Acţiune în constatare. Decizia nr. 798/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 798/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 482/98/2014
Dosar nr._ (5435/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.798
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă . sentinței civile nr. 1170/F din data de 10 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. C., Z. A., TĂBĂRAȘU I., A. V., G. I. și B. M., în cauza având ca obiect - acțiune în constatare (grupă muncă).
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 05 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 12 martie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1170/F din data de 10 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, s-au respins excepțiile invocate în cauză și s-a admis acțiunea formulată de reclamanții S. C., Z. A., TĂBĂRAȘU I., A. V., G. I. și B. M., în contradictoriu cu pârâta .>
În consecință, s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamanți în perioadele de timp menționate în hotărâre se încadrează în grupa I și II de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat.
Pârâta . declarat apel, criticând sentința precitată, printre altele, sub următoarele aspecte:
În ceea ce îi privește pe reclamanții:
- S. C.: -15.02._94 - grupa I de muncă, procent 100%;
- 27.06._01 - grupa I de muncă, procent 100%;
- Z. A.: - 01.10._95 - grupa I de muncă, procent 100%;
- A. V.: - 18.03._99 - grupa I de muncă, procent 100%;
- G. I.: - 12.04._01, grupa I de muncă, procent 100%,
În mod greșit instanța de fond a constatat că activitatea desfășurata de către aceștia în perioadele mai sus menționate se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.3 din Ordinul nr.50/1990, beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2 la Ordinul 50/1990.
Conform dispozițiilor art.6 din același ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit art.7 din Ordinul nr.50/1990, se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I - personalul să lucreze cel puțin 50 % din timp, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de muncă.
În speța, reclamanții au consemnat în carnetul de muncă, pentru perioada indicată în acțiune, meseria de electrician.
Reclamanții invoca faptul că între activitatea desfășurata și activitățile reglementate în anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990 ar exista similarități.
Ordinul nr.100 din 9 aprilie 1990 și Ordinul nr.125/1990 sunt acte normative care completează Ordinul nr.50/1990; în anexa nr. 2 la Ordinul 125 sunt reglementate în mod expres locurile de muncă pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în sistemul energetic.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că întrucât în Anexa 1 a Ordinului 50/1990 cu completările ulterioare nu exista o specificare explicita pentru activitățile din Sistemul Energetic Național, așa cum există, de exemplu, pentru "activitățile din sistemul de exploatare și transport feroviar s-a analizat prin similitudine activitățile menționate în anexa I ia Ordinul 50/1990 și condițiile în care și-au desfășurat activitatea profesională reclamanții din prezența cauza, întrucât activitățile care se încadrează în grupa de munca din Sistemul Energetic Național sunt menționate la pct.112, pct.113, pct.114 și pct.115 din Anexa nr.2 la Ordinul nr.50/1990, așa cum a fost modificat și completat prin Ordinul nr.125/5.05.1990. Ca atare, este neîntemeiată solicitarea reclamanților ca activitatea desfășurata în sistemul energetic ca electrician să fie constatată de instanța ca fiind încadrata în grupa I, deși ea se regăsește în grupa II de munca.
Din punct de vedere juridic locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a ll-a de munca nu se pot regăsi în același timp și în grupa I de muncă.
Totodată, încadrarea unei activități într-o anumită grupa de munca printr-un act normativ, este necesară, dar nu și suficientă, pentru că o persoană să beneficieze de grupele de munca impunându-se și îndeplinirea condițiilor prezentate în actele normative care le reglementează.
În Anexele nr.1 și 2 la Ordinul nr.50/1990 au fost enumerate în mod expres și limitativ locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, enumerare care nu permite nicio asimilare intre diversele locuri de muncă.
În acest context, o eventuală extindere a sferei de aplicare a ordinului și la alte categorii de beneficiari ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil, întrucât instanța este chemată să aplice legea, iar nu să o creeze.
Mai mult decât atât, instanța reține ca și temei de drept al constatării că activitatea reclamanților se încadrează în grupa I în procent de 100 %, pct.123 din Anexa nr.1 la Ordinul 50/1990, însă acest punct nu exista, ultimul punct din această anexa fiind 81.
În ceea ce privește încadrarea în grupa II de muncă în procent de 100% a reclamanților:
- B. M.: 04.05._01;
- G. I.: 13.06._84;
- Tabarasu I.: 31.05._01;
- Z. A.: 09.10._01,
În mod greșit instanța de fond a reținut faptul că "activitatea de CM și șofer sunt încadrabile în grupa II munca conform HG 1223/1990", întrucât acest act normativ a fost emis pentru "încadrarea în grupa a ll-a de muncă, în vederea pensionarii, a unor locuri de muncă sau activități din construcții-montaj", pentru activitățile care se încadrează în grupa II de munca fiind cele menționate expres la punctele Sistemul energetic existând activitățile expres încadrate în grupa II menționate Ia punctele 112, 113, 114 și 115 din Ordinul 125/1990;
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr.125 din 5 mai 1990 a fost introdusă anexa nr.2 Ia Ordinul nr.50/1990 care la punctul 139 s-a prevăzut expres faptul că: "Activitatea șoferilor care deservesc următoarele categorii de autovehicule, pe perioada cât lucrează în aceste condiții:
a) Autoremorchere cu greutatea totală de remorcare de 40 tone și mai mare, care nu utilizează ajutor de șofer;
b) Autobasculante cu capacitatea de încărcare de 40 tone și mai mare;
c) Autovehicule cu două remorci cu capacitatea de încărcare în autotren de peste 20 tone;
d) Autovehicule care transporta gaze lichefiate și produse petroliere foarte inflamabile, pe baza criteriilor stabilite de Ministerul Transporturilor".
Or, la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi din care să rezulte faptul că intimatul-reclamant ar fi lucrat pe autovehicule mai mari de 40 de tone.
În mod greșit instanța de fond a reținut faptul că "Meseriile de electrician exploatare, mentenanța, furnizare exercitate de reclamanți se încadrează în grupa I de munca conform punctului 123 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990 deoarece acestea au lucrat în condiții similare specifice meseriilor și funcțiilor din unitățile de exploatare a căilor ferate" întrucât art. 2 din H.G.nr.261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite prevedea expres faptul că încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se făcea în cadrul unei metodologii, alcătuita dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice care diferă de la o societate la alta, fapt pentru care activitatea desfășurata de către salariații din Sistemul Energetic Național a fost menționata în Anexa nr. 2 la Ordinul 50/1990 (respectiv punctele 112, 113, 114 și 115 din Ordinul 125/1990), iar cele din cadrul Societății Naționale de Căi Ferate au obținut încadrarea în categoria grupei I de muncă.
Prin întâmpinarea formulată de către intimații-reclamanți s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În temeiul art. 480 alin. 2 Cod Procedură Civilă, Curtea va admite apelul și va schimba sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul prezentei decizii, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit Tribunalul a admis acțiunea cu care a fost sesizat, reținând că activitatea desfășurată de reclamanți în perioadele de timp menționate în dispozitivul hotărârii atacate se încadrează în grupa I și II de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat.
Așa cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată (filele 2-4 dosar fond), în sprijinul pretențiilor lor, intimații-reclamanți au invocat prevederile Ordinului nr. 50/1990 și pe cele ale HGR nr. 1223/1990.
Cu excepția numitului Tăbărașu I. care a ocupat postul de conducător auto, ceilalți autori ai acțiunii au fost angajați ai apelantei-pârâte, deținând posturi de electricieni.
În dovedirea acțiunii au administrat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică, expertiză al cărei raport constatator se află la filele 132-149 din dosarul de fond.
Expertul tehnic a concluzionat că activitățile desfășurate de reclamanții-intimați se încadrează în grupa I și II de muncă în procent de 100%, pe perioadele precizate în raport, fiind aplicabile sub acest aspect prevederile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 1, poz. 123, Anexa 2, poz. 184 și 208, Ordinul nr. 125/1990, Anexa 2, poz. 104, HGR nr. 1223/1990 și Scrisoarea MMPS nr. 96/1996.
De menționat faptul că din carnetele de muncă ale autorilor acțiunii nu rezultă existența unor mențiuni în sensul celor reținute prin raportul de expertiză.
Cât privește încadrarea în grupe superioare de muncă, actul normativ de bază este Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii.
Acest ordin a fost întocmit de Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii și are valoare de act normativ, fiind emis în baza Legii nr. 3/1977 și a Decretului-Lege nr. 68/1990.
Au relevanță următoarele norme din acest ordin:
Art. 2:
„(1) În grupa I de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1.
(2) În grupa II de munca se încadrează locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr. 2.”
Art. 3:
„Beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2.”
Art. 6:
„Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).”
Art. 15 alin. 1:
„Dovedirea perioadelor de activitate desfășurate in locurile de munca si activitățile ce se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale.”
Date fiind prevederile art. 2 și 3 din Ordinul nr. 50/1990, pentru ca o activitate să fie încadrabilă în grupa I-a sau a II-a de muncă, trebuie să se regăsească într-una dintre ipotezele enumerate în mod limitativ în Anexa 1, respectiv Anexa 2 a actului normativ precitat. Or, intimații-reclamanți nu îndeplinesc aceste cerințe.
Astfel, pentru încadrarea în grupa I-a de muncă a activității reclamanților, expertul a indicat poziția 123 din Anexa 1.
Însă, Anexa nr. 1 din Ordinul nr. 50/1990 în varianta publicată în Monitorul Oficial, singura producătoare de efecte juridice având în vedere dispozițiile art. 78 și 108 alin. 4 din Constituție, nu cuprinde decât 75 de poziții.
Expertul a făcut referire și la Anexa 2 poz. 184 și 208 din același ordin, dar această anexă, în forma publicată în Monitorul Oficial, conține doar 130 de poziții.
Cât privește Ordinul nr. 125/1990 a fost indicată Anexa 2 poz. 104. Însă, această poziție se referă la ipoteza următoare: „activitatea în sectoarele de demontări, decapări și degresari din întreprinderile de reparații auto, tractoare și utilaje, în vederea reparării”. Niciunul dintre autorii acțiunii nu a lucrat într-un astfel de sector de activitate.
Expertul a mai făcut referire și la HGR nr. 1223/1990. Acest act normativ privește „încadrarea în grupa a II-a de munca, în vederea pensionarii, a unor locuri de munca sau activități din construcții-montaj”, cerință pe care niciunul dintre intimații-reclamanți nu o îndeplinesc, câtă vreme ei nu au activat în sectorul de construcții-montaj.
În sfârșit, expertul a amintit și despre „Scrisoarea nr. 96/1996 a MMPS”, act care nu are caracter normativ și nu produce efecte juridice, căci „scrisorile” nu se publică în Monitorul Oficial.
Ținând seama de aceste aspecte, concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cursul judecății în fond nu își găsesc sprijinul în normele juridice relevante în materie, astfel că nu pot fi luate în considerare.
Așa fiind, este evident că intimații-reclamanți nu se regăsesc în niciuna dintre ipotezele în care ar putea să beneficieze de încadrarea în grupe superioare de muncă potrivit Ordinului nr. 50/1990, Ordinului nr. 125/1990 sau HGR nr. 1223/1990. Prin urmare, pretențiile pe care le-au dedus judecății sunt lipsite de temei legal.
În același timp, trebuie arătat că intimații-reclamanți nu îndeplinesc nici cerințele impuse de art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, neadministrându-se nicio dovadă din care să reiasă faptul că ar fi fost nominalizați de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități pentru încadrarea în grupe superioare de muncă. Sarcina probei sub acest aspect le revenea în conformitate cu prevederile art. 249 Cod Procedură Civilă, însă nu și-au îndeplinit-o.
În aceeași ordine de idei, având în vedere dispozițiile art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, „dovedirea perioadelor de activitate desfășurate in locurile de munca si activitățile ce se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca”. Or, în carnetele de muncă ale intimaților-reclamanți nu există mențiuni care să ateste faptul că ar fi desfășurat activități încadrate în grupa I-a sau a II-a de muncă.
În raport de toate cele ce preced, este necesară admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă . sediul în București, ..1 sector1, împotriva sentinței civile nr.1170/F din data de 10 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. C., domiciliat în Platonești, Jud. Ialomița, CNP_, Z. A., domiciliat în Fetești, ., Jud. Ialomița, CNP_, TĂBĂRAȘU I., domiciliat în Platonești, Jud. Ialomița, CNP_, A. V., domiciliat în Fetești, .. 10, Jud. Ialomița, CNP_, G. I., domiciliat în Slobozia, ., Jud. Ialomița, CNP_ și B. M., domiciliat în Slobozia, ., ., Jud. Ialomița, CNP_.
Schimbă sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. C. Dobraniște E. L. U.
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./9 ex.
19.03.2015
Jud. fond: I. D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1199/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
