Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 913/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 913/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 1773/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8160/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.913
Ședința publică din data de 20.03.2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE D. E. O.
Judecător C. G. C.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr.1174 din data de 23.09.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. D., având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat D. R. M., ce depune la dosar împuternicire de substituire nr.1671/2015, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare, la data de 04.12.2014, prin serviciul registratură al acestei secții.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse în conținutul întâmpinării.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1174 din data de 23.09.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._, a fost admisă, așa cum a fost precizată, acțiunea civilă formulată de reclamantul S. D., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman, și, pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru limită de vârstă, cu valorificarea adeverinței nr.52/13.03.2014, emisă de SNTFM CFR Marfă SA Sucursala Banat Oltenia, precum și la plata către reclamant a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că dispozițiile art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010 prevăd că,în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială, operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun prin decizie de revizuire „sunt incidente în cauza și pot constitui temei legal pentru revizuirea deciziei de pensie de către C. Județeană de Pensii, chiar din oficiu, întrucât nefiind valorificate venituri și stagii de cotizare cuprinse în adeverințele în discuție, cuantumul dreptului de pensie al reclamantului este mai mic și nu există nici un motiv ca pensionarul să nu solicite o asemenea revizuire.
Atât timp cât legea conferă principiul contributivității, este firesc ca această normă juridică să fie avută în vedere și în cazul reglementărilor speciale care privesc modalitatea de calcul a acestor pensii, prin luarea în considerare a unor venituri realizate de salariați, întrucât legea prevede în mod clar care sunt veniturile cu caracter permanent, ce pot fi valorificate la stabilirea punctajului mediu anual, pârâta interpretând în mod eronat dispozițiile art.165 din Legea nr.263/2010 și art.127 din Normele de aplicare a prevederilor acestui act normativ.
Din adeverința depusă de reclamant rezultă că acesta a fost salariatul unității emitente în perioada menționată în aceasta, fiind încadrat în grupa a 1 a de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării din pontajele lunare, iar temeiul juridic al încadrării în grupa a 1 a de muncă este Ordinul 50/1990 – completat cu avizele ulterioare din 31.08.1994 anexa 1 pct.123.
Adeverința îndeplinește condițiile de formă și fond pentru a fi valorificată, indicându-se perioada în care reclamantul a desfășurat activitate în cadrul instituției emitente, numărul și data eliberării, denumirea unității, sigiliul acesteia și semnătura persoanei care angajează unitatea, conform art.126 din HG 257/2011 privind normele de aplicare a Legii nr.263/2010 precum și a Anexei 14 la acest act normative.
Prin urmare, nu există nici un motiv care să împiedice valorificarea adeverinței arătate, refuzul pârâtei în acest sens fiind lipsit de temei legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că instanța de fond, a apreciat în mod eronat dispozițiile prevederilor art.124 din HG nr.257/2011 cu referire Ia modul de întocmire a adeverințelor privind condițiile de formă și de fond pentru a putea fi valorificate Ia stabilirea drepturilor de pensie fără a lua în discuție precizările MMPS legate de nominalizarea încadrării în grupă de muncă a acestor categorii de salariați, și anume nominalizarea invocată în respectiva Adeverință de către angajator, fiind lista nr.1638/07.06.1990, care reprezintă - lista funcțiilor și meseriilor din unitățile de exploatare a căilor ferate.
Nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și II de muncă se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Această reglementare a fost prevăzută și de Ordinul MMPS nr.590/15.09.2008, publicat în MO, Partea I nr.665/24.09.2008, pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberarea a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01,04.2001, necesare eliberării stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000, privind sistemul unitar de pensii publice, care în anexă la această procedură a prevăzut un model de adeverință, model preluat apoi în anexa 14 la Normele de Aplicare a Legii nr.263/2010.
Referitor la Lista meseriilor și funcțiilor din unitatea de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației aprobată de MMPS, Ministerul Sănătății și Președintele Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii cu nr.1638/07.06.1990, face precizarea că acesta a completat MMOS nr.125/1990 potrivit adresei MMPS nr.2185/1990.
La pct.4 din Ordinul MMOS nr.125/1990 se precizează că metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I sau II de muncă, este cea prevăzută de Ordinul MMOS nr.50/1990.
Mai mult, prin adresa nr.23/1990, Ministerul Lucrărilor Publice Transporturilor și Amenajărilor Teritoriului - Departamentul Transporturilor a solicitat unităților subordonate inventarierea întregului personal și comunicarea în scris a acestor date tocmai în vederea respectării prevederilor legale invocate.
De asemenea, prin Adresa nr._ Ministerul Transporturilor precizează faptul că încadrarea în grupele superioare de muncă se face cu respectarea Ordinului 50/1990 și Ordinul 125/1990.
Prin urmare, încadrarea locurilor de muncă din cadrul Companiei naționale de Căi Ferate CFR S.A în grupele I sau II de muncă nu se poate face potrivit unui act administrativ de nominalizare a meseriilor și funcțiilor cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I sau II de muncă, act care de fapt, a constituit o completare a Ordinului MMOS nr.125/1990.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul S. D., a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica referitoare la valorificarea perioadei 05.07._75, 11.12._77,în care reclamantul a avut funcția de lăcătuș mont. AET,a perioadei 21.08._79, 16.07._97, 01.10._01 în care acesta a avut funcția de lăcătuș revizie, revizor tehnic vagoane, funcții care au fost încadrate în grupa I de muncă în procent de 100%,conform adeverinței nr.
nr.52/13.03.2014 eliberată de către SNTFM Marfă S.A București - Sucursala Banat Oltenia,aceasta este neîntemeiată, potrivit adeverinței mai sus menționate, în perioada 05.07._75, 11.12._77, 21.08._79, 16.07._97, 01.10._01
reclamantul a fost salariatul societății, în funcția de lăcătuș mont.AET, lăcătuș revizie, revizor tehnic vagoane, beneficiind de grupa a I de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990 al MMPS,în baza nominalizării efectuate prin lista nr.1638/07.06.1990.
Se are în vedere că în temeiul pct.6 din Ordinul nr.50/1990 emis de MMPS, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), rezultând, prin urmare, că nominalizarea persoanelor în grupele de muncă arătate era o atribuție stabilită în sarcina angajatorului.
Astfel cum în mod corect a apreciat și prima instanță,adeverința îndeplinește condițiile de formă și fond pentru a fi valorificată, indicându-se perioada în care reclamantul a desfășurat activitate în cadrul instituției emitente, numărul și data eliberării, denumirea unității, sigiliul acesteia și semnătura persoanei care angajează unitatea, conform art.126 din HG 257/2011 privind normele de aplicare a Legii nr.263/2010 precum și a Anexei 14 la acest act normativ.
Rezultă, așadar, că organul cu atribuții în calculul drepturilor de pensie nu poate să cenzureze valabilitatea pe fond a înscrierilor efectuate în carnetul de muncă ori adeverințe provenind de la fostul angajator, ci are doar posibilitatea de a verifica validitatea formală a actului care certifică anumite date ce prezintă interes la stabilirea dreptului la pensie.
Principiul rolului activ al judecătorului consacrat de art.22 C.pr.civ., nu poate justifica analiza temeiniciei încadrării în grupa superioară de muncă, în condițiile în care instanța nu a fost învestită cu anularea mențiunilor cuprinse în adeverință, fiind ținută, potrivit textului de lege mai sus menționat,de obiectul învestirii, care, în speță, era constituit de cererea reclamantului privind valorificarea perioadei menționate în adeverința mai sus menționată.
Desfășurarea activității într-o grupă superioară de muncă se dovedește exclusiv prin mențiunile din carnetul de muncă sau din adeverințe emise de angajator, care, nefiind declarate false fac dovada deplină, bucurându-se de prezumția de validitate.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat apelul.
În temeiul art.453 C.pr.civ., va fi obligată apelanta la 400 lei, cheltuieli de judecată, către intimat, reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu chitanța aflată la fila 23 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1174 din data de 23.09.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. D., domiciliat în comună Peretu, jud. Teleorman, CNP_, prin avocat D. E., având sediul profesional în municipiul Roșiorii de Vede, .. 304, ., ..
Obligă apelanta la 400 lei, cheltuieli de judecată, către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. E. O. C. G. C.
GREFIER
N. C.
Red.: C.G.C.
Dact.: A.C./5ex.
09.04.2015
Jud. fond: M. M.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 666/2015. Curtea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 43/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
