Obligaţie de a face. Decizia nr. 1012/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1012/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 20274/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7765/2014)
Decizia Civilă Nr.1012
Ședința publică din data de 19 Martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR M. C.
JUDECĂTOR D. A. T.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-revizuent B. Ș., împotriva sentinței civile nr.7115/17.06.2014 pronunțat de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata Regia Națională a Pădurilor „R.”, cauza pe fond având ca obiect „contestație decizie concediere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata Regia Națională a Pădurilor „R.”, prin consilierul său juridic d-nul C. I., cu delegație atașată la fila 22 dosar, lipsind recurentul-revizuent B. Ș..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează că pricina se află la primul termen de judecată, precum și faptul că pentru această dată s-a procedat la comunicarea motivelor de recurs formulate de către recurentul-revizuent, către partea intimată adversă, astfel cum rezultă din citativul întocmit în cauză, atașat la fila 13 dosar recurs.
La data de 13.02.2015 s-a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secții de către recurentul B. Ș. un înscris calificat ca fiind „note de ședință”, într-un singur exemplar, cu precizarea că pe această cale a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Intimata Regia Națională a Pădurilor „R.”, prin consilier juridic, depune la dosarul cauzei întâmpinare la motivele cererii de recurs deduse judecății, în dublu exemplar. Interpelată fiind, arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs deduse judecății.
Intimata Regia Națională a Pădurilor „R.”, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului declarat de recurentul-revizuent, având în vedere că instanța de recurs a analizat temeinic toate probele aflate la dosar, cu respectarea dispozițiilor legale, respingând cererea de recurs ca inadmisibilă, motivat de faptul că cererea a fost respinsă, ca tardiv introdusă.
Pentru motivele arătate, intimata, prin consilier juridic, concluzionează în sensul respingerii recursului la revizuire, declarat de către recurentul-revizuent.
Curtea, în baza dispozițiilor prev. de art.150 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA ,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7115 din data de 17.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr.6469/07.08.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 privind pe revizuentul B. Ș., în contradictoriu cu intimata R. R..
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.6469 din data de 07.08.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2011, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B. Ș., în contradictoriu cu intimata Regia Națională a Pădurilor – R., ca tardiv formulată.
Prin decizia civilă nr.436/25.01.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2011, Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins recursul formulat de recurentul-revizuent B. Ș. împotriva sentinței civile nr.6469 din data de 07.08.2012 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimata Regia Națională a Pădurilor – R., ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut faptul că cererea de revizuire a sentinței civile nr. 2018/09.05.2003 a fost adresată instanței la data de 24.06.2011, însă sentința a cărei revizuire s-a solicitat fusese comunicată revizuentului la data de 21.07.2003.
Potrivit art. 324 din Codul de procedură civilă, termenul de revizuire de o lună stabilit pentru exercitarea caii de atac extraordinare a revizuirii se calculează, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri.
În cauză, revizuentul a motivat în drept cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, astfel că termenul de declarare a căii de atac a revizuirii este de o lună de la comunicarea hotărârii definitive. Termenul astfel calculat a expirat la data de 22.08.2003, iar depunerea cererii la data de 24.06.2011 a condus la respingerea în mod corect de către instanță a cererii ca fiind tardivă.
Susținerile recurentului, întemeiate pe interpretarea personală dată unor îndrumări din Ghidul de orientare juridică pentru cetățeni, nu sunt de natură a infirma soluția tribunalului de admitere a excepției tardivității cererii de revizuire.
Tribunalul a constatat că pe temeiul art.322 și a motivelor prevăzute de acest text din Codul de procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanța de recurs atunci când evocă fondul. Reglementarea restrictivă este justificată câtă vreme revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care, pentru motive strict și limitativ prevăzute de lege, instanța competentă își retractează propria hotărâre atunci când, involuntar, a săvârșit o eroare în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată, fie în raport cu împrejurările existente la data pronunțării hotărârii, fie în raport cu noile împrejurări apărute ulterior pronunțării.
Rezultă astfel admisibilitatea acestei căi de atac numai în privința deciziilor date în recurs ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reținere, deciziilor prin care se judecă recursul pe baza unor noi înscrisuri, hotărârilor date în fond după admiterea cererii de revizuire sau contestație în anulare și numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege.
În cauză revizuentul nu a încadrat în drept motivul de revizuire.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și motivat, revizuentul B. Ș., criticând soluția pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 din Codul de procedură civilă, recurentul a susținut că prin adresele sale din 02.10.2013 pentru termenul Ia 20.10.2013 și din 03.04.2014 pentru termenul la 22.04.2014, a menționat prevederile legale pe care și-a întemeiat acțiunea, prin evocare acestora în totalitatea lor, considerând că prin cumul se reflectă mai elocvent cauzalitatea acțiunii recurentului, a prezentat situația detaliată a fondului acțiunii recurentului, prin demonstrarea viciilor de fond, a demonstrat caracterele abuzive ale probelor administrate contra mea, prin demontarea lor, a demonstrat încălcarea prevederilor legale și a metodologiei legale de lucru, încălcate la fabricarea (Ia comanda și din răzbunare) a probelor contra recurentului (cu viciile de formă și fond argumentate) cu intenție vădită de îndepărtarea recurentului din unitate și funcție.
La fond, prin sentința civilă nr.2018/09.05.2003, pronunțată în dosarul nr.3161/LM/2002 de Tribunalul București, Secția a VIII-a, recurentului i-a fost respinsă acțiunea formulată ca nefondată, cu mențiunea că lipsește contestatorul, împuternicitul recurentului, respectiv P. R. F. (conf. Procurii autentificate sub nr.1869/10.10.2002 la Biroul Notarului public S.Ciudaescu B..), neprezentându-se la procese, nedepunând în scris argumentele legale ale acțiunii, sesizate și convenție pentru demontarea probelor administrate contra recurentului (prin demonstrarea caracterelor abuzive) și nici nu a solicitat eventual judecarea în lipsă (aspecte despre care recurentul a aflat odată cu primirea acasă a sentinței civile și ulterior prin studierea dosarului, deci prin V. de procedură, în locul suspendării, conf. prev. art.242 C., s-a judecat și pronunțat în lipsa motivelor de acțiune.
În aceste condiții, recurentul susține că a fost nevoit să reia succesiunea cailor de atac, prin enumerarea prevederilor legale încălcate în fabricarea probelor și a metodologiei legale de lucru, prin demonstrarea caracterelor abuzive ale acestora și prin demontarea lor.
În baza:
- prev. art. 297 (1) C., când instanța constată că în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, când va desființa hotărârea;
- prev. art. 304 C., când hotărârea cuprinde motive contradictorii (7), când s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecării (8), când a fost dată cu aplicarea greșita a legii (9);
- prev. art. 304(1) C., când acțiunea declanșată împotriva unei hotărâri, nu este limitată la motivele de casare prevăzute de art. 304 C., instanțele putând să examineze cauza sub toate aspectele:
- prev. art. 322, pct. 2, C., când Revizuirea unei hotărâri se poate cere atunci când se evoca fondul cauzei, când instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, în speță asupra greșelii materiale a primei instanțe de a nu fi suspendat judecarea cauzei pe fond (conf. prev. art. 242 C. ) și asupra viciilor de formă și fond a probelor administrate contra recurentului (vicii enumerate, demonstrate și dovedite pe tot parcursul judiciar);
- prev. art. 318 (1), când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, când s-au omis din greșeala să cerceteze vreunul din motivele de casare, când pe fond în locul suspendării judecații cauzei conf. prev art. 242 C., s-a judecat în lipsa motivelor;
- prev. art. 322, pct. 3 C., când obiectul acțiunii nu s-ar afla în ființă, ori prin demontarea probelor administrate contra recurentului și prin demonstrarea viciilor de formă și fond ale acestora, rezultă că acuzele nu au o bază fizică și legală, inexistente ca atare și ca urmare Decizia de desfacere a Contractului de muncă este abuzivă, nelegală, deci fără suport material și juridic;
- precizărilor ICCJ, când rejudecarea vreunei cauze este posibilă după desființarea sentinței pronunțate pe fond;
- precizărilor Ministerului Justiției, când rejudecarea este posibilă prin noi acțiuni injustiție;
- prev. art. 5(2) din Carta Drepturilor și Libertăților fundamentale ale omului, când nici o măsură coercitivă sau punitivă nu poate fi luată contra vreunei persoane sub motiv că cere recunoașterea sau realizarea drepturilor și libertăților sale fundamentale.
În consecință, solicită admiterea anularea deciziei de desfacere a Contractului de muncă, a sentinței civile pronunțate pe fond, ca nelegale și netemeinice, în baza constatării legalității și temeiniciei acțiunii recurentului, și ca urmare prin repunerea acestuia în drepturile funcționale și materiale, (datorită tracasărilor psihice, umilințelor și dezumanizării, între timp s-a îmbolnăvit de leucemie, fiind pacient curant al Clinicii hematologiei 2, Tg. M.).
În completarea motivelor de recurs, recurentul-revizuent B. Ș. a susținut că se consideră o victimă abuzată justițiar, dezumanizat prin însăși esența vieții, fiind distrus prin prostirea umană, înșelăciune justițiara, prin desrădăcinarea credinței în Dumnezeu (care se afla deasupra perceptelor native), ce valoare au orgoliile personale și nu realitatea justițiară, cât despre justețea justiției, se consideră blocat rațional, psihic și sufletește, iar datorită tracasărilor psihice, umane și justițiare, între timp s-a îmbolnăvit de Leucemie, conform scrisorilor medicale de la Clinica Hematologie 2, a Spitalului de Urgență Târgu M., fiind pacient curant al prof. dr. B. I. și în tratament ambulatoriu.
Susține că pe tot parcursul justițiar, a solicitat mereu judecarea (rejudecarea) fondului cauzei, întrucât prin Sentința Civilă nr.2018/09.05.2003, pronunțata în dosar nr. 3161/LM/2002 de Tribunalul B.. Secția a VIII-a, i se respinge acțiunea formulată ca nefondată, cu mențiunea că lipsește contestatorul, împuternicitul recurentului, respectiv P. R. F. (prin Procura autentificată sub nr.1869/10.10.2002 la Biroul Notarului Public S.Ciudaescu B..) neprezentându-se la procese, nedepunând în scris argumentele legale ale acțiunii, sesizate și convenite, pentru demontarea probelor administrate contra recurentului, prin demonstrarea caracterelor abuzive ale probelor, și nici nu a solicita eventual judecarea în lipsă, după ce eventual ar fi depus un înscris în acest sens, aspecte despre care a luat la cunoștință, odată cu primirea acasă, în data de 21.07.2003 a sentinței Civile nr. 2018/09.05.2003, sentința pronunțată prin V. de procedură, în locul Suspendării (conf. prev. art. 242 C.), când s-a judecat și pronunțat în lipsa motivelor de acțiune și fără solicitare de judecată în lipsă.
În aceste condiții, recurentul arată că a fost nevoit să reia calea de atac, iar prin cererea sa din 23.07.2003 (conform Tichetului recomandat nr._/23.07.2003 confirmat de Tribunalul B.. în data de 28.07.2003 ), a atacat Sentința Civilă nr. 2018/09.05.2003, fiind prima pronunțată în caz.
Prin Sentința Civilă nr. 7115/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul B.. Secția a VIII-a LM-AS, pag. 2, se reține "cererea de revizuire a Sentinței Civile nr. 2018/09.05.2003 a fost adresată instanței la data de 24.06.2011, însă sentința a cărei revizuire s-a solicitat fusese comunicată revizuientului la data de 21.07.2003".
Or, și aici este o eroare justițiară, o greșeală materială procedurală, recurentul atacând mereu tot ultima sentință, conform uzanțelor (solicitând mereu judecarea fondului acțiunii), chiar înainte de primirea ei acasă (unele nici nu le-a primit), iar eventuala cale greșită de atac, nu atrage nulitatea ei (din Ghidul de orientare juridică pentru cetățeni), iar reținerea faptului că Sentința Civilă nr.2018/09.05.2003 a fost atacată tocmai la data de 24.06.2011, este o eroare justițiară, un viciu de fond, cu atât mai mult, cu cât în Sentința Civilă nr.7115/17.06.2014 (ultima sentință) pag. 1, se recunoaște că Sentința Civilă nr. 2018/09.05.2003 a fost atacată conform tichetului adresei recomandate nr._/23.07.2003 și confirmată de primire de Tribunalul B.. în data de 28.07.2003, deci, Sentința Civilă nr. 2018/09.05.2003 a fost atacată în interiorul termenului limita de 30 de zile, invocat, de la 22.08.2003, ca urmare eroarea justițiara și viciu material sunt vizibile.
Se mai reține în Sentința Civilă nr. 7115/17.06.2014, pag. 2, "termenul de declarare a căi de atac a revizuirii este de o lună de la comunicarea hotărârii definitive. Termenul astfel calculat a expirat la data de 22.08.2003, iar depunerea cererii la data de 24.06.2011 a condus la respingerea în mod corect de către instanța a cererii ca fiind tardivă".
Or, și aici este o eroare justițiară, un viciu material, fiindcă Sentința Civilă nr. 2018/09.05.2003, nu este definitivă (cum s-a reținut), ci cu drept de Recurs (de fapt Apel) în termen de 10 zile de Ia comunicare, fiind primită pe 21.07.2003, a atacat-o pe 23.07.2003 (după cum a demonstrat, s-a reținut totodată, dar s-a desconsiderat).
Consideră că a demonstrat vizibil eroarea justițiara și viciu material al Sentinței Civile nr.7115/17.06.2014, pronunțată în Dosarul nr._, încât a fost adus în situația să nu mai deosebească ziua de noapte iar la repezeală să nu mai știe ce este, dacă mai este om sau o altă viețuitoare renegată.
Pe tot parcursul justițiar, recurentul susține că a demonstrat caracterele abuzive al probelor fabricate contra acestuia, prin enumerarea prevederilor legale încălcate și a metodologiei legale de lucru, prin demontarea lor, iar în baza:
- prev. art. 297 (1) C., când instanța constată că în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, când va desființa hotărârea;
- prev. art. 304 C., când hotărârea cuprinde motive contradictorii (7), când s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecării (8), când a fost dată cu aplicarea greșita a legii (9);
- prev. art. 304(1) C., când acțiunea declanșată împotriva unei hotărâri, nu este limitată la motivele de casare prevăzute de art. 304 C., instanțele putând să examineze cauza sub toate aspectele:
- prev. art. 322, pct. 2, C., când Revizuirea unei hotărâri se poate cere atunci când se evoca fondul cauzei, când instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, în speță asupra greșelii materiale a primei instanțe de a nu fi suspendat judecarea cauzei pe fond (conf. prev. art. 242 C. ) și asupra viciilor de formă și fond a probelor administrate contra recurentului (vicii enumerate, demonstrate și dovedite pe tot parcursul judiciar);
- prev. art. 318 (1), când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, când s-au omis din greșeala să cerceteze vreunul din motivele de casare, când pe fond în locul suspendării judecații cauzei conf. prev art. 242 C., s-a judecat în lipsa motivelor;
- prev. art. 322, pct. 3 C., când obiectul acțiunii nu s-ar afla în ființă, ori prin demontarea probelor administrate contra recurentului și prin demonstrarea viciilor de formă și fond ale acestora, rezultă că acuzele nu au o bază fizică și legală, inexistente ca atare și ca urmare Decizia de desfacere a Contractului de muncă este abuzivă, nelegală, deci fără suport material și juridic;
- precizărilor ICCJ, când rejudecarea vreunei cauze este posibilă după desființarea sentinței pronunțate pe fond;
- precizărilor Ministerului Justiției, când rejudecarea este posibilă prin noi acțiuni injustiție;
- prev. art. 5(2) din Carta Drepturilor și Libertăților fundamentale ale omului, când nici o măsură coercitivă sau punitivă nu poate fi luată contra vreunei persoane sub motiv că cere recunoașterea sau realizarea drepturilor și libertăților sale fundamentale.
În consecință, solicită admiterea anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, a sentinței civile pronunțate pe fond, ca nelegale și netemeinice, a Hotărârilor pronunțate, în baza constatării legalității și temeiniciei acțiunii recurentului, și ca urmare prin repunerea acestuia în drepturile funcționale și materiale, ca reparație a abuzurilor la care acesta a fost supus și care și-a lăsat amprenta asupra psihicului și sănătății sale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prezentul recurs este declarat împotriva sentinței civile nr.7115/ din data de 17.06.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, sentință prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului de revizuire a sentinței civile nr.6469/07.08.2012 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr._/3/2011.
Prin cererea de revizuire dedusă judecății, soluționată prin sentința civilă atacată în prezenta cauză, revizuentul a solicitat revizuirea sentinței civile nr.6469/07.08.2012, prin care fusese respinsă ca tardivă cererea de revizuire a sentinței civile nr.2018/09.05.2003.
Curtea constată nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, hotărârea instanței de revizuire necuprinzând motive contradictorii, astfel cum invocă recurentul, argumentele Tribunalului fiind raportate atât la susținerile părților, cât și la prevederile legale aplicabile, considerentele hotărârii recurate explicând dispozitivul, cu care sunt în deplină concordanță.
În consecință, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul legal evocat pentru modificarea hotărârii atacate cu recurs.
De asemenea, Curtea notează că nu este incident nici motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.8 din Codul de procedură civilă, câtă vreme Tribunalul a analizat și s-a pronunțat numai asupra admisibilității cererii de revizuire, prin raportare la dispozițiile art. 322 din Codul de procedură civilă, fără a efectua verificări de fond și fără a da vreo interpretare actului juridic dedus judecății.
Curtea reține că nu pot fi primite nici criticile subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, atât pentru considerentele expuse anterior, cât și pentru următoarele motive:
În mod corect Tribunalul a reținut inadmisibilitatea cererii de revizuire a sentinței civile nr.6469/07.08.2012, prin care fusese respinsă ca tardivă cererea de revizuire a sentinței civile nr.2018/09.05.2003. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute expres de lege. Potrivit art.322 al.1 C.pr.civ., revizuirea are ca obiect hotărâri definitive sau hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul. Condiția evocării fondului presupune examinarea raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză. Or, prin sentința civilă atacată cu revizuire în litigiul dedus judecății a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de recurentul - revizuent, nefiind în consecință evocat fondul, astfel că în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
În consecință, având în vedere aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent B. Ș., împotriva sentinței civile nr.7115/17.06.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata Regia Națională a Pădurilor „R.”,, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2015.
Președinte,Judecător, Judecător,
S. G. I. M. C. D. A. T.
Grefier,
M. Colindeață
Red: D.A.T.
Tehnored.D.A.T./V.N.
2 ex./23.03.2015
Jud.fond: P. A.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 286/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 218/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
