Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 3332/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3332/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 3332/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIE Nr.3332/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător L. U.
Grefier M. L. V.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta B. C. Română SA, împotriva sentinței civile nr.2660/23.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. L.-C., având ca obiect: acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă apelanta, prin consilier juridic M. G., conform delegației care se depune la dosar și intimata, prin apărător ales avocat R. V., conform împuternicirii avocațiale emise în baza contractului de asistență juridică nr.B1416255/2015, aflată la fila 19 dosar apel.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 29.06.2015, care a formulat întâmpinare la data de 09.07.2015, comunicată apelantei la data de 16.07.2015 și care la data de 23.07.2015 a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Apelanta, prin consilier juridic având cuvântul, arată că a solicitat proba cu înscrisuri, prin care tinde a dovedi netemeinicia susținerii potrivit căreia, în perioada 01.05._14, intimata a prestat ore de muncă în favoarea angajatorului și i se cuvin drepturi salariale aferente muncii prestate.
Intimata prin apărător ales arată că este de acord cu probele solicitate.
Curtea în raport de prevederile art.479 alin 2 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în raport de prevederile art.392 Cod procedură civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel și combaterea acesteia .
Apelanta având cuvântul prin apărător ales solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii în totalitate a petitului acțiunii introductive privind obligarea pârâtei la plata sumei încasate de la angajator cu titlu de drepturi salariale, cu dobânda legală la această sumă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată modificată și până la achitarea integrală a debitului. Se arată că sumele au fost achitate în două tranșe distincte, iar din pontajul întocmit pentru luna mai 2014 precum și din fluturașul de salariu aferent acestei lunii se observă, pe de o parte că intimata a beneficiat de drepturi salariale până la data reintegrării, după această dată și până la finele lunii, iar pe de altă parte că intimata pârâtă nu a mai prestat ore de muncă pentru angajator, fiind evidențiată în pontajul lunii respective cu absențe nemotivate. Totodată arată că Tribunalul în mod nejustificat a admis pretențiile doar cu privire la drepturile salariale plătite intimatei în data de 21.05.2014 și le-a respins pe cele achitate în data de 03.06.2014. De asemenea, arată că înscrierea numărului de ore în pontajul aferent intervalului 01.05._14 are ca justificare evidențierea perioadei în care salariatei i-au fost plătite drepturi salariale până la momentul reintegrării efective, mențiune obligatorie pentru întocmirea corectă a Declarației 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale.
Apărătorul ales al intimatei, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat și menținerea sentinței Tribunalului, care este temeinică și legală. De asemenea, arată că intimata figurează prezentă la locul de muncă, 8 ore pe zi timp de 10 zile, iar suma încasată reprezintă salariul aferent unui număr de 10 zile de muncă prestată în folosul apelantei. Or, potrivit legislației muncii, salariul nu poate face obiectul unei cesiuni, renunțări sau limitări, cu atât mai puțin nu poate fi solicitat a fi restituit de salariatul care a prestat activitatea în folosul angajatorului său, iar apelanta nu face dovada că suma respectivă ar fi fost achitată cu alt titlu decât drepturi aferente lunii mai 2014. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în fond și în apel, conform chitanței ce reprezintă onorariul de reprezentare, ce se depune la dosar.
În replică, consilierul apelantei arătă că intimata a beneficiat de drepturi salariale până la data reintegrării efective, după această dată și până la finele lunii, intimata pârâtă nu a mai prestat ore de muncă pentru angajator, fiind evidențiată în pontajul lunii respective cu absențe nemotivate. În același sens este și extrasul Revisal, care, la data de 15.05.2014, avea mențiunea închis.
În replică, apărătorul intimatei arată că extrasul Revisal nu dovedește munca prestată și nu dovedește timpul de muncă, timpul de muncă fiind dovedit doar de foaia de pontaj.
Curtea în temeiul art.394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterii și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2660/23.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis, în parte, acțiunea modificată, formulată de reclamanta B. C. Română, în contradictoriu cu pârâta M. L. C.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 45.873 lei, reprezentând plată nedatorată și 23,32 euro, reprezentând diferență dobândă preferențială de care a beneficiat în calitate de salariat, precum și la plata dobânzii legale aferente sumelor de 45.873 lei și 23,32 euro, calculată de la data introducerii acțiunii – 30.06.2014 și până la achitarea integrală a debitului principal; a respins, în rest acțiunea, ca neîntemeiată; a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Între reclamanta B. C. Română, în calitate de angajator, și pârâta M. L. C. s-au desfășurat raporturi de muncă în baza contractului individual de muncă nr.5/10.08.2004, până la data de 04.09.2013, când au încetat prin decizia de concediere nr.2959/05.08.2013 în baza art.65 alin.1 Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.3241/18.03.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2013, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus anularea deciziei de concediere nr.2959/05.08.2013, reintegrarea contestatoarei pe funcția deținută anterior și a obligat intimata la plata către aceasta a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii și până la data reintegrării efective, inclusiv dobânda preferențială la care era îndreptățită în calitate de salariat. În executarea acestei sentințe, B. C. Română a plătit fostei salariate M. L. C., la data de 21.05.2014, suma de 45.557 lei prin ordinul de plată nr.2/21.05.2014 și suma de 316 lei prin ordinul de plată nr.5/21.05.2014, achitând și contribuțiile legale aferente acestor drepturi salariale.
Ulterior, prin decizia civilă nr.1832/20.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de B. C. Română împotriva sentinței civile nr.3241/18.03.2014, care a fost schimbată, în sensul respingerii acțiunii completate, ca neîntemeiată.
În drept, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art.256 alin.1 Codul muncii, prin raportare la dispozițiile art.724 Cod proc. civ.
Având în vedere dispozițiile 256 alin. 1 din Codul muncii și art.724 alin.1 din Codul de procedură civilă, prima instanță a reținut că legiuitorul a recunoscut reclamantei dreptul la restabilirea situației patrimoniale anterioare executării titlului desființat.
Prin desființarea titlului pârâtei, plata efectuată a devenit nedatorată, aceasta fiind ținută să restituie suma încasată în executarea sentinței civile nr.3241/18.03.2014, pentru repararea integrală a prejudiciului produs societății această sumă urmând a fi actualizată cu indicele de inflație la data achitării efective.
Pentru aceste motive, în temeiul art.724 alin.3 din Codul de procedură civilă, rap. la art.256 alin.1 Codul muncii, reținând și acordul exprimat de pârâtă cu privire la restituirea acestei sume (acord exprimat prin adresa nr.6439/06.03.2015), Tribunalul a admis cererea în limita sumei de 45.873 lei.
În ceea ce privește suma de 23.347 lei reprezentând contribuțiile legale achitate de reclamantă către bugetele de asigurări sociale, aferente sumei de 45.873 lei, Tribunalul a apreciat că acestea nu trebuie restituite de către pârâtă, pretențiile reclamantei fiind neîntemeiate.
Astfel, pe de o parte, pârâtă nu a încasat de la B. C. Română și suma de 23.347 lei, această sumă fiind în fapt achitată de angajator cu titlu de contribuții sociale pentru M. L. C., iar pe de altă parte, potrivit dispozițiilor legale, în situația în care angajatorul a achitat cu titlu de contribuții sociale o sumă mai mare decât ceva efectiv datorată, are posibilitatea să depună declarații rectificative și să solicite restituirea/compensarea sumei de bani achitate în plus. Această posibilitate de a depune declarații rectificative aparține doar angajatorului, salariatul în numele căruia au fost achitate contribuțiile neputând solicita în mod direct și personal restituirea sumelor achitate în plus față de contribuțiile legal datorate.
În acest sens, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile anexei nr.7 a Ordinului nr.1045/31.07.2012 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate", ale art. 2963 lit. e) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și pct. 2.2 din Anexa nr.7 a Ordinului nr.1045/2012.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata sumei de 23,32 euro, Tribunalul a constatat că, potrivit Regulamentului privind beneficiile și drepturile acordate salariaților BCR, salariații băncii beneficiază pe perioada derulării raporturilor de muncă de anumite drepturi printre care se număra și dobânzile și comisioanele preferențiale pentru creditele contractate de la BCR. Având în vedere că aceste dobânzi preferențiale sunt acordate doar pe perioada în care împrumutatul este salariatul băncii, rezultă că pârâta și-a pierdut dreptul de a beneficia de o dobândă preferențială la momentul în care a fost concediată prin decizia de concediere nr.2959/05.08.2013, măsură ce a fost menținută ca legală și temeinică prin decizia civilă nr.1832/20.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București.
Cum anterior depunerii cererii modificatoare reclamanta nu a emis o notificare conform art.1522 (2) Cod civil, instanța a acordat despăgubirile sub formă de dobânzi doar de la data cererii modificatoare, astfel că a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului principal începând cu data de 27.01.2015 (data depunerii la poștă a cererii modificatoare) până la data plății efective, respingând cererea de acordarea a dobânzii legale anterior datei introducerii cererii modificatoare ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 27.05.2015, Tribunalul a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.2660/23.03.2015, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumelor de 45.873 lei și 23,32 euro, calculată de la data introducerii acțiunii modificate – 27.01.2015 și până la achitarea integrală a debitului principal, și nu de la data de 30.06.2014, cum din eroare s-a consemnat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal și motivat, reclamanta B. C. Română, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, aceasta a arătat, în esență, următoarele:
Deși în motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată modificată a detaliat atât sumele achitate intimatei-pârâte cu titlu de drepturi salariale cât și momentele certe la care au fost efectuate plățile respective, instanța de fond a admis pretențiile doar pentru sumele de 45.557 lei cu titlu de drepturi salariale și 316 lei cu titlu de ajutor de transport.
Însă, în executarea sentinței civile nr.3241/20.11.2014, societatea a achitat intimatei-pârâte nu doar suma reținută de către instanța de fond -45.873 lei, ci și suma de 2.719 lei cu titlu de salariu net și 19 lei ajutor de transport.
Din înscrisurile depuse în probatoriu, în susținerea cererii de chemare în judecată, rezultă că societatea a achitat intimatei-pârâte cu titlu de drepturi salariale, la data de 21.05.2014, 45.557 lei cu titlu de drepturi salariale și 316 lei cu titlu de ajutor de transport, dar și 2.719 lei cu titlu de drepturi salariale și 19 lei cu titlu de ajutor de transport, în data de 03.06.2014, la lichidarea drepturilor salariale aferente lunii mai 2014.
Așa fiind, totalul drepturilor salariale în valoare netă achitate de către societate ca urmare a executării sentinței civile nr.3241/18.03.2014, este de 48.611 lei.
Din pontajul întocmit pentru luna mai 2014 precum și din fluturașul de salariu aferent acestei luni, se observă faptul că intimata-pârâta a beneficiat de drepturi salariale în valoare brută de 3.876 lei, din care, valoare netă 2.719 lei. Aceleași înscrisuri releva faptul că societate a plătit și suma de 19 lei cu titlu de ajutor de transport.
Prin urmare, suma netă plătită intimatei-reclamante în data de 03.06.2014 a fost de 2.783 lei (2.719 lei drepturi salariale și 19 lei ajutor de transport).
Cu privire la suma brută de 3.876 lei (venit net 2.719 lei), învederează că aceasta se cuvenea intimatei-reclamante până la data reintegrării - 16.05.2014. După această dată și până la finele lunii mai 2014, intimata-pârâta nu a prestat ore de muncă pentru angajator, fiind evidențiată în pontajul lunii respective cu absente nemotivate.
Prin urmare, menționează că instanța de fond, în mod nejustificat a admis pretențiile doar cu privire la drepturile salariale plătite intimatei-pârâte la data de 21.05.2014 și le-a respins pe cele achitate în data de 03.06.2014.
Prin întâmpinarea formulată, intimata M. L.-C. a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând, în esență, că suma de 2738 lei, solicitată prin cererea de apel, reprezintă drepturi salariale aferente lunii mai 2014 plătite pentru 80 de ore de muncă prestate în folosul angajatorului timp de 10 zile.
În apel, au fost depuse la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri: extrasul de plată privind drepturile salariale aferente lunii mai pentru salariata M. L. C.; modul de calcul a sumelor datorate cu titlul de despăgubiri salariatei reintegrate din data de 19.05.2014, pentru perioada 04.09._14; pontajul pentru luna mai 2014.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel, conform art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia BCR nr. 2959 din 5 august 2013 (fila 26 din dosarul de fond), s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatei din prezenta cauză, având funcția de manager relații senior, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a desființării postului, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 3241/18.03.2014 a Tribunalului București, decizia de concediere a fost anulată, cu consecința reintegrării salariatei și plății către aceasta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii și până la data reintegrării efective, inclusiv dobânda preferențială la care era îndreptățită în calitate de salariat.
În executarea sentinței, angajatorul a plătit salariatei suma de 45.873 lei, în data de 21.05.2014, a cărei restituire a fost dispusă prin sentința apelată, sub acest aspect soluția nefiind atacată.
Prin decizia civilă nr. 1832/20.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2013, Curtea de Apel București – Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul declarat de apelanta BCR și a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea completată, ca neîntemeiată.
Curtea reține că, prin cerere modificatoare înregistrată în data de 28.01.2015, angajatorul a solicitat obligarea salariatei la restituirea în integralitate a sumelor achitate în executarea sentinței modificate în calea de atac, arătând că despăgubirile acordate în temeiul art. 80 din Codul muncii au fost plătite în parte la data de 21.05.2014 (avans), iar în parte la data de 3.06.2014 (lichidare).
Reintegrarea salariatei concediate s-a dispus cu începere din data de 19.05.2014, aspect necontestat de către intimată. După momentul reintegrării, aceasta nu s-a prezentat la locul de muncă și nu a prestat activitate pentru angajator, aspect relevat de pontajul depus la fila 10 a dosarului de apel.
Pentru perioada anterioară reintegrării, sumele aferente lunii mai, plătite salariatei la data de 3.06.2014, în baza sentinței nr. 3241/2014, nu au fost achitate cu titlu de salariu, în înțelesul de contravaloare a muncii prestate, ci cu titlu de despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și reactualizate de care ar fi beneficiat salariata, dacă nu ar fi fost concediată, sume care, din punct de vedere fiscal, sunt asimilate salariilor, conform art. 55 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Odată cu anularea deciziei de concediere, părțile au fost repuse în situația anterioară, raportul de muncă fiind privit ca și cum ar fi continuat neîntrerupt, în baza aceluiași contract individual de muncă. Cum, pentru intervalul de timp cuprins între data concedierii și data reintegrării, raportul de muncă se consideră a avea continuitate, angajatorul avea obligația să-i plătească salariatei sumele la care ar fi fost îndreptățită, dacă nu ar fi intervenit decizia de concediere, chiar dacă aceasta nu a prestat efectiv muncă în favoarea sa.
Prin urmare, simpla mențiune în pontajul aferent lunii mai 2014 a câte 8 ore zilnic în perioada pentru care s-au achitat despăgubiri și considerarea în evidențele contabile a sumelor plătite pentru intervalul 1-15.05.2014 ca salarii nu poate conduce la concluzia că, în această perioadă, salariata a fost prezentă la serviciu, a prestat muncă în favoarea angajatorului și, prin urmare, este îndreptățită la contravaloarea muncii prestate, nesupusă restituirii.
În realitate, până la data reintegrării, așa cum s-a arătat anterior, sumele au fost plătite în executarea sentinței Tribunalului București, cu titlu de despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și reactualizate, iar o data cu schimbarea sentinței de către instanța de control judiciar, plata efectuată a rămas fără cauză juridică, fiind nedatorată.
Suma plătită în data de 21.05.2014, așa cum a fost reținută de instanța de fond, reprezintă despăgubiri pentru perioada 4.09._14.
Prin adresa nr. DRU 7216/13.05.2014, BCR – Direcția de resurse umane a notificat Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă Sector 3 cu privire la reîncadrarea pe post a salariatei, cu începere din data de 16.05.2014 (fila 30 din dosarul de apel).
Vizita medicală efectuată în vedere reluării activității a fost efectuată în data de 18.05.2014 (filele 28-29 din dosarul de apel).
Prin cererea olografă a intimatei înregistrată cu nr. 7640/19.05.2014 (fila 31 din dosarul de apel), aceasta a arătat că s-a întâlnit cu reprezentanții băncii în data de 16.05.2014 pentru discuții în vedere reintegrării, că s-a prezentat în data de 19.05.2014 la Direcția Clienți Corporativi M. – Departamentul Clienți Corporativi Locali Transilvania, în vedere desfășurării activității pe postul de manager de relații senior și că solicită „plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la data reintegrării efective, conform aceleiași decizii a Tribunalului București, în contul curent RON deschis la BCR.”
Din extrasul de plată a drepturilor salariale aferente lunii mai 2014 (fila 7 din dosarul de apel), rezultă că salariul negociat pentru funcția de manager relații senior, în care s-a dispus reintegrarea este de 8140 lei, iar pentru 10 zile lucrătoare (80 de ore) se cuvine salariatei un total brut de 3876 lei, rezultând, după reținerea impozitului și a contribuțiilor, o sumă netă de 2719 lei, la care se adaugă ajutorul de transport pentru 80 de ore, în cuantum de 19 lei. Suma totală de virat pe card este de 2738 lei.
Cum intimata nu a contestat prin întâmpinare depusă în apel încasarea acestei sume, arătând doar că a fost primită cu alt titlu decât susține apelanta, Curtea urmează să dispună restituirea ei, conform art. 256 alin. 1 din Codul muncii.
Pentru considerentele arătate, Curtea, văzând și dispozițiile art.480 alin 2 din Codul de procedură civilă, va admite apelul și va schimba, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că va obliga pârâta și la plata sumei de 2738 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta B. C. Română SA, cu sediul în București, ..5, sector 3, înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI_, împotriva sentinței civile nr.2660/23.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. L.-C., cu domiciliul ales la SCA V. M., în București, ..1, ., ., sector 1, CNP_.
Schimbă, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că obligă pârâta și la plata sumei de 2738 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015.
PreședinteJudecător
R. GlodeanuLucia U.
Grefier
M. L. V.
Red.: L.U./11.11.2015
Dact.: A.C./4 ex.
15.10.2015
Jud. fond: D. C. B.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3318/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 4507/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
