Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 823/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 823/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 44226/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7983/2014)
Decizia Civilă Nr.823
Ședința Publică din data de la 05 Martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
JUDECĂTOR A. I. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-pârât T. Național „I.L. C.”, împotriva sentinței civile nr.5530/12.05.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. D. F., cauza având pe fond ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât T. Națiomal „I.L. C.”, prin consilierul său juridic d-nul I. D. M., cu împuternicire de reprezentare juridică atașată la fila 10 dosar recurs, înregistrată sub nr. 25/03.10.2014 și intimata-reclamantă S. D. F., prin avocat d-na C. Iris, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 6 dosar fond, emisă în baza contractului de asistență juridică . nr._/2012.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, cât și faptul că pentru această dată s-a procedat la comunicarea motivelor de recurs formulate în cauză de către recurentul-pârât, astfel cum rezultă din citativul întocmit în cauză la data de 08.12.2014, atașat la fila 7 dosar recurs.
Părțile prezente interpelate fiind, arată că nu au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs deduse judecății.
Recurentul-pârât, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris. Pentru a se pronunța astfel, solicită a se constata că, în cauză, deși pârâtul a invocat anumite excepții, instanța de fond nu a analizat niciuna dintre acestea și, în opinia sa, dezlegarea pricinii ține de rezolvarea excepțiilor invocate, ele fiind unele esențiale, prin raportare la dispozițiile prev. de art.30 din Legea nr.284/2010, aplicabilă în prezenta cauză, reclamanta fiind salariata unei instituții publice, în raport de care există o procedură în ceea ce privește contestarea drepturilor salariale.
Pe fond, cu privire la al doilea motiv, recurentul-pârât, prin consilier juridic, solicită a se observa că instanța de fond a analizat cauza doar pe baza dreptului comun, or stabilirea drepturilor salariale, așa cum a arătat, este supusă unei legi speciale, în speță Legea nr.284/2010, ce nu a fost luată în considerare de către prima instanță. Mai mult, potrivit acestor dispoziții, se stipulează faptul că sporul de condiții grele nu este unul permanent și că se acordă doar potrivit anumitor criterii și că începând cu data de 01.01.2012, sunt aplicabile dispozițiile prev. de art. 21 din această lege. Însă. . acestui articol a fost însă amânată succesiv, ultima reglementare fiind OUG nr. 103/2013, arătând că acest articol va intra în vigoare la 01.01.2015.
Prin urmare, în lipsa unei reglementări care să stabilească locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții grele de muncă și care trebuie să fie stabilite de ordonatorul de credite, respectiv Ministerul Culturii, instituția recurentă nu poate aprecia dacă poate sau nu să acorde acest spor pentru funcția pentru care a fost încadrată reclamanta din cauza de față.
Astfel, după ce reclamanta a fost încadrată pe noua funcție, pârâtul nu a avut criterii pe baza cărora să stabilească dacă acest nou loc de muncă al salariatei îndeplinește condițiile pentru acordarea sporului și, în cazul acordării lui, cuantumul acestuia, în situația în care nu exista o altă funcție similară cu a sa.
Așa fiind, consideră că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, ceea ce impune admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Intimata-reclamantă, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește excepția tardivității,arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra acesteia, așa cum rezultă din considerentele hotărârii judecătorești recurate, mai precis a se avea în vedere faptul că la fila 5 a sentinței, ultimul paragraf.
Deci, solicită a se reține faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei excepții, chiar dacă nu în mod explicit, însă, lăsând să se înțeleagă, printre rânduri soluționarea acesteia, în sensul respingerii.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, pe motiv că ar fi trebuit să se aplice lege specială și nu cea de drept comun, respectiv Codul muncii, reclamanta opinează în sensul că, atâta vreme cât legea a fost adoptată și față de faptul că abia în anul 2015 legea specială a intrat în vigoare, neexistând la momentul sesizării instanței, și nici chiar la momentul judecății, atunci, consideră că singurul cadru legal pe care se putea întemeia cererea era legea de drept de comun și astfel, din acest punct de vedere, neexistând cadrul legal nu se putea pune în discuție acest aspect, întrucât, așa cum a mai precizat, a intrat în vigoare după data soluționării, în fond, a prezentei cereri.
Așa fiind, din acest punct de vedere intimata-reclamantă apreciază că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este una temeinică și legală, și care a analizat întreaga situație, din toate punctele de vedere, și că acel procent de 5% este de fapt un drept al reclamantei, pentru muncă desfășurată în condiții deosebite de muncă, un drept câștigat și care, mai mult, a fost pus în plată, și care a fost luat fără nici un motiv începând cu ianuarie 2012, fără a mai fi achitat.
În replică recurentul-pârât, prin consilier juridic, având cuvântul, în raport de cele susținute de avocatul reclamantei, arată că citatul dat, existent la pagina 5 a hotărârii judecătorești recurate reprezintă, de fapt, reținerile instanței de judecată cu privire la solicitările reclamantei, și nu rezolvarea, în sine, a excepției tardivității invocate, respectiv o motivare a excepției, astfel că, în opinia sa, nu pot fi reținute apărările intimatei, pe acest aspect. Astfel, în același context, solicită a se observa că motivarea sentinței civile începe de la pagina 6 și nu de la citatul invocat de partea intimată adversă.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.150 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5530/12.05.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea privind reclamantul S. D. F. în contradictoriu cu pârâtul T. Național I. L. C. și a fost obligată parata la plata către reclamanta a sumei de 450 lei, reprezentând spor condiții grele.
În considerente a reținut că reclamanta S. D. F. a fost salariata pârâtei în baza C.I.M nr.23/1.03.2003 în funcția de electronist TP.PROF.II (filele18-21) fiind salarizata cu suma de 3.977.000 lei vechi (397 ron).
Reclamanta a învederat că salariul lunar se compunea dintr-un salariu de baza la care se adăugau sporirile de importanta naționala a muncii, de vechime-amândouă în cota procentuala de 25% din salariul de bază și un spor de 5% pentru condiții grele de muncă. Acest ultim spor, a fost exprimat inițial pe documentele de plată, procentual (5%), pentru ca apoi să se regăsească ca suma individualizată, respectiv 45 lei. Procentul de 5%, acordat de parata T. Național “I.L. C.” ca drept salarial este menționat și pe Cartea sa de Muncă, începând cu lună martie 2003 până la sfârșitul anului 2009.
Pe documentele de plată a salariului lunar, procentul de 5% din salariul de baza sau suma de 45 lei, se regăsește până la sfârșitul anului 2011, pentru că începând cu luna ianuarie 2012 și până în prezent, în salariul său lunar, să nu se mai regăsească această sumă (procent).
A învederat reclamanta că în sesiunea din iunie-iulie 2011 a absolvit cursurile Universității S. Haret, Facultatea de Arte și Pedagogie Muzicală, devenind licențiata în muzică. A solicitat pârâtei T. Național “I.L. C. “, schimbarea încadrării sale din funcția de electroacustician, în aceea de operator sunet cu studii superioare.
Prin Actul Adițional la Contractul Individual de munca nr.23/2003, încheiat la data de 29.12.2011, parata a modificat, conform adeverinței nr. 75 din data de 05.07.2011 emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Universitatea S. Haret, Facultatea de Arte, prin care se confirmă faptul că a dobândit Titlul de Licențiat în Muzică, i s-a modificat locul și felul muncii, fișa postului, devenind operator de sunet în cadrul Biroului de Regizorat.
Prin același Act Adițional, deși reclamanta arată că a fost avansată în funcție și grad profesional, la stabilirea salarizării lunare, nu mai apare sporul de condiții grele de muncă, deși el trebuia să-i fie acordat în continuare, așa cum l-a primit timp de 8 ani, întrucât condițiile reclamantei de munca nu s-au schimbat.
Specifică reclamanta că a sesizat Serviciul de Resurse Umane din cadrul Teatrului Național și a solicitat să i se pună la dispoziție, în scris, motivele pentru care pe documentul său de plată a salariului lunar, nu mai apare procentul de 5% (45 lei), pentru condiții grele de muncă, în condițiile în care până în luna decembrie 2011 a beneficiat de acest spor, iar încadrarea sa pe un nivel de studii superioare nu a schimbat locul și specificul muncii.
A menționat reclamanta că parata nu i-a oferit un răspuns clar și neechivoc, în corespondenta scrisă purtată cu aceasta, dar a continuat să nu-i mai acorde dreptul său salarial câștigat, astfel că în prezent a acumulat un “debit” de 450 lei, urmând ca prin prezenta cerere să fie obligat să i plătească, dar și în continuare, în respectarea contractului său de muncă.
Astfel, conform art.159 C.muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Art.161 C.muncii stabilește că salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații ale angajatorilor iar art.164 alin.3 C.muncii întărește această prevedere prin aceea că angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul minim brut pe țară. Totodată art.166 alin.1 stabilește că salariul se plătește în bani cel puțin odată pe lună la data stabilită în C.I.M.
Conform art.272 C.muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, lucru pe care pârâta nu a înțeles să-l facă.
Potrivit art.168 alin.1 plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În alin.2 al aceluiași articol legiuitorul a stabilit că ștatele de plată, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.
Totodată în art.169 se stabilește că nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce nu este aplicabil reclamantului întrucât nu s-au depus nici un fel de probe în acest sens.
Din materialul probator administrat în cauză, și din recunoașterea pârâtei (fila 14), Tribunalul a constatat că pârâta nu a achitat reclamantei drepturile salariale cuvenite, că este în culpă față de reclamantă prin neplata acestor drepturi bănești cuvenite și ca urmare în baza art.159, art.164 și 146 alin.4 C.muncii a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite reprezentând spor condiții grele în cuantum de 450 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal recurentul-pârât T. Național „I.L. C.”.
În susținerea recursului a arătat că hotărârea atacată se încadrează în motivele de recurs prevăzute la art. 304, alin.1, pct. 7, 8 și 9 și art. 304 ind. 1 din Codul de proced. civ.
În primul rând, deși TNB a formulat două excepții, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția tardivității cererii de chemare în judecată, instanța de fond s-a mulțumit să o considere pe prima, apărare de fond, fără să analizeze, în cadrul considerentelor, argumentele invocate de TNB, cum era firesc.
Iar, în ceea ce privește pe cea de a doua excepție, instanța de fond, nici măcar nu s-a pronunțat.
În al doilea rând, potrivit art. 129, alin 5 din Codul de proced. civ., "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune că părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc".
Dar, instanța de fond analizează pretențiile reclamantei - intimate doar prin prisma legislației comune, respectiv Legea nr. 53/2003, republicată.
Însă, reclamanta - intimată este salariată într-o instituție publică de cultură, finanțată de la bugetul de stat, conform H.G. nr. 803/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Cum drepturile salariale ale salariaților din sistemul bugetar sunt stabilite potrivit unei legislații specifice, atunci această legislație ar trebui să prevaleze dreptului comun.
Or, așa cum recurentul a arătat în întâmpinare, până la data de 01.01.2012, data încadrării în funcția de operator sunet, reclamanta - intimată a beneficiat de sporul de condiții grele în baza HG nr. 281/1993, a Ordinelor MC nr. 380/1993 și nr. 217/1996, a listelor aprobate de Ministerul Culturii., precum și în baza art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 și a art.1, alin.1 și 2 din Legea nr. 285/2010.
Începând, cu data de 01.01.2012, în ceea ce privește sporul de condiții grele este aplicabil art. 21 din Legea nr. 284/2010, unde se arată că: "Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I - VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate".
Însă . art 21 din Legea nr. 284/2010 a fost însă, amânată succesiv, ultima reglementare, OUG nr. nr. 103/2013, arătând că acest articol va intra în vigoare la 01.01.2015.
Prin urmare, în lipsa unor reglementări care să stabilească locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de grele muncă și condițiile de acordare a acestuia (care urmează așa cum am arătat, să fie stabilite de ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Culturii), instituția nu putut aprecia, dacă, și dacă da, care este cuantumul sporului pentru condiții de grele muncă pentru funcția, în care a fost încadrată reclamanta - intimată începând cu data de 01.01.2012, mai ales că în TNB nu mai există niciun salariat care să îndeplinească funcția de operator sunet și care să beneficieze de acest spor, la care instituția să se poată raporta.
Ca atare, în aceste condiții, în virtutea rolului său activ și în vederea pronunțării unei sentințe temeinice și legale, ținând cont de prevederile legale aplicabile instituțiilor publice mai sus arătate, instanța de fond ar fi trebuit, dacă a ar fi constatat că probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, să dispună că părțile să completeze aceste probe, astfel încât să poată aprecia, în mod corect, dacă pretențiile reclamantei - intimate sunt întemeiate.
Instanța însă nu a făcut acest lucru mulțumindu-se să rețină doar susținerile părților, fără să analizeze măcar probele depuse.
Mai mult, chiar și în cazul în care instanța de fond ar fi stabilit în mod corect că pretențiile salariatei sunt întemeiate pentru perioada ianuarie - octombrie 2012, cuantumul sumei este eronat.
Și asta întrucât, conform prevederilor legale indicate anterior, sporul de condiții grele nu este un spor permanent, acesta se acordă doar pentru perioada lucrată efectiv în aceste condiții.
Or, la TNB lunile de vară (iulie și august) sunt luni de vacanță pentru personalul de specialitate, din care face și reclamanta - intimată.
Prin urmare, cuantumul sumei aferente perioadei ianuarie - octombrie 2012, nu ar fi trebuit să fie de 450 lei, cum a stabilit instanța de fond, ci de 360 lei.
Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat instanței să admită cererea de recursul și să modifice în tot hotărârea atacată în sensul respingerii cererii reclamantei - intimate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la criticile formulate pe calea recursului, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentului sunt în parte fondate, în cauză fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepțiile invocate prin întâmpinare, se constată că acestea au fost unite cu fondul, dar instanța nu s-a pronunțat asupra lor prin sentința recurată.
Analizând cele două excepții, inadmisibilitatea și tardivitatea cererii de chemare în judecată, Curtea constată că acestea nu sunt fondate, deoarece reclamanta nu a contestat modul de stabilire a salariului, ci a solicitat diferențe de drepturi bănești, în baza contractului individual de muncă, motiv pentru care nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.284/2010.
În ceea ce privește fondul cauzei, susținerile recurentului sunt fondate, deoarece nu există nici un temei pentru acordarea diferențelor salariale solicitate de reclamantă. De altfel, nici instanța de fond nu și-a motivat soluția pe o dispoziție legală sau contractuală în baza căreia reclamanta să aibă dreptul la sporul pentru spor condiții grele în cuantum de 450 lei, așa cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Toată motivarea sentinței de fond constă în reproducerea susținerilor reclamantei și a unor dispoziții cu caracter general din Codul muncii, pentru ca prin ultima frază din considerente să concluzioneze că „din materialul probator administrat în cauză, și din recunoașterea pârâtei, Tribunalul a constatat că pârâta nu a achitat reclamantei drepturile salariale cuvenite, că este în culpă față de reclamantă prin neplata acestor drepturi bănești cuvenite și ca urmare în baza art.159, art.164 și 146 alin.4 C.muncii a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite reprezentând spor condiții grele în cuantum de 450 lei. ”
Curtea constată că prima instanță nu a motivat în nici un fel de ce drepturile respective ar fi cuvenite, iar dispozițiile invocate, respectiv art.159, art.164 și 146 alin.4 din Codul muncii se referă la plata salariului în baza contractului individual de muncă, la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și la compensarea în bani a concediului de odihnă, ultimele două neavând nicio legătură cu pretențiile deduse judecății, iar art.159 reprezentând o normă cu caracter general.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că reclamanta a beneficiat de sporul de condiții grele până la data de 01.01.2012, în baza actelor normative aplicabile până la acel moment, respectiv Legea nr.330//2009 și a art.1, alin.1 și 2 din Legea nr. 285/2010, ca urmare a reîncadrării acesteia în baza Legii nr.330/2009, sporul făcând parte din drepturile de care a beneficiat până în decembrie 2009. Trebuie reținut că până la data de 1.01.2012, reclamanta era încadrată ca muncitor calificat electroacustician Tr.II Gradația 5, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus în copie la dosar. Sporul de condiții grele de 45 lei a fost plătit de angajator în baza contractului individual de muncă, existând mențiune expresă cu privire la acesta în actele adiționale. La nivelul instituției recurente, încadrarea locurilor de muncă ce beneficiază de spor pentru condiții grele s-a făcut până la . Legii nr.284/2010 prin decizii interne, în baza Ordinelor Ministrului Culturii.
La data de 29.12.2011, între părți se încheie actul adițional depus în copie la dosarul de fond fila 64, fiind modificate mai multe elemente ale contractului individual de muncă, respectiv locul muncii, felul muncii, atribuțiile postului și salarizarea. Astfel, în baza acestui act adițional, intimata reclamantă urma ca începând cu 1.01.2012 să își desfășoare activitatea în cadrul Biroului Regizorat, în funcția de operator sunet, cu atribuțiile din fișa postului, urmând a beneficia de un salariu de bază de 1493 lei, corespunzător funcției de operator sunet, treapta III, gradația 5, în baza Legii nr.284/2010. Fiind personal bugetar, drepturile reclamantei au fost stabilite în baza legii, în speță, pentru perioada la care se referă pretențiile intimatei, fiind aplicabilă Legea nr.284/2010.
Curtea constată că în actul adițional în baza căreia s-a făcut încadrarea și s-au stabilit drepturile salariale ale intimatei reclamante începând cu data de 1.01.2012 nu s-a prevăzut niciun spor pentru condiții grele, așa cum acesta apărea în actele adiționale anterioare.
În aceste condiții, contractul de muncă fiind modificat prin acordul părților, având în vedere semnarea de către salariat a actului adițional, Curtea constată că intimata urma să beneficieze de drepturile stabilite prin acesta începând cu 1.01.2012. Or aceste drepturi nu includeau și sporul pentru condiții grele, iar salariata a fost de acord prin semnarea actului adițional cu salarizarea stabilită.
Reclamanta a invocat faptul că locul de muncă pe care a fost încadrată avea aceleași condiții ca și cel anterior, motiv pentru care trebuia să beneficieze de spor pentru condiții grele. Din actele depuse la dosar, susținerile reclamantei nu au fost probate, iar potrivit legii în baza căreia aceasta era salarizată în perioada ianuarie-octombrie 2012, perioadă la care se referă pretențiile sale, sporul respectiv nu era acordat automat, încadrarea locurilor de muncă și nominalizarea personalului urmând a fi făcute prin procedura prevăzută de art.21 din Legea nr.284/2010.
Potrivit acestor dispoziții legale, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I - VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.
D. după această procedură, dacă locul de muncă al reclamantei ar fi fost astfel nominalizat, s-ar fi încheiat un nou act adițional prin care s-ar fi stabilit dreptul la sporul respectiv și procentul acestuia. Or, în speță, procedura respectivă nu a putut fi inițiată, deoarece . dispozițiilor art.21 din legea nr.284/2010 a fost amânată succesiv prin OUG nr. 84/2012, OUG nr.103/2013 și OUG nr.83/2014 până la data de 1.01._.
În aceste condiții chiar dacă reclamanta a beneficiat anterior de sporul pentru condiții grele, începând cu data de 1.01.2012, drepturile sale au fost stabilite, corespunzător noii funcții pe care a fost încadrată, prin actul adițional din data de 29.12.2011, fără ca acesta să prevadă și sporul respectiv. Dreptul la sporul pentru condiții grele de 450 era prevăzut de contractul individual de muncă încheiat între părți, așa cum a fost modificat prin actul adițional din 12.01.2011, până la data de 31.12.2011, dar, începând cu 1.01.2012, raporturile juridice au fost modificate prin actul adițional din 29.12.2011, fără a mai fi prevăzut acest drept.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica sentința de fond și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât T. Național „I.L. C.”, împotriva sentinței civile nr.5530/12.05.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. D. F..
Modifică sentințacivilă recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 martie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. S. G. I. A. I. C.
Grefier,
M. Colindeață
Red: M.C.
Tehnored.C.C./2 ex./ 23.03.2015
Jud.fond: U. R.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 218/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 114/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
