (1), lit. a) din Codul muncii, iar pe durata delegării va avea un salariu de bază lunar brut în sumă de 3900 lei.
Conform mențiunilor din decizia nr.26/10.09.2013 emisă de pârât, începând cu data de 10.09.2013, încetează contractul de muncă al doamnei M. E.-M..
În ceea ce privește cererea reclamantei referitoare la plata sumei de_,66 lei reprezentând diferența dintre salariul efectiv acordat în perioada 29 martie 2010-decembrie 2010 și salariul la care era îndrituită conform contractului individual de muncă, Tribunalul a reținut următoarele:
Așa după cum se menționează în tabelul cuprinzând situație salarii restante, din cuprinsul cererii modificatoare și precizatoare, suma de_,66 RON reprezintă, în opinia reclamantei, salariul restant din perioada 29 martie 2010-decembrie 2010.
Din tabelul anterior menționat, rezultă că reclamanta consideră că în luna aprilie 2010 și mai 2010 avea dreptul la salariul negociat de 4059,00 lei, și menționează că i s-a acordat 2253,00 lei.
Tribunalul a reținut că pârâtul a procedat în mod corespunzător, în condițiile în care, așa după cum rezultă din actul adițional la contractul individual de muncă nr. 24 din anul 2007, încheiat la 1.02.2010, înregistrat sub nr. 1896 din 1.02.2010, începând cu data 01.02.2010, reclamanta va avea un salariu de bază lunar brut în sumă de 2253 lei, iar acest act adițional a reprezentat expresia acordului de voință încheiat între părți, câtă vreme a fost semnat, pe de o parte, de Președintele Oficiului de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială și, pe de altă parte, de reclamantă.
În ceea ce privește faptul că reclamanta a considerat că în luna iunie 2010 avea dreptul la salariul negociat de 4397,25, conform mențiunilor din tabelul cuprinzând situație salarii restante de la fila nr. 136 din dosar, Tribunalul a reținut că prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. 24 din anul 2007, încheiat la 18 iunie 2010, în baza Deciziei nr. 21 din 14.06.2010, înregistrat sub nr.1060 din 18.06.2010, s-a modificat contractul individual de muncă, cu privire la felul muncii și la drepturile salariale, prin numirea sa cu delegație pentru exercitarea temporară a atribuțiilor profesionale ce revin postului de șef serviciu al serviciului menționat, pentru o perioadă de 60 de zile, în temeiul art. 43 și 44 din Codul muncii. În actul adițional anterior indicat, se menționează că începând cu data 21 iunie 2010, doamna M. E.-M. va prelua, pe durata delegării, toate atribuțiile ce revin postului de șef serviciu, conform fișei postului și va beneficia de drepturile corespunzătoare pentru munca depusă, conform art. 39, alin. (1), lit. a) din Codul muncii. De asemenea, în actul adițional anterior indicat se menționează că va avea, pe durata delegării, un salariu de bază lunar brut în sumă de 4155 lei.
În condițiile în care salariul de bază lunar brut în sumă de 4155 lei a fost valabil începând cu data de 21 iunie 2010, înseamnă că drepturile aferente lunii iunie 2010 i se cuveneau în raport de valoarea drepturilor negociate pentru fiecare interval în parte, ceea ce înseamnă că pentru perioada 01 iunie -20 iunie 2010 acestea i se cuveneau prin raportare la valoarea salariului de bază lunar brut în sumă de 2253 lei indicat în actul adițional la contractul individual de muncă nr. 24 din anul 2007, încheiat la 1.02.2010, înregistrat sub nr. 1896 din 1.02.2010. Nici în ceea ce privește celelalte perioade indicate în tabelul cuprinzând situație salarii restante, punctul de vedere al reclamantei nu a fost reținut că fiind întemeiat, în condițiile în care, din motivarea cererii de chemare în judecată, în susținerea capătului de cerere referitor la neexecutarea obligației de plată integrală a salariului negociat, rezultă că reclamanta consideră că este incident actul adițional ce a fost semnat la data de 07.01.2010, unde se prevedea(art.1) că salariul de bază lunar brut este de 4059 lei.
Or, o astfel de ipoteză nu este susținută de probatoriul administrat în cauză, în condițiile au intervenit modificările ale contractului individual de muncă sub aspectul valorii salariului de bază lunar brut cuvenit reclamantei, după cum rezultă din actele adiționale depuse, în copie, la dosarul de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin.4 din HG nr. 1438/2009 privind organizarea și funcționarea Oficiului de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială,publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.866 din_, personalul Oficiului se preia din cadrul Agenției de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, încadrarea în noile funcții urmând să se facă în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezenței hotărâri, în conformitate cu prevederile legale.
Conform dispozițiilor art.7 alin.5 din HG nr. 1438/2009 privind organizarea și funcționarea Oficiului de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială,publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 866 din_ , salarizarea personalului Oficiului se va face potrivit reglementărilor aplicabile instituțiilor publice finanțate integral de la bugetul de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 1/2010: „Art. 1. - (1) Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
(2) Pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea numărului de posturi, în condițiile legii.
(3) După împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menționat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine ori în finanțare, după caz.
(4) Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz. Acestui personal i se acordă și sporurile prevăzute în notele la anexă nr. I/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.
(5) Cuantumul individual al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor prevăzute la alin. (4), se stabilește de conducătorul instituției sau autorității publice, astfel încât să se asigure încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite.
(6) Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat și care a fost reîncadrat în cursul anului 2009 se menține astfel cum a fost stabilită la data reîncadrării.”
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr. 118/2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
În consecință, Tribunalul a considerat că solicitările reclamantei referitoare la plata diferențelor de drepturi salariale în sumă de_,66 lei, nu sunt întemeiate deoarece, pe de o parte, salariul de bază lunar brut a fost stabilit prin actele adiționale succesive la contractul individual de muncă, iar, pe de altă parte, cadrul legal reprezentat de OUG nr. 1/2010 și Legea nr. 118/2010 sunt argumente legale care susțin modul de acțiune al pârâtului.
În ceea ce privește cererile referitoare la prima de C., prima de Paști, prima de vacanță, premiul anual, premiul aferente zilei de 8 martie, premii trimestriale de performanță, aferente anului 2010, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 44(1) din Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat sub nr. 6211/20.12.2007 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, premiile de sărbători se acordă persoanelor încadrate cu funcția de bază în cadrul unității, cu ocazia zilelor de Paști, C. și 8 Martie și se plătesc cu 5 zile lucrătoare înaintea zilelor de sărbători.
Potrivit dispozițiilor art. 42 (1) din Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat sub nr. 6211/20.12.2007 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, prima de vacanță se acordă persoanelor încadrate cu funcția de bază în cadrul unității, o dată pe an, la efectuarea celei mai mari fracțiuni din concediul de odihnă.
Potrivit dispozițiilor art.43 (1) din Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat sub nr. 6211/20.12.2007 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, premiul anual se acordă persoanelor încadrate cu funcția de bază în cadrul unității, din fondul de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli al anului următor celui la care se referă premiul, odată cu plata drepturilor salariale cuvenite pentru luna ianuarie.
Prin Actul Adițional nr. 1 la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 6211 din 20.12.2007, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București sub nr. 735/06.02.2008, prevederile art. 43 au fost modificate în sensul că: „Art. 43.(1) Premiul anual se acordă persoanelor încadrate cu funcția de bază în cadrul unității, din fondul de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli al anului următor celui la care se referă premiul, odată cu plata drepturilor salariale cuvenite pentru luna ianuarie.
(2) Cuantumul premiului anual este egal cu salariul de bază al salariatului din ultima lună a anului pentru care se acordă premiul, în raport de perioada efectiv lucrată din anul respectiv.”
Potrivit art. 41(1) din Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat sub nr. 6211/20.12.2007 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, premiile de performanță se acordă, trimestrial, din fondul de premiere într-o proporție de maxim 10% din fondul de salarii, aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli, realizat lunar și cumulat, prin referat aprobat de președinte, salariaților care au obținut rezultatele deosebite în activitatea desfășurată, în funcție de posibilitățile financiare ale unității.
Având în vedere aceste prevederi contractuale, faptul că din coroborarea dispozițiilor OUG nr. 1/2010 cu cele ale art. 8(1) din Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat sub nr. 6211/20.12.2007 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, cu cele din art. I. al actului adițional nr. 2 la Contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 6211/20.12.2007, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București sub nr. 2681/10.06.2009, rezultă că în anul 2010 obligațiile derivând din CCM, anterior menționate, trebuiau aduse la îndeplinire de pârâtă, și ținând cont de faptul că deși avea sarcina probei pârâta nu a făcut dovada plății drepturilor cuvenite reclamantei, reprezentând prima de C., prima de Paști, prima de vacanță, premiul anual, premiul aferente zilei de 8 martie, premii trimestriale de performanță, aferente anului 2010, s-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei prima de C., prima de Paști, prima de vacanță, premiul anual, premiul aferente zilei de 8 martie, premii trimestriale de performanță, aferente anului 2010 și la plata dobânzii legale aferente începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 28.03.2013, și până la data plății efective(sub aspectul dobânzii legale prezentând relevanță dispozițiile art. 1535 din Codul civil).
În ceea ce privește cererea referitoare la plata sumei în cuantum de 2206 lei, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 01.12._10, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 45 (1) din Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat sub nr. 6211/20.12.2007 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, tichetele de masă se acordă în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii.
În speță, pârâtul nu a făcut dovada necuprinderii acestora în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2009 și 2010, înscrisurile depuse la dosar nefiind relevante cu privire la această împrejurare, câtă vreme situația privind monitorizarea cheltuielilor de personal pe luna iulie 2010, depusă, în copie, la fila nr. 126 din dosar, este aferentă doar pentru luna iulie 2010.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtului la plata contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 01.12._10 și la plata dobânzii legale aferente începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 28.03.2013, și până la data plății efective(sub aspectul dobânzii legale prezentând relevanță dispozițiile art. 1535 din Codul civil).
S-a respins acțiunea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată având în vedere considerentele expuse în sentință referitoare la cererea reclamantei privind plata sumei de_,66 lei reprezentând diferența dintre salariul efectiv acordat în perioada 29 martie 2010-decembrie 2010 și salariul la care era îndrituită conform contractului individual de muncă, cerere care conform motivelor expuse în considerente nu este întemeiată.
În ceea ce privește cererea referitoare la plata sumei în cuantum de 1272,46 lei, reprezentând spor de fidelitate aferent anului 2010, Tribunalul a reținut că nu este întemeiată.
Astfel, potrivit actului adițional la contractul individual de muncă nr. 24/2007 încheiat în baza Deciziei nr. 10 din 31.12.2009, înregistrat sub nr. 32 din 07.01.2010, începând cu data 01 ianuarie 2010, doamna Elenă – M. M., va beneficia de un salariu de bază lunar brut de 4059 lei(suma veniturilor salariale cu caracter permanent avute în luna decembrie 2009), corespunzător funcției de expert, codul C._, gradul prof. ÎI.
Prin urmare, înseamnă că și sporul de fidelitate a fost inclus în salariul de bază lunar brut de 4059 lei, iar faptul că prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. 24 din anul 2007, încheiat la 1.02.2010, înregistrat sub nr. 1896 din 1.02.2010, începând cu data 01.02.2010 salariul de bază lunar brut al reclamantei a devenit în sumă de 2253 lei, nu are relevanță din punctul de vedere al componenței acestuia, câtă vreme este evident că sporul de fidelitate a fost inclus în salariul de bază lunar brut, situație în care nici sub acest aspect acțiunea nu este întemeiată.
În ceea ce privește cererea privind plata sumei în cuantum de 4259,73 lei, reprezentând indexare salariu de bază aferent anului 2010 neacordat până în prezent, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 32 (1) din Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat sub nr. 6211/20.12.2007 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, salariul de bază, minim brut negociat la nivelul unității, pentru un program complet de lucru, stabilit în condițiile art. 129, este de 575 lei lunar. Acesta se negociază anual, în funcție de nivelul salariului de bază minim brut negociat la nivel național și de indicele de inflație prognozat pentru anul respectiv.
Ulterior, prin art. II din Actul adițional nr. 2 la Contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 6211/20.12.2007 înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București sub nr. 2681/10.06.2009, s-a menționat că prevederile art. 32(1) se modifică și vor avea următoarea redactare: (1) Salariul de bază, minim brut negociat la nivelul unității, pentru un program complet de lucru, este de 600 lei lunar. Acesta se negociază anual, în funcție de nivelul salariului de bază minim brut negociat la nivelul național.
Prin urmare, pe de o parte, în raport de dispozițiilor art. 7 alin.4 din Hotărârea nr.1438/2009 privind organizarea și funcționarea Oficiului de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială,publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 866 din_, conform cărora personalul Oficiului se preia din cadrul Agenției de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, încadrarea în noile funcții urmând să se facă în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezenței hotărâri, în conformitate cu prevederile legale, ținând cont de dispozițiile art. 7 alin.5 din Hotărârea nr. 1438/2009 privind organizarea și funcționarea Oficiului de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială,publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 866 din_, conform cărora salarizarea personalului Oficiului se va face potrivit reglementărilor aplicabile instituțiilor publice finanțate integral de la bugetul de stat”, înseamnă că nici din acest punct de vedere acțiunea nu este întemeiată.
De asemenea, în condițiile în care art. II din Actul adițional nr. 2 la Contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 6211/20.12.2007, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București sub nr. 2681/10.06.2009, nu conținea prevederea referitoare la negocierea anuală în funcție de indicele de inflație prognozat pentru anul respectiv, nici din această perspectivă acțiunea nu este întemeiată.
În consecință și sub acest aspect acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 453 Cod de procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând parte din onorariu de avocat, conform chitanțelor de la dosar, având în vedere faptul că pârâtul a căzut doar parțial în pretențiile reclamantei.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat cereri de apel ambele părți.
Prin cererea de apel formulată, apelantul O. de C. Pentru Achiziții De Tehnică Specială a solicitat schimbarea în parte a sentinței civile, în sensul respingerii capetelor de cerere pentru următoarele motive:
Instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capetele de cerere 2, 3, 4, 5 și 8, considerând că în cauză sunt incidente prevederile art.268 alin.(i) lit.c) din Codul muncii, termenul de prescripție aplicabil fiind de 3 ani.
Învederează apelantul faptul că dreptul material Ia acțiune pentru capatele de cerere, având ca obiect plata primelor de sărbători (C. și P.) și prima de vacanță pentru anul 2010, plata premiului anual aferent anului 2010, plata premiului zilei de 8 Martie, plata premiilor trimestriale de performanță aferente anului 2010 și plata tichetelor de masa aferente perioadei 01.12._10, s-a prescris întrucât reclamanta și-a formulat acțiunea în justiție cu depășirea termenului de prescripție de 6 luni (cererea de chemare în judecata fiind înregistrata la data de 29.03.2013) prevăzut de dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Potrivit art.268 alin.(i) lit.e) din Codul muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de munca poate fi formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
În cauza de față, pretențiile analizate și menționate mai sus nu au caracterul unor drepturi salariale, susceptibile de a fi valorificate în termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.268 lit.c) din Codul muncii, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
În accepțiunea leguitorului, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de un salariat în baza contractului individual de muncă, așa cum prevede art.159 din Codul muncii. Totodată, în compunerea sa, se regăsesc, potrivit art.160 din Codul muncii, următoarele elemente: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Or, drepturile solicitate de reclamanta cu titlu de prime de sărbători (C. și P.), prima de vacanță, premiu anual, premiul zilei de 8 Martie, premii trimestriale de performanță și tichete de masă, nu se circumscriu structurii salariului, astfel cum este definită prin textele legale enunțate.
În acest sens, drepturile bănești menționate mai sus nu își au fundamentul juridic în clauzele contractului individual de muncă, ci în contractul colectiv de muncă, fiind concepute ca drepturi suplimentare față de cele salariale, acordate de angajator cu titlu de bonificații pentru angajații săi, în plus față de componentele obligatorii ale salariului.
Solicită apelantul să se ia în considerare că și instanta de fond a reținut că aceste drepturi salariale solicitate de reclamanta în capetele de cerere 2, 3, 4 și 5, derivă din Contractului colectiv de muncă, drept urmare trebuie reținut că aceste drepturi bănești au un caracter extra-salarial, suplimentar față de drepturile salariale obligatorii prevăzute în contractul individual de muncă.
Astfel, art.41 din CCM încheiat la nivelul OCATS și înregistrat sub nr.6211/20.11.2007,prevede regimul juridic al premiilor de performanță care se acorda trimestrial din fondul de premiere, în proporție de maxim 10% din fondul de salarii, salariaților cu rezultate deosebite în activitatea desfășurata, în funcție de posibilitățile financiare ale unității.
Totodată, potrivit art.42. alin.1 se acorda primă de vacanță, art.43 alin.1 se acorda premiul anual din fondul de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli al anului următor, art.44 alin.1 se acorda premii de sărbători cu ocazia zilei de P., C. și 8 Martie și se suportă din fondul de social constituit potrivit legii, iar potrivit art-45, tichetele de masă se acordă în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobat, conform legii.
Solicită apelantul să se rețină caracterul extrasalarial al acestor venituri, care au natura juridică a unor drepturi exprimate în bani, ce izvorăsc din raportul de muncă, însă nu pot fi asimilate elementelor componente ale salariului, reprezentând beneficii suplimentare, condiționate de disponibilitățile financiare ale angajatorului sau acordate punctual, în considerarea unor zile de sărbătoare.
În lumina acestor considerente, rezultă că drepturile bănești invocate de reclamantă nu au natura salarială, în sensul analizat mai sus, astfel încât nu intră în sfera de aplicare a art.268 lit.c) din Codul muncii, însă sunt consacrate la nivelul contractelor colective de muncă, ca beneficii cu caracter pecuniar în favoarea salariaților, astfel încât valorificarea pe care jurisdicționala intra sub incidența art.268 lit.e) din Codul muncii.
Față de data exigibilității acestor drepturi, decurgând din prevederile contractului colectiv de muncă, termenul de prescripție este împlinit.
Astfel, premiile de sărbători de Paști, C. și 8 Martie se plătesc cu 5 zile lucrătoare înaintea zilelor de sărbători respective, conform art.44 alina din CCM, or, fata de data introducerii acțiunii - 29.03.2013 - dreptul la acțiune este prescris. În privința primei de vacanță, aceasta se plătește, o dată pe an, la efectuarea celei mai mari fracțiuni din concediul de odihnă (în cazul de față reclamanta a efectuat concediul de odihnă în perioada iulie 2010) conform art.42 alin.i din CCM, prin urmare dreptul la acțiune este prescris.
Premiului anual se plătește odată cu plata drepturilor salariale pentru luna ianuarie 2011, conform art.43 alin.i din CCM, astfel dreptul la acțiune s-a prescris (și mai mult decât atât conform bugetului de venituri și cheltuieli OCATS pe anul 2011 nu a existat prevăzut nici un buget pentru acordarea unor astfel de premii anuale, Anexa P-10). În privința premiilor trimestriale de performanță, acestea se plătesc conform art.41 alin,3 din CCM, adică odată cu plata drepturilor salariale aferente ultimei luni din trimestrul pentru care se acordă. Prin urmare, pentru intervalul ianuarie - decembrie 2010, dreptul la acțiune este prescris.
Totodată, potrivit art.45 alin.2 din CCM, distribuirea tichetelor de masa se face lunar, în ultima decadă a fiecărei luni pentru luna următoare. În consecință, pentru perioada decembrie 2009 - decembrie 2010, dreptul la acțiune pentru valorificarea acestora este prescris.
În subsidiar, solicită apelantul să se rețină că instanța de fond în mod eronat a obligat OCATS la plata acestora și că drepturile solicitate de reclamanta prin capetele de cerere 2, 3, 4 și 5 se pot acorda de angajator numai în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobat, conform prevederilor art.1 din OUG nr.1/2010, salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii .329/2009, din instituțiile finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate; iar Bugetul de venituri și cheltuieli OCATS aprobat la nivelul anului 2010 nu a prevăzut acordarea niciunuia dintre aceste beneficii suplimentare, extrasalariale, așa cum se poate observa din extrasul atașat ca Anexa P-11 la întâmpinarea depusă de OCATS și Anexă P-2 atașată.
Totodată, apelantul face precizarea că instanța de fond a reținut în mod greșit că „rezultă că în anul 2010 obligațiile derivând din CCM, anterior menționate, trebuiau aduse la îndeplinire de pârâta, și ținând cont de faptul că deși avea sarcina probei pârâta nu a făcut dovada plății drepturilor cuvenite reclamantei, reprezentând prima de C., prima de Paști, prima de vacanță, premiul anual, premiul aferent zilei de 8 martie, premii trimestriale de performanță, aferente anului 2010."
Or, OCATS nu putea face dovada plății acestor drepturi cerute de reclamanta, atât timp cât aceste beneficii suplimentare menționate în Contractul colectiv de muncă nu au fost aprobate prin Bugetul de venituri și cheltuieli OCATS la nivelul anului 2010 (așa cum se poate observa prin Anexa P-2 atașată, ce cuprinde monitorizarea cheltuielilor de personal pentru luna noiembrie 2010), fiind în imposibilitatea acordării acestora.
Solicită apelantul să se rețină în aceste două situații privind monitorizarea cheltuielilor de personal a OCATS din iulie 2010 (Anexa P-11 la întâmpinare în dosarul de fond) și noiembrie 2010 (Anexa P-2 atașata la prezență), pozițiile 10.01.08 (Fond de premii, din care: premiul anual) și 10.01.09 (Prima de vacanță) arata că programul anual pentru 2010 alocat pentru aceste cheltuieli a fost zero și că plățile cumulate efectuate în lunile anterioare lunii noiembrie 2010, adică din ianuarie 2010 - noiembrie 2010 au fost bugetate ca fiind tot zero, și drept urmare s-a aflat în imposibilitatea acordării acestor bonificații angajaților săi.
În privința capătului de cerere, având ca obiect plata tichetelor de masa aferente perioadei 01.12._10, acestora li se aplica mai întâi regimul juridic prevăzut de Legea nr.142/1998 și abia apoi dispozițiile CCM.
Or, art.45 alin.1 din CCM arată că „tichetele de masă se acordă în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii". Din modul de redactare a art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa se poate observa că acesta nu stabilește o obligație în sarcina angajatorului, ci doar o facultate („salariații pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă"), o posibilitate de acordare a tichetelor, posibilitate a cărei obiectivare este funcție de mai mulți factori, în principal posibilitățile financiare ale angajatorului derivând din situația să economică și din nivelul productivității muncii, elemente ale căror nivele fiind inexistente, nu au permis acordarea acestor tichete.
Totodată, acest capăt de cerere nu este întemeiat și ca urmare a dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998, „tichetele de masa se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau,după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Având în vedere că în bugetul de venituri și cheltuieli OCATS aprobat la nivelul anului 2010, în dreptul poziției tichetelor de masă este menționată suma zero, OCATS nu poate acorda suma pretinsă de reclamantă, aceasta fiind neîntemeiata, întrucât nu au fost îndeplinite cerințele cerute de lege.
Instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că OCATS „nu a făcut dovada necuprinderii tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2009 și 2010, înscrisurile depuse la dosar nefiind relevante cu privire la aceasta împrejurare, cată vreme situația privind monitorizarea cheltuielilor de personal pe luna iulie 2010, este aferentă doar pe luna iulie 2010".
Or, din situațiile privind monitorizarea cheltuielilor de personal depuse ca Anexe la dosarul cauzei rezultă în mod clar care a fost „programul anual" al cheltuielilor „plățile cumulate efectuate în lunile anterioare".
Astfel, din Extrasul Situației privind monitorizarea cheltuielilor de personal pe luna iulie 2010, depus ca Anexa P-11 la întâmpinare în dosarul de fond și din Extrasul Situației privind monitorizarea cheltuielilor de personal pe luna noiembrie 2010, rezultă în mod vădit și clar că bugetul anual acordat pentru Tichetele de masă, poziția 10.02.01, a fost zero pentru tot anul 2010, iar ca în primele 6 luni, respectiv în luni ale anului 2010, acest buget alocat, pentru această poziție 10.02.01 a tichetelor de masă, a fost tot zero.
Prin cererea de apel formulată, apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul: obligării intimatei-parate la plata sumei de 17.399,66 lei reprezentând diferența dintre salariul efectiv acordat în perioada 29 martie 2010- decembrie 2010 și salariul la care era îndrituită, conform contractului individual de muncă; obligării intimatei - parate la plata sumei în cuantum de 1.272,46 lei, reprezentând spor de fidelitate aferent anului 2010, neacordat până în prezent; plata sumei în cuantum de 4.259,73 lei, reprezentând indexare și indicele de inflație a salariu de bază aferent anului 2010 neacordat până în prezent.
Cu privire la respingerea ca neîntemeiat a primului capăt de cerere constând în obligarea paratei la plata sumei de 17.399,66 lei reprezentând diferența dintre salariul efectiv acordat în perioada 29 martie 2010-decembrie 2010 și salariul la care era îndrituită conform contractului individual de munca, apelanta precizează faptul că pe perioada 01.02._10, intimata-parata a înțeles să-i remită cu titlu de salariu sume mult diminuate față de cuantumul negociat în actul adițional nr. 148/25.01.2010 la contractul individual de munca nr. 24/2007 în care se stipulează la art l :„începând cu data de 26 ianuarie 2010, doamna E. -M. M. va fi preluată de către O. de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, cu menținerea funcției și a drepturilor salariate existente la momentul preluării”.
La momentul preluării salariatei de către O. de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, aceasta beneficia de un salariu de baza lunar brut în cuantum de 4059 lei corespun/ator funcției de expert, codul C._. gradul pro f II (aspect care este prevăzut în art. l din actul adițional la contractul individual de munca nr. 24/2007 înregistrat sub nr. 32/07.01.2010).
Deși în actul adițional nr. 148/25.01.2010 la contractul individual de munca nr. 24 2007 în care se stipulează la art l :„începând cu data de 26 ianuarie 2010. doamna E.-M. M. va fi preluată de către O. de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, este precizat clar faptul că se mențin funcția și drepturilor salariale existente la momentul preluării,,.după trecerea unui număr de 7 zile salariata semnează un al 3 lea act adițional (actul adițional nr._10 la CIM nr. 24/2007), în cuprinsul căruia la art.1 se precizează faptul că începând cu data de 01.02.2010, apelanta-reclamanta va avea un salariu de baza lunar brut în suma de 2253 lei.
Din data de 01.02.2010 (data semnării actului adițional menționat anterior) și până la data de 01.09.2013 (data încetării CIM al apelantei-reclamante) între părți au mai fost semnate încă 3 acte adiționale.
Astfel, la data de 18.06.2010, între părți a fost semnat actul adițional la CIM nr. 24/2007. înregistrat sub nr. 1060/18.06.2010, act adițional prin care se modifică felul muncii și drepturile salariale, prin numirea sa cu delegație pentru exercitarea temporară a atribuțiilor profesionale ce revin postului de șef serviciu menționat, pe o perioadă de 60 zile, în temeiul art. 43 și art. 44 din Codul muncii. Potrivit art. l al actului adițional 1060/18.06.2010, părțile convin că începând cu data de 21.06.2010, apelanta-reclamanla să preia, pe durata delegării, toate atribuțiile" ce revin postului de șef serviciu, și conform art. 2 să preia, pe durata delegării, un salariu de ba/a lunar brut în cuantum de 4.155 lei.
La data de 19.08.2010, părțile convin și semnează actul adițional nr. 1447/19.08.2010 la contractul individual de muncă nr. 24/2007, prin care părțile convin potrivit art. l că începând cu data de 20.08.2010, apelanta-reclamanta să continue să exercite atribuțiile profesionale ce revin postului de șef de serviciu și potrivit art. 2 pe durata delegării, apelanta-reclamanta va beneficia de drepturile salariale corespunzătoare postului de șef serviciu (în continuare a beneficiat de salariul prevăzut în actul adițional anterior care a continuat să producă efecte juridice, respectiv actului adițional 1040/18.06.2010 care prevedea un salariu de baza lunar brut în cuantum de 4.155 Iei).
La data de 05.11.2010, între părți se încheie ultimul act adițional, respectiv actul adițional nr.1955/05.11.2010 la CIM nr.24/2007, actul adițional prin care părțile convin ca începând cu data de 08.11.2010, apelanta-reclamanta să preia de data aceasta atribuțiile ce revin postului de director al Direcției Operațiuni compensatorii (anterior datei de 05.11.2010, prin actele adiționale nr.1060/18.06.2010 și nr. 1447/19.08.2010 apelanta-reclamanta preluase atribuțiile postului de șef serviciu al serviciul negociere, un salariu de baza lunar brut în cuantum de 4.155 lei), și potrivit art. 2, părțile au convenit că salariul de bază lunar brut să fie în cuantum de 3900 lei.
Instanța de fond, deși a reținut faptul că salariul de bază lunar brut a fost stabilit prin acte adiționale succesive la contractul individual de muncă, la pronunțarea sentinței nu a avut în vedere tocmai voința parților, materializata prin semnarea actelor adtionale menționate.
Analizând toate actele adiționale și din punct de vedere al conținutului și din punct de vedere cronologic, rezultă că soluția instanței de fond este neîntemeiată întrucât aceasta nu a avui în vedere tocmai succesiunea de acte adiționale semnate intre părți, și mai important, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că fiecare act adițional era încheiat cu scopul de a schimba ori felul muncii, ori postul, ori salariul apelantei-reclamante și evident prin semnarea unui nou act adițional se modifica actul adițional incheiet anterior.
Instanța de fond, analizând toate actele adiționale încheiate între părți a dat eficiență juridică unui singur act adițional (actul adițional nr. 1896/01.02.2010 la CIM nr. 24/2007), în cuprinsul căruia la art. l se precizează faptul că începând cu data de 01.02.2010, apelanta-reclamanta va avea un salariu de baza lunar brut în suma de 2253 Iei) și a considerat neîntemeiat ca apelanta-reclamania era îndrituită să primească un salariu în cuantum de 2253 lei, părțile au convenit prin semnarea următoarelor acte adiționale modificarea salariului de baza lunar brut la suma de 4.155 lei și în final, la suma de 3900 lei.
Apreciază apelanta că soluția instanței de fond este neîntemeiată întrucât instanța de fond a considerat că aceasta nu este îndreptățită să primească suma de 17.399.66 lei reprezentând diferența dintre salariul efectiv acordat în perioada 29 martie 2010- decembrie 2010 și salariul la care era îndrituită conform contractului individual de muncă, contract care a suportat anumite modificări prin semnarea tuturor actelor adiționale menționate anterior. Această diferență a rezultat din salariul efectiv pe care l-a primit apelanta-reclamanta, în cuantum de 2253 lei și salariul la care era îndreptățită să-l primească (având în vedere succesiunea de acte adiționale semnate intre părți) în cuantum de 4155 lei.
Astfel cum a precizat și instanței de fond, solicitarea de obligare a intimatei-pârâte la plata salariilor restante este pe deplin justificată.
Aceasta are premisă existența unui contract individual de muncă încheiat cu respectarea tuturor normelor legale incidente. În atare condiții, devin aplicabile dispozițiile an. 8 și art. 40 alin (2) din Codul muncii, care consacră obligativitatea executării contractelor individuale de muncă. Mai mult decât atât, este incident și art. 969 din Vechiul Codul Civil potrivit căruia „convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante.
Invocă apelanta dispozițiile art. art. 169. care prevede că „ (1) nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevpzute de lege”; (4) Reținerile din salariu cumulate nu pot depăși în flecare lună jumătate din salariul net.
Conform prevederilor art. 40 alin.2 Iit. c din Codul muncii, „angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de munca aplicabil și din contractele individuale de muncă,", iar potrivit prevederilor art. 154 alin. 2 din Codul muncii pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani".
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea intimatei-pârâte la plata sumei în cuantum de 1.272,46 lei reprezentând spor de fidelitate aferent anului 2010, instanța de fond a selectat actele adiționale pe care își întemeiază motivarea (în cazul diferențelor salariale pe care consideră că nu le datora angajatorul dă eficiența juridică actului adițional nr.1896/01.02.2010 la CIM nr. 24/2007), în cuprinsul căruia la se precizează faptul că începând cu data de 01.02.2010, apelanta-reclamanta va avea un salariu de baza lunar brut în suma de 2253 lei), în cazul sporului de fidelitate aplica actului adițional la CIM nr.24/2007 încheiat în baza deciziei nr. 10/31.12.2009, înregistrat sub nr. 32 din 07.01,2010.
La dosarul cauzei nu există niciun document din care să reiasă faptul că sporul de fidelitate a fost inclus în salariul de bază lunar brut (câtă vreme acest salariu de bază lunar brut a suportat modificări ale cuantumului acestuia prin semnarea celor 7 acte adiționale).
Potrivit art. 34 (1) din CCM sporurile cu caracter permantent, care se aplică la salariul de bază, sunt următoarele: sporul pentru titlul științific de doctor;sporul pentru vechime totală în muncă; sporul de confidențialitate; sporul de fidelitate.
Așadar, rezultă fără putința de tăgadă, faptul că sporul de fidelitate se aplică la salariul de bază, nicidecum nu este inclus în acest salariu de bază.
Precizează apelanta faptul că dobânda legală pentru întârzierea la plată a diferențelor salariale și actualizarea cu rata inflației până la data achitării, având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natură juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, respectiv aceea de daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată (pe care instanța de fond a aplicat-o), iar a doua constând în valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, repectiv de daune compensatorii, conduce la concluzia că este admisibil cumulul acestora.
Faptul că nu era prevăzută această negociere anuală a salariului în funcție de indicele de inflație în contractul colectiv de muncă (CCM) sau în actul adițional nr. 2 la CCM înregistrat sub nr. 6211/20.12.2007, înregistrat la .Direcția Socială sub nr.2681/10.06.2009, nu i se poate imputa salariatei aceasta culpă întrucât CCM este tot un act întocmit de către angajator în asemenea manieră încât să-l avantajeze.
La data de 04.11.2014, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare apelantul O. de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, solicitând respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă și menținerea în parte a sentinței civile atacate, prin care au fost respinse capetele de cerere nr.1,6,7 și obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele dosarului prin prisma criticilor invocate de apelanți, în conformitate cu prevederile art.477 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune de 6 luni invocată de apelanta pârâtă în fața primei instanțe și reiterată în apel este întemeiată doar în privința tichetelor de masă, solicitate în temeiul prevederilor din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate.
Prin urmare, termenul de prescripție în care poate fi formulată o astfel de acțiune privind acordarea unor drepturi izvorâte din Contractul Colectiv de Muncă este cel reglementat de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, care dispune că: „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: …în termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.”
Nu se poate reține că izvorul acestor drepturi este Legea nr. 142/1998 întrucât aceasta reglementează generic noțiunea și cadrul legal în care tichetele de masă pot fi acordate, iar hotărârea de aplicare a legii în cadrul unei unități, precum și condițiile concrete de acordare, se adoptă de către partenerii de dialog social în urma negocierii contractului colectiv de muncă, convenția părților fiind izvorul juridic al dreptului pretins în prezenta cauză.
Pe de altă parte, spre deosebire de alte drepturi bănești convenite în contractul colectiv de muncă și care pot fi considerate ca făcând parte din salariu potrivit art. 155 Codul muncii, tichetele de masă reprezintă o alocație de hrană ce nu are același regim cu salariul plătit angajatului, astfel că și regimul prescripției este unul diferit față de cel al dreptului salarial în sine.
Așadar, având în vedere că dreptul la acțiune privind tichetele de masă solicitate pentru perioada 1.12.2009 – 31.12.2010 putea fi exercitat în termen de 6 luni de la data scadenței pentru fiecare lună în care erau datorate, Curtea reține că termenul de prescripție de 6 șase luni era deja împlinit la data înregistrării cererii de chemare în judecată la prima instanță, 2013, motiv pentru care va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința acestor drepturi.
În privința celorlalte drepturile pretinse de apelanta reclamantă, Curtea reține că acestea, deși se regăsesc în contractul colectiv de muncă, fac parte din categoria drepturilor salariale individuale ale salariaților care nu au caracter de drepturi colective, astfel că nu sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni, prevăzut de art.268 lit. e din Codul muncii, republicat, aplicabil unei alte situații juridice, atunci când se pune problema executării sau neexecutării contractului colectiv de muncă sub alte aspecte decât drepturile bănești recunoscute salariatului prin negocierile dintre partenerii sociali.
Prin urmare, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii pentru aceste drepturile salariale, aferente anului 2010, nu era împlinit prin raportare la data înregistrării acțiunii pe rolul tribunalului, excepția prescripției dreptului material la acțiune pe aceste capete de cerere fiind corect soluționată de prima instanță.
În ceea ce privește fondul cauzei, criticile invocate de apelanta pârâtă sunt întemeiate întrucât prima instanță nu a avut în vedere la soluționarea cauzei faptul că premiile de performanță pot fi acordate trimestrial acelor salariați cu rezultate deosebite în activitatea desfășurată, din fondul de premiere, în proporție de 10 % din fondul de salarii, însă numai în funcție de posibilitățile financiare ale unității, astfel cum se prevede în mod expres în art.41 din Contractul colectiv de muncă la nivelul OCATS înregistrat sub nr.6211/20.11.2007.
De asemenea, prima instanță a dispus greșit obligarea apelantei pârâte la plata premiului anual, fără a avea în vedere că aceste drepturi puteau fi acordate numai din fondul de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli al anului următor, conform art.42 alin.1 și art.43 alin.1 Contractul colectiv de muncă la nivelul OCATS.
Totodată, Curtea constată că prima instanță nu a ținut seama nici de prevederile imperative ale art.1 din OUG nr.1/2010, conform cărora drepturile pretinse în cauză se pot acorda de angajator numai în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobat, dat fiind că salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii .329/2009, din instituțiile finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, cum este și cazul dedus judecății, se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
Prin urmare, cum Bugetul de venituri și cheltuieli OCATS aprobat la nivelul anului 2010 nu a prevăzut acordarea niciunuia dintre drepturile pretinse de reclamantă (prima de vacanță, premiu anual, prima de Paste, prima de C., 8 martie), prima instanță în mod greșit a dispus obligarea apelantei pârâte la plata acestora.
Nu se putea pretinde apelantei pârâte să facă dovada plății drepturi cerute de reclamanta, de vreme ce aceasta se afla efectiv în imposibilitatea acordării drepturilor, în condițiile în care nu au fost aprobate prin Bugetul de venituri și cheltuieli OCATS la nivelul anului 2010, astfel cum rezultă din Anexa 2 care cuprinde situația privind monitorizarea cheltuielilor de personal.
În situațiile privind monitorizarea cheltuielilor de personal a OCATS din iulie 2010 și noiembrie 2010, pozițiile 10.01.08 (Fond de premii, din care: premiul anual) și 10.01.09 (Prima de vacanță) se arată că programul anual pentru 2010 alocat pentru aceste cheltuieli a fost zero, iar plățile cumulate efectuate în lunile anterioare lunii noiembrie 2010, adică din ianuarie 2010 - noiembrie 2010 au fost bugetate ca fiind tot zero, ceea ce înseamnă că apelanta pârâtă s-a aflat efectiv în imposibilitatea acordării acestor drepturi angajaților săi.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va admite apelul formulat de apelanta pârâtă, în baza art.480C.pr.civ., va schimba sertința apelată, în sensul că va respinge ca prescris capătul de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 1.12._10 și va respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Criticile aduse de apelanta reclamantă sentinței apelate sunt nefondate întrucât aceasta nu este îndreptățită la plata diferențelor salariale pretinse pentru intervalul 29 martie – decembrie 2010, având în vedere că salariul de bază lunar brut a fost stabilit prin acte adiționale la contractul individual de muncă, pe care le-a semnat fără obiecțiuni.
Astfel, conform actului adițional nr.1896/1.02.2010 la contractul individual de muncă nr.24/2007, apelantei reclamate i se cuvenea un salariu de bază brut lunar în sumă de 2253 lei, cu începere din 1.02.2010 până la data de 20.06.2010, după care aceasta era îndreptățită să încaseze un salariu lunar brut în sumă de 4155 lei, astfel cum rezultă din actul adițional nr.1060/18.06.2010 la același contract individual de muncă.
Modificare elementului salariu a intervenit ca urmare a acordului ambelor părți, astfel că apelanta reclamantă nu își poate invoca propria culpă în apărare.
Pe de altă parte, este relevant a nota că personalul Oficiului de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială a fost preluat din cadrul Agenției de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, iar încadrarea în noile funcții urma să se facă în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii HG nr. 1438/2009 privind organizarea și funcționarea Oficiului de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială.
Totodată, salarizarea personalului Oficiului, trebuia să se facă potrivit reglementărilor aplicabile instituțiilor publice finanțate integral de la bugetul de stat, astfel cum rezultă din art.7 alin.5 din același act normativ.
Astfel, Agenția de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, menționată în Anexa nr. 1 a Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, anexă ce cuprindea lista instituțiilor și autorităților publice înființate prin lege, ordonanță de urgență a Guvernului, supuse reorganizării, a fost desființată, iar activitatea a fost preluată de către oficiul nou-înființat O. de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, în subordinea Ministerului Economiei finanțat integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei.
Prin urmare, conform art. 1 din OUG nr. 1/2010, personalul O. de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială era salarizat potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, însă numai în limita cheltuielilor de personal aprobate.
Conducătorul autorităților și instituțiilor prevăzute la alin. (1) avea posibilitatea de a proceda, după caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea numărului de posturi, în condițiile legii, pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă.
Personalul menționat urmează a fi reîncadrat, după împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine ori în finanțare, după caz.
Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) erau stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz, fiind acordate și sporurile prevăzute în notele la anexă nr. I/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.
Conducătorul instituției sau autorității publice avea dreptul de a stabili cuantumul individual al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor prevăzute la alin. (4), astfel încât să se asigure încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite.
Potrivit alin.6 din art.1 din OUG nr.1/2010, salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat și care a fost reîncadrat în cursul anului 2009 era menținută la nivelul de la data reîncadrării.
Totodată, de notat că în temeiul dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr. 118/2010, s-au diminuat cu 25% cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.
Prin urmare, având în vedere prevederile imperative ale OUG nr.1/2010, precum și cele stabilite prin actele adiționale însușite de apelanta reclamantă prin semnarea acestora, acesta nu era îndreptățită la acordarea salariului de bază lunar brut în cuantum pretins în cauză.
Cererea de obligare a apelantei pârâte la plata sporului de fidelitate a fost corect respinsă de prima instanță de vreme ce acest spor a fost inclus în salariu, astfel cum rezultă din actul adițional nr.32/7.01.2010, încheiat în baza deciziei nr.10/31.12.2009, conform căruia aceasta urma a încasa, cu începere din data de 1.01.2010, un salariu de bază lunar brut de 4059 lei, compus din totalitatea veniturilor salariale cu caracter permanent avute în luna decembrie 2009.
În cuprinsul acestui act adițional s-a precizat în mod expres că s-a modificat contractul individual de muncă nr.24/2007 cu privire la stabilirea noului salariu de bază rezultat prin introducerea sporurilor cu caracter permanent în acesta, fără a modifica veniturile salariale totale din luna decembrie 2009, ceea ce înseamnă și includerea sporului de fidelitate pretins în cauză.
Apelanta reclamantă solicită fără temei plata indexării salariului de bază aferent anului 2010 întrucât deși inițial salariul de bază minim brut era negociat anual la nivelul unității, în funcție de nivelul salariului de bază minim brut negociat la nivel național și de indicele de inflație prognozat pentru anul respectiv, astfel cum rezultă din art.32 din Contractul colecitv de muncă nr.6211/2007, ulterior s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat la nivelul unității pentru un program complet de lucru să fie de 600 lei lunar, care se negociază anual în funcție de nivelul salariului de bază minim brut negociat la nivel național, potrivit actului adițional nr.2681/10.06.2009 la același contract colectiv de muncă, prin care nu s-a mai preluat și prevederea referitoare la posibilitatea negocierii anuale în funcție de indecele de inflație prognozat pentru anul respectiv.
În plus, salarizarea personalului Oficiului de C. pentru achiziții de Tehnică Specială trebuia să fie conformă reglementărilor aplicabile instituțiilor publice finanțate integral de la bugetul de stat, potrivit art.7 alin.5 din HG nr.1438/2009.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge apelul formulat de apelanta reclamantă ca nefondat, în temeiul art.480 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă M. E.-M., având CNP_ și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat P. C., cu sediul în București, ..9, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.7929 din data de 28.08.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ .
Admite apelul formulat de apelantul-pârât O. de C. pentru Achiziții de Tehnică Specială, având CF_ și sediul în București, . nr.19, sector 2, împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă sentința apelată.
Respinge ca prescris capătul de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 1.12._10.
Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2015.
Președinte,Judecător,
R. F. G. B. A. C.
Grefier,
B. M.
Red. Jud. RFG
Dact: Z.G./4 ex/
Jud.fond: C.A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 798/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 847/2015. Curtea... → |
|---|
